Cum sa nu iti apreciezi inamicul

Evaluarea amenintarilor elaborate de Statele Unite inaintea invaziei Ucrainei de catre Rusia au prezis intentia intr-un mod corespunzator. Rusii au invadat precum a fost prezis. Dar, de partea capabilitatilor, analistii s-au concentrat pe numarul de trupe angajate si puterea de foc care se comasau in aproprierea granitelor Ucrainei. Cu siguranta ucrainienii depasiti din punctul de vedere al puterii de foc nu puteau sa reziste anticipatului atac rusesc. Kievul era asteptat sa cada in cateva zile. Dupa cum bine stim, rezultatele au fost cu totul altele decat cele prezise de analisti.

Evaluarea capabilitatii militare prin prizma numarului de trupe si sisteme de armament esta probabil familiara celor care isi aduc aminte despre felul in care amenintarea militara sovietica era de multe ori creionata. Un exemplu proeminent este Puterea Militara Sovietica (Soviet Military Power) a Agentiei Informatiilor de Aparare (Defense Intelligece Agency-DIA) , publicata pentru prima data in septembrie 1981 si dupa aceea in forma unui volum anual intre 1983 si 1990.

Elaborarea unei aprecieri a eficacitatii unei forte armate este dificila, in special in absenta unor consemnari istorice. Pina in anii 1980 nimeni nu a vazut masina de razboi sovietica in actiuni simnificative impotriva unui inamic conventional in patru decenii. Ca drept dovada, dupa ce s-au uitat indelung la structurile fortei, la capabilitatile echipamentului si la doctrina, analistii DIA au evaluat ca sovieticii erau destul de competenti sa faca ca totul sa mearga precum era asternut pe hartie.

Factorul Uman

In 1980 insa, Richard Gabriel a publicat „portretul atitudinii ostasului sovietic.”  Studiul lui Gabriel – bazat pe experientele imigrantilor sovietici in Statele Unite care au servit in fortele armate sovietice – a dezvaluit rate mari de alcoolism, absenta fara permisie, ultraj asupra ofiterilor,  dezertari si sinucideri, indicand „probleme grave de moral si disciplina.” Intrucat aceste „evenimente” au avut loc in unitati aflate sub control ferm, Gabriel a apreciat ca aceste probleme ar fi mult mai serioase in zone si in conditii in care controlul nu ar fi asa de ferm, cum ar fi zone de conflict in afara Uniunii Sovietice. Gabriel a concluzionat ca ostasul sovietic ar lupta bine daca si-ar apara patria. Dar el a continuat, „daca sovieticii vor initia un atac, probelma performantei pe campul de lupta este mult mai problematica…In anumite circumstante este probabil ca unele unitati sovietice ar putea sa-si piarda legaturile fragile de coeziune si s-ar putea sa se destrame sub focul inamicului.”

Viktor Belenko, cel care a zburat un MIG-25 in Japonia in 1976, a raportat ca unitati ale VVS in Orientul Indepartat Sovietic aveau mari probleme cu dezertariile, sinuciderile, bolile transmisibile si evident alcoolismul, incluzind consumul de alcool destinat pentru aparatele de zbor. Conditiile de viata erau descrise ca fiind abisale iar hrana era oribila. Belenko credea ca pilotii sovietici ar fi luptat bine in apararea patriei lor, dar el avea foarte putina credinta in personalul de suport la sol care era in mare parte format din militari in termen,  a caror viata de zi cu zi era atat de brutala pe timp de pace incat el avea mari dubii ca acesti oameni „ar putea fi constransi sa performeze adecvat in haosul si adversitatea razboiului.” Colegul dezertor Aleksandr Zuyev, care a zburat un MIG-29 in Turcia in 1989, a confirmat comentariile lui Belenko despre conditiile de viata si de lucru mizerabile ale personalului de suport la sol, chiar descriind o adevarata piata neagra pentru alcoolul destinat aparatelor de zbor in anumite unitati. Ofiterii de mentenanta adese ori performau mentenanta ei insisi din cauza faptului ca militarii in termen erau considerati incorigibili si fara speranta. Militarii in termen asteptau cu nerabdare vizitele sefilor de partid pentru ca asta insemna mancare mai buna si bucatarii mai curate si in general erau mult mai preocupati cu suprevietuirea in viata abrutizata de zi cu zi.

Mizeria era amplificata in fortele sovietice, care se bazau aproate exclusiv pe soldati in termen (rata de reinrolare fiind practic inexistenta.), de ierarhia neoficiala care le permitea soldatilor in termen cu mai mult timp in serviciu sa instaureze o adeverata domnie a terorii asupra soldatilor in termen juniori. Juniorii erau in esenta scalvii seniorilor si nerespectarea ordinelor insemna o pedeapsa corporala, care citeodata putea fi fatala. Acest ritual de violenta al recrutilor este cunoscut si in ziua de astazi sub numele de dedovschina/дедовщина. Un sergent sovietic a recunoscut ca aceasta practica „a mancat precum o carie” stabilimentul militar sovietic si nimic nu se putea schimba pana cand un corp de subofiteri profesionisti putea fi dezvoltat. In cartea sa despre amenintarea militara sovietica, Andrew Cockburn a observat ca un sistem „in care in orice timp jumatate din efective sunt brutalizate si exploatate de cealalta jumatate, este foarte putin probabil sa intretina increderea reciproca necesara in asigurarea coeziunii unei unitati militare.”

Carturarii militari sovietici Harriet si William Scott au afirmat ca, „Eficacitatea unei forte militare este in mare parte dependenta de corpul sau de ofiteri.” Marile probleme intimpinate in asigurarea bunastarii trupei sovietice i-ar fi provocat si pe cei mai dedicati conducatori. In afara de asta, instruirea ofiterilor sovietici era foarte specializata, iar luarea initiativei era o conceptie straina intr-un sistem de comanda de la varf in jos. Sotii Scott au concluzionat ca sovieticii „ar lupta eficace…impotriva oricarei forte care ar fi invadat teritoriul sovietic. Dar in afara Uniunii Sovietice, intr-o situatie fluida unde comunicatiile cu comandamentele superioare sunt pertubate, majoritatea ofiterilor sovietici ar fi probabil depasiti de evenimente.”

 

Factorul Uman la Munca

Chiar daca Armata Rosie nu a luptat intr-un conflict major conventional in timpul Razboiului Rece, invaziile Ungariei in 1956, a Cehoslovaciei in 1968 si a Afghanistanului in 1979, si de asemenea pregatirile pentru invazia Poloniei in 1980, a fost revelatorii.

Mii de soldati si sute de tancuri au fost trimise in Budapesta, in asteptarea de a desfasura o „operatiune politieneasca” impotriva unor studenti razvratiti. In schimb, cum este relatat chiar de un general sovietic: „Am fost intimpinati de o grindina de foc si gloante.” Razvratitii s-au folosit de cunoasterea terenului si tactici de lovire si fuga sa-i atace pe sovietici ale caror tancuri nu-i puteau urmari pe strazi inguste. Sovieticii au ezitat sa-si foloseasca infanteria de frica sa nu sufere pierderi semnificative. Militarii sovietici au devenit obositi, demoralizati si infometati. Echipajele blindatelor sovietice au fost „indrumate” sa-si gaseasca singuri hrana, iar asta a insemnat jefuirea magazinelor si pravaliilor ceea ce i-a facut tinte vulnerabile ale razvratitilor. Un observator a relatat ca: „Este dificil sa exagerezi partea jucata de lipsa de alimente a sovieticilor in subminarea moralului propriu si a ridica sperantele ungurilor.” Si nu toti soldatii sovietici stiau de ce si pentru ce se luptau. Unii chiar credeau ca se situau in Berlin luptand impotriva nazistilor.

Cockburn a descris cum invazia Cehoslovaciei a descins in haos: „Unitati s-au piedut, unitati mecanizate au ramas fara carburant, iar trupele au ramas fara hrana, in timp ce aproape din momentul in care au trecut granita, au ramas blocate in ambuteiaje enorme, care ar fi oferit tinte ispititoare intr-un razboi real.” Viktor Suvorov, care a participat la invazie, a scris ca solutia comandantului Frontului Carpatin la ambuteiajele de trafic a fost sa impinga vehiculele inoperative la marginea drumului: „Sute de tancuri, tractoare de artilerie, vehicule de comunicatii cu echipament secret de cifrare a fost impinse in jos pe panta.” Eventual trupele au inceput sa se intrebe de ce au fost trimisi in Cehoslovacia, iar cateva sute au dezertat in Austria.

Trupele sovietice care au operat in Afghanistan s-au confruntat cu conditii de viata primitive si stocuri de hrana limitate, iar ritualurile de violenta ale soldatilor in termen asociate cu dedovschina au continuat neabatute. In 1987, 33% din crimele raportate de catre Armata Rosie in Afghanistan au fost legate de „practicile asociate cu dedovschina.”  Dar experienta din Afghanistan a Armatei Rosii a fost unica prin prisma faptului ca Armata Rosie a intimpinat dificultati extreme in a mentine sanatatea trupelor. In relatarea sa a razboiului din Afghanistan, Roderic Braithwaite a scris: „Colapsul serviciilor medicale ale Armatei a-40-a a fost una dintre cele mai grave consecinte ale improvizatiei si a lipsei de finantare care a acompaniat desfasurarea Armatei a-40-a .” Braithwaite a comparat situatia sanitara din Afghanistan cu cea din timpul Razboiului din Crimea (1853-1856) din aceleasi motive: „apa murdara, igienizare ingrozitoare, bucatari murdari, cantine murdare, uniforme murdare, alimentatie precara.” Majoritatea coplesitoare a internarilor in spitalele de campanie a fost din cauza bolilor si nu a ranilor suferite in lupta.

Nu la mult timp dupa invazia Afghanistatului, Armata Rosie se pregatea pentru o alta invazie, acum a Poloniei. Trei districte militare au primit ordine de mobilizare. Dar, de la bun inceput, nu toti rezervistii au putut fi localizati, iar multi dintre cei mobilizati au dezertat. Unitati au fost dislocate jur in prejur fara un motiv aparent. Ofiterii superiori au criticat pregatirea fortelor notand probleme cu „betia, abuzul rangului, coruptia, administrarea defectoasa, risipa si birocratia,” si au citat nevoia de a reforma sistemul de rezervisti al armatei.

Editia din 1983 a Soviet Military Power mentiona ca moralul precar si motivatia soldatilor in termen sovietici ii lasa „prost pregatiti pentru a face fata frustrarilor asociate cu razboiul de contra-insurgenta” din Afghanistan. De fapt implicarea Uniunii Sovietice in Afghanistan era un spectacol secundar in comparatie cu „marele joc” dintre NATO si Pactul de la Varsovia, si ca drept consecinta nici Afghanistanul si nici alte exemple de desfasurare de trupe sovietice in timpul Razboiului Rece nu reprezentau ceea ce Occidentul se astepta sa vada de la sovietici intr-un razboi in Europa Centrala. Descrierea unei masini de razboi sovietice competente a persistat. Editia din 1988 a Soviet Military Power nota abilitatea sovietica de a „obtine o mobilizare national rapida, cuprinzatoare…in contextul unui razboi global,” si ca: „Logisticienii sovietici au dezvoltat o structura de suport logistic…care in mod efectiv poate suporta ofensive strategice simultane.”  Documentul a recunoscut ca „diferentele calitative…sunt un factor luat in calculul analizei,” dar aceste diferente nu a fost examinate mai departe.

 

Noua Fata a Rusiei

O data cu destramarea Uniunii Sovietice problemele calitative au devenit imposibil de ignorat. Lucrarea Pentagonului intitulata Military Forces in Transition nota problemele scoase la iveala de „mostenirea” Afghanistanului: evaziunea concentrarii, dedovschina, moralul scazut si declinul standardului de viata al ofiterilor, in special a celor retrasi din Europa Rasariteana. Incercarea de a aduce sub control rebeliunea din Cecenia in 1994 a scos in evidenta aceste probleme. Intr-o reluare a scenariului Budapesta 1956, coloane blindate au fost trimise in Groznii fara suportul infanteriei. Cecenii erau mult mai bine inarmati si pregatiti decat studentii maghiari. Trupele ruse au fost macelarite, iar strazile erau pline de vehicule distruse. Fostul presedinte Boris Eltin a scris la sfarsitul primului razboi in Cecenia (1994-1996) ca Rusia: „s-a mai despartit de inca o dubioasa dar tandra iluzie – despre puterea armatei noastre…si despre indomitabilitatea ei.”

Agentia Informatiilor de Aparare/Defense Intelligence Agency (DIA) a revizitat amenintarea rusa in raportul sau din 2017 intitulat „Russia Military Power” si a admis ca in anii 1990 „pregatirea fortei a fost minima.” Intr-o nota optimista pentru Rusia, raportul afirma ca deficientele identificate in timpul scurtului razboi cu Georgia in 2008 au amplificat eforturile de a reforma si moderniza fortele armate ale Federatiei Ruse. Acest program „nou aspect/new look” era menit sa creeze „o forta armata profesionala mai pregatita, moderna si mai bine situata sa raspunda conflictelor din secolul XXI.”

„Aspectul nou” ar fi trebuit sa fie in defilare completa in timplu marsului catre Kiev. Totusi, 66 de ani dupa ce echipajele sovietice de tancuri sparleau alimente in Budapesta, echivalentul lor in 2022 au fost nevoiti sa faca acelasi lucru in Ucraina. Mai bine de cinci decenii dupa ce invadatorii Cehoslovaciei s-au impotmolit in ambuteiaje de trafic, invadatorii Ucrainei au suferit o soarta similara. Comunicate despre schingiuirea si uciderea civililor, intoxicatia cu alcool, jefuirea, vandalizmul, dezertariile, atacuri fratricide asupra ofiterilor, lipsa de hrana si carburant si sabotajul si abandonarea vehiculelor au validat predictiile lui Gabriel si Cockburn despre coeziunea unitatilor destramandu-se sub focul inamicului. Aceste fapte sunt de asemenea o punere sub acuzare a conducatorilor de pe linia de front care, cum a fost sugerat de catre sotii Scott, s-au vazut pusi in dificultati reale de a raspunde la situatiile neasteptate de lupta.

Pierderea crucisatorului Moskva aduce de asemenea intrebari despre pregatirea Marinei Federatiei Ruse. Instructia de calitate inferioara a Marinei Sovietice insemna ca marinarii in termen si ofiterii de rang junior nu erau pregatiti pentru sarcinile lor. In 1986, o analiza afirma ca „politica de cadre sovietica era adecvata sa suporte dezvoltarea navala, dar cat de bine ar functiona Marina Sovietica in timp de razboi ramane incert.” Fortele Aeriene ale Federatiei Ruse nu au jucat un rol dominant in Ucraina cum era de asteptat. Un pilot ucrainean a afirmat ca pilotii rusi pe care i-a auzit pe circuitele radio pareau bulversati si aveau tendinta de a se retrage din angajamente daca lucrurile nu decurgeau in concordanta cu planurile lor de misiune. Problemele legate de pregatire raportate de Belenko si Zuyev cu decenii in urma sunt in continuare o problema certa.

 

Preocuparile Chinei

Armata Populara de Eliberare in 1950 era privita drept o forta de clasa a treia ale carei ranguri erau in mare parte compuse din oameni din mediul rural care erau in mare parte prost instruiti. Chiar daca rangurile armatei erau in mare parte compuse din tarani analfabeti, ei s-au dovedit a fii dusmani duri pe campurile de lupta din Coreea. In 1952 Armata a-VIII-a a Statelor Unite in mod consistent ii evalua pe chinezi a fii mult mai buni luptatori decat perechea lor nord coreeana.

Armata Populara de Eliberare nu este subestimata in ziua de astazi. Potrivit raportului anual despre China publicat de Departamentul Apararii al Statelor Unite in 2021 „Armata Populara de Eliberare continua sa faca progres in implementarea reformelor structurale majore, lansand sisteme majore indigene, cladind pregatirea si intarind competenta sa in desfasura operatiuni inter-arme.” Dar in comparatie cu biroul G-2 (informatii) al Armatei a-VIII-a in timpul Razboiului din Coreea, personalul militar american nu au avut sansa sa vada Armata Populara de Eliberare in actiune inainte de a face aceste evaluari. Analistii americani se uita numai la numere, sisteme, instructie, exercitii si doctrina.

Ultimul razboi al Chinei a fost cu Vietnamul in 1979. In timpul acestui conflict care a durat aproximativ o luna de zile, Armata Populara de Eliberare a suferit zeci de mii de pierderi. De atunci am vazut soldati chinezi incaierandu-se cu soldati indieni in Masivul Himalaya sau servind ca trupe de mentinere a pacii sub egida Natiunilor Unite. Pilotii chinezi hartuiesc avioane militare straine in zbor, dar ultima lor experienta in lupta a fost acum 70 de ani. Nave chinezesti in mod regular hartuiesc si chiar intra in coliziune cu navele altor natiuni, dar cum ar performa pe timp de razboi Marina Armatei Populare de Eliberare si Garda de Coasta a Chinei? Armata Populara de Eliberare mai mult ca sigur este un aparator capabil al patriei. Dar poate Armata Populara de Eliberare face fata provocarii unei misiuni expeditionare, posibil impotriva Taiwan-ului sau mai indepartat catre rasarit in Pacific, unde este necesara coordonarea de active aeriene, navale si terestre impotriva unui opozant major?

Conducatorii chinezi nu sunt asa de siguri. Potrivit Locotenent Colonelului Dennis J. Blasko (US Amy retired/in retragere), un expert in China si fost atasat militar la Beijing si Hong Kong, critica publica a conducatorilor chinezi „implica o lipsa de incredere persistenta in abilitatile Armatei Populare de Eliberare si un esec al sistemului educational si de instructie al armatei de a pregati comandanti si ofiteri de stat major pentru un viitor conflict.” Cercetarile indeplinite de Colonelul Blasko ale publicatiilor militare chineze au dezvaluit ani de desatisfactie cu calitatea Armatei Populare de Eliberare. Cu 20 de ani in urma fostul presedinte chinez Jiang Zemin afirma, „In primul rand trebuie sa instruim personal calificat, pentru ca noi am vrea ca personalul calificat sa astepte pentru echipament, decat ca echipamentul sa astepte personal calificat.” De atunci conducatorii chinezi au continuat sa impuna critici citind lipsa de experienta in lupta recenta; „atitudini de timp de pace” in rangurile armatei care compromit pregatirea unitatilor; insuficienta capabilitate a ofiterilor in toate esaloanele de a comanda pe timp de razboi; si comandanti „refractari” sau „incapabili” in a folosi „noile tipuri de forte” care le-au fost atribuite.

Stabilitatea interna este cruciala la carmuirea continua a Chinei de catre Partidul Comunist Chinez, iar Armata Populara de Eliberare poate ameninta aceasta suprematie. Fiabilitatea politica este ca atare o preocupare primordiala. China a publicat in 2019 un document care descrie politica nationala de aparare care cerea „plasamentul constructiei teoretice si politice la varful agendei fortelor armate.” Cerinta de indoctrinare politica plaseaza o sarcina aditionala peste sarciniile de instructie si evaluarea adecvarii peste o forta cu o rata foarte ridicata de rotatie de personal. Daca presedintele Xi Jinping are planuri de a trimite armata sa lupte departe de casa, el va avea nevoie de un mesaj de propaganda foarte convingator care va rezona cu o forta militara al carei component de lupta se bazeaza forte mult pe militari in termen.

Concentrarea informatiilor militare in timpul Razboiului Rece a fost pe numerele si echipamentele sovieticilor, o sarcina destul de usoara in comparatie cu problema mult mai dificila de a evalua sau aprecia factorul uman. Cel putin communitatea de informatii americana merge pe aceasi carare in ceea ce priveste China. Date fiind cifrele impresionante de productie militara ale Chinei si adoptia ei a ultimilor tehnologii, este usor sa evocam imaginea unui oponent coplesitor. Dar o astfel de imagine a fost mitul Razboiului Rece, si este un mit chiar si astazi. Comunitatea de informatii trebuie sa produca portrete care traseaza atitudinea unor potentiali oponenti pentru a dobandi un portret mai complet a ce ar putea confrunta Occidentul intr-un viitor conflict.

Alex

 

 

 

 

 

Bibliografie

www.dia.mil/Military-Power-Publications/

Richard A. Gabriel, The New Red Legions (Westport, CT: Greenwood Press. 1980).

John Barron, MIG Pilot (New York: Reader’s Digest Press, 1980).

Alexander Zuyev and Malcom McConnell, Fulcrum (New York: Warner Books, 1992).

Rodric Braithwaite, Afgantsy (London: Profile Books,2011).

Andrew Cockburn, The Threat: Inside the Soviet Military Machine (New York: Random House, 1983).

Harriett Fast Scott and William F. Scott, The Armed Forces of the USSR (Boulder, Colorado: Westview Press, 1979).

Victor Sebestyen, Twelve Days (London: Phoenix, 2007), 126.

Brian Moynahan, The Claws of the Bear (London: Arrow Books, 1990), 275.

Viktor Suvorov, The Liberators (London: New English Library, 1981), 223-224.

Defense Intelligence Agency, Soviet Military Power (Washington, DC: Government Printing Office, 1982).

Defense Intelligence Agency, Soviet Military Power (Washington, DC: Government Printing Office, 1988).

Defense Intelligence Agency, Military Forces in Transition (Washington, DC: Government Printing Office, 1991).

Carlotta Gall and Thomas De Waal, Chechnya (London: Pan Books, 1997).

Lawrence Freedman, “Why War Fails,” Foreign Affairs 101, No. 4 (July/August 2022).

Defense Intelligence Agency, Russia Military Power 2017 (DIA-11-1704-161).

Defense Intelligence Agency, Russia Military Power 2017.

Christine E. Miller and Robert G. Papp, “Soviet Naval Personnel and Schools,” in The Soviet Navy, ed. Bruce W. Watson and Susan M. Watson (Boulder, CO: Westview Press, 1986).

National Public Radio, “A Big Mystery of the War in Ukraine Is Russia’s Failure to Gain Control of the Sky,” 11 May 2022.

Kevin Mahoney, Formidable Enemies (Novato, CA: Presidio Press, 2001).

Annual Report to Congress: Military and Security Developments Involving the People’s Republic of China, Office of the Secretary of Defense, 2021, vi.

Lieutenant Colonel Dennis J. Blasko US Army (Ret.), “PLA Weaknesses and Xi’s Concerns about PLA Capabilities,” Testimony before the US-China Economic and Security Review Commission, 7 February 2019.

China’s National Defense in the New Era, The State Council Information Office of the People’s Republic of China, July 2019. https://english.www.gov.cn/atts/stream/files/5d3943eec6d0a15c923d2036

50 de comentarii:

  1. Se poate zice ca performanta variaza si de la razboi la razboi. Rusia facuse impresie in WW2 si apoi cu niste inovatii, datorate sau nu unor oameni de stiinta nemti. America a bramburit razboiul coreean, pacalita de chinezi cu tratative si trageri de timp. Vietnam, luat bataie la televizor cu ofensiva Tet pe care militar o castigasera. Iraq, spalat pacatele dar apoi nu l-au dat jos pe Saddam (iar la televizor, imagini cu dezastrul irakian la retragere pe autostrada). In haos nu poti prezice, ci doar sa stii unde esti tare si unde esti slab. A-stan, bramburit si el. Aici Rusia era cea increzatoare dupa A-stan si SUA/Ukr partea mai concentrata. Data viitoare e posibil sa fie invers. Mai bine sa ii supraestimeze un pic in timp ce unii speculeaza ca dracul nu-i chiar atat de negru. In afara de SUA mai e vreo armata in stare sa isi transporte mancare si provizii? Ca in toate razboaiele s-a cam luat de la populatia locala, chiar de catre fortele acelei tari, teoretic prietenesti.

    12
  2. Multumesc Alex si salutari, progres au facut chinezii, insa cu o floare nu Se face primavara, au sigur Probleme de fiabilitate pe Hardware si Software, iar factorul uman va purta stigma unei clase de ofiteri corupte, afectate de nepotism si complacency….insa nu inseamna ca pt Filipine sau Cambodgia,Laos nu ar fi overwhelming, insa am mari dubii ca ar putea cuceri Taiwan….si daca Japonia continua pe traiectoria curenta, doar ei si pot opri expansionismul chinez, daramite plus AUKUS…

    9
  3. Ma friend, partea cu dedovschina ar trebui citita de cei care viseaza la o armata obligatorie si care nu stiu ce inseamana tilicar, biba,APVSPTR, nici noi nu eram prea departe inainte si dupa 1989.

    29
    • Nu era în halul ăsta ca la sălbaticii ăștia de sovietici, erau unități unde nu erau permise porcăriile. Dar, cea mai tâmpită era recrutarea. Nu intrai la medicină, lipsă câteva sutimi, ajungeai în septembrie să te frece un țăran analfabet, luat în ianuarie sau martie. Eu am avut parte de un cioban din munții Bistriței. Nu știu ce făcuse el în vârf de munte, dar probabil ținea în desaga cărți, nu palincă. A fost una din rarele excepții Care mai scrie de armată obligatorie, și sunt câțiva pe site-ul acesta, vă transmit multă m…

      31
      • Eu sunt pentru armata obligatorie, evident nu armata obligatorie ceausista, vezi armata obligatorie din Israel, Suedia si in curand si din alte tari civilizate. Drept care iti transmit si eu tie multa …ie.
        Ce sa-ti spun, erai un mare intelectual neinteles si frustrat de taranul analfabet care te freca la melodie… Poate ca ala era mai adaptat vietii militare si avea o putere de supravietuire in conditiile unui mediu agresiv mult mai mare decat a ta.

        14
        • Ok, tu ce specialitate/specialități militare ai obținut în armată. Și dacă poți spune și prin ce unitate. Doar prima, daca nu te deranjează.

          9
        • Ai dreptate, armata nu este pentru orice pseudointelectual. Cei ca tine se adaptează perfect, și probabil o să mori cu regretul că nu-ți mai vin pufi în unitate să îi umilești tu. Aceleași urări…

          23
          • Eu am intrat la facultate (Electronica si Telecomunicatii) din prima, asa ca nu am avut comandanti tarani analfabeti cum ai avut tu, care ai mai stat o tura timp de un an si patru luni. ‘Telectualule!

            7
            • Ce jos a ajuns facultatea aia!

              15
              • Inteleg ca ai ratat admiterea la medicina si asa ai ajuns sa legi in armata o prietenie intelectuala plina de tandrete cu un cioban semianlfabet din Bistrita. Cum-necum, ai reusit sa te desprinzi din imbratisarea ciobanului bistritean si sa faci acum evaluari academice unor institutii universitare, atunci cand ai cateva clipe de ragaz dela publicarea de panseuri pe rumaniamilitary. Bun si-asa, da’ ia zi: ai invatat macar din pseudo studiile tale de felcer melitar cum sa masori temperatura corpului uman?

                8
        • scrii tampenii reyna cum sa fie adaptat vietii militare un prost pe care toti il urasc si l-ar vrea mort

          11
      • @ gabi S & Co
        Acu, ca tot ati adus vorba de taranii din Bistrita si de domnii telectuali, de inteligenta si de prostie am gasit si eu ceva interesant despre taranii-ciobanii din Bistrita.
        Al dreacu taranoi. Asta precis era beat mort si ce domni fini sunt la Cluj, si destepti si bine educati.
        Cam asa si in armata.
        Inregistrarea asta e dementiala si ilustreaza perfect starea de fapt din Romania si mentalitatile.
        Si apoi stati si va mirati ca nu merge treaba.
        Taranul e taran si domnul e domn, nu-i asa?

        https://www.youtube.com/watch?v=dHlCap13lGI

        Daca tot faceti comparatii mai OK si mai on topic era sa comparati Romania cu Rusia sau cu Ungaria sau cu Belarus , ca sa fiu mai sadic nu taranii din muntii Bistritei cu domnii subtiri de la oras.

        Ia luati de aici si mai stam pe urma de vorba inteleptilor.

        Incepeti cu Romania si pe urma mai vorbim.
        Doua surse, pe restul le cautati voi.

        https://worldpopulationreview.com/country-rankings/average-iq-by-country

        https://www.worlddata.info/iq-by-country.php

        Foarte bine, asa si trebuie.
        Acuma stati cu picioarele in apa rece si mai ganditi un pic ce si cum.
        Omu, asta degebea a scris articolu’ ca marea majoritate nu au inteles nimic.
        Bine
        V-am pupat pe portofel.
        Sarumana
        PS. Nu uitati sa comparati inteligenta romanilor cu a ungurilor.
        E acolo in tabel.
        Sunteti ofticati inteligentilor?
        Vai ce-mi place sa va dau suturi.
        Era cat pe ce sa uit.
        Cea mai buna definitie a armatei ruse a fost data de un polonez destept care a zis cam asa ceva:
        ”Nu sunt atat de tari pe cat ii credem dar nici atat de slabi pe cat am vrea sa fie.”

        1
    • In 98-99 disparuse, cel putin unde am fost eu MT-eu…dar disparuse din cauza comandanților, care aveau grijă să nu existe așa ceva…până și mâncarea era bună și îndestulătoare, tot datorită comandanților, care intrebau și luau măsuri…eram pe PC cand a venit comandantul la 4 dimineața direct la bucătărie, că ne cam „făceau” la salam…

      Scuze de off

      Mulțumesc, Alex pt articol !

      14
    • Depindea strict de unitate. Cand am ajuns in unitate , asta a fost primul lucru care ne-a fost comunicat. De ce suntem acolo, ce trebuie sa facem, ce e conform regulamentului si ce nu.Am fost incurajati sa raportam orice forma de abuz venita de orice parte, inclusiv de cei din ciclu superior.Probabil faptul ca era unitate scoala influenta cumva lipsa abuzurilor. Nu zic ca erau total inexistente dar, disciplina era stricta, programul incarcat si alert, incluzand tot personalul unitatii.

      6
    • Armata “de dinainte de 1989” nu fusese inventată după 1945 ci cu foarte mult timp înainte, când grosul loazelor de boieri scăpătați sau negustori ruinați, lipsiți de orice educație și orice talent erau plasați in rândul ofițerimii in căutarea unei dudui cu dotă ca să se căpătuiască.
      Nici armata regatului, a RPR sau RSR nu a fost departe de descrierile peiorative din text, grosul trupelor puneau prima data piciorul in afara satului lor chiar in armată.

      14
  4. Și despre armata României ce ar trebui să știm? Am mai pus odată o întrebare. Unde-s ofițerii români școliți la West Point? La Annapolis parcă nu erau trimiși, că nu aveau unde să aplice ce ar fi învățat acolo.

    11
  5. Mare frustrare traducerea asta mizerabila! Mai bine inserai copy paste pasajele originale care ti s-au parut interesante decat sa te ambitionezi sa fii traducator din engleza in romana.

    9
  6. Si daca PLA ar invada Siberia? Cum ar performa mujicii in fata chinezilor? Sau cheama Nato in ajutor?Era un banc pe vremea lui Ceausescu: Cica 3 genii sunt criogenate si treziti peste 100 de ani ca sa vada ce s-a intamplat cu lumea si cu tarile lor.Evident un american un rus si un roman.Americanul se trezeste , deschide New York Times si vede titlul ”Republica Socialista NordAmericana implineste azi 40 de ani.Isi trage un glont in cap si moare.Rusul deschide Pravda si citeste lupte grele la periferia Moscovei intre trupele romane si chineze.Isi trage un glont in cap si moare.Romanul deschide Romania libera si citeste Tovarasul Ceausescu reales la al 40-lea Congres al PCR.Isi trage un glont in cap si moare.
    Din toti 3 cred ca rusul are sanse reale sa citeasca chestiile alea in Pravda

    9
    • Am mai văzut teoriile astea și pe aici, probabil după ce o să se încheie războiul în Ucraina, NATO o să trebuiască să aibă grijă de Rusia. :))

  7. Cam asa era si la noi in anii ’80 , mai putin alcoolul in UM .Plus ca Armata era mana de lucru gratuita sau aproximativ gratuita . asta nu duce la nimic bun . Cum sa-l pui pe soldica sa lupte cand el este batut inclusiv de camarazii lui .

    8
  8. Foarte interesant articolul! Cred ca este o linie fina între a îți sub sau supra aprecia adversarul. Niciuna nu este buna.
    Acum întreb și eu ca fan al filmelor lui Sergiu Nicolaescu: cumva în zona Kievului, ucrainienii au spraestimat inamicul și l-a lăsat sa cucerească teritoriul mult prea ușor in Zaporoje si Herson, prin retragerea multor trupe spre capitala?

    6
  9. Dorelul intial

    Am facut armata in 2000, tot asa dupa ce am intrat la facultate cu taxa iar ai mei nu-si permiteau taxa. Perioada a fost ok, frecus dar regulamentar nu caprarie imbecila. Singura problema in ciclul de biban a fost lipsa permisiilor primele 2 luni. Nu stiu de ce, alti prieteni repartizati prin tara n-au avut problema asta.
    Cand au inceput sa se dea permisii cu niste exceptii erau date pe bune – daca stiai din manual, executai bine ceva si rotatie astfel incat sa plece toata lumea in permisie. Mai erau si invoiri in oras in week end.
    Am avut si eu baieti din Bistrita, unii ok si altii mai putin ok.

    In toata compania mea am fost 5 oameni care aveau liceul terminat. Am avut si oameni care nu stiau sa scrie si sa citeasca. Astia 5 cu liceu terminat si bacul luat am primit tema de la comandantul unitatii sa ii invatam pe astia sa scrie si sa citeasca. In schimb ei faceau plantonul 2 in locul nostru. Chestia asta era valabila in toata unitatea nu doar in compania mea. Pana la juramant unul dintre baietii pe care ii aveam eu a reusit sa scrie 2 fraze in scrisoarea catre ai lui cu manuta lui. Nu vreti sa stiti cat de bucurost era taica su cand a venit. Si era si asta cioban. Doar ca cei 7 ani de acasa nu tin de munca pe care o faci ci de cum ai fost educat la randul tau. Asta apropo de ce zicea colegu’ mai sus.

    Dupa repartizare s-a schimbat foaia. Am experimentat si partea cealalta. Foame cateva luni, dupa care s-a rezolvat oarecum problema. Bucatareasa fura carnea gata fiarta din ciorba, a prins-o colegul meu care spala vase la bucatarie. 2 colegi au gasit o cheie de la bucatarie si isi faceau sandwhich-uri noaptea.

    Veterani cu impresii (majoritatea dar nu toti), aproape toate fazele alea imbecile pe care stiti ca le faceau veteranii ca sa-si bata joc de bibani. Ofiterii jucau table toata ziua si plecau pulbere acasa la 3. Era un adevarat campionat acolo. Total diferit fata de ce vazusem in ciclul de instructie.
    Inainte de liberare s-au imbatat atat veteranii cat si ofiterii. S-au luat la harta veteranii intre ei cum sa ne frece inainte sa plece si au scos cutitele unii la altii. Norocul lor au fost 2 dintre veteranii ok care erau mai putin beti de i-au oprit pe astia ca ofiterii ramasi in unitate erau prea pulbere.

    In perioada mi-a ramas in cap un proverb pe care l-am auzit „Ciobanul este sef doar la stana si in armata”.

    Eu pe oricine am auzit ca vrea in armata l-am sfatuit sa o evite. Nu stiu care parte ajungi sa o experimentezi.

    31
  10. care a fost faza cu invazia poloniei?

    2
  11. dupa mine, evenimentele din dec 1989 sunt descrierea exacta a incompetentei unei structuri militare. Radem de sovietici, dar noi eram mult mai rau. Bafta nostra e ca bulgarii nu au mai vrut nimic de la noi ca ne faceau franjuri.

    14
  12. Sa nu-l apreciezi dar nici sa nu-l submestimezi…senzatia mea este ca in China se incearca ducerea tacticii Human Wave la un alt nivel.

    Se prea poate sa nu aiba calitatea si experienta insa mereu au fost buni la copiat si s-ar putea sa le iasa ceva din toate incercarile.

    Apoi, e clar ca pe continent n-au un dusman natural, nimeni n-ar invada China, nici macar India din cauza limitarilor geografice. Asa ca fac multe multe avioane si nave de lupta, atat de multe incat chiar daca vor avea pierderi datorita calitatii sau experientei, vor fi prea multe ca sa le distrugi pe toate, se vor afirma

    De asta investesc si in computing power pentru ca au nevoie de putere de calcul ca sa calculeze cum si unde le muta, sa nu intre unele intr-altele.

    Exagerez putin dar e calitate si in cantitate.

    9
  13. Apropo de piloti sovietici dezertori…
    Ajutati-ma si pe mine! (parca as fi in grupul FB…”Zi-mi un film bun”.
    Desi cred ca am mai pus intrebarea cu ceva timp in urma, nu tin minte daca am primit un raspuns.

    Prin anii 90′ – cred – am vazut un film artistic (nu cred ca era serial) cu un pilot sovietic, tanar, care vrea pe la sfarsitul anilor ’80 sa dezerteze la americani cu un MiG-29 (probabil).
    Singura lui salvare fiind sa aterizeze pe un portavion american….desi nu pilota un MiG-29K.

    2
  14. Unul din cele mai importante articole de pe site, din ultima vreme.
    Mersi Alex pentru analiza si documentare.
    De luat aminte.

    11
  15. Dorelul initial

    Ca sa vedeti ca prostia nu este doar apanul esticilor. Ultimile 2 zile am fost la scufundari cu un subofiter din armata engleza, in poza care mi-a aratat-o gradele ar fi echivalentul plutonierului de la noi.

    Au fost oamenii la o aplicatie in SUA. Cand au ajuns acolo americanii le-au pus la dispozitie o cladire intr-o cazarma dar ofiterii lor au refuzat pe principiul ca avem corturi, o sa stam in ele. Doar ca sa nu primeasca ajutor de la americani. 2 zile mai tarziu a venit nu stiu ce furtuna mare si a facut praf o juma’ din numarul de corturi. Credeti ca i-au lasat sa se mute in cazarma ? Nici vorba, i-au ingramadit in corturile ramase.

    Asta e una.

    Pe timpul aplicatiei toti mancau mancare gatita pusa la dispozitie de americani de bucataria lor de campanie. Mai putin englezii care mancau ratii. Alegerea ofiterilor.

    Asta ar fi a doua.

    Cred daca ai armata profesionista nu tot timpul ai garantia ca deciziile luate de diversi ofiteri vor fi cele bune.

    12
    • Dorele,

      1. Se spune „in poza PE care mi-a aratat-o…” nu „in poza care mi-a aratat-o…”. Stii tu, in cazul acuzativ este obligatorie prepozitia ‘pe’. Dar poate ca esti un Calin Popescu Tariceanu, cine stie… 🙂
      2. Ofiterii britanici au facut alegeri perfect rationale. Te-ai gasit tu, un Dorel, sa ii critici.

      2
      • Dorelul initial

        1. Multmesc pentru corectie, ai dreptate chiar daca nu asta este scopul discutiei.

        2. Explica si mie de ce alegerile alea au fost rationale. Din ce mi-a povestit omul doar englezii au stat in corturi si au mancat ratii. Restul au folosit ce le-au pus americanii la dispozitie cu exceptia englezilor.

        Nu intreb cu rautate doar incerc sa inteleg rationamentul tau. Eu ma gandesc ca omul ala nu era nemultumit de pomana.

        5
        • Rationalul britanicilor ar fi fost ceva de genul „asta avem, cu asta ne pregatim/ luptam, că după aia vă învățați prost”

          Irationalul ar fi fost orgoliul dus până la prostie…de exemplu…

          Parcă ii vad pe germani cum ii oferă Generalului Dumitrescu cateva sute de Pak 40 cu munitia aferentă, vagoane de mine antitanc și antipersonal, 1 divizie blindata germană pe post de rezerva mobilă subordonată direct Armatei a 3-a /lui Dumitrescu, și el să le zică:
          „Nein, bah, noi luptam cu ce avem, nu ne facem de râs primind ajutor de la voi !”
          ?

          9
        • Train as you fight, fight as you train

          9
    • interesant. Cred ca ar fi si o diferenta de mentalitate. Un englez trecut prin Ucraina spunea ca ei se bat cu ce au iar americanii, cu exceptia catorva unitati, se comporta ca niste copii razgaiati – nu accepta ca inamicul poate sa aibe tunuri mai mari si mai multe – se intorc si pleaca

      3
      • „americanii, cu exceptia catorva unitati, se comporta ca niste copii razgaiati – nu accepta ca inamicul poate sa aibe tunuri mai mari si mai multe – se intorc si pleaca”

        Cand au făcut asta ?

        Intreb și io, că nu am auzit….io știu că istoria e scrisă de învingători, dar se scoteau unii cu propaganda impotriva USA până acum, fie si exagerand vreun caz minor…or avea și ei alintatii lor, dar nu cred că sunt majoritatea…

        Eu unul cred că sunt printre puținii care se analizează foarte realist, nu ascund gunoiul sub preș, și nu au jenă să zică
        „ups, am bulit-o, la loc comanda, schimbăm macazul”
        Ceea ce, dpmdv, e lucru mare în orice domeniu.

        4
          • Hai că m-am lamurit….
            zice de unii care au peste 10 ani in armată, au experienta din Irak, Afganistan, au ajuns în Ukr, au vazut care e „joaca”, și s-au hotărât că mai au și neveste, copii si cateva zeci de ani de trăit dacă e sănătate, și și-au zis că nu are rost să își lase oasele prin Ukr…
            Nu zice de vreo „bătaie” organizată sub steag american unde băieții au zis că „își bagă demisia”…

            Așa și…ce o fi de generalizat, sau de condamnat la băieții ăia….nu erau la ordin, nu îi lega nimic de conflictul ăla, nici nu știu dacă și cât ar fi plătiți….unii s-au dilit și o fac că nu se simt bine fără bubuieli și piuituri de gloanțe, unii o fac pt bani, unii o fac o vreme și le trece…dacă apucă să le treacă…

            Părerea mea de 2 bani…

            6
  16. best explanation (ever) for the weekend events

    https://twitter.com/i/status/1673034622286938112

    4
  17. Bun articol Alex .Multumim !

  18. ionica fonosch

    Multumim 🙂

  19. hohenstaufen

    Interesant articol. Multumesc (si ptr bibliografie)!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *