Bugeacul si importanta sa geopolitica

Geopolitica Bugeacului

 descărcare

ÎN LOC DE INTRODUCERE

Geopolitica a devenit, probabil, ştiinţa cea mai la modă după destrămarea fostei Uniuni Sovietice. Ea este încă o adevărată revelaţie pentru istoricii şi politologii din spaţiul ex-sovietic, deoarece numai cu vreo douăzeci de ani în urmă era calificată drept o „ştiinţă burgheză” şi chiar „fascistă” (din cauza faptului că din operele unuia dintre părinţii-fondatori ai geopoliticii, Hans Haushofer, s-a inspirat chiar Hitler – n. a.).

S-au pornit să facă geopolitică toţi acei care cu puţin timp mai înainte o blamau ca pe o ştiinţă reacţionară (foştii profesori de „comunism ştiinţific”, „materialism dialectic şi istoric”, „filozofie marxist-leninistă”, „ştiinţe sociale” ş. a. m. d.) sau tinerii abia ieşiţi de pe băncile „universităţilor” şi „academiilor” de relaţii internaţionale plodite în ultimul timp ca ciupercile după ploaie.

Îndoctrinaţi de ideile promovate de geopoliticienii americani (de genul lui Zbigniev Brzezinski) deveniţi peste noapte din „lachei ai imperialismului” corifei atotştiutori şi infailibili, profesori cu părul căzut în lupta inegală cu ştiinţele reacţionare burgheze şi tinerii cu tuleie abia răsărite, perorează tot felul de inepţii despre începutul unei „noi ere în relaţiile internaţionale” marcată de realizările revoluţiei tehnico-ştiinţifice în domeniul înarmărilor care ar reduce la zero vechile atuuri geopolitice.

Distanţele nu mai contează – odată ce sînt rachete în stare să le parcurgă în cîteva minute, precum nu mai contează nici aşezarea economico-geografică a unor puncte-cheie – odată ce acestea pot fi şterse de pe faţa pămîntului în doi timpi de către aceleaşi rachete.

1

Un război racheto-nuclear, însă, poate fi şi ultimul în istoria omenirii, căci în asemenea caz am pieri cu toţii. Din cauza specificului său, nu poate exista un război atomic „limitat” sau „local”. Or, radioactivitatea nu recunoaşte asemenea termeni. Un punct strategic nimicit de o bombă atomică nu va mai fi punct strategic niciodată, indiferent de faptul cine îl va stăpîni după aceasta şi, atunci, care este rostul?Omenirea, dacă nu vrea să se sinucidă, va continua să se folosească de armamentul convenţional.

Prin urmare, vechile canoane geopolitice rămîn în vigoare. Justeţea vechii maxime că nu poate fi cucerit pămîntul pe care nu a călcat încă piciorul soldatului, a fost confirmată de evoluţia evenimentelor din Irak Chiar şi după „Furtuna în deşert” care a spulberat forţa militară a Irakului, regimul lui Saddam Husein nu a putu fi răsturnat decît după ocuparea ţării de către forţele armate americane.

Mai mult decît atît, de multe ori nici aceasta nu ajută: SUA şi aliaţii săi, de pildă, au ocupat Afghanistanul, dar despre o victorie definitivă – nici vorbă!. În lupta dintre fier şi o voinţă de fier, metalul nu are nici o şansă de a ieşi învingător.Un popor poate fi supus numai atunci cînd moralul său de luptă este distrus, iar spiritul său naţional şi credinţa – trădate şi corupte.

Din păcate, un asemenea exemplu ne-au oferit fraţii noştri de credinţă sîrbi a căror elită politică s-a vîndut Apusului contra promisiunilor de a fi acceptată în clubul elitar al „miliardului de aur”.Republica Moldova, cu toate că este – potrivit statisticilor formale – „cea mai săracă ţară din Europa” şi are un teritoriu şi populaţie destul de mică, totuşi, reprezintă un interes deosebit pentru marile puteri.

Valoarea sa geopolitică rezidă în poziţia-cheie de intrînd (poartă) în Balcani şi Europa Centrală.Această importanţă nu a fost diminuată nici de răşluirile teritoriale la care a fost supusă în anul 1940 şi nici de evenimentele din anii ’90 ai secolului trecut cînd în raioanele ei răsăritene şi sudice au fost create tocmai trei (!) formaţiuni separatiste (cam prea multe pentru o ţară aşa de mică).

Chiar din primele zile ale existenţei sale ca stat-subiect deplin de drept internaţional, Republica Moldova a avut de înfruntat agresiunea din partea a doi dintre vecinii săi – Rusia şi Ucraina. Prima a făcut-o deschis – prin susţinerea declarată a ocupanţilor-separatişti de la Tiraspol şi Comrat cu bani, armamente şi „voluntari”.

În momentul în care, în ciuda acestui sprijin masiv, separatiştii se aflau în pragul catastrofei militare, Moscova nu a pregetat să intervină direct, trimiţînd în luptă unităţile armatei a XIV-a dislocate în regiune.Kievul a procedat şi mai perfid decît sora sa răsăriteană. Declarîndu-şi în public neutralitatea (poza sfinxului), el a permis tranzitul bandelor de mercenari ruşi prin teritoriul său şi a aprovizionat cu toate cele necesare separatiştii de la Tiraspol şi unităţile armatei ruse care luptau de partea acestora.

Mii de naţionalişti ucraineni din bandele UNA-UNSO au participat cot la cot cu „moscalii” (faţă de care, de obicei, ei nutresc o adevărată idiosincrasie de ură troglodită) la războiul de pe Nistru contra forţelor de ordine şi voluntarilor moldoveni.Interesele lor în zonă au fost anunţate şi de Turcia şi Bulgaria – prin sprijinirea pe căi diplomatice şi financiare a pretenţiilor separatiste ale găgăuzilor şi, respectiv, bulgarilor din Bugeacul moldovenesc.

În anul 2003, în conflict se implică mai activ statele occidentale în frunte cu SUA. Reprezentanţele acestor ţări la Chişinău au insistat pe lîngă conducerea Republicii Moldova să respingă „Memorandumul Kozak” propus de Federaţia Rusă în calitate de bază pentru aplanarea conflictului nistrean.Interesul Apusului era dictat nu atît de grija pentru integritatea teritorială a statului moldovenesc, cît de nedorinţa perpetuării prezenţei bazelor militare ruseşti în zonă care, conform prevederilor stipulate în memorandum, urmau să se menţină pe un termen de 20 de ani (cu posibilitatea prelungirii automate – la acordul părţilor).

Din punct de vedere geopolitic, Republica Moldova se divizează în cîteva regiuni destul de distincte: Nordul, Centrul, raioanele nistrene şi Bugeacul. Fiecare dintre ele are specificul şi importanţa sa. În funcţie de compoziţia etnică şi trecutul istoric sînt prezente şi interesele statelor mai mult sau mai puţin megieşe. Una dintre cele mai complicate şi interesante regiuni din punct de vedere al unui studiu geopolitic este Bugeacul.

 

 

ESTE OARE BUGEACUL ÎNTR-ADEVĂR UN „COLŢ UITAT” DE DUMNEZEU ŞI DE LUME ?

Există regiuni care în trecut au jucat un rol foarte important în jocul geopolitic al marilor puteri ale vremii şi care în vîltoarea evenimentelor mai recente parcă şi-au mai pierdut din fosta lor valoare. Această „devalorizare” este numai aparentă, deoarece apele tulburi se vor linişti şi atunci ele vor reveni în prim-planul geopoliticii mondiale.

Una dintre aceste regiuni este actualul Bugeac. Este semnificativ faptul că toponimicul Bugeac s-ar traduce din limba tătarilor nohai drept „unghi” sau „colţ”… ori, poate, „colţ uitat”?În orice caz, versurile mioritice „Pe-un picior de plai – Pe-o gură de rai…” dacă se şi refereau la vreo regiune oarecare, atunci nicidecum la Bugeac. În antichitate părintele geografiei Strabo numea acest teritoriu „Pusta Getică”, iar în Evul Mediu contemporanii îl includeau în aşa-zisa „Cîmpie Sălbatică” sau, chiar în „Marea Stepă” care se întindea de la „Pusta Ungară” (Panonia) pînă la nisipurile deşertului Gobi.Bineînţeles că această caracteristică deloc măgulitoare nu a fost dată regiunii aşa, pur şi simplu. Regiunea nu numai că se deosebeşte printr-o floră şi faună deosebit de săracă pentru Europa, dar şi printr- lipsă aproape totală a bogăţiilor subpămîntene şi a altor resurse naturale. Pînă şi apa potabilă aici este mai deficitară decît în unele deşerturi autentice. „Meritul” că locuitorilor Basarabiei le revine cea mai mică cantitate de apă dulce pe cap de locuitor din Europa şi republicile fostei URSS îi revine Bugeacului.Atunci apare o întrebare destul de logică: de ce această regiune într-atît săracă a fost pe parcursul secolelor un măr al discordiei între marile puteri? Care este secretul înverşunării de care dădeau dovadă imperiile timpului de a se agăţa de acest petec de pămînt chiar şi atunci cînd ele agonizau? Să enumerăm măcar cîteva fapte care în mod inevitabil dau naştere la o serie de întrebări.- Grecii antici şi-au creat în această regiune o „ghirlandă” de colonii şi emporii (factorii comerciale);

 

– Imperiul Roman a cheltuit mijloace colosale pentru a-şi asigura controlul asupra acestei zone în care în faţa popoarelor de stepă nu existau nici un fel de obstacole naturale, or, se ştie că valurile lui Traian au fost ridicate în cîmp deschis tocmai în acest ţinut.

– Bizantinii, chiar şi atunci cînd s-au retras în faţa bulgarilor turanici, au mai continuat timp de un secol să-şi menţină garnizoanele în thema Paradunavon, deşi aceasta era despărţită de teritoriul de bază pe care îl controlau de o fîşie lată de cîteva sute de kilometri.- Konungii varegi ai Rusiei Kievene şi cnejii Halici-Volîniei au întreprins nenumărate campanii militare pentru a controla această regiune.

– Cei mai calculaţi şi avari negustori ai Europei medievale, genovezii, au construit şi întreţinut pe litoralul Bugeacului cetăţi şi castele, deşi ele au fost ţinta atacurilor continue ale nomazilor.- Relaţiile dintre Ungaria şi Ţara Moldovei au fost deteriorate un timp foarte îndelungat anume din cauza aceluiaşi ţinut.- Eforturile militare ale Sublimei Porţi în Moldova au fost canalizate spre cucerirea Chiliei şi Cetăţii Albe, deşi celelalte cetăţi, oraşe şi tîrguri moldoveneşti erau cu mult mai bogate şi înfloritoare. Pentru a asigura o protecţie maximă noilor raiale, sultanii au permis ceambulurilor tătarilor nohai să-şi creeze în Bugeac un micro-hanat („tatarlîc”).

-În planurile expansioniste ale Imperiului Rus Bugeacului i s-a acordat o atenţie deosebită. Pentru a-şi atinge scopul, Rusia a mers chiar la încălcarea tratatelor încheiate anterior cu Ţara Moldovei şi Poarta Otomană. Interesant mai este şi faptul că denumirea de „Bugeac” s-a încetăţenit abia după cotropirea interfluviului Pruto-Nistrean de către Imperiul Rus în anul 1812. Pînă atunci chiar şi în izvoarele ruseşti această regiune purta numele de Basarabia.

Extinderea denumirii asupra întregului interfluviu a fost o încercare de justificare a anexării unui teritoriu asupra căruia Rusia nu a avut nici un drept de ordin istoric, etnic sau juridic, dar, despre aceasta – puţin mai tîrziu.- În urma Războiului Crimeei, aliaţii anglo-franco-turco-italieni au insistat anume asupra retrocedării Bugeacului Principatului Moldovei.- De aceeaşi insistenţă a dat dovadă şi Imperiul Rus atunci cînd, în urma războiului cu Turcia din anii 1877-1878, a reanexat cele trei judeţe sud-basarabene, zmulgîndu-le de la camaradul său de arme – România.

În numele acestui deziderat el a procedat la un „barter” teritorial inegal din punct de vedere cantitativ: Dobrogea (mult mai întinsă) în schimbul Bugeacului.- După reanexarea Basarabiei în anul 1940, Moscova a procedat la încorporarea abuzivă a Bugeacului de Sud (împreună cu porturile dunărene şi Cetatea Albă) la RSS Ucraineană. Pentru ca tabloul să devină cît mai complet, în anul 1947, România este forţată să cedeze aceleiaşi R.S.S.U. insula Şerpilor. Această stîncă pînă nu demult nepopulată a fost „colonizată” de autorităţile „samostiinice” de la Kiev cu cîţiva locuitori, deşi pînă şi apa potabilă este adusă de pe continent, iar din floră şi faună sînt prezenţi numai muşchii şi şerpii care au dat denumirea acestei insule.- În ajunul şi după destrămarea URSS, Moscova a provocat şi susţinut mişcările separatiste din Republica Moldova. Aşa zisele „UTAG” şi „rmn” se bucură şi astăzi de protecţia Federaţiei Ruse.

Kremlinul abia aşteaptă vreo acţiune mai hotărîtă a Chişinăului în direcţia reintegrării acestor regiuni în cîmpul constituţional al Republicii Moldova pentru a repeta scenariul gruzin[i].Răspunsul la toate aceste întrebări rezidă în importanţa geostrategică a acestei regiuni.

Stalin califica geopolitica drept o ştiinţă fascistă, dar, procedînd la anexarea Basarabiei, Bucovinei de Nord şi recroirea hotarelor administrative din regiune în favoarea Ucrainei, a acţionat tocmai din considerente geopolitice.Una dintre metodele cele mai eficiente folosite în geopolitică este cea a abordării sistemice. Ea permite scoaterea în evidenţă a tuturor factorilor geografici, demografici, istorici, economici şi de alt ordin care au contribuit la crearea chipului geopolitic al regiunii.

Denumirea de de Basarabia cu referire la întregul interfluviu Pruto-Nistrean nu este deloc corectă din punct de vedere istoric şi geografic, precum şi denumirea actuală de Bugeac pentru a desemna sudul acestui teritoriu nu corespunde istoriceşte acelui ţinut pe care această denumire îl indica în trecut.Totuşi, aceste denumiri au devenit după anul 1812 într-atît de uzuale, încît restabilirea celor autentice pentru uzul oficial juridico-politic şi teritorial-administrativ nu mai este, practic, posibilă, din păcate.În eseul de faţă vom utiliza denumirea de Moldova pruto-nistreană pentru a desemna interfluviul pruto-nistrean[ii] (numit „Regiunea Autonomă Basarabia” – „Oblastia de sine cîrmuitoare a Basarabiei” – şi „gubernia Basarabia” de către Imperiul Rus şi „provincia Basarabia” în cadrul României interbelice), iar denumirea de Bugeac pentru a desemna ceea ce se numea din vechime pînă în 1812 Basarabia şi anume partea sudică a acestui teritoriu.

 

AŞEZAREA ECONOMICO-GEOGRAFICĂ ŞI RESURSELE NATURALE

Bugeacul este o regiune împărţită astăzi între Republica Moldova şi Ucraina. Ea alcătuieşte un pentagon inegal cu patru laturi delimitate de apele Prutului, Dunării de Jos, Mării Negre şi Nistrului şi una (cea nordică) imaginară care nu este legată de anumite repere geografice distincte. Ea merge, aproximativ, de-a lungul marginii de sud a fostei zone a Codrilor, formînd o linie oblică care începe la Prut – la sud de codrii Tigheciului şi se termină la Nistru – puţin mai la nord de Căuşeni.Zona corespunzătoare dintre Nistru şi Bugul de Sud (Moldova bugo-nistreană) – numită în tradiţia istorică românească Olatul Voziei sau, pe scurt, Vozia, – reprezintă o copie aproape identică a Bugeacului.Este semnificativ faptul că pe unele hărţi ruseşti de epocă, întregul teritoriu cuprins între cursul inferior al Dunării (Prutului) şi cel al Bugului de Sud era numit Basarabia.Din punct de vedere al reliefului, Bugeacul nu prea bucură ochiul prin varietatea formelor. Regiunea înfăţişează o cîmpie văluroasă presărată ici-colea cu dealuri cu pante line care, înaintînd spre mare, devine plată, precum o masă de tenis. Solurile sînt cu mult mai sărace decît în celelalte regiuni ale Basarabiei.Din cauza climei secetoase şi a apropierii mării, salinitatea este destul de înaltă, ceea ce face ca solonceacurile să se întîlnească destul de frecvent.

 

În Evul Mediu lîngă litoral se mai puteau întîlni dune de nisip.Poetul roman Ovidiu Naso, surghiunit de către divinul Octavian August la Tomis, confirmă proasta popularitate de care se bucura această regiune în ochii latinilor răsfăţaţi cu o climă şi natură mai blîndă şi mai variată. În elegiile sale scrise în exil, Ovidiu descrie aceste ţinuturi în cele mai sumbre culori[iii].Flora este prezentă mai mult prin erbacee. Arborii se întîlnesc rar şi mai mult sub formă de crînguri răzleţe sau chiar copaci aparte, iar pădurile – numai în luncile rîurilor. Zona era foarte potrivită pentru creşterea extensivă a vitelor (mai ales oi şi capre care nu sînt prea pretenţioase). Fauna sălbatică este şi ea caracteristică pentru zona de stepă.Hotărnicit de trei rîuri, Bugeacul, totuşi, suferă de o penurie cronică de apă dulce, fiind din acest punct de vedere una dintre cele mai seci zone din Europa. „Rîurile” interne care curg prin stepa aridă de la Nord spre Sud, sînt, mai degrabă, nişte pîraie care se seacă vara. Chiar şi puţinele lacuri au o salinitate înaltă, iar unele dintre ele, în genere, sînt suprasaturate cu sare.

În Evul Mediu din aceste lacuri se extrăgea sarea care în acea epocă constituia unul dintre principalele articole de export ale Moldovei[iv].Economia regiunii era în deplină corespondenţă cu aşezarea geografică, resursele şi condiţiile natural-climatice. Desigur că, în primul rînd, era vorba de creşterea dobitoacelor (precumpănitor a ovinelor). În Evul Mediu Bugeacul asigura piaţa din Istambul cu pielicele de miel, lînă merinos, caracul şi carne de oaie[v]. Condiţiile favorabile pentru creşterea extensivă a oilor au atras în regiune popoarele nomade de stepă.Pescuitul a fost îndeletnicirea de bază a locuitorilor de lîngă rîuri, lacuri, limanuri, ţărm şi bălţile acestuia (pe care ei le numesc „ghioluri”). Comercializarea peştelui sărat şi afumat a fost o importantă sursă de venituri pentru vistieria domnească şi populaţia din zonă. În văile rîurilor se practica agricultura reprezentată prin cerealiere, legume şi viţa de vie.Gurile Dunării, Nistrului, Prutului şi litoralul pontic favorizau dezvoltarea comerţului maritim şi fluvial, cu atît mai mult cu cît în acea epocă predomina navigaţia de cabotaj cu corăbii de mic tonaj (galere şi feluci), iar rîurile erau mult mai pline, mai adînci.

Adîncimea relativ nu prea mare a limanelor şi rîurilor nu constituia o piedică pentru asemenea gen de navigaţie. Iată de ce porturile din zonă erau printre cele mai mari şi înfloritoare în bazinul pontic.Îndeletnicirile aveau şi o conotaţie etnică. Populaţia autohtonă practica îndeosebi agricultura, creşterea vitelor şi pescuitul riveran sau lacustru. Veneticii nomazi se îndeletniceau în exclusivitate cu creşterea vitelor, iar grecii – cu pescuitul maritim. Comerţul era „împărţit” între greci, armeni şi genovezi. Începînd cu secolul XIX el a fost monopolizat de către evrei.

_______________________________________________

[i] Este vorba de evenimentele din august 2008, cînd Tbilisi a reacţionat în forţă la provocările din partea regimului separatist din Osetia de Sud. Moscova a răspuns printr-o intervenţie armată şi recunoaşterea independenţei enclavelor sud-osetă şi abhază.

[ii] Rîul Nistru nu este o frontieră etnică sau etnografică, Moldova etno-istorică – dintre Carpaţii Răsăriteni şi Bugul de Sud – împărţindu-se etnografic în 4 zone: de nord, cuprinsă între Carpaţi, cursurile de mijloc ale Nistrului şi Prutului şi linia imaginară dintre Carpaţi şi Nistru la nord de Neamţ-Iaşi-Soroca. A doua zona – de centru – este curpinsă între această linie imaginară şi linia dintre Carpaţi şi Nistru care uneşte Vrancea cu Tighina. Cea de a treia zonă etnografică este curpinsă între această linie imaginară şi ţărmul Dunării şi al Mării. Zona a patra o formează populaţia românească (de origine românească, de fapt) dintre Nistru şi Bugul de Sud care, la rîndul ei, nu este omogenă sub aspect etnografic, deşi acolo predomină elemente maramureşene, bîrsene, ardelene, bănăţene, elementele moldoveneşti ridicîndu-se la cel mult 40% din populaţia românească.

[iii] Cu opt secole mai tîrziu, poetul rus Puşkin, exilat şi el de către suveranul său, a scris un fel de „remake” „a la Ovidiu” – „Cu lira nordică dînd glas pustietăţii…”.

[iv] Extragerea şi comercializarea sării erau un monopol domnesc. La minele de sare montane şi lacustre (ocnele) era folosită munca criminalilor condamnaţi la muncă silnică (ocnaşii). Pînă la revoluţia tehnico-ştiinţifică în domeniul industriei extractive, sarea era o marfă foarte căutată şi scumpă. În unele regiuni ale globului, drobii de sare de o anumită greutate serveau în calitate de marfă universală (bani).

[v] Turcii, după credinţă, sînt musulmani şi carnea de oaie ocupă un loc de bază în alimentaţie, cea de porc fiind considerată „haram”, adică „spurcată”. Ovinele sînt deosebit de întrebate în ajunul Kurban-Bairamului care marchează sfîrşitul postului Ramadanului. În timpul acestei sărbători musulmanii aduc jertfă o oaie, un cîrlan sau un berbec.

 

EVOLUŢIA STRUCTURII ETNICE A BUGEACULUI PÎNĂ LA ANEXAREA BASARABIEI DE CĂTRE RUSIA

În prezent Bugeacul înfăţişează, din punct de vedere etnic, un tablou extrem de pestriţ, dar „polietnismul” este unul creat în mod artificial, adică el reprezintă o urmare a unei politici de stat orientate spre diversificarea etnică a populaţiei pe seama băştinaşilor români, mai ales, în perioada ocupaţiei ruso-sovietice şi ucraineşti „samostiinice”. Pe parcursul secolelor anterioare anului 1812, în regiune, alături de românii autohtoni, conlocuiau reprezentanţii mai multor grupuri etnice. Numărul lor, însă, niciodată nu l-a depăşit pe cel al băştinaşilor.

2

Geto-dacii au constituit cea mai veche populaţie atestată documentar. „Părintele” geografiei Strabo a scris despre ei ca despre autohtonii acestei regiuni. Geţii făceau parte din ramura de miază-noapte a tracilor care populau aproape întreaga peninsulă Balcanică. Pînă în ziua de astăzi în literatura de specialitate se poartă discuţii privitor la identitatea daco-geţilor. Una este cert: chiar dacă aceste două etnonime defineau două popoare diferite, acestea, totuşi, erau înrudite îndestul de aproape pentru a fi identificate de către unii autori ca unul singur[i]. Pe litoral, în coloniile şi emporiile comerciale, locuiau grecii care, de altfel, se străduiau să întreţină relaţii paşnice cu războinicii băştinaşi. Între daco-geţi şi coloniştii greci se făcea un comerţ intens reciproc avantajos.

 

În perioada elină şi elenistică a antichităţii pontice, stepele Bugeacului i-au atras pe nomazii sciţi care făceau parte din familia de limbi iraniană. Ei au fost urmaţi de rudele lor sarmate care au intrat în contact (nu prea paşnic, de altfel) cu „Pax Romana”. Timp de cîtreva secole, interfluviul Pruto-Nistrean i-a găzduit pe bastarni. Aceştia erau un conglomerat răzleţ de triburi ale vechilor germani al căror masiv principal popula teritoriul dintre Rin şi Elba.

 

STEPA BUGEACULUI ÎN PERIOADA MARII MIGRAŢIUNI A POPOARELOR ŞI MITUL DESPRE GAGAUZ YERI („PĂMÎNTUL GĂGĂUZILOR”)

Începînd cu secolul III după Hr., civilizaţia greco-romană este zguduită din temelii de valurile succesive ale popoarelor de stepă. Pînă la urmă, acestora le-a reuşit, la un inerval de peste un mileniu, să ducă la pierzanie ambele imperii apărute pe ruinele „Pax Romana” – Imperiul Roman de Asfinţit şi cel de Răsărit numit de savanţi Bizantin.

Coridorul Bugeacului devine calea prin care migratorii nomazi veneau din Marea Stepă pentru a lua cu asalt fruntariile Imperiului Roman. Acest asediu a fost cel mai îndelungat din istoria omenirii. De începutul Marii Migraţiuni a Popoarelor este legată şi prima apariţie în regiune a oguzilor, fapt folosit de către aşa-zişii „istorici” din tîrguşorul Comratului pentru a afirma că stepa Bugeacului este, nici mai mult – nici mai puţin … protopatria găgăuzilor!

La mii de kilometri depărtare de interfluviul pruto-nistrean, undeva între munţii Altai şi pustiul Gobi, este situată patria străveche a tuturor popoarelor turanice (turcice). Strămoşii acestora se îndeletniceau cu creşterea vitelor care în acea perioadă avea un caracter extensiv şi necesita suprafeţe întinse de păşuni. Orice secetă sau mărire a populaţiei atrăgea o revărsare centrifugă a acestora pe teritoriile popoarelor învecinate. Astfel, lua naştere o reacţie în lanţ asemănătoare cu un val tsunami. Cu cît acest val ucigaş se depărtează de epicentrul seismului care l-a provocat, cu atît puterea lui este mai mare şi mai distrugătoare.

Din această stepă s-a pornit în secolul IV un val tsunami care a distrus totul în calea sa – de la poalele Altaiului pînă la cele ale Alpilor. Este vorba, desigur, de hunii lui Attila, supranumit de către contemporani „Biciul lui Dumnezeu”. De fapt, hunii propriu zişi au alcătuit numai nucleul hoardelor de nomazi care au izbutit să spargă limesul roman. Acesta a rezistat mai bine de două secole în faţa formidabilului asalt din partea germanilor.

Printre sumedenia de aliaţi voluntari şi nu prea ai hunilor s-au aflat şi oguzii. Ei au fost, însă, numai unii dintre cei mulţi. După înfrîngerea de pe Cîmpiile Catalaune din anul 451 după Hr. şi moartea lui Attila, megaimperiul hunilor s-a destrămat şi nomazii turanici s-au retras în stepele şi deşerturile Asiei Centrale. Oguzii au revenit pe scena europeană abia în secolul XI, dar şi de această dată au jucat numai un rol episodic al unui actor de planul doi.

Încercările „istoricilor” de la Comrat de a-i prezenta pe toţi cuceritorii turanici drept strămoşi direcţi ai găgăuzilor sînt absurde şi nn au nimic în comun cu adevărul istoric. Bunăoară, bulgarii, care au venit în Balcani via Bugeac în secolul VIII, erau şi ei de neam turanic. Către venirea în regiune a ka-oguzilor[ii], ei erau demult asimilaţi de către alţi venetici cu totul de altă viţă – slavii. În secolul XI, de la bulgari a rămas numai etnonimul pe care slavii dintre Timoc, Vardar şi Marea Neagră îl poartă şi pînă în ziua de astăzi.

Ka-oguzii au alcătuit numai unul dintre elementele constitutive ale poporului găgăuz şi nici pe departe cel mai important. Cît de ilară ar părea, de pildă, tentativa cuiva de a-i confunda pe francezii contemporani cu francii lui Chlodoweg (Clovis) de la care aceştia au moştenit etnonimul. La fel de absurd ar fi de confundat bulgarii lui Asparuh cu cei ai lui Todor Jivkov. Psihologia omului este, însă, de aşa natură că, cu cît mai neînsemnată îi este obîrşia şi rolul, cu atît mai insistente îi sînt încercările de a-şi căuta strămoşi cu un nume cît mai răsunător.

Nici măcar turcii contemporani nu au prea multe în comun cu unii dintre strămoşii lor – seleucizii şi osmanlîii. Este vorba, în primul rînd, de limba vorbită. Or, limba turcă contemporană este o limbă artificială gen esperanto creată prin decret prezidenţial. Primul preşedinte al Republicii Turcia, Mustafa Kemal Ata-Turk a ordonat să fie scoase din uz toate cuvintele de provenienţă persană şi arabă. Acestea alcătuiau mai mult de o treime din vechea limbă turcă. Grafia latină, conform aceluiaşi decret, a înlocuit caracterele arabe proprii popoarelor musulmane.

Pecenegii care îşi creşteau dobitoacele în stepele nord-pontice şi se îndeletniceau cu incursiuni de pradă în Imperiul Bizantin şi Rusia Kieveană au fost alungaţi de aici la sud de Dunăre de către ka-oguzii alungaţi din Asia Centrală de către kîpceaci (cumanii sau polovţii). Basileii bizantini i-au adăpostit pe foştii lor inamici cu condiţia ca aceştia să se convertească la Ortodoxie şi să păzească graniţa Imperiului în regiunea Silistrei (Durostor).

Oguzii au izbutit să-şi menţină dominaţia în Stepa Sălbatică şi Bugeac inclusiv nu mai mult de o jumătate de secol după care au fost şi ei siliţi să repete calea şi soarta foştilor lor duşmani – pecenegii. Locul lor a fost ocupat de către învingătorii cumani. Aceştia au rezistat în stepă de trei ori mai mult timp decît oguzii, dar s-au retras şi ei sub loviturile nemiloase ale tătaro-mongolilor. Singura deosebire este că o parte din ei s-au refugiat în Ungaria unde către secolul XVIII au fost maghiarizaţi în întregime.

Cei dintre cumani care s-au retras la sud de Dunăre au repetat istoria pecenegilor şi oguzilor. Duşmanii de ieri s-au pomenit în exil cam în aceleaşi locuri şi, adoptînd Ortodoxia, s-au asimilat reciproc. Diferenţele lingvistice şi rasiale din cale afară de flagrante i-au împiedicat să se contopească cu populaţiile din jur (bulgarii slavi, grecii bizantini şi românii sud-dunăreni).

Prin urmare, etnia găgăuză s-a format din rămăşiţele pecenegilor, cumanilor şi ka-oguzilor. Cel mai important aport la formarea acestuia l-a avut elementul cuman, dar etnonimul a fost preluat de la ka-oguzi care s-au amestecat şi au supravieţuit numai datorită protecţiei bizantine. Ele s-au salvat de la o distrugere reciprocă cvazitotală în urma convertirii la Ortodoxie. Pămînturile de etnogeneză găgăuză, adică protopatria găgăuzilor este, prin urmare, Bulgaria de nord-est, dacă să fim mai exacţi – districtele Deliorman (Ludogorie) şi Varna.

Focare de etnogeneză găgăuză s-au mai făcut observate în Epir, Macedonia, Albania şi Tesalia, însă, peste tot, inclusiv în patria lor de origine, Bulgaria de Nord-Est, găgăuzii au fost asimilaţi aproape în totalitate de către naţiunile titulare. Apariţia masivă în zona Bugeacului a coloniştilor găgăuzi este legată de războiul ruso-turc din anii 1806-1812, dar şi atunci ei au venit încoace sub un alt nume. Or, găgăuzii, fiind vorbitori de limbă turcică, se temeau să nu fie acceptaţi de către cinovnicii ruşi care nu prea se orientau în nuanţele lingvistice şi confesionale. Pentru ei turcicii erau turci, indiferent de religia împărtăşită.

Iată de ce găgăuzii s-au văzut nevoiţi să se dea drept bulgari sau greci, a căror limbi le cunoşteau încă de la locurile de baştină. În documentele statistice ale epocii găgăuzii se vedeau ca „bulgari” sau „colonişti transdanubieni” („zadunaiskie pereselenţî”). O asemenea stare de lucruri s-a păstrat pînă la sfîrşitul secolului XIX.

Nu ar trebui uitat nici faptul că prin stepa Bugeacului au trecut nu numai turanicii, dar şi alte seminţii care făceau parte din alte familii şi grupuri de limbi. Înaintea hunilor în această stepă au dominat goţii. Iranieni au fost alanii, iar ungurii fac parte din familia fino-ugrică.

Ei au venit aici din Iugra (Iuhra cum numeşte corect Grigore ureche patria ungurilor) – regiune întinsă de la răsărit de Urali – şi au găsit paradisul lor nomad – Atelkuz sau Etelköz cum numeau ungurii cîmpiile nord-pontice stăpînite de ei între Nistru şi Nipru pînă a da năvala în Pusta Panonică în 898, dar au fost izgoniţi de acolo de către bulgarii turanici.

Cu atît mai mult nici slavii care treceau pe aici în drum spre ţinta lor eternă, Ţarigradul, nu erau nici pe departe vorbitori de limbă turcică.

Punctul pe „i” în acest du-te-vino a fost pus de către tătaro-mongoli. În anul 1241 hoardele conduse de către Batu-han au năvălit în Europa Centrală şi de Sud-Est, rămînînd în regiunea care ne interesează pînă la jumătatea secolului XIV. Invaziile din Asia au încetat odată cu apariţia armelor de foc care au redus la net superioritatea cavaleriei nomade faţă de armatele pedestre.

După cucerirea otomană a Chiliei şi Cetăţii Albe a urmat strămutarea în Bugeac a ceambulurilor tătarilor nohai. Pseudo-istoricii găgăuzi încearcă şi pe aceştia să-i împletească în „falnicul” arbore genealogic al poporului găgăuz.

Gluma-i glumă, dar unii dintre ei afirmă cu toată seriozitatea, bazîndu-se pe coincidenţa numelui primului om (Adam) cu cea a cuvîntului bărbat („adam”) în limba găgăuză, că acesta ar fi fost … găgăuz, la fel ca şi în cazul anticului oraş Suza din Mesopotamia.

Tătarii nohai, însă, s-au stabilit în Bugeac cu permisiunea şi din ordinul sultanului abia în secolul XVI, după încercarea eşuată a lui Petru Rareş de a scutura jugul otoman. Ei s-au strămutat în stepa Bugeacului unde nu au fost niciodată şi au plecat din ea, lăsînd mai multe urme toponimice – Chioselia, Ermoclia, Mingir, Capaclia, Taraclia, Coştangalia, Cociulia, Cazaclia etc. pe care unii „intelectuali” găgăuzi le atribuie găgăzilor, deşi ei nu înţeleg deloc etimologia acestor cuvinte, deoarece limba nohailor e din cealaltă ramură lingvistică a limbilor turcice. După războiul ruso-turc din anii 1806-1812, tătarii nohai s-au retras peste Dunăre – în Dobrogea. În anul 1812 în Bugeac nu mai era nici un tătar.

Turanicii nomazi de toate neamurile care au trecut prin Bugeac în drumul lor spre alte regiuni mai bogate nu au participat, practic, la formarea poporului românesc (din cauza deosebirilor confesionale despre care vom vorbi într-un capitol aparte – n. a.). Prezenţa lor se mai face simţită numai în toponimia regională – actualul Bugeac şi zonele megieşe – (denumiri geografice . la cele de mai sus adăugăm Congaz, Crocmaz, Talmaz, Comrat, Baurci, Cioc-Maidan, Dezghinge, Gioltai, Beşalma, Ceadîr, Etulia, Cişmi-chioi, Cubei, Ialpuh, Sasîk, Tuzla, Cartal, Sadîc, Anadolu, Musait etc.). Aceste aşezări sînt populate de către români (Ermoclia, Mingir, Capaclia, Taraclia-Căuşeni, Coştangalia, Capaclia, Cociulia, Crocmaz, Talmaz, Cartal, Anadolu, Sadîc), de bulgari (Taraclia, Chioselia), găguzi (25 de localităţi cu denumiri tătăreşti) şi aşezări cu populaţie mixtă slavo-română (Musait, Tuzla şi altele).

 

„PRIMOGENITURA” SLAVĂ ÎN BASARABIA ŞI LA GURILE DUNĂRII

Pretenţiile găgăuzilor de a fi primii locuitori ai stepei Bugeacului nu sînt deloc noi. Cu mult înaintea lor asemenea pretenţii au fost înaintate de către istoricii moscoviţi (în sens de muscali). Aceştia afirmă că primii locuitori ai interfluviului pruto-nistrean după retragerea aureliană au fost nu altcineva, decît nişte slavi de Răsărit – tiverţii şi ulicii (ştiinţa istorică, de altfel, pune la îndoiala caracterul etnic slav al acestor două popoare).

Mai mult decît atît, unii dintre istoricii ruşi cu notorietate se pronunţă în favoarea teoriei care susţine, bazîndu-se pe un fragment din cronica „Povestea vremurilor de demult”, că protopatria slavilor s-ar fi aflat la gurile Dunării. Alţiiîi văd pe strămoşii slavilor sub numele de roxolani care au fost prezenţi în stepele din bazinul de nord al Mării Negre încă în secolele III-IV d. Hr., deşi este binecunoscut faptul că aceştia au făcut parte din familia de limbi iraniană. Unii pseudosavanţi afirmă chiar că şi Attila ar fi fost … slav!

După cum susţine majoritatea istoricilor, protopatria slavilor este regiunea cuprinsă între cursurile superioare ale Vistulei şi Nemanului fără a atinge litoralul baltic. Din această zonă ei, dispersîndu-se în trei puhoaie, au inundat un teritoriu uriaş cuprins între rîul Elba (Laba) – la Asfinţit, Marea Egee – la Miază-zi, izvorul Niprului la Răsărit şi Marea Baltică – la Miază-noapte. Aceste trei puhoaie au alcătuit cele trei subgrupe în care este împărţit grupul lingvistic al slavilor: de Asfinţit (cehii, polonezii, slovacii şi slavii polabi – din ultimii rămînînd doar sorbii lujiceni), de Miază-zi (sîrbii, croaţii, slovenii, bulgarii şi bosanii[iii]) şi de Răsărit (ruşii, ucrainenii[iv] şi beloruşii).

Stabilirea slavilor pe teritoriile care au intrat în zona lor de difuzie a urmat abia în sec. VI. Ei au adoptat un mod de viaţă sedentar şi au început să valorifice pămînturile cucerite. Fără a nega faptul prezenţei slavilor de Răsărit în spaţiul pruto-nistrean, ţinem să subliniem că nu ei au alcătuit elementul etnic dominant în această zonă. Altfel nu ei ar fi fost romanizaţi de către populaţia protoromână, ci viceversa.

 

Ulicii, de fapt, nici nu au fost slavi, iar despre tiverţi, chiar şi letopiseţele ruseşti vorbesc despre faptul că ei erau bilingvi. Cu alte cuvinte, procesul de asimilare a acestora de către volohi (protoromâni) se afla către sec. IX într-o stare destul de avansată.

S-a speculat mult şi pe coincidenţa denumirii satului Peresecina din raionul Orhei cu cea a horodiştei Peresecino care a fost „cetatea de scaun” a acestor triburi. Arheologii au stabilit, însă, că şi în acest caz nu a fost vorba decît de o omonimie absolut accidentală.

Or, ruinele acestei horodişti au fost descoperite pe malurile… Niprului, la cîteva sute de kilometri spre Răsărit de satul românesc cu un nume asemănător. În orice caz, vestigii arheologice care ar mărturisi o prezenţă slavă masivă în Basarabia în general şi Bugeac, în special, sînt prea puţine.

Cît despre populaţia autohtonă – românii – ei au fost prezenţi în regiune pe toată perioada istoriei cunoscute fără nici un fel de întreruperi. Despre aceasta ne mărturisesc izvoarele arheologice şi recunosc acest lucru pînă şi unii cercetători ruşi. Astfel, istoricul rus I. G. Konovalova, în articolul său consacrat istoriei timpurii a Cetăţii Albe şi Chiliei („K voprosu o rannei istorii Belgoroda i Kilii”) publicat în culegerea „Cele mai vechi state ale Europei de Est” (Drevneişie gosudarstva Vostocinoi Evropî”, M. 1994, pp. 224-231), menţionează existenţa în regiune a unei populaţii est-romanice în perioada aşa ziselor „Secole ale tăcerii”[v].

 

SITUAŢIA RELIGIOASĂ ÎN BUGEAC

Din acest punct de vedere, în Bugeac, de-a lungul secolelor, s-a creat o situaţie paradoxală. Această regiune, de o policromie etnică rar întîlnită în Europa, este absolut monocromă din punct de vedere confesional. Majoritatea absolută a credincioşilor ţin de Biserica Ortodoxă. Fenomenul în cauză se datorează nu într-atît evoluţiei naturale a evenimentelor (se are în vedere o convertire benevolă la Ortodoxie) cît amestecului din partea statului.

Se are în vedere exodul populaţiei mahomedane după anul 1812 la ordinul califului (sultanul turc era concomitent şi calif, adică capul spiritual al musulmanilor suniţi – n. a.) şi retragerea nemţilor luterani în patria istorică („Nach Vaterland”) în urma înţelegerii dintre Germania hitleristă şi URSS în anul 1940.

Evreii mozaici, deosebit de numeroşi după secolul XVIII, au emigrat în masă în Palestina, apoi în Israel şi Occident în anii 80-90 ai secolului XX, o parte a fost deportată în Guvernămîntul Transnistriei (ca urmare a rolului lor activ în organizarea rebeliunilor armate împotriva Statului Român în perioada interbelică), parţial – deportaţi în Siberia de către Stalin în anii 1940, 1949 (colectivizarea) şi în timpul „Campaniei împotriva cosmopolitismului” din anul 1949.

Despre perioada anterioară secolului III, cînd a avut loc convertirea populaţiei locale la creştinism, s-a scris îndeajuns. Geto-dacii autohtoni urmau cultul lui Zamolxes, iar nomazii care invadau periodic această zonă erau idolatri.

Cultele lor aveau elemente de totemism, animism şi magie, fapt demonstrat de vestigiile arheologice descoperite în necropolele acestora (de genul gorganelor scitice). Creştinarea Daciei a avut loc începînd cu misiunea apostolică a sfîntului Andrei cel Întîi chemat care, conform tradiţiei creştine, a propăvăduit Evanghelia în această regiune aproape imediat după Învierea Mîntuitorului.

Valurile de migratori din Asia Centrală nu au lăsat aproape nici un fel de urme şi din cauza diferenţelor de ordin confesional. Ei, spre deosebire de străromânii băştinaşi nu erau creştini, de aceea nici nu putea să fie vorba despre vreo asimilare reciprocă.

Polonezii, ungurii şi cumanii care s-au convertit într-o perioadă sau alta la catolicism, la fel ca şi nomazii păgîni nu s-au prea amestecat cu populaţia autohtonă care pe tot parcursul istorie sale creştine a rămas fidelă Ortodoxiei.

Creştinii ortodocşi din Bugeac au fost, pînă în anul 1813 cînd s-a format Mitropolia Chişinăului şi Hotinului (adică a întregii Basarabii), supuşi din punct de vedere ecleziastic, episcopiei Proilavei (Brăilei) care făcea parte, între anii 1538 şi 1806, direct din Patriarhia Constantinopolului. De mitropolia Proilavei ţineau şi toţi creştinii (adică, românii) din Olatul Voziei – jumătatea de sud a Bugonistriei.

De la începuturile statalităţii româneşti aceste pămînturi au fost cuprinse în Ţara Româmească. De altfel, chiar şi graiul vorbit pînă în prezent de către populaţia românească de-a lungul Prutului de Jos şi Dunării este unul muntean şi nu moldovenesc. Alexandru cel Bun a anexat Chilia (marginea de Răsărit a posesiunilor muntene) la Ţara Moldovei.

Fiinţarea episcopiei Proilavei şi în anii administraţiei turco-tătărăşti, demonstrează cu pregnanţă continuitatea elementului românesc autohton în Bugeac. Dacă acest ţinut către anul 1812 ar fi fost pustiu, după cum susţin „istoricii” ruşi şi găgăuzi, la ce bun ar mai fi menţinut turcii această episcopie?

Negustorii şi pescarii greci erau prea puţini pentru o asemenea unitate administrativă ecleziastică. Negustorii şi meşteşugarii armeni făceau parte din biserica armeano-grigoriană monofizită şi erau tot atît de străini românilor ortodocşi ca şi nemţii luterani sau genovezii catolici.

Autori: Alexandru Savin, Benedict Moldoveanu

[i] Persistă o teorie care susţine că geţii şi dacii erau unul şi acelaşi popor pe care grecii antici l-ar fi numit geţi, iar romanii – daci. O altă teorie susţine că ele, totuşi erau popoare diferite, dar înrudite de îndeaproape.

[ii] Ka-oguzii au fost una dintre ramurile oguzilor care au invadat Europa de Sud-Est şi Asia Mică în sec. XI. O parte din ei, ka-oguzii, s-au pornit din Asia spre Europa via stepele nord-pontice. Anume ei au şi fost unul dintre elementele constitutive ale găgăuzilor. Cealaltă ramură, ga-oguzii, au intrat în Asia Mică prin podişul iranian şi au fost strămoşii turcilor contemporani.

[iii] Macedonenii nu reprezintă decît un grup etnografic al bulgarilor, iar muntenegrenii – al sîrbilor.

[iv] În ultimul timp, cu sprijinul Moscovei, în Ucraina şi, parţial, în Republica Moldova, ia avînt mişcarea separatistă a rutenilor – grup etnic slav odată foarte răspîndit. În ziua de astăzi rutenii sînt prezenţi numai în Transcarpatia şi Carpaţii Beschizi din Polonia.

[v]“Secolele tăcerii” – aşa a fost numită de către istorici perioada în care în documentele de epocă nu se mai pomeneşte despre o populaţie romanică la nord de Dunăre. Ea coincide cu epoca Marii Migraţiuni a Popoarelor (sec. III-IV d. Hr.).

Surse:  Revista Moldova Noastra md. si Foaia Nationala. ro

 Cer si Pamant Romanesc

69 de comentarii:

  1. Este pacat ca romanii nu mai sunt majoritari in Bugeac, abia daca mai sunt o minoritate acolo. Pur si simplu ne-am pierdut baza materiala pentru a revendica acel teritoriu, desi avem baza morala. Interesele actorilor regionali pentru Bugeac sunt foarte mari, datorita potentialului economic al gazelor din Marea Neagra si al controlului asupra gurilor Dunarii.
    Sa punem problema altfel: Ce a facut statul roman pentru promovarea intereselor romanesti in Bugeac? Nimic. Cum i-a ajutat statul roman pe romanii din Bugeac? Pai nu prea i-a ajutat. Ce a facut deci Romania pentru Bugeac in 25 de ani de la revolutia din 1989? Nimic. Atunci insa, imi pare rau sa spun asta, dar sansele noastre de a mai recupera acel teritoriu sunt aproape de zero.
    Chiar si Republica Moldova are foarte mici sanse de a mai revendica/recupera Bugeacul.

    • Daca Rep Moldova s-ar „rusifica” peste noapte ar putea face anumite miscari…
      Asta daca romanii mai sunt majoritari in Rep Moldova, daca nu, nu se merita sa devina si mai minoritari…
      Momentul bun era probabil cand inca erau pro-rusii la putere cu pretextul Moldovei mari, uniunea vamala etc si atragea alte teritorii de partea lor…

      Parerea mea 🙂

    • Nu fii atat de sigur. Istoria este schimbatoare.

  2. Autorul articolului a uitat sa mentioneze referitor la Basarabia si conflictul transnistrean, unul din inamicii nedeclarati (si cel mai perfid!) ….
    Este vorba de cel care a intors din drum o mare parte din garniturile cu armament si munitie destinate Basarabiei…
    Acelasi om a avut la dispozitie destui voluntari din armata romana dornici sa lupte pentru Basarabia…dar ca de obicei … ploua in zona Cotroceni.
    Este greu de presupus ca serviciile de informatii romanesti din acea vreme nu aveau cunostinta de miscarile din zona cu mult timp inainte, si implicit cel de care depindeau destinele Romaniei in acea vreme…
    Ma rog la Dumnezeu sa-i dea zile sa traiasca ca sa poata vedea cu ochii lui Unirea cu Basarabia….

    • Perfect de acord cu tine.Atunci,in ’91,multe se puteau face pentru Moldova daca nu era mosulica asta.

    • Si totusi stam cu mainile in san in loc sa facem ceva…in Ucraina astia dau cu molotoave in politie si noi ne intoarcem in case dupa cateva vorbe dulci… Tara noastra nu va ajunge nicaieri daca acolo sus nu vor fi oameni competenti pt tara. Si noi suntem vinovati ca nu iesim in strada si sa ii luam cu forta sa-i batem si sa le si toate averile si tot ce au furat sa ne redresam macar…

    • @dany
      Bre, omul ala chiar nu merita sa vada unirea cu Basarabia, ar merita el altele…
      Pe de alta parte am o vaga impresie ca nici daca ar trai 150 de ani tot n-ar vedea-o.
      Momentul a fost ratat atunci.

      La cum evolueaza lucrurile momentan nu cred ca se face vreo unire cu RM, pur si simplu pt ca majoritatea din RM nu prea sunt interesati, a mai eggsplicat-o si Moldoveanu(de peste Dublin). Sunt generatii crescute si educate cu limba rusa sau ‘moldoveneasca’; daca vor sa plece, pleca la munca in UIE sau la moskova, n-au treaba cu Romania. Ne-a eggsplicat-o si trimisul cu fofo al Inaltei Porti – moldovenii sa fie lasati in pace sa devina tara europeana 🙂 🙂 🙂

      RM va mai ramane o perioada in zona gri ca tampon intre interesele rusilor si ale nemtilor/americanilor/papuasilor din Noua Guinnee. Relativ la ale noastre interese, who gives a fuck…not even us…

      In schimb lumea pe aici viseaza Cernauti, Buceag si altele 🙂
      Noi suntem scosi de pe toate hartile ca actor geopolitic, suntem spectatori la tot ce se intampla in jurul nostru. Fara economie puternica cu capital local, fara armata, fara oameni de calitate, cu o imagine de rahat intretinuta in Europa nu faci geopolitica. Noi nu facem politica nici macar inauntrul granitelor actuale, numa’ o albie de porci.

      Sunt curios cum s-or descurca fratii moldoveni cand o creste presiunea si agresivitatea rusilor. Ca incet incet se misca, mai o Ukraina, mai un referendum cu gagauzii, mai un partid comunist, mai o Transnistrie…

      Incotro or apuca-o cand s-o clantzani cu akmul si vestul le va trimite bezele, se incoloneaza frumusel si natural catre moscova, asa cum au bine scris in sange, sau o mai viseaza p’aia cu tara europeana…

    • Iliescu a intarziat foarte multe dezvoltarea tarii noastre.Datorita lui tara asta se afla in actuala situatie sociala si economica.Acum culegem ce s-a semanat in anii 1990-1996 cand aceasta tara a fost admnistrata de Iliescu si clica lui.
      Daca suntem realisti in ceea ce priveste pozitia Romaniei fata de conflictul din R Moldova in perioada 1991-1992, atunci cred ca Iliescu a procedat corect.
      Daca Romania s-ar fi implicat direct in acest conflict s-ar fi luat la tranta cu Rusia si Ucraina.
      Daca Romania ar fi trimis 20 de garnituri cu armament si munitie, respectiv 5000 de voluntari, Rusia si Ucraina ar fi trimis cel putin de 3-4 ori mai mult si s-ar fi ajuns la excaladarea conflictului cu efecte doar negative pentru Romania.Credeti ca in acea perioada tulbure ar fi intervenit militar, direct, pentru Romania?Eu zic ca nu.Relatiile noastre cu tarile din occident erau foarte reci.
      Imi dau cu parerea ca Iliescu a fost avertizat de ce se poate intampla si din acest motiv nu a implicat mai mult Romania in acest conflict.Tocmai ca serviiciile noastre stiau ca acest conflict este declansat de rusi iar ulterior ca unitati militare rusesti lupta in prima linie alaturi de rebeli l-a determinat pe bolsevicul Iliescu sa se opreasca.

      1
      • @sorin Cred ca confunzi rolul lu tata iliescu. acest batran vulpoi kgb-ist A PRIMIT ORDIN sa stea in banca lui . Nu ii acorda prezumtia de incercare.Nu a incercat nimic , pur si simplu s-a intors cu spatele cand moldovenii aveau mai multa nevoie de noi! Din punctul meu de vedere este primul si cel mai mare tradator atat al intereselor de neam si tara cat si economice.Daca baietii cu ochiu si timpanu de pe aici se uita pe comentarii sa afle dar ca din punctul meu de vedere un glont in cap tras fix intre ochii aia de bolsevic ar fi un mare serviciu patriotic facut Romaniei noastre.Si sper sa ajunga sa traiasca acest moment unic in viata lui, lepadatura asta bolsevica ,acel moment cand va privi haituit fix in gaura neagra a tevii de Makarov.! Bai ce m-am enervat , mereu imi produce numele lu asta palpitatii.Ar trebui interzis!

  3. Bugeacul este de fapt, in cea mai mare parte BASARABIA istorica.

    Cat despre lipsa majoritatii romanesti, asta este o chestie relativa, deoarece in multe zone nu este majoritar nici un grup etnic!
    Daca ne-am uni cu R. Moldova, Bugeacul ar deveni automat zona turistica pentru noi iar procentul vorbitorilor de lb. romana si al romanilor ar creste rapid…

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Bugeac

    Conform recensământului ucrainean din 2001, populație totală a Bugeacului este de 617.200 de persoane. În această regiune istorică, alături de o majoritate relativă ucraineană de 246.900 persoane (40%), locuiesc 129.000 de bulgari (21%), 124.500 ruși (20%) și 78.300 de români/moldoveni (13%).

    Bulgarii sunt cel mai mare grup etnic în raioanele Bolgrad (61%), Arciz (39%) și Tarutino (38%), rușii în orașul Ismail (44%), iar români/moldovenii în raionul Reni (49%). În raionul Ismail, 29% din populație este de etnie ucraineană, 28% română/moldoveană și 26% bulgară. Este de notat faptul că în raionul Ismail, populația românofonă a crescut cu 1% din 1989, în timp ce procentajul ucrainenilor și bulgarilor se află în scădere. În restul raionanelor, ucrainenii sunt majoritari.

    Importante comunități de români/moldoveni în Bugeac, recunoscute ca atare de autoritățile ucrainene, se mai află în raioanele Sărata (19%, în creștere), Tarutino (17%, în scădere), Chilia Nouă (16%, în creștere), Tatarbunar (9%, în scădere), Cetatea Albă (6%, în scădere), Arciz (6%, în scădere), precum și în orașele Ismail (4%, în creștere), Bolgrad (2%, în creștere) și Cetatea Albă (2%, în scădere).

    În Bugeac se află în prezent cca 25 localități cu populație majoritar românească, răspândite în 8 din cele 9 raioane (excepție face doar raionul Bolgrad).

    • Dumnezeu ne ajuta sa luam BUGEAC datorita evenimentelor din prezent la care se adauga numarul mic al populatiei din regiune. Oricum gagauzia NU poate pleca de la Republica Moldova pentru ca riscam sa pierdem si BUGEAC.

  4. Amîndoi bunicii mei au luptat pe frontul de est și îmi amintesc că vorbeau despre găgăuzi pe care îi descriau la fel: că erau sălbatici, în sensul cînd le vorbeai fugeau și că nu te puteai înțelege cu ei nici în română nici în rusă.

  5. Mda, din pacate articolul nu e deloc clar. Desi inceputul parea promitator dupa aia articolul aluneca spre perioada marilor migratii, evul mediu si secolul 19. Intrebarea ramane – care este importanta geopolitica a Bugeacului acum, in secolul 21. Eu zic ca in jocul marilor puteri nu mai are decat o importanta minuscula, daca o mai are si pe-aia.

    • orice cm spre rasarit e „strategic” 🙂

    • Bugeacul e si raspunsul nu numai la accesul la gurile Dunarii, dar si la gura de varsare a Nistrului precum si la platoul continental al Marii Negre si zona insulei Serpilor, ramas inca sub suzeranitatea Ucrainei dupa recentul proces… Deci se impusca 3 iepuri dintr-un foc, ca sa nu mai pomenim de faptul ca Bugeacul face parte din raionul Odessa acum 🙂

      • Accesul la gurile Dunarii era o chestiune geopolitca „la zi” intre marile puteri acum un secol. Astazi nu mai e. Iar chestiunea Insulei Serpilor a fost transata deja.

        • De-aia se chinuiesc ucrainenii cu al lor canal Bastroe si cu modificarea cursului Dunarii? Ca nu mai este de actualitate?

          Sau poate de-ai tot ucrainenii au ajuns sa declare ca insula Serpilor este locuita? Insula Serpilor, prin pozitia sa in largul gurilor Dunarii, ne creeaza mari probleme.

          • @Marius Zgureanu

            Da, dar era vorba despre actualitate in jocul geopolitic al marilor puteri. Pentru marile puteri gurile Dunarii nu mai sunt chestiunea geopolitica „arzatoare” de acum un secol sau mai mult. Centrele de interes si conflict geopolitic s-au mutat in alte zone ale globului.

            Ca ucrainienii vor sa-si traga si ei niste bani din traficul naval sau ca ii intereseaza Insula Serpilor nu contesta nimeni. Insa astea sunt jocurile noastre.

            • Eu cred ca in viitor importanta controlului traficului pe Dunare va fi mult mai mare decat in ultimii 100 de ani. UE are o strategie separata, Comisia Dunarii fiind un instrument pentru dezvoltarea regionala. Dunarea va fi mai importanta in viitor decat a fost in trecut, cu Constanta cap de afis.
              Prin zona noastra abia s-a inceput desenarea culoarelor de transport energetic si nu numai, importanta Marii Negre creste exponential si a fost deja numita „Noul Golf Persic” nu atat pentru resurse ci tocmai datorita asezarii geografice.
              Nu degeaba baga rusii sase submarine noi si o gramada de fregate in zona. Iar intre Marea Neagra si Caspica este doar o limba de pamant pe unde ar putea sa treaca candva un canal navigabil.
              Asa ca…Bugeacul este geopolitic vorbind foarte important.

              • @George GMT

                Ce intelegi prin „controlul traficului pe Dunare”? Astazi cine il controleaza?

                • Pe timp de pace traficul este absolut liber, la fel ca navigatia in apele maritime libere. dar nu la vremuri normale ma refeream, ci la momente din istorie cand nave de gen Rostok iti blocheaza un brat fara nici o intentie 🙂 . Sau cand sarbii lasau sa treaca pe cine doreau pe ei pe senalul navigabil.

                • @George GMT

                  In caz de conflict astfel de actiuni de blocare a traficului pe Dunare pot fi duse indiferent de cine controleaza Bugeacul. Si sa zicem ca blocheaza traficul pe Dunare. Ce mare impact geopolitic ar avea asupra SUA, Marea Britanie, Franta, Germania? Bugeacul sau „gurile Dunarii” sunt inexistente in preocuparile lor geopolitice. Daca ai incerca sa ridici problema in fata lor pun pariu ca ti-ar raspunde cu un GIF cu „attempting to give a damn… attempt failed”.

                  E la fel ca chestiunea cu Shatt al-Arab in Orient. Un non-issue pentru marile puteri pentru care ce conta dpdvdr geopolitic era cine controleaza gurile Golfului Persic, nu gurile raului Shatt al-Arab. Doar faptul ca conflictul teritorial s-a transforma in razboi in toata regula l-a pus pe harta lor.

                  Dar la noi nu exista nici macar un conflict teritorial. Romania nu are pretentii asupra Bugeacului, a semnat tratat cu Ucaina. Chestiunea Insula Serpilor a fost rezolvata. Chestiunea cu Bastroe parca se judeca si ea pe undeva, nu mai stiu.

                • @Vector. Nu este vorba de razboi, pt ca la razboi ne ducem dracului cu totii, ci este vorba de cine controleaza rutele de trasport energetic, infrastructura de trasport. Nu conteza cine are resursele, ci cine controleza tranzitul lor…
                  Din antice vremuri rutele comerciale au fost strategice si absolut toata lumea, cu exceptie rusilor of course, vede bazinul Marii Negre ca fiind un viitor pol al acestor trasee de trasport.
                  Ori singurul mod in care energie, de orice fel, poate intra natural in UE este pe Dunare, prin Constanta si Canalul Dunarea MN. Rusii dau aproape 4 miliarde de dolari in plus, dublu adica, pentru constructia SouthStream, pt ca Romania nu a fost de acord sa faca parte din consortiu, iar conducta este vulnerabila si scump de operat.
                  Se poate si fara Dunare, si fara Romania dar costa foarte mult. Pe de alta parte UE are o intrega strategie si multe miliarde de euro pentru dezvoltarea traficului pe Dunare si Rin unind astfel cele mai importante porturi europene: Rotterdam si Constanta.
                  Importanta Constantei este dincolo de termenul strategic, iar Constanta inseanmna de fapt Dunarea.
                  De peste 2000 de ani Dunarea este considerata cel mai strategic culuar de comunicatii european si tocmai acum si-a pierdut din valoare?! Tocmai cand in jurul bazinului MN s-au descoperit enorme zacaminte de hidrocarburi?!
                  🙂 A dracu coincidenta…
                  Si ai dracu prostii sunt rusii astia ca tot vor sa controleze Gurile Dunarii de vro 200 si ceva de ani. Au ei saracii o idee fixa si noi nu intelegem de ce… 🙂 🙂 Si romanii la fel, tot cu gurile Dunarii, si grecii inaintea lor, si turcii, si austriecii, etc, etc, etc…Toti niste tolomaci bre 🙂 .
                  Bine de noi ca ne-am prins si nu „e” strategice!

                • @George GMT

                  „Ori singurul mod in care energie, de orice fel, poate intra natural in UE este pe Dunare, prin Constanta si Canalul Dunarea MN.”

                  Intentia e ca gazul natural sa fie adus pana la Constanta in stare lichefiata, readus in stare gazoasa si pompat in sistemul de conducte care il vor duce in Europa. Nu o va lua pe Dunare in sus pe barje.

                  „Pe de alta parte UE are o intrega strategie si multe miliarde de euro pentru dezvoltarea traficului pe Dunare si Rin unind astfel cele mai importante porturi europene: Rotterdam si Constanta.
                  Importanta Constantei este dincolo de termenul strategic, iar Constanta inseanmna de fapt Dunarea.
                  De peste 2000 de ani Dunarea este considerata cel mai strategic culuar de comunicatii european si tocmai acum si-a pierdut din valoare?!”

                  Transportul fluvial in UE acopera doar 6-7% din tonajul total al marfurilor transportate in UE. Iar sistemul de rauri navigabile din nordul Europei are partea leului:
                  http://www.inlandnavigation.org/uploads/public_documents/transport_fact_sheet_large.jpg

                  Deci nu zice nimeni ca Dunarea nu e importanta. Dar nu e un punct focal al interesului geopolitic al marilor puteri.

                • 🙂 Mai vorbim peste 20 de ani. In „lumea buna” tarile cu adevarat serioase isi fac planuri pe 50 de ani, rusii pe 100 in avans…

  6. Daca Romania mai doreste sa se uneasca cu Bugeacul (Basarabia istorica), atunci va trebui:
    1. sa insiste pe langa Kiev pentru crearea de scoli cu predare in limba romana,
    2. sa aduca multe carti, manuale, literatura romaneasca acolo, sa ajute la crearea unei elite culturale romanesti in Bugeac,
    3. sa faca mult lobby la Washington si Bruxelles pentru romanii din Bugeac,
    4. sa acorde cetatenie romanilor (moldovenilor) din Bugeac
    5. sa faca toate acestea timp de cel putin 30 – 50 de ani si sa nu renunte nici o clipa la sustinerea intereselor romanesti din Bugeac.

    A facut toate acestea Romania pana acum? Evident NU. Si atunci cum sa mai recuperam Bugeacul? Ca doar nu o sa il primim cadou.

    • 30-50 de ani?! Bre vorbesti serios?! Ce descriit u acolo se numeste sustinerea culturii romane si n-are legatura decat tangentiala cu o posibilia unire.

      • Romania nu mai are baza materiala (populatie romaneasca, elita romaneasca, ziare romanesti, voce romaneasca) in Bugeac. Cum vrem atunci sa recuperam Bugeacul? Repet: nu vom primi cadouri.

        • am scris eu azi… daca deja R.Moldova se uneste cu romania, Bugeacul se va romaniza treptat, el fiind zona de acces turistic la mare pentru toata populatia de la N. de fasia aia.
          In plus, accesul terestru al Ucrainei in Bugeac este „blocat” de portiunea Palanca, apartinand R.Moldova, dar care a fost concesionata in schimbul celor cateva sute de metri de acces la Dunare in zona Cahul.

          • Daca R. Moldova se uneste cu Romania asta nu inseamna neaparat ca va creste populatia romaneasca din Bugeac, poate se va intampla invers. De aceea trebuie sa insistam pentru crearea de scoli cu predare in limba romana acolo. Oricum Ucraina va reactiona si poate ca va opri un eventual aflux de romani in Bugeac. Poate si Rusia va reactiona in sensul promovarii populatiei ruse din Bugeac.
            Este mult mai complicat decat a spune ca gata, daca ne unim cu R. Moldova atunci si Bugeacul va urma.

            • Chestia cu scolile romanesti si cultura romaneasca plus folosirea limbii romane in administratie, asa cum a fost stipulat conventia pt. sustinerea lui Ianukovici si in legislatia pt. minoritati, ar trebui sa mearga inainte indiferent de ce se intampla intre noi si R. Moldova.
              Problema pana acum a fost ca in Bugeacv romanii s-au identificat majoritar ca fiind moldoveni iar scolile au fost „moldovenesti”, cu manuale ca atare. De asta in Bugeac a fost mai delicat cu sustinerea drepturilor minoritatii romane decat in zona Cernauti sau N.Maramuresului (Zakarpatia).

              Insa de cand s-a stipulat in R. Moldova ca lb. de stat e romana, acum mai mult de 1 luna, lucrurile ar trebui sa se clarifice si acolo.

  7. Cred sincer ca nu se vrea aceasta bucata de pamant,ea functioneaza ca un catalizator pentru anumite firme de productie de armament pe modelul Iran..Iraq e doar o ceata pe ochi pentru public..

  8. Solutia cea mai buna ca sa recuperam Buceagul e sa imigram in milioane in acel teritoriu uitat de Dumnezeu , asa vom putea cu timpul organiza un referendum si sa ne unim cu Ro.
    :))

  9. O intreprindere interesanta si laudabila acest articol dar incomplet care incearca sa mai ridice nitel nivelul dezbaterilor la un nivel mai general, recte geopolitic. Ar trebui continuat si dezvoltat mai mult si excluse din analiza argumente ca „controlul gurilor Dunarii” care nu mai este actual dpdv geopolitic.

    si o eroare de semnalat autorului atunci cand afirma..

    …”Aceste trei puhoaie au alcătuit cele trei subgrupe în care este împărţit grupul lingvistic al slavilor: de Asfinţit (cehii, polonezii, slovacii şi slavii polabi – din ultimii rămînînd doar sorbii lujiceni), de Miază-zi (sîrbii, croaţii, slovenii, bulgarii şi bosanii[iii]) şi de Răsărit (ruşii, ucrainenii[iv] şi beloruşii).”…

    stimabile cateodata grupul lingvistic nu se suprapune peste cel etnic. De pilda gagauzii, elvetienii sau scotienii! Bulgarii nu sunt slavi! Dar vorbesc o limba slava.

    • De cand nu mai este Dunarea vitala pentru viitorul energetic al Marii Negre?! Da Constanta?! Cam toata lumea, cu exceptia rusilor, vede Marea Neagra ca pe un viitor pol strategic al extractiei si mai ales al trasportului de resurse energetice dinspre Asia catre UE, ori in acest context Dunarea, Constanta, Gurile Dunarii, Canalul Dunarea M.N. de cand si-au pierdut din importanta?! Si mai ales pt cine?! Sau ca sa fiu mai exact cine inceraca sa spuna asta?!

      • @ George GMT
        Corect, Marea Neagra si Dunarea sunt vitale pentru transportul hidrocarburilor din Marea Caspica si Asia spre Europa. Daca politicienii nostrii ar fi avut viziune ar fi investit masiv in crearea unei flote maritime civile si in cresterea puterii flotei militare. Dar din pacate tara se afunda in faliment si coruptie. O alta sansa pierduta.

      • Eu spun asta! 🙂 Dunarea, de fapt gurile Dunarii nu mai reprezinta nici pericol sa fie blocate. Traficul s-ar face prin canalul Dunare – Marea Neagra! Sigur ca Dunarea e importanta. Dar controlul geopolitic al „gurilor ei” de catre „altcineva” nu mai e de actualitate odata cu existenta canalului.
        Iata de ce!

  10. Romania va primi cadou bugeacul…in cele mai frumoase vise

  11. Marea Unire de la 1918 a fost rezultatul a cel putin 300 de ani (1600-1918) de lupte militare, politice, sociale si culturale dintre noi si marile imperii din jur. In final a invins vointa, taria, sangele varsat si rabdarea noastra. La fel va fi (daca se va vrea) si in cazul Bugeacului, Moldovei si nordului Bucovinei.
    Daca va fi vointa pe ambele maluri ale Prutului se va face si unirea cu R. Moldova. Daca Romania va face mult mai mult pentru romanii din Bugeac si nordul Bucovinei, atunci poate vreodata noi sau copii nostrii vom/vor vedea si unirea cu aceste regiuni.
    Dar pentru asta statul roman va trebui sa arate ca lupta, ca are vointa, ca sprijina si ca merita sa aduca acasa pe fratii instrainati.
    Daca insa Romania nu ridica un deget in sprijinul moral, material si intelectual al romanilor de dincolo de Prut, atunci nu vom mai repeta niciodata izbanda de la 1918.

    • Vezi ca singurele eforturi dupa 1989 au fost doar in alegeri . Chiar crezi ca Basescu sau guvernul ar aproba un ajutor de 100 milioane de euro pentru minoritatile romane? Nu, pentru ca nu sunt bani dar sunt pentru autostrazi care se decojesc dupa o luna de la asfaltare.

    • Da de ce uiti revolutia rusa? Ca fara ea, sireaca …..

  12. ..lupta nu a incetat si nu o sa inceteze….dupa rationamentul tau Dobrogea nu ar fi trebuit sa faca parte din Romania …solutia pleaca de la matz(stomac)..mareste pensiile si salariile si…restul vine de la sine…

  13. George ..crezi ca de ce nentu sef de la Anvers s-a preocupat din plin cu raderea flotei comerciale romanesti?..90 % din exporturile mUE se fac pe cale maritima..cam ce beneficii ar fi avut Romania acum..cam in ce perioada a avut loc acel dezastru…depunerea candidaturii de aderare?…………….

  14. ..nu ne-a intrebat nimeni atunci ..cum nu ne-a intrebat nimeni nici cu codurile penale…ale lui ponta sau ale lui predoiu..ale cui oare..George…bineinteles oftopic…

  15. oare…pe timpul mineriadei…cine era ministrul transporturilor…vaiiiiiiiii tov president..the right hand of ilici…asta pt cei care cred cailici era singur…vai dar negociatorul sef cu fmi…privatizari…. inchideri de mine, campuri petroliere,gaze..nerentabile de altfel…cupru ..sidex etc…oare …..cine…eeeee….cred ca sunt la a treia cutie de Silva neagra si aud voci…

  16. aaa..sa nu uit ..nici pontica nu e strain de toate astea…taica socru…nasu sri etc…asta pt cei ce se ingrijorau ca sunt fan…copyator…

  17. Corpus Plautinum

    materialul si comentariile sunt fie la timpul trecut fie la conditional optativ, nimic din prezent. cu o asemena mentalitate e normal ca rusii sa-si plaseze acolo nestingheriti rachetele Iskander care vizeaza scutul de la Deveselu. popor mioritic.

    • Dupa parerea mea, Miorita a fost interpretata gresit. Nu spune nicaieri ca ciobanu’ sta si asteapta sa fie omorat, zice „si de-o fi sa mor…”. De aici nu rezulta ca sta degeaba asteptand moartea ci ca deznodamantul poate fi oricare, nu se lamenteaza si ce-o fi o fi.

      • Absolut corect si are la baza credinta in nemurire a dacilor, mai exact dispretul lor pt moarte. Cand te pregatesti pentru o lupta este logic sa gandesti in termeni „De-o fi sa mor…” mai ales daca te hotresti sa fie o lupta pe viata si moarte. Iar in foarte multe alte variante deznodamantul este cu totul diferit…

  18. Nu, Bugeacul nu e un colt uitat de Dumnezeu. E uitat de un neam slab, cel romanesc. Si de o tara slaba, cu capitala la Bucuresti. Cam 30 de ani mai sunt pana la disparitia urmelor romanesti in Bugeac. Ceva mai mult in Bucovina si Transcarpatia. Mult? Putin in termeni istorici. E o realitate binecunoscuta. In timp ce valahii taie frunza si se lamenteaza pe blog-uri, altii lucreaza.

  19. In privinta Buceagului si a gurilor Dunarii, nu cred ca mai este de importanta globala cum era inainte, mai degraba regionala. Era pe vremuri cand Europa era buricul targului si puterile europene se luptau pentru dominatia lumii. Acum razboiul dintre tarile europene nu mai este de actualitate pentru ca Europa doar unita va mai putea face fata concurentei. Eu cred ca si Rusia va trebui sa aleaga in cele din urma intre vest si est, umbrela atomica nu o va mai proteja la nesfarsit, e posibil ca noile tehnologi (poate sateliti LASER in spatiu, poate tunuri electromagnetice sau metalstorm) sa faca invechite rachetele balistice. Pentru chiezi, mai ales in viitor poate parea acceptabil, chiar recomandabil reducerea populatiei cu cateva sute de milioane.

  20. Dupa cum merg lucrurile atat U.E.plus SUA cat si Rusia vor sa pastreze actualul stat ucrainean, teritorial asa cum este, sigur, fiecare vrand sa il aiba sub sfera sa de influenta.Nu se doreste influenta doar in jumatati de masura.
    Mai nou vesticii vor sa sare in sus cu ajutoare banesti consistente pentru Ucraina.
    Atat cat va tine doar de Rusia, U.E. si SUA statul artificial care este Ucraina nu se va fragmenta cel putin in doua entitati statale.
    Nu cred ca Romania mai are o sansa reala sa recupereze teritorii care i-au apartinut insa in care in acest moment etnicii romani sunt minoritari pentru ca la o adica se va merge pe dreptul la autodeterminare unde conteaza votul majoritatii populatiei.

  21. Ajutatima va rog cu informatie despre popularea Bugeacului de Sud

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *