O vizita la Moreni, o experienta deosebita.

La jumatate lunii octombrie am avut privilegiul sa vizitez uzina Automecanica Moreni, producatorul roman de transportoare blindate. Ocazia s-a ivit prin amabilitatea deosebita a sindicatului Unirea si a domnului  Adrian Nania, presedintele acestui sindicat si a domnului Constantin Bucuroiu, liderul sindical de la Moreni.

Dupa cum stim cu totii Moreniul este principalul producator roman de tehnica blindata pe roti, avand la activ peste 13000 de TAB-uri, in diferse configuratii, TAB-uri care pe vremuri faceau fala exportului romanesc de tehnica de lupta.  Faimosului TAB-uri romanesti, TAB 77, 79, sau Zimbru precum  si mai contemporanele SAUR 1 si 2, sunt construite aici, iar acum cei de la Moreni au in dezvoltare programul national TBT 8×8.

Nu pot spune ca m-am dus la Moreni cu mari sperante, sau asteptandu-ma la surprize mari, insa dupa doua ore de vizitat uzina, alaturi de liderul de sindicat, domnul Constantin Bucuroiu si de noul director general al uzinei, domnul Ioan Manu,  dupa discutii foarte libere si sincere, am ramas cu doua impresii extrem de contradictorii, despre uzina.

Primul lucru care m-a interesat a fost bineinteles stadiul dezvoltarii proiectului TBT 8X8, program care, credeam eu, este crucial pentru existenta fabricii pe mai departe. Nu aveam dreptate in totalitate, dar sa le luam pe rand.

Programul TBT8x8 merge inainte, exista ceva finantare, configuratia transportorului fiind déjà definitivata. In programul TBT Moreniul este integratorul final al produsului, se ocupa de proiectare si testare, de operationalizarea lui.

Partener  in cadrul acestui program este, dupa cum unii dintre noi stiam déjà, compania privata UTI. Ei bine, desi in presa se tot spuna ca UTI ar fi parazitat de fapt TBT-ul, ca l-ar fi tras inapoi, realitatea este cu totul alta. Desi bani pentru dezvoltare nu prea sunt, partea de program care se afla in responsabilitatea UTI este in grafic, compania facandu-si treaba fara probleme, iar Moreniul este multumit pana acum de colaborare.

Al doilea partener important in cadrul TBT ar fi, de fapt ar putea fi, Iveco, insa nu asa cum ne-am astepta, in sensul de a implementa la Moreni un transportor de conceptie italiana. Iveco ar putea fi raspunzator de sasiul noului TBT, carcasa si proiectarea intregii masini de lupta revenind uzinei dambovitene.

Deocamdata se asteapta lamurirea situatiei sasiului, pentru ca apoi fabrica romaneasca sa inceapa proiectarea si  construirea carcasei.

Bineinteles ca uzina se loveste de vesnica problema a fondurilor alocate, problema care pana acum cu foarte multa greutate s-a putut rezolva.

 

SAUR 2. Veste foarte buna ar fi ca pana la sfarsitul anului programul de omologare se va sfarsi si astfel se va putea trece la fabricarea de serie a noului transportor, lucru pe care cei de la Moreni il doresc cu ardoare din mai multe motive. In primul rand SAUR 2 este o masina de lupta moderna, bine dotata si care ar merita cu prisosinta sa intre in dotarea Armatei ( fiind si extrem de necesara), pentru ca este net superior Zimbrului sau transportoarelor vechi de tip sovietic. SAUR 2 se poate lauda cu o viteza pe apa de 11km/h, o viteza maxima pe sosea de 110 km/h, scaune ergonomice suspendate, trapa de acces in doua configuratii, modularitate foarte buna. De asemenea in functie de invatamintele trase din Irak si Afganistan, au fost implementate o serie de inovatii si schimbari, care au rolul de a mari securitatea si rata de supravietuire a echipajului si a trupei in caz de explozie sub masina.

Nu trebuie sa cadem insa in capcana jurnalistilor nesiutori de carte: SAUR 2 nu este un MRAP, nu a fost construit special sa reziste la mine, de altfel ar fi si foarte greu de facut acest lucru. Directorul uzinei spunea chiar ca sa construiesti un transportor rezistent la mine ar fi aproape imposibil si asta deoarece minele de tip IED nu sunt standardizate de catre talibani si astfel orice ai face, tot nu ar fi suficient, iar masina de lupta ar deveni prea grea si costisitoare. Adica nu trebuie confundat un transportor de trupe cu un MRAP.

De altfel nu exista nici un transportor de trupe care sa reziste la IED-uri, din motivele expuse mai sus.

In acest moment SAUR 2 nu este cu absolut nimic mai prejos, la nivel de protectie sau dotari, decat orice alt transportor modern occidental, suportand, daca clientul o cere, o crestere a protectiei pana la nivelul STANAG 3b, ceea ce este impresionant pentru un TAB. Dar, in acelasi timp, pretul unui SAUR 2 este undeva la jumatate fata de un alt transportor similar.

Problema lipsei fondurilor pentru dezvoltarea TBT-ului a gasit la Moreni o rezolvare, pe care si eu am propus-o pe blog: achizitia de catre armata a macar unui batalion, undeva la 40 de masini, SAUR 2, iar atunci fabrica ar putea dezvolta TBT-ul pe proprii ei bani, nemaifiind nevoie de fonduri special de la buget. Iar SAUR 2 chiar merita sa intre in dotare fiiind macar cu o generatie peste vechile TAB-uri de origine sovietica si cu nimic mai prejos decat Piranha IIIC, care ne-a fost bagat pe gat si care acum face tusa prin Afganistan, avand acelasi grad de protectie precum TAB-urile romanesti din TO.

Astfel, daca am fi si noi destepti odata in viata, am putea, dotand armata cu un minim necesar, sa ne finantam, fara alt efort suplimentar, dezvoltarea de noi produse. Mai mult decat atat, achizionarea de catre armata a SAUR 2 ar avea un impact foarte bun asupra vanzarilor la export, adica alti bani intrati in industrie.

Iar acum as vrea sa inchei primul articol despre vizita la Moreni, vorbind un pic despre oamenii de acolo, oameni care m-au impresionat dincolo de asteptari.

A doua impresie, extreme de puternica a fost uzina in sine si cei care lucreaza acolo.

O sa incep prin a va spune un lucru pe care eu personal nu-l stiam. SAUR 1 si SAUR 2 au fost dezvoltate fara nici un ajutor din partea statului, fara nici un ban pus la dispozitie de armata. Toate fondurile necesare dezvoltari prototipurilor au fost asigurate, Dumnezeu stie cum, de catre oamenii de la uzina, si cand spun oamenii de la uzina, chiar asta trebuie sa intelegeti: conducerea, sindicatul, muncitorii, ei bine cu totii au pus bani din banii lor, au muncit pe branci, au strans ban cu ban si au reusit ceea ce un guvern intreg, cu un buget de 40 de miliarde de euro pe an, nu a reusit: sa construiasca doua transportoare blindate, unul dintre ele, SAUR 2 , o masina de top, foarte performanta si cu nimic mai prejos decat concurentii sai, pe banii lor.

Dar sa ma explic! Atunci cand s-a pus problema ca uzina sa plateasca sute de milioane de lei vechi unei firme private pentru construirea unor bazine de apa, Moreniul are propriul sistem de aductiune cu puturi de mare adancime, sindicatul a spus NU! Banii  vor ramane in uzina, iar bazinele vor fi facute de noi.

Astfel fiecare muncitor a cotribuit prin MUNCA VOLUNTARA, la realizarea bazinelor, unul cu tablaria, altul cu zidaria, fiecare cu ce a putut. Atunci cand lideul de sindicat le-a explicat ca uzina are nevoie de bani pentru a supravietui si dezvolta un nou produs, personalul a fost de acord cu o micsorare voluntara de aproximativ 20% din salariu, numai pentru ca fabrica sa poata produce SAUR 2.

In acest moment fabrica de la Moreni traieste din contracte in industria civila, au o reputatie excelenta de oameni de cuvant si au in fabricatie, mandria uzinei astazi, o turela telecomandata, pentru un partener francez, turela cu mitraliera de 12,7mm. Am avut ocazia sa stau de vorba cu domnisoara inginer care raspunde de turela si iar am ramas profund impresionat!

Respectiva domnisoara vorbea despre sectia ei si despre uzina in general, la fel de patimas de parca era proprietatea ei. Imi poveste cu multa mandrie cum reusesc sa faca lucrari de mare si foarte mare precizie, cu niste utilaje vechi si mai tot timpul lipsiti de mijloace. Pur si simplu punea suflet in ceea ce facea, nu era absolut deloc ceva fals.

Acum revenid la primele  impresii. Asa cum scriam si la inceputul articolului, doua au fost lucrurile care m-au impresionat: pe de o parte oamenii – sunt cu totul deosebiti, le pasa foarte mult de uzina lor si sunt foarte mandri de ceea ce fac, dar mai ales de ceea ce ar putea face si, in acelasi timp, sunt foarte tristi, simtindu-se abandonati de factorii decizionali, desi numai Dumnezeu stie ca fabrica aceea functioneaza inca numai pe baza de entuziasm si dragostea angajatiilor pentru meseria lor.

A doua impresie a fost dureroasa. O fabrica veche, hale aproape goale, standuri pentru carcase goale, utilaje din anii “70. Cum de or mai functiona, doar cei de la Moreni stiu, si ca totul sa fie si mai cenusiu, am avut ocazia sa vad carcasa unui SAUR 2, realizata in intregime, grunduita, asezata pe partea stanga a halei de montaj, intrucatva stinghera. Directorul uzinei mi-a explicat, cu o crunta amarciune in glas, ca respectiva carcasa era prima facut pentru Irak, inainta ca cineva, undeva, sa blocheze contractul. Poate ca acea carcasa ar putea fi refolosita la realizarea unui nou Saur2 prototip/preserie, daca armata se hotaraste sa faca o comanda minima catre Uzina Moreni.

Nu pot descrie in cuvinte cum se uitau oamenii la carcasa si nu pot descrie nici ce simteam eu imaginandu-mi cele 400 de transportoare pentru Irak aflate in lucru acolo…Ideea este insa urmatoarea: daca o mana de oameni, putin peste 300 de angajati, au fost in stare SINGURI sa proiecteze si sa construiasca doua transportoare blindate, pana la nivelul de proptotip omologat, fara sustinere de nicaieri, de ce Ministerul Economiei si cel al Apararii, nu sunt in stare faca TBT-ul?!

Ar mai fi multe de povestit, dar acesta este doar primul articol. Cu o alta ocazie voi povesti despre alte sanse ratate, despre alte produse pe care uzina de la Moreni le-a fabricat cu mult succes, produse pe care le-ar putea fabrica si dezvolta in continuare, despre clienti externi care le bat la usa si ii intreaba daca mai pot asigura nus-ce produs…

Deocamdata insa, doar atat!

 

GeorgeGMT

 

Site-ul RomaniaMilitary tine sa multumeasca in mod deosebit presedintele sindicatului “Unirea”, domnului Adrian Nania si de asemenea domnilor Constatin Bucuroiu, liderul sindicatului da la Moreni, domnului director Ioan Manu, precum si domnului Cornel Dima, fost director general.