ce stim pana acum:
– lansare reusita
– separare a celor 2 etaje reusita (hot separation)
– treapta primara nu a reusit sift landing, avea 1000+ km/h cand a aterizat in apa
– injectie orbitala reusita a Starship
– cele 2 teste ornitale, deschiderea trapei de la compartimentul cargo si transferul intern de combustibil, ambele reusite
– reintrare in atomsfera dupa o orbita parcursa reusita
– apoi s-a pierdut legatura, deci probabil Starship a facut kaboom
O lansare reusita, care probabil va fi urmata in maxim 2 luni de alt test care sa iasa perfect e data asta
Nu le-a iesit nici repornirea motoarelor la Starship. Oricum, imaginile de la reintrare sunt foarte faine.
Oricum, desi pare simplu, nu prea e, japonezii de la Space One: https://www.youtube.com/watch?v=vmSmJBDUIlU
Mai e mult de lucru la Starship, dar par sa fie pe drumul cel bun.
cea mai faina imagine pt mine e cea cu cele 33 de motoare Raptor la putere maxima.
da, mai susnt probleme, dar nu cred ca mai au probleme cu FAA pt ca tot ce n-a mers a fost foarte sus, in spatiul de siguranta. probabil ceva fine tunning si reglaje/mici modificari si va urma rapid alt test. 2025 si 2026 pt zborul lunar, poate 2026 cu oameni, daca le iese perfect urmatorul test
Mi se pare mult mai incredibil ca au reusit si ce au reusit. Aia de la SpaceX au un morman de date la care altii nici nu reusesc sa viseze. Aterizarea e una din fazele complicate si la avioane dar la barabafta aia de racheta.
Era oarecum firesc sa o dea in bara:
1) boosterul avea nevoie de o calibrare a datelor CFD/de tunel cu cele experimentale full size. Probabil au strans toate datele care le trebuie. Cred ca tura viitoare au probabilitate de aterizare reusita de 70-80%.
2) Idem la Starship, prima oara cand un vehicul supersonic atat de mare incearca manevre altele decat simpla planare in regim „fier de calcat” pe care o facea Naveta Spatiala. Starship a incercat pt. prima oara pornirea in microgravitatie, am inteles ca a avut si ceva probleme de plimbare a combustibilului in rezervoare si (poate mai important) cateva placute de protectie termica desprinse. Daca plasma aia a reusit sa perforeze invelisul (mult mai rezistent oricum cu cei 3mm de otel decat cei 2/5-8mm de duraluminiu la rachetele clasice) a avut soarta rezervorului de pe Challenger. Eu unul ma mir ca a rezistat si atat.
@stelian Intrebare de necunoscator, de ce doar SpaceX are abordarea asta cu zboruri de test succesive? Ma uitam la ULA, au facut un singur zbor de test cu Vulcan si va mai urma inca unul si este certificata (daca totul merge bine).
@nicolae
Din pct meu de vedere pt. ca Musk provine din lumea IT unde dezvoltarea se face pe sistem AGILE (adica livrezi initial un produs cu minime functionalitati si apoi il imbunatatesti continuu), metodologie pusa la punct in anii ’90.
Constructorii „legacy” folosesc un management de produs de tip „waterfall/cascada” unde urmezi un parcurs bine stabilit dar rigid de „milestones” si pe spargerea task-urilor compleze in unele simple ca sa livrezi un produs pe care l-ai definit foarte bine de la bun inceput. E o abordare pusa la punct in anii 60 pentru a gestiona programele foarte complexe care incepusera sa apara (de la software la avioane supersonice, submarine sau nave spatiale).
Pentru ca acum avioanele sunt calculatoare cu aripi si pt ca exista CAD/CAM, constructorii legacy au inceput si ei sa experimenteze cu dezvoltarea de tip AGILE dar trecerea de la un sist la altul e grea si intampina multa rezistenta de la oameni obisnuiti in sistemul waterfall.
Pe de alta parte, in „anii de aur” dezvoltarea proiectelor era tot iterativa si „rich in prototypes” cum spune Musk. Pilotii de incercare mureau si ei pe capete iterand :).
Dintr-un punct de vedere, Musk se intoarce la vechile procedee.
Separat de AGILE vs Waterfall, Musk are luxul deciziei (aproape) unice pt. ca fiind stapan pe bani nu e dependent de comanda politica, boarduri de directori, samd. Ce viseaza el noaptea, ii pune pe ingineri sa faca ziua (sau tot in noaptea aia) si asta nu e deloc de neglijat.
E o gluma in domeniu ca Musk e iepurele iar constructorii legacy si Bezos sunt broasca testoasa care merge incet dar sigur. Diferenta e ca in cazul asta iepurele nu se culca pe ureche ci bea energizante, trage energizante, are casti cu heavy metal in urechi si fuge cat poate.
Din umilul meu punct de vedere Musk aduce tehnica rachetelor unde trebuia sa fie daca nu exista stagnarea din anii ’80-2010.
Foarte bine spus, si chestia asta se vede si la Tesla. Am auzit intr-un podcast (Joe Rogan?), Elon Musk spunea ca o Tesla produsa la sfarsitul anului e diferita fata de cea de la inceputul anului. Ei tot timpul aduc mici imbunatatiri pe parcus si nu asteapta X ani sa colecteze feedback-ul si sa aduca imbunatarile in noul model.
@mihaistoian, nu cred ca e nici un pacat. Nici nu si-au propus sa recupereze ceva, cred ca au obtinut mai mult decat au sperat. Spuneam si in celalalt post, SpaceX stau acum pe un munte de date pe care nu le mai are nimeni. In curand fac 10 ani de cand sunt singura entitate care stie sa recupereze trepte de racheta prin aterizare verticala. Desi pare asemanator, ce fac ei e MULT mai complicat decat constructorii de rachete clasice. As spune ca restul constructorilor sunt cu cel putin 10-15 ani in urma SpaceX.
@mihaistoian, ar fi fost frumos dar potential contraproductiv. Daca s-ar fi concentral excesiv pe aterizare ar fi putut scapa din vedere chestii importante stabilite pt IF-3 (lansarea de ieri). Aterizarea probabil era obiectiv secundar sau chiar tertiar fata de colectarea datelor, zborul stabil, hot staging, atingerea orbitei, confirmarea self-destroy, samd. Cum s-ar spune, toate la timpul lor.
Misto imaginile , mi-au placut decolarea printre straturile de nori si reintrarea cu efectele de plasma Desi la cate bucati se desprindeau de …”obiect [ seamana bine cu o jucarie pe baterii ”electrica ” lol ]” era de asteptat ca ceva rau o sa se intample
Insa dincolo de ovatiile sectei musk la fiecare miscare a cate unei aripioare sau frane aerodinamice , totusi cred ca din start proiectul asta e gresit fiind exagerat de complicat aproape inutil complicat . Mai ales faza finala a ”obiectului ” care in intregimea lui tre sa aMartizeze cand fiecare mica eroare inseamna catastrofa mi se pare un soi de fanatism a respectarii unui vis puber si naiv a lui musk acela a unei ditai rachete sa aterizeze cu totul in necunoscut in loc sa stea frumos pe orbita , eventual sa formeze o statie spatiala pe orbita si sa lanseze module . Chiar si lansarea ar fi mult mai de preferat sa fie facuta cu un sistem gen Naveta , unde corpul principal se desprinde de pe spinarea unor vehicole sau a unui vehicol purtator . Totul e super complicat cand existau metode mult mai lejere si chiar poate mai ieftine de lansare
Este vorba de costuri. Deja prin sistemul de recuperare costurile de lansare ale SpaceX au scăzut mult.
Reutilizarea este cheia de reusita si utilizarea unor nave în fata unor navete aduce mari beneficii. Compara capacitatea cargo a SpaceShip cu cea a navetei spațiale.
Naveta e doar pt orbita, dar dacă vrei sa mergi pe Luna sau pe Marte și sa ramai acolo ai nevoie de o nava
Nu cred ca SpaceX are costuri reduce din re-utilizarea rachetelor. Ca nu e ca si cum le-ar aduce ar pune combustibil si ar zbura iar. Dureaza luni de zile pana sunt refolosite.
SpaceX ca si Tesla investesc mult in eficientizarea liniilor de productie, a materialelor, a proceselor.
@Spectator, bineinteles ca are costuri reduse din reutilizare. Un lansator spatial costa foarte mult (comparabil cu un avion de pasageri de aceleasi dimensiuni sau mai mult).
– La Falcon9/Heavy recupereaza deocamdata doar treapta I care e estimata a avea un cost de 45-55 milioane $ (structura + motoare). BTW, e un cost foarte bun pentru structura si motoare chiar daca structura n-ar fi fost recuperabila si motoarele ar fi fost mediocre. Prin comparatie o racheta Vulcat e aproape 100 milioane $ si nu e recuperabila.
– Cel mai scurt turnaround reusit de ei pt un booster este de doar trei saptamani in 2022. Desi datele reale sunt confidentiale din motive usor de inteles, diverse articole estimeaza la 1-2 milioane $ costurile de. „refurbish” pt. un booster. Deci fiecare reutilizare economiseste in jur de 40 milioane$. Pana acum cel mai longeviv booster are 19 misiuni la activ deci in total a economisit aproape 800 milioane$.
SpaceX au costuri reduse si din reutilizare (concept cheie in activitatea lor) si din reducerea costurilor lansatorului.
Una din problemele de eficienta a orbiterului Navetei Spatiale nu era forma cat greutatea moarta a aripii (care era folosita doar jumatate de ora in cadrul misiunii, in rest incurca). De aceea SpaceX incearca inlocuirea aripii cu „ampenajele” alea cu care incearca manevra „skydiver” cum ii spun ei, urmata de aterizarea verticala bazata pe motoare care oricum sunt necesare pt decolare.
@ Stelian , pana una alta , daca lua si programul navetei si al lui X-37 observam 2 programe reusite care desigur pot fi imbunatatite prin recuperarea Boosterelor la fel ca la Space x . In rest in afara de 2 accidente nefericite dupa o activitate indelungata fara nici o problema ,nu sunt probvleme deosebite .Sunt programe functionale ! La programul Space x deja sunt probleme pentru ca reintrarea in atmosfera le creaza infinite probleme prin modul de reintrare , sa nu mai vorbim de costurile deja pierdute pe esecurile de lansare si solutia solutia multiplelor motoare nefunctionale .
Gandeste-te ca toate chichitele care dau gres acum trebuie sa functioneze absolut fara cusur tot zborul spre Marte iar apoi amartizarea sa se produca in planul vertical al unei rachete cu o inaltime considerabila in conditii cvazinecunoscute la nivelul solului martian …e o stufosenie inutila !
@ Dinu , pai deja i-a costat 3 nave si inca sunt departe de o lansare reusita . Cate navete au fost pierdute la inceputul programului ? Nici una ! Daca un lucru a fost bine facut de la inceput , imbunatatirea lui cost mult mai putin decat relansarea unui nou program . Acea racheta pe care o propun SApace X e exact acelas lucru cu o naveta doar ca i-au pus niste canarduri in fata si e cevca mai mare . In rest cala si postul de pilotaj , ceramicile de pe burta , poate si reintrarea in atmosfera e acelas lucru . Doar ca asta aterizeaza vertical , ceea ce e mult mai dificil decat aterizarea planata a navetei
Nu chiar. Navetele au venit cu un pret astronomic.
Si au fost vehicule orbitale. Spaceship e chiar asta, o nava capabila de zbor in spatiu. Asa cum e acum. Nici nu ar avea nevoie de reintrare in atmosfera. Echipajul se poate trimite la intalnire intr-o capsula cu Falcon 9/Superheavy. si la fel reintors cu o capsula. Ce e cu adevarat un pas major inainte e capacitatea de cargo cu care poti face zborul spatial. Nu exista nimic asemanator pana acum. Se apropiau navetele ca payload, dar cum am spus, erau doar pt zbor orbital. Capacitatea calei Starship e in jur de 1000-1200 mc. 18 m inaltime.
@Marius Hiba principala e ca astia vor sa o reintre in atmosfera si mai ales sa o aterizeze integral pe Terra sau Marte , in pozitia verticala . Adica nu e nici naveta spatiala purtatoare , nici avion care sa reintre in atmosfera e un soi de strutocamila intre cele 2 programe care mai are si elemente mobile la reintrarea in atmosfera in timpul in care e inconjurata de jetul plasmatic .
Daca o concepeau doar ca pe un vehicol care e trimis in spatiu si ramane pe orbita incarcand si descarcand obiecte sau personal era un un program foarte ok .
Dar in halul conceptului actual numarul erorilor care se pot produce pe durata zborului si a elementelor care pot ceda si costul reluarii testelor deja e enorm fata de preluarea unui program deja cunoscut si adaptarea lui
Reintrarea in atmosfera o sa fie o problema. Dar acelasi lucru nu se aplica pe Luna. Sau pe Marte, unde atmosfera e rarefiata. Desi cred ca in momentul de fata suntem departe de Marte.
Intrebarea e daca se va ajunge la o aselenizare directa. Adica daca poate face drumul incarcata complet, flip si aselenizare. Echipamentele pe care le poate cara sunt vitale pt o baza pe Luna, cateva lansari in loc de cateva zeci. Cam asta e scopul acum. O baza complet functionala acolo.
Mutat de la PMR:
Dinu
14 martie 2024 la 15:11 (Editează)
Lansare SpaceX Starship
https://twitter.com/i/broadcasts/1LyxBnOvzvOxN
Multumesc Nicolae 🙂
ce stim pana acum:
– lansare reusita
– separare a celor 2 etaje reusita (hot separation)
– treapta primara nu a reusit sift landing, avea 1000+ km/h cand a aterizat in apa
– injectie orbitala reusita a Starship
– cele 2 teste ornitale, deschiderea trapei de la compartimentul cargo si transferul intern de combustibil, ambele reusite
– reintrare in atomsfera dupa o orbita parcursa reusita
– apoi s-a pierdut legatura, deci probabil Starship a facut kaboom
O lansare reusita, care probabil va fi urmata in maxim 2 luni de alt test care sa iasa perfect e data asta
Nu le-a iesit nici repornirea motoarelor la Starship. Oricum, imaginile de la reintrare sunt foarte faine.
Oricum, desi pare simplu, nu prea e, japonezii de la Space One: https://www.youtube.com/watch?v=vmSmJBDUIlU
Mai e mult de lucru la Starship, dar par sa fie pe drumul cel bun.
https://twitter.com/JamesLucasIT/status/1768285408519917657
cea mai faina imagine pt mine e cea cu cele 33 de motoare Raptor la putere maxima.
da, mai susnt probleme, dar nu cred ca mai au probleme cu FAA pt ca tot ce n-a mers a fost foarte sus, in spatiul de siguranta. probabil ceva fine tunning si reglaje/mici modificari si va urma rapid alt test. 2025 si 2026 pt zborul lunar, poate 2026 cu oameni, daca le iese perfect urmatorul test
Mi se pare mult mai incredibil ca au reusit si ce au reusit. Aia de la SpaceX au un morman de date la care altii nici nu reusesc sa viseze. Aterizarea e una din fazele complicate si la avioane dar la barabafta aia de racheta.
Era oarecum firesc sa o dea in bara:
1) boosterul avea nevoie de o calibrare a datelor CFD/de tunel cu cele experimentale full size. Probabil au strans toate datele care le trebuie. Cred ca tura viitoare au probabilitate de aterizare reusita de 70-80%.
2) Idem la Starship, prima oara cand un vehicul supersonic atat de mare incearca manevre altele decat simpla planare in regim „fier de calcat” pe care o facea Naveta Spatiala. Starship a incercat pt. prima oara pornirea in microgravitatie, am inteles ca a avut si ceva probleme de plimbare a combustibilului in rezervoare si (poate mai important) cateva placute de protectie termica desprinse. Daca plasma aia a reusit sa perforeze invelisul (mult mai rezistent oricum cu cei 3mm de otel decat cei 2/5-8mm de duraluminiu la rachetele clasice) a avut soarta rezervorului de pe Challenger. Eu unul ma mir ca a rezistat si atat.
foarte bine spus.
@stelian Intrebare de necunoscator, de ce doar SpaceX are abordarea asta cu zboruri de test succesive? Ma uitam la ULA, au facut un singur zbor de test cu Vulcan si va mai urma inca unul si este certificata (daca totul merge bine).
@nicolae
Din pct meu de vedere pt. ca Musk provine din lumea IT unde dezvoltarea se face pe sistem AGILE (adica livrezi initial un produs cu minime functionalitati si apoi il imbunatatesti continuu), metodologie pusa la punct in anii ’90.
Constructorii „legacy” folosesc un management de produs de tip „waterfall/cascada” unde urmezi un parcurs bine stabilit dar rigid de „milestones” si pe spargerea task-urilor compleze in unele simple ca sa livrezi un produs pe care l-ai definit foarte bine de la bun inceput. E o abordare pusa la punct in anii 60 pentru a gestiona programele foarte complexe care incepusera sa apara (de la software la avioane supersonice, submarine sau nave spatiale).
Pentru ca acum avioanele sunt calculatoare cu aripi si pt ca exista CAD/CAM, constructorii legacy au inceput si ei sa experimenteze cu dezvoltarea de tip AGILE dar trecerea de la un sist la altul e grea si intampina multa rezistenta de la oameni obisnuiti in sistemul waterfall.
Pe de alta parte, in „anii de aur” dezvoltarea proiectelor era tot iterativa si „rich in prototypes” cum spune Musk. Pilotii de incercare mureau si ei pe capete iterand :).
Dintr-un punct de vedere, Musk se intoarce la vechile procedee.
Separat de AGILE vs Waterfall, Musk are luxul deciziei (aproape) unice pt. ca fiind stapan pe bani nu e dependent de comanda politica, boarduri de directori, samd. Ce viseaza el noaptea, ii pune pe ingineri sa faca ziua (sau tot in noaptea aia) si asta nu e deloc de neglijat.
E o gluma in domeniu ca Musk e iepurele iar constructorii legacy si Bezos sunt broasca testoasa care merge incet dar sigur. Diferenta e ca in cazul asta iepurele nu se culca pe ureche ci bea energizante, trage energizante, are casti cu heavy metal in urechi si fuge cat poate.
Din umilul meu punct de vedere Musk aduce tehnica rachetelor unde trebuia sa fie daca nu exista stagnarea din anii ’80-2010.
Foarte bine spus, si chestia asta se vede si la Tesla. Am auzit intr-un podcast (Joe Rogan?), Elon Musk spunea ca o Tesla produsa la sfarsitul anului e diferita fata de cea de la inceputul anului. Ei tot timpul aduc mici imbunatatiri pe parcus si nu asteapta X ani sa colecteze feedback-ul si sa aduca imbunatarile in noul model.
Da, din păcate, SpaceX confirmă că Starship a fost distrusă în timpul re-intrării în atmosferă.
https://science.hotnews.ro/stiri-spatiul-26974302-spacex-face-joi-alt-treilea-test-mega-racheta-starship-dupa-doua-incercari-incheiate-explozii.htm
@mihaistoian, nu cred ca e nici un pacat. Nici nu si-au propus sa recupereze ceva, cred ca au obtinut mai mult decat au sperat. Spuneam si in celalalt post, SpaceX stau acum pe un munte de date pe care nu le mai are nimeni. In curand fac 10 ani de cand sunt singura entitate care stie sa recupereze trepte de racheta prin aterizare verticala. Desi pare asemanator, ce fac ei e MULT mai complicat decat constructorii de rachete clasice. As spune ca restul constructorilor sunt cu cel putin 10-15 ani in urma SpaceX.
am citit ambele răspunsuri ale tale și ai dreptate, eu nu mă pricep, regret doar pentru că ar fi meritat o aterizare bună după un zbor excelent
@mihaistoian, ar fi fost frumos dar potential contraproductiv. Daca s-ar fi concentral excesiv pe aterizare ar fi putut scapa din vedere chestii importante stabilite pt IF-3 (lansarea de ieri). Aterizarea probabil era obiectiv secundar sau chiar tertiar fata de colectarea datelor, zborul stabil, hot staging, atingerea orbitei, confirmarea self-destroy, samd. Cum s-ar spune, toate la timpul lor.
Mulțumesc pentru lămuriri, @stelian. Cu respect!
imi place dildoul,imi place programul lor spatial.
Cand or sa reuseasca [a patra, a cincea tura] or sa aiba cel mai barosan sistem de urcat chestii pe orbita. Daca nici in asta nu merita sa investesti…
He confidently goes to his goal, bugs not being repeatable.
Misto imaginile , mi-au placut decolarea printre straturile de nori si reintrarea cu efectele de plasma Desi la cate bucati se desprindeau de …”obiect [ seamana bine cu o jucarie pe baterii ”electrica ” lol ]” era de asteptat ca ceva rau o sa se intample
Insa dincolo de ovatiile sectei musk la fiecare miscare a cate unei aripioare sau frane aerodinamice , totusi cred ca din start proiectul asta e gresit fiind exagerat de complicat aproape inutil complicat . Mai ales faza finala a ”obiectului ” care in intregimea lui tre sa aMartizeze cand fiecare mica eroare inseamna catastrofa mi se pare un soi de fanatism a respectarii unui vis puber si naiv a lui musk acela a unei ditai rachete sa aterizeze cu totul in necunoscut in loc sa stea frumos pe orbita , eventual sa formeze o statie spatiala pe orbita si sa lanseze module . Chiar si lansarea ar fi mult mai de preferat sa fie facuta cu un sistem gen Naveta , unde corpul principal se desprinde de pe spinarea unor vehicole sau a unui vehicol purtator . Totul e super complicat cand existau metode mult mai lejere si chiar poate mai ieftine de lansare
Este vorba de costuri. Deja prin sistemul de recuperare costurile de lansare ale SpaceX au scăzut mult.
Reutilizarea este cheia de reusita si utilizarea unor nave în fata unor navete aduce mari beneficii. Compara capacitatea cargo a SpaceShip cu cea a navetei spațiale.
Naveta e doar pt orbita, dar dacă vrei sa mergi pe Luna sau pe Marte și sa ramai acolo ai nevoie de o nava
Nu cred ca SpaceX are costuri reduce din re-utilizarea rachetelor. Ca nu e ca si cum le-ar aduce ar pune combustibil si ar zbura iar. Dureaza luni de zile pana sunt refolosite.
SpaceX ca si Tesla investesc mult in eficientizarea liniilor de productie, a materialelor, a proceselor.
@Spectator, bineinteles ca are costuri reduse din reutilizare. Un lansator spatial costa foarte mult (comparabil cu un avion de pasageri de aceleasi dimensiuni sau mai mult).
– La Falcon9/Heavy recupereaza deocamdata doar treapta I care e estimata a avea un cost de 45-55 milioane $ (structura + motoare). BTW, e un cost foarte bun pentru structura si motoare chiar daca structura n-ar fi fost recuperabila si motoarele ar fi fost mediocre. Prin comparatie o racheta Vulcat e aproape 100 milioane $ si nu e recuperabila.
– Cel mai scurt turnaround reusit de ei pt un booster este de doar trei saptamani in 2022. Desi datele reale sunt confidentiale din motive usor de inteles, diverse articole estimeaza la 1-2 milioane $ costurile de. „refurbish” pt. un booster. Deci fiecare reutilizare economiseste in jur de 40 milioane$. Pana acum cel mai longeviv booster are 19 misiuni la activ deci in total a economisit aproape 800 milioane$.
SpaceX au costuri reduse si din reutilizare (concept cheie in activitatea lor) si din reducerea costurilor lansatorului.
Una din problemele de eficienta a orbiterului Navetei Spatiale nu era forma cat greutatea moarta a aripii (care era folosita doar jumatate de ora in cadrul misiunii, in rest incurca). De aceea SpaceX incearca inlocuirea aripii cu „ampenajele” alea cu care incearca manevra „skydiver” cum ii spun ei, urmata de aterizarea verticala bazata pe motoare care oricum sunt necesare pt decolare.
@ Stelian , pana una alta , daca lua si programul navetei si al lui X-37 observam 2 programe reusite care desigur pot fi imbunatatite prin recuperarea Boosterelor la fel ca la Space x . In rest in afara de 2 accidente nefericite dupa o activitate indelungata fara nici o problema ,nu sunt probvleme deosebite .Sunt programe functionale ! La programul Space x deja sunt probleme pentru ca reintrarea in atmosfera le creaza infinite probleme prin modul de reintrare , sa nu mai vorbim de costurile deja pierdute pe esecurile de lansare si solutia solutia multiplelor motoare nefunctionale .
Gandeste-te ca toate chichitele care dau gres acum trebuie sa functioneze absolut fara cusur tot zborul spre Marte iar apoi amartizarea sa se produca in planul vertical al unei rachete cu o inaltime considerabila in conditii cvazinecunoscute la nivelul solului martian …e o stufosenie inutila !
@ Dinu , pai deja i-a costat 3 nave si inca sunt departe de o lansare reusita . Cate navete au fost pierdute la inceputul programului ? Nici una ! Daca un lucru a fost bine facut de la inceput , imbunatatirea lui cost mult mai putin decat relansarea unui nou program . Acea racheta pe care o propun SApace X e exact acelas lucru cu o naveta doar ca i-au pus niste canarduri in fata si e cevca mai mare . In rest cala si postul de pilotaj , ceramicile de pe burta , poate si reintrarea in atmosfera e acelas lucru . Doar ca asta aterizeaza vertical , ceea ce e mult mai dificil decat aterizarea planata a navetei
Nu chiar. Navetele au venit cu un pret astronomic.
Si au fost vehicule orbitale. Spaceship e chiar asta, o nava capabila de zbor in spatiu. Asa cum e acum. Nici nu ar avea nevoie de reintrare in atmosfera. Echipajul se poate trimite la intalnire intr-o capsula cu Falcon 9/Superheavy. si la fel reintors cu o capsula. Ce e cu adevarat un pas major inainte e capacitatea de cargo cu care poti face zborul spatial. Nu exista nimic asemanator pana acum. Se apropiau navetele ca payload, dar cum am spus, erau doar pt zbor orbital. Capacitatea calei Starship e in jur de 1000-1200 mc. 18 m inaltime.
@Marius Hiba principala e ca astia vor sa o reintre in atmosfera si mai ales sa o aterizeze integral pe Terra sau Marte , in pozitia verticala . Adica nu e nici naveta spatiala purtatoare , nici avion care sa reintre in atmosfera e un soi de strutocamila intre cele 2 programe care mai are si elemente mobile la reintrarea in atmosfera in timpul in care e inconjurata de jetul plasmatic .
Daca o concepeau doar ca pe un vehicol care e trimis in spatiu si ramane pe orbita incarcand si descarcand obiecte sau personal era un un program foarte ok .
Dar in halul conceptului actual numarul erorilor care se pot produce pe durata zborului si a elementelor care pot ceda si costul reluarii testelor deja e enorm fata de preluarea unui program deja cunoscut si adaptarea lui
Reintrarea in atmosfera o sa fie o problema. Dar acelasi lucru nu se aplica pe Luna. Sau pe Marte, unde atmosfera e rarefiata. Desi cred ca in momentul de fata suntem departe de Marte.
Intrebarea e daca se va ajunge la o aselenizare directa. Adica daca poate face drumul incarcata complet, flip si aselenizare. Echipamentele pe care le poate cara sunt vitale pt o baza pe Luna, cateva lansari in loc de cateva zeci. Cam asta e scopul acum. O baza complet functionala acolo.