Ansamblul masurilor de redresare a industriei de aparare

In cadrul simpozionului „Tehnologii de vârf pentru Industria de Apărare, în contextul viitor de dezvoltare a României” desfasurat in data de 28 martie la Universitatea Ecologica din Bucuresti, am incercat sa trasam cateva linii definitorii ale unei posibile strategii de relansare a industriei de aparare romanesti.

Pentru_o_armata si o Romanie_puternice_martie

Ne-am focalizat pe potentialul noilor tehnologii (in special fabricatia aditiva) dar si al altor factori (printre care si COMPENSATIA) in a redresa industria militara romaneasca in perspectiva demararii unui program de inzestrare pe termen mediu (multianual) pentru refacerea capacitatii de lupta a Armatei Romane, similar cu ceea ce Polonia a anuntat de curand ca va face – un plan de echipare militara pe 10 ani in valoare de 33 miliarde euro.

Ansamblul masurilor definite in urma concluziilor trase din dezbaterile din cadrul simpozionului sunt enumerate mai jos:

  • Conectarea industriei de aparare romanesti la domeniile IT&C si la Planul national al Fabricatiei Aditive (gandit de domnul deputat Varujan Pambuccian), fabricatie care ar putea declansa o noua revolutie industriala daca miza e corecta iar Romania se angajeaza intr-un astfel de plan, ca fiind a treia tara de pe glob dupa SUA si Germania. Industria militara ar avea sansa de a face saltul direct la tehnologia viitorului.
  • Retehnologizarea industriei militare si civile romanesti pe baza offsetului (compensatiei) in urma achizitiei de echipamente militare straine (pe care industria romaneasca nu este capabila sa le furnizeze pe termen scurt dar sunt necesare armatei), dar si pe baza fabricatiei aditive. Offsetul ar trebui aplicat in primul rand achizitiilor majore de armament nou, cum sunt avioanele de lupta, elicopterele, navele de lupta sau sistemele de rachete, aici fiind vorba de cele mai mari sume, deci si de cel mai mare impact la buget, ceea ce necesita imprumuturi si un plan bine gandit de investitii.
  • Alocarea de comenzi din partea Armatei catre industria romaneasca de aparare si in parteneriat cu aceasta, in baza unui plan multianual, care sa se sincronizeze cu “Planul de refacere graduala a capacitatii de lupta a Armatei Romane”, adoptat in CSAT in acest an. Acest plan ar putea demara din acest an in contextul dotarii cu avioane multirol si sisteme de rachete noi, cumparate cu un credit furnizor cu perioada de gratie de 3-5 ani, astfel ca sumele care ar trebui sa mearga pe plati esalonate ale celor doua categorii s-ar elibera pentru celelalte categorii de tehnica militara. Astfel, ne-am putea inzestra, in paralel mult mai rapid si cu mai multe categorii de tehnica decat in cazul in care am plati pana in 2017 aproape doar rate pentru avioanele deja uzate.

  • Introducerea prin lege a unei cote de minim 10% din bugetul MAPN pentru achizitii de echipamente militare noi. Scopul acestei masuri este protejarea unui minim de capacitate de innoire a echipamentului Armatei, pentru a se evita situatia ultimilor 10 ani, in care achizitiile de echipament nou au fost aproape inexistente, ajungandu-se ca peste 90% din dotare sa fie actualmente invechita. Conform previzionalului pentru 2013, doar 2% din totalul bugetului MAPN va fi alocat achizitiilor de echipamente militare in acest an.
  • Promulgarea legii industriei de aparare, lege blocata in Comisia de Aparare din Camera Deputatilor inca din 2008. Industria de aparare romaneasca are nevoie de un cadru legislativ adecvat, care sa o protejeze si impulsioneze, similar cu ceea ce se incearca acum si la nivelul Uniunii Europene, cu mentiunea ca trebuie sa ne luptam pentru a ne mentine un maxim de capacitati de productie si cercetare, dar sa cream si altele noi.
  • Stergerea datoriilor firmelor de stat din industria de aparare, datorii acumulate tocmai din obligatia legala a operatorilor economici de a-si conserva capacitatile de productie militara si personalul aferent, fara a li se aloca insa sumele necesare de la bugetul de stat si nici comenzile necesare pentru o minima profitabilitate. Aceasta actiune ar debloca fluxurile financiare ale industriei de aparare si deci capacitatile lor industriale, in caz de comenzi, si ar face intreprinderile sa fie atractive pentru colaborari cu firme straine, ceea ce ar putea avea ca rezultat si cresterea cotatiei actiunilor, deci perspective sanatoase de dezvoltare.
  •  Sustinerea politica pe piata externa a industriei de aparare romanesti si parteneriatul cu firme straine. Autoritatile romane trebuie sa se implice activ in gasirea de potentiali clienti si parteneri pentru industria de aparare romaneasca, atat in cadrul acordurilor bilaterale de cooperare, sau al parteneriatelor strategice, cat si in prospectarea de noi piete. Acesta trebuie sa fie un interes strategic al diplomatiei externe romanesti si al fiecarei guvernari. Promovarea acestei ramuri ar duce la cresterea exportului de produse cu valoare adaugata mare.
  • Externalizarea deciziei si vanzarilor industriei militare din cadrul aparatului de stat,  astfel ca orice agent economic din industrie sa se poata misca liber si fara restrictii pe piata, pe modelul oricarei companii normale. Negociatorul poate fi ROMARM-ul, stabilind pretul, graficul de livrare, conditile financiare, etc, urmand ca politicul, printr-o comisie de specialitate, eventual Comisile de Aparare, sa-si dea acordul pentru tranzactie. Apelarea la companii de consultanta de prestigiu poate fi o alta solutieun consortiu financiar putand fi contractat pentru a negocia in numele Romaniei in termeni avantajosi datele unei tranzactii majore de armament (plecand de la un carnet de sarcini), de la pachete de finantare cu rate aferente la pretul total al pachetului.
  • In cazul achizitiei de echipamente ale unor producatori straini, acestia sa fie nevoiti sa subcontracteze o anumita parte din productie dar si mentenanta unor producatori autohtoni!Sugestiv este exemplul SUA, unde statul detine fabrici de armament care sunt subcontractate si operate de catre firme private, pentru realizarea integrala a unui produs militar.
  • Managementul privat al firmelor de stat din industria de aparare romaneasca. Aici este vorba mai ales de plasarea acestor firme sub “tutela” unor companii specializate in managementul unor astfel de situatii (sau chiar a unor companii private de armament, cu renume – a se vedea situatia din SUA) si mai putin doar de numirea unor manageri competenti. Acesta ar trebui sa ajute planul de retehnologizare dar si dezvoltarea unor noi planuri de afaceri precum si prospectarea unor piete externe sau parteneriate.
  • Crearea unei linii de credit pentru industria de aparare de catre Ministerul de Finante, linie de credit garantata cu un contract ferm, minimal, de achizitie din partea MApN-ului. Aceasta linie de credit ar trebui sa acompanieze contractele ferme cu Ministerul Apararii Nationale, dar sa si permita pe baza unor planuri de afaceri coerente, creditarea retehnologizarii si dezvoltarii de noi proiecte la rate reduse.
  • Prioritizarea si incurajarea dezvoltarii unei linii de produse civile ale Industriei de Aparare, dupa modelul german, astfel incat firmele respective sa fie protejate de fluctuatiile pietei si contractelor militare si in acelasi timp sa poata refolosi o parte importanta a tehnologiei militare in aplicatii civile.Birocratia ar trebui drastic redusa la nivelul lantului de aprobari necesare pentru contracte civile ale acestor firme.
  • Introducerea unei legislatii care sa incurajeze cercetarea si inventica, dupa modelul israelian, legislatie care ar putea contribui si la dezvoltarea pe baze sanatoase a tehnologiilornecesare in industria de aparare.

 

Aceste 13 masuri ar trebui aplicate impreuna, pentru a maximiza impactul planului de relansare, fiecare masura avand rolul sau bine identificat in deblocarea unei situatii curente sau in crearea de noi oportunitati si perspective sanatoase.

Mozaic_ind_aparare_romaneasca

Mozaic_terestru_ind_aparare_romaneasca

Exista si o a paisprezecea masura, de natura fiscala de aceasta data, care se refera la scutirea de impozit pe venit a angajatilor industriilor strategice, in speta cea militara. Astfel, chiar daca pe termen scurt nu mai incaseaza la buget cota parte a taxei pe salar a celor catorva mii de angajati, care, sa fim sinceri, este neglijabila, ar putea recupera in cativa ani din cresterea investitiilor si activitatii acestui sector sume de cateva ori mai mari din restul taxelor pe aceasta industrie. In acelasi timp, aceasta scutire ar creste nivelul de salarizare real, facand atractiv acest domeniu din perspectiva noilor angajari,  fara ca aceasta crestere sa se reflecte in efortul financiar al companiilor sau in costul produselor acestei industrii. Pe termen mediu ar crea perspective interesante pentru investitori straini in aceasta industrie, care ar aduce competitivitate si un plus de tehnologie de care avem atata nevoie in tara. Un astfel de aranjament ar putea cantari greu in negocierile cu privire la achizitiile de echipamente militare cu offset, generand mai multa elasticitate in stabilirea cuantumului real al investitiilor, deoarece creaza un mediu favorabil companiilor care doresc sa investeasca in acest sector.

Aceasta este viziunea pe care RumaniaMilitary o sustine si o recomanda celor in drept sa aplice reforma industriei de aparare romanesti.

RoMilitary

20 de comentarii:

  1. vise, taica!
    cineva vrea sa le faca bine cu forta astora de la armata. pe cand si parerea unui responsabil cu galoane? mie mi se pare ca tocmai ei nu sunt interesati

    • @resiteanu
      Salutare Resitene,
      Uite ca ai inceput sa mai postezi pe aici, asa mai timid la inceput 🙂

      „cineva vrea sa le faca bine cu forta astora de la armata”
      Bre, astora din armata daca le intra solda si pensia e maximum de bine 🙂
      De fiare n-au nevoie, ca e pace 🙂

      „pe cand si parerea unui responsabil cu galoane”
      Cred ca au trimis-o pe una Clara Secretara sa ne ‘egzplice’ ca stam inca bine, ca daca fac rost de 1.5 miliarde ne vin si avioanele, ca au un tanc in dezvoltare la secret si nu stiu cate 15 drone in teste.

      Probabil ramane doar mica problema cu intratul in dotare, ca la ce buget de achizitii de 30 de milioane au per toata armata cumperi doar 4,7 bucati senile si o 1,9 bucati turele, 1,7 bucati drone, 0,15 bucati corvete multirol si reabilitezi 0,08 bucati submarine blocate la cheu…

  2. Spunea Ponta aseara ca azi merge in Stuttgart la un posibil investitor, dupa ce a anuntat treaba cu Daimler care va crea 300 de locuri de munca.

    In Stuttgart este si Rheinmetall 🙂

    • Din ce am citit pe net, cei de la Rheinmetall au avut ceva intalniri recente cu oficiali romani in care si-au declarat interesul pentru achizitionarea unei uzine in care sa produca, in cooperare, o varianta romaneasca a MRAV-ului Boxer.
      Din ce am inteles, din consortiul producator fac parte Rheinmetall Deutschland, Rheinmetall Netherland, MAN si inca ….
      Pana acum produsul a beneficial de o comanda totala de cca 1,2 miliarde Euro din partea guvernelor german si olandez pentru un total de 472 masini, in patru-cinci variante: APC, vehicul comanda, ambulanta, cargo, transport genisti. Pentru transport clasic de infanteristi cantitatea e mica (cca 40-50) restul fiind pentru celelalte variante.
      Costul unei masini iese undeva la 2,5 milioane Euro iar costul anual de exploatare este estimat undeva la 65.000 – 85.000 Euro pe an / masina, pentru o durata estimata de 30 ani de functionare.
      Se pare ca sunt interesati sa-si gaseasca si alte contracte.
      Problema este: sunt interesati sincer de o productie in Romania, pentru scaderea costurilor de fabricatie, sau sunt interesati sa preia facilitatile de productie de APC(Moreni) pentru a elimina concurenta, urmand sa obtina o pozitie mai buna ca furnizor de APC pentru MApN?
      MRAV-ul Boxer nu e amfibiu si se duce exact pe nisa TBT-ului pe care l-a cerut MApN de la Moreni.

      • „Competivitatea trebuie inlaturata, tarile din estul Europei vor fi doar mana de lucru pentru Reich” (aproximativ)

        Asa trebuia sa fie UE in ochii lui Goebels, cautati despre subiect si vedeti cum se implinesc toate…

        Eu cand ma gandesc la Rheinmetall ma duc direeect la Leopard 🙂
        Ar fi prea frumos sa aiba vreo legatura cu „relatia” Rheinmetall-Romania….

    • N-avem noi sansa asta.
      Uite ce zice Wiki: „Zona este renumită pentru industria sa tehnologizată. Printre cele mai mari companii care au sediul sau o filială aici se numără Daimler, Porsche, Bosch, Hewlett-Packard, IBM, Stihl.”
      Cred ca mai degraba pe la Bosch…

  3. Eu cred ca am putea incepe joaca asta, prin a arunca pe piata oferte de pachete integrate cu tot ceea ce avem noi mai bun de oferit si ceea ce vom scoate pe viitor. Aici ma refer la TBT, IAT XT, ceva UAV-uri si ce proiecte mai avem…….gen 2+1 gratis sau 3 la pret de 2 in caz de numar mare cumparat. Mai putem oferi spre vanzare variantele de top a ceea ce avem deja construit, gen SAUR, TR, MLI, SOIMUL, Puma, nave militare, ALTROM, rachete, arme, munitii (sa ma scuze cineva daca am omis ceva important) si mai important, putem puncta pe ceea ce ne avantajaza, si anume…..instructie la pret redus si Know-haw-ul catre eventualii cumparatori. Se pot ochii tari mai slabute din America Latina, Africa si Asia. Dupa care, odata cu intrarea pe piata putem propune ceea ce vom avea pe viitorul mai indepartat, poate tancul cel nou de care se tot zvoneste. poate o drona ceva s.a.m.d. Si mai cred ca spre bine industriei de armament locale, pentru a nu pierde trenul tehnologic definitivt, trebuiesc intensificate relatiile cu firme din Israel, SUA si Europa, dar nu numai, fie prin privatizari fie prin eventuale cooperari, ca de exemplu cel dintre turici si suedezi pentru viitorul lor avion de lupta supersonic. Asa putem spera ca nu pierim ca industrie de profil. Insa, daca decidem sa mergem in continuare pe drumul actual, cu interese si contracte gen Irak, putem fii siguri ca vom disparea ca industrie de profil, ca armata puternica si evntual, intr-un final apocaliptic, ca tara integra……

    • 🙂 Tu ai idei bune, de om normal, dar ai nostri ca brazii vad lucrurile foarte diferit. Ca un exemplu, pe care l-am mai dat de nus cate ori, ar fi contractul pt transportoare blindate cu Irakul. 420 de bucati, contract agreat deja, 120 de milioane de dolari virati, sub forma unei scrisori de garantie catre Moreni, prima carcasa construita deja. Apoi…apocalipsa, contractul s-a anulat pt ca ai nostri, nu ma refer la fabrica, vroiau mai multa spaga. Iar acum Ucraina face bani frumosi din contractul cu Irakul.
      Dar partea cu adevarat „haioasa”, este faptul ca dupa o anumita perioada de timp, nemultumiti de calitatea TAB-urilor veciniilor nostri, irakienii au mai venit o data sa intrebe daca romanii nu s-au razgandit.
      De mentionat faptul ca oricum ai nostri faceau ceva spaga, dar nu le iesea cat erau ei obisnuiti. Nu se razgandisera. Asadar despre ce vorbim?! Si mai stiu destule astfel de povesti…

  4. Aia care au sexat contractul cu Iraq ar merita sa fie pusi sa curete cu periuta de dinti rugina de pe niste transportoare din cimitir.
    Nemtii au o problema cu Romania – spaga (nu le place sa dea spaga asa direct) si infrastructura. In Romania se fac multe multe subansamble pentru masinile nemtesti.
    O alta problema ar fi unele sindicate – am ‘auzit’ ca unii lider de sindicat pur si simplu paralizeaza productia din cand in cand si cer te miri ce salarii si beneficii, desi e zona in care nu mai iti gasesti de lucru si salariile sunt oarecum decente (1500 ron in mana la 8ore/zi, 5 zile/saptamana). Cunosc un caz in care fabrica s-a mutat din Sud in Nord tocmai din aceasta cauza.

  5. Si totusi,nu pricep de ce Romania da „pasarea din mana pe cioara de pe gard”!De ce nu se continua parteneriatele cu Israelul?Eu cred ca sunt singurii parteneri impreuna cu care am putea realiza,in domeniul inzestrarii militare,ceva mai de Doamne ajuta!Experienta au,tehnologie au,de bani au nevoie.Si nu cred ca americanii ar comenta.Ceva de genul:prietenul prietenului meu,este prieten si cu mine.In fine,este doar un punct de vedere.

  6. De pe linkul postat de M.C
    „Ministrul Dusa a anuntat ca vrea sa vada dotarea fiecarei arme din Armata Romana, asta pentru ca are loc procesul de restructurare, reorganizare si modernizare.”

    L-a trimis Pontalacu prin provintzie, sa vaza ce pot „restructura” in functie de ce mai „are NATO nevoie”…si a vazut ca-i „in stare buna”…poate ramanem fara Flotila de Dunare…printre altele…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *