Am tot văzut că Agenția Spațială Europeană lansează noi misiuni și am amintit despre ele. Pentru a le pune în perspectivă și a ne forma o imagine mai largă am aruncat o privire pe organizarea acestor misiuni.
În primul rând misiunile ESA sunt împărțite în 3 mari categorii [1]:
1. Știința spațiului / Space science (roșu);
2. Programul legat de Pământ / Living Planet (verde);
3. Misiuni neclasificate în programe / Non-programme missions (albastru);
1. Misiunile științifice se împart la rândul lor în:
1.1. Soarele și sistemul solar / Sun and Solar System;
1.2. Interstelar/ Astrophysics;
Aceste misiuni au fost strânse de-a lungul timpului în programe asemănătoare celor de la NASA (Discovery și New Frontiers spre exemplu). Mai întâi a fost Horizon 2000 (Rosetta, Huygens, Herschel etc), apoi a venit Horizon 2000+ (Gaia, Lisa, BeppiColombo). În acest moment avem Cosmic Vision. Așadar Cosmic Vision este un demers pe termen lung, un program de planificare ciclica care reunește doctrina și misiunile în intervalul 2015-2025, pentru a răspunde unor întrebări fundamentale:
– în ce condiții apar planetele și viața?
– cum funcționează Sistemul Solar?
– care sunt legile fundamentale ale fizicii care guvernează Universul?
– care e originea Universului și din ce e făcut acesta?
De ce atâtea programe? Păi misiunile se întind pe perioade foarte lungi de timp. Misiunea Huygens-Cassini (satelitul lui Saturn – Titan) a durat 20 de ani (propusă în ’82, aprobată în ’88, lansată în ’97, a ajuns la Saturn în ’04 și pe Titan în ’05). Și nu a fost singura misiune pe
parcursul celor 20 de ani. Și nici nu există două misiuni asemănătoare ca desfășurare. Pentru a gestiona activitățile științifice din amonte, cele de producție și cercetare industrială și operațiunile din timpul misunilor propriu-zise este nevoie de planuri pe termen lung. [2][3]
Misiunile din Cosmic Vision sunt împărțite în 4 mari categorii:
S / Clasa mică – reunește misiunile care vor costa sub 50 milioane de Euro. Clasa e nou apărută cu scopul de a permite agențiilor spațiale membre să dezvolte proiecte proprii. Au fost primite și analizate 70 de proiecte (scrisori de intenție). Nu am găsit vreo inițiativă românească/RoSA. [4]
În acest moment în clasa mică avem 2 misiuni selectate:
- S1 – CHEOPS (engl CHaracterising ExOPlanet Satellite) – lansare Nov ’19 cu Soyuz – un telescop care va studia timp de 3.5 ani sorii apropiați și despre care se știe deja că găzduiesc exoplanete (a căror masă e deja studiată/cunoscută) pentru a determina dimensiunea acestor
planete.[5] - S2 – SMILE 🙂 (Solar wind Magnetosphere Ionosphere Link Explorer) – 2023 – proiect comun europeano-chinez – pentru studierea vânturilor solare și a interacțiunii cu magnetosfera.[6]
M / Clasa medie – misiuni sub 500 milioane de Euro. Se dorește ca misiunile medii să fie lansate cu o cadență de două pe deceniu.
- M1 – Solar Orbiter – Atlas V în 2020 – împreună cu NASA; navă spațială pentru studiul Soarelui / heliosferei; ca fapt divers va sta de 7 ori mai departe de soare decât o face Parker (despre care am discutat în trecut).[7][8]
- M2 – EUCLID – Soyuz în 2022 – este un telescop (în spectrul vizibil până la infraroșu) menit să studieze materia întunecată și energia întunecată prin măsurarea accelerării expansiunii universului; va face asta vizualizând și măsurând galaxii la diverse distante de noi, și coroborând datele cu deplasarea spre roșu a galaxiilor (efectul Doppler – care ne spune că un obiect care se depărtează de noi va fi văzut roșu iar unul care se apropie albastru, datorită diferențelor în lungime de undă/frecvență). Practic se bazează pe faptul că toate galaxiile se depărtează în mod accelerat una de cealaltă. Altfel spus, galaxiile se îndepertează de noi, și cu cât sunt mai departe cu atât ‘fug’ mai repede. Dacă ținem cont de viteza luminii și de distanța față de aceste galaxii (practic de timpul cât i-a luat luminii/imaginii să ajungă la noi), deducem că în cazul celor mai ‘rosii’ / îndepărtate galaxii noi le vedem așa cum arătau în urmă cu mult timp, miliarde de ani. Cu cât mai departe putem vedea, cu atât mai mult călătorim în timp, și deci ne apropiem de geneza Universului. Cele mai îndepărtate galaxii pe care le vedem sunt și cele mai vechi (pentru că le vedem așa cum erau ele în urmă cu miliarde de ani) și reprezintă limita Universului vizibil, dincolo de care distanța și viteza cu care galaxiile se îndepărtează de noi (prin expansiunea Universului) fac că lumina lor să nu mai ajungă niciodată până la Terra. Ca fapt divers acest telescop vede 10 miliarde de ani în trecut ;). Zicea poetul La steaua care-a răsărit, e-o cale-atât de lunga… era pe când nu s-a zărit, azi o vedem și nu e.[9][10]
- M3 – PLATO (engl PLAnetary Transits and Oscillations of stars) – 2026 cu Soyuz – telescop care timp de 4-8 ani va încerca să găsească și să studieze exoplanete, mai ales cele cu potențial de fi colonizate, prin observarea tranziției planetelor prin dreptul stelelor și prin măsurarea oscilației – metoda a fost descrisa de Iulian în trecut.[11]
- M4 – ARIEL (Atmospheric Remote-sensing Infrared Exoplanet Large-survey) – 2028 cu Ariane 6 – scop similar cu Plato, adică studiul exoplanetelor. Este un telescop în spectru vizibil și infraroșu care va analiza amprenta termică și compoziția atmosferică a acestor corpuri pentru a le afla compoziția chimică și structura.[12][13]
Pentru M5 mai avem 3 candidați rămași pe lista scurtă:[21]
- M5-1 – Theseus (engl Transient High-Energy Sky and Early Universe Surveyor) – telescop pentru detecția exploziilor de raze/radiații gamma (capătul spectrului electromagnetic – cea mai mică lungime de undă) pentru a identifica evenimentele majore – mari generatoare de
energie și a răspunde la întrebarea Cum a început universul?. - M5-2 – SPICA (engl SPace Infrared telescope for Cosmology and Astrophysics) – telescop infraroșu realizat în colaborare cu niponii/JAXA pentru a studia norii moleculari și protostelele pentru a căuta răspuns la întrebarea cum s-au născut galaxiile și stelele?.
- M5-3 – EnVIsion – radar cu apertură sintetica (yummy!) pentru cartografierea lui Venus. Este favorita mea și poate voi reuși să revin asupra subiectului. De ce două planete asemănătoare precum Venus și Terra au ajuns atât de diferite? este întrebarea. Sau altfel spus, ce învățăm repede de tot ca să nu stricăm planeta și să nu ajungă un iad – ca Venus – înainte de a ne muta.
L / Clasa mare – proiecte majore, în colaborare cu alte agenții similare (adică doar NASA, această adevărată ESA a iancheilor) și cu bugete de maxim 900 milioane (partea europeană – deci probabil peste 1.5 miliarde în total). Asta era inițial, pentru că în urma
provocărilor bugetare pe care le are NASA, primul proiect comun va fi suportat în mare parte de ESA (prin creșterea bugetului angajat). Clasa mare conține flagship missions (misiuni capitale / amiral), cu o frecvență de una pe deceniu.
- L1 – JUICE (engl JUpiter Icy moons Explorer) – Ariane 5 în 2022 – proiectul considerat ca fiind cel mai important. Va călători 7.5 ani până la Jupiter și va sta 3.5 ani în sistemul jovian, studiind atât planeta cât și cei mai importanți sateliți: Ganymede, Callisto și Europa (practic lipsește Io). Jupiter are în total 67 de sateliți.[14]
- L2 – ATHENA (Advanced Telescope for High-ENergy Astrophysics) – Ariane 6 în 2031. Telescop în spectrul razelor X pentru studiul gazului interstelar și a găurilor negre supermasive.[15][16]
- L3 – LISA (Laser Interferometer Space Antenna) – 2034? Doar la stadiul de plan. Este vorba despre o constelație de 3 nave spațiale, pe orbită heliocentrica, pentru studiul undelor gravitaționale. A nu fi confundat cu LISA Pathfinder – care este o misiune demonstrativă (2015), un test cu o navă și instrumente mai puțin performante.[17][18]
F / Clasa oportunităților – depinde de disponibilitatea bugetului; trebuie aprobată mai întâi. Este în curs de elaborare. Acum se depun candidaturile.[19]
Acesta a fost scurta pledoarie împotriva prohodului ESA, această minunată agenție care botează forme de relief și ne-a dat cel de-al doilea crater de pe Marte cu numele Schiaparelli. Este destinat deasemenea celor curioși care vor să aibă o imagine de ansamblu asupra misiunilor
spațiale europene dar poate fi și un ghid pentru cei care dau de o misiune despre care vor să afle mai mult, dar vor să evite surfingul în mulțimea de pagini de pe Wikipedia dedicate Cosmic Vision.
Flota dedicată observării (ESA)
Marius B
(medie: 5,00 din 5)
Încarc...
Surse:
1. ESA – Our missions ( https://www.esa.int/ESA/Our_Missions , accesat la 2019-04-12)
2. ESA Cosmic Vision ( http://sci.esa.int/cosmic-vision/46510-cosmic-vision/ , accesat la 2019-04-12)
3. ESA Cosmic Vision ( http://sci.esa.int/cosmic-vision/ , accesat la 2019-04-12)
4. S-class mission letter of intent ( http://sci.esa.int/cosmic-vision/50265-received-letters-of-intent/ , accesat la 2019-04-12)
5. CHEOPS ( http://sci.esa.int/cheops/ , accesat la 2019-04-12)
6. SMILE ( http://sci.esa.int/smile/ , accesat la 2019-04-12)
7. Solar Orbiter ( http://sci.esa.int/solar-orbiter/45290-solar-orbiter-poster/ , accesat la 2019-04-12)
8. Solar Orbiter ( https://www.esa.int/Our_Activities/Space_Science/Solar_Orbiter , accesat la 2019-04-12)
9. EUCLID ( https://www.euclid-ec.org , accesat la 2019-04-12)
10. EUCLID ( http://sci.esa.int/euclid/ , accesat la 2019-04-12)
11. PLATO ( http://sci.esa.int/plato/ , accesat la 2019-04-12)
12. ARIEL ( https://ariel-spacemission.eu/ , accesat la 2019-04-12)
13. ARIEL ( http://sci.esa.int/ariel/ , accesat la 2019-04-12)
14. JUICE ( http://sci.esa.int/juice/ , accesat la 2019-04-12)
15. ATHENA mission summary ( http://sci.esa.int/athena/59896-mission-summary/ , accesat la 2019-04-12)
16. Cosmic Vision – The hot and energetic Universe ( http://sci.esa.int/cosmic-vision/55111-the-hot-and-energetic-universe/ , accesat la 2019-04-12)
17. LISA ( http://sci.esa.int/lisa/ , accesat la 2019-04-12)
18. LISA pathfinder ( http://sci.esa.int/lisa-pathfinder/ , accesat la 2019-04-12)
19. Call for a FAST (F) Mission Opportunity In ESA’s Science Programme ( http://sci.esa.int/cosmic-vision/60498-call-for-a-fast-f-mission-opportunity-in-esa-s-science-programme/ , accesat la 2019-04-12)
20. Cosmic Vision ( https://en.wikipedia.org/wiki/Cosmic_Vision , accesat la 2019-04-12)
21. ESA selects three new mission concepts for study ( https://www.esa.int/Our_Activities/Space_Science/ESA_selects_three_new_mission_concepts_for_study , accesat la 2019-04-12)
Sursele imaginilor: ESA.
Neata Marius, foarte binevenit acest articol, eu cel putin nu stiam ca ESA are atat de multe programe in derulare, o priveam mai mereu ca pe o ruda mai saraca a NASA. Impresionant!
Referitor la Venus vs Terra, ei bine nu cred ca noi am putea sa ne distrugem ecosistemul pana la a ajunge unde a ajuns „sora” Pamantului, zeita frumusetii. Pur si simplu, ecosistemul de pe Terra se va autoregla, isi va gasi un nou echilibru, nu neaparat favorabil noua. Marea extinctie din Permian ar trebuii sa ne fie de invataura de minte.
Dar, tinand cont ca pe Terra exista ciclul carbonului, prin viata si ploii, cred ca viata de aici va supravietui, noi…mai vedem.
ESA este de 4 ori mai saraca decat NASA dar pe partea de „exploration” sunt apropiate. Eu am avut de multe ori tendinta de a subestima sau chiar neglija ESA, in mare parte pentru ca sunt atasat emotional de SX. Venus poate fi o discutie in sine, subiectul e interesant.Iti multumesc!
foarte fain articolul Marius, de data asta am avut timp sa-l savurez cum se cuvine, cu o cana de cafea. nu stiam mare lucru despre viitoarele misuni, dar e evident ca ESA e pe un drum bun.
aici ar trebui sa ramana si NASA, pe cercetarea fundamentala, si sa lase Luna-Marte pe mana ompaniilor private, vorbind aici si despre finantare, evident
Nici eu nu stiam ca e asa complex programul ESA; multe misiuni le-am descoperit datorita articolului. ESA nu are misiuni „deep space” desi este interesata de Luna si Marte. La stadiul de speculatii putem discuta un scenariu : oare ce-ar fi ESA daca ar avea o misiune mare, cu oameni spre Marte, o misiune care sa galvanizeze populatia europeana (asa cum s-a intamplat si in SUA cu marile misiuni). La un astfel de interes bugetul nu cred ca ar fi o problema si l-ar depasi repede pe cel NASA; despre partea tehnica nu stiu ce sa zic dar cred ca am avea o sicutie interesanta si aprinsa 🙂 Multumesc Dinu!
Daca ESA ar incepe cursa pentru Marte, avem trei entitati din Romania care sigur vor contribui:
– ARCA face motoarele inovatoare
– RoSA face mesele rotunde, conferintele si simpozioanele
– ISS cerceteaza posibilitatea inceperii organizarii fazei de analiza a fezabilitatii proiectului
Marius, foarte fain articolul. 🙂
Multumesc, pentru multe!
Cind e vorba de ESA e suficient sa amintim de sistemul GPS european, Galileo. Desi trebuia sa intre in functiune in 2008 inca se lucreaza… Intre timp au reusit chinezii si chiar rusii sa-si faca propriile sisteme..
Amintesc de faptul ca-n cazul unui conflict major americanii vor decupla sistemul actual, care oricum e livrat populatiei cu o precizie f mica.
NAVSTAR trece la generatia a treia (a avut prima lansare); BeiDou ar trebui sa devina global in 2020, la generatia a treia (era regional); GLONASS a avut constelatia completa in 1995 (pornit in ’82) apoi a avut degradari ale performantei din 1999-2000, constelatia redevenind completa in 2011 – acum e in upgrade.
Galileo e in EOC (Early Operational Capability) din 2016, avind pe orbita 26 din 30 de sateliti. UE a avut probleme cu ‘muricanii, satelitii au avut probleme cu ceasurile, proiectul a avut probleme cu modalitatea de implementare (PPP), cu implicarea chineza…
Precizia pentru aplicatii civile la NAVSTAR era de sub 5 metri in 2000, dar cu folosirea benzii L5 scade la 0.5 metri. O tehnica noua (folosirea fazei) permite precizie de citiva centimetri cu semnalele actuale, care au precizie mica.
Galileo este functional, cu numai 18 sateliti din cei 30 prevàzuti.
Iphone-ul meu (si toate Iphone-urile cu începere de la modelul 6) functioneazà cu precàdere cu sistemul Galileo, mai precis.
Salut. Frumos articol, multumesc mult.
Salut! Ma bucur ca ti-a placut!
bagasem ceva.. da vad ca nu apare.. vorbeam de sistemul european Galileo, ar fi trebuit sa fie functional in 2008, intre timp au, sau vor face, si chinezii si rusii.
Ses tie ca amis, in caz de ceva, vor decupla GPSul…
A aparut, vezi mai sus…
Poate merita completat.. ESA are un budget de 4,18 miliarde, aproape un sfert fiind platit de nemti vezi http://www.esa.int/spaceinimages/Images/2019/01/ESA_Budget_2019
NASA are un budget de aproape 20 de miliarde, de patru ori mai mare..
de mentionat ca ESA nu este EU!?
Am mentionat doar indirect in discutia cu George ca ESA e de 4 ori mai saraca decat NASA; cred ca ai dreptate si partea bugetara este relevanta. Franta e cel mai mare contributor. Marea Britanie a fost unul secundar; dincolo de incertitudini se pare ca pentru moment britanicii doresc ca Brexitul sa nu afecteze participarea la ESA. Multumim pentru completare!
Partea de buget este mai complexa un pic, pentru ca activitatile nu sunt chiar identice (NASA are activitati bugetate pe care ESA nu si le propune), si pentru ca ESA poate creste bugetul avand un potential mare in aceasta directie. Un exemplu poate fi intalnirea din Spania din aceasta toamna (Space19+) unde ESA poate creste bugetul si poate adopta misiuni noi . Este ceva asemanator cu controlul bugetar al NASA dar indraznesc sa spun ca mai flexibil – exista rezerve bugetare si capacitati de cercetare pe care interesul politic le poate debloca. Tot de la aceasta intalnire NASA asteapta cu emotii (Bridenstine va sustine probabil un turneu de loby prin Europa) angajamentul ESA la noua „accelerare” a programului lunar. Adica administratia americana vrea mai repede dar trebuie sa-i convinga nu doar pe „parlamentarii” americani ci si pe politicienii europeni.
Cert e ca ESA si NASA fac planuri impreuna si au nevoie una de cealalta in acest moment. ESA este liderul in fizica universului iar NASA este primadona explorarii sistemului solar; in majoritatea misiunilor ele colaboreaza.
Hammmm ”heuropeni” astia sunt dati dracu …
Multumesc de articol
Da, ESA este un jucator relevant! Ma bucur ca ti-am trezit interesul!
Au dat afara Romania din ESA sau inca nu? Ca ziceau ca ne suspenda cel putin.
Nu am gasit stiri sau alte informatii despre asta, afara de cele initiale din Ocotmbrie 2018. Am dar de o publicatie care a cerut in noiembrie o actualizare a datelor catre ESA dar a fost directionata catre autoritatile romane.
Romania figureaza ca membru deplin al ESA.
Problema seamnlata era suspendarea dreptului de vot si periclitarea proiectelor viitoare in care ar fi implicate entitati din Romania.
S1 – CHEOPS – update
18 decembrie 2019 – a fost lansata misiunea CHEOPS (cu intarziere) din Guyana Franceza cu ajutorul unei rachete Soyuz (|Arianespace). Cheops este realizat de Airbus cu ajutorul universitatilor din Berna si Geneva.