(S)TR(V)-2020

Dupa ce in ultimii ani am stors untul din reutilizarea sasiurilor de tancuri T-55 si TR-85 ramase prin parcurile MApN, de la rolul de MLI greu la cel de tun autopropulsat, azi investigam un mutant intre cele doua variante. Si nu este obligatoriu ca sasiul de plecare sa fie ceva autohton, insa deoarece asta avem in cimitire denumite pompos « rezerva », de la asta am pornit in modelarea studiului de caz.

strv-103

Amplasare tun, motor si echipaj in STRV103

Mutantul ar fi  un fel de tun de asalt, cu capacitati antitanc dar si masina de lupta si sprijin a infanteriei, adica un vehicul putin mai ieftin si mai usor decat un tanc:

  • Tun cu calibru cel putin egal cu 120mm (preferabil 130-140mm, cu posibilitatea de a lansa si proiectile ghidate), incastrat in mare parte in lungimea sasiului (si datorita plasarii in fata a motorului), intr-o suprastructura (cocoasa) cu un mic grad de mobilitate orizontala+verticala in interiorul compartimentului (+/- 10° sau mai mult) si eventual stabilizare (mai scumpa), care sa faca posibila si tragerea din mers;
  • Tunul nu necesita extractor de fum, crescand presiunea utila la gura tevii, compartimentul autoloaderului fiind separat de al echipajului si integrat in suprastructura;
  • Autoloader pentru tun, recomandat pentru calibre superioare lui 120mm (fie simplificat, cu un singur tip de munitie, fie cu brat robotizat tip Meggit si selector de munitii), cu cadenta ridicata de aprox. 15 lovituri/minut;
  • Capacitatea de a trage la nevoie si proiectile ghidate la 5-8km (pe teava si complementar cu un lansator de rachete) ;
  • 2 turele telecomandate de cal. mai mic sau mijlociu (maxim cal. 40mm) pentru autoaparare la 360°, eventual cu un lansator de rachete AT/anti-infanterie pe cea a comandantului cu scopul de a ataca tinte blindate neaflate pe directia de mers (care incearca sa flancheze pozitia autotunului), lovirea tintelor dincolo de bataia tunului (chiar si cu munitie ghidata) sau saturarea tintei/lovirea mai multor tinte cu lovituri alternate tun/rachete;
  • Bine protejat, cu o noua placa frontala in zona motorului, in urma plasarii motorului in fata compartimentului echipajului, dar si cu blindaj lateral si plafon imbunatatit pe zona compartimentului, pentru a proteja de atacuri laterale sau din aer.
  • Protectie activa cu radar milimetric capabila sa opreasca inclusiv atacuri in plan vertical;
  • Amprenta vizuala, radar si infra-rosie cat mai reduse utilizand invelis izolator si camuflaj multispectral (inclusiv camuflaj si bruiaj activ – ex. „Black Fox”/ Eltics), generator auxiliar si racirea evacuarii gazelor de esapament.
  • Intr-o versiune mai avansata tehnologic ar putea utiliza propulsie hibrida (electrica), pentru un plus de silentiozitate in deplasarea pe distante scurte si repozitionare;
  • Capacitatea echipajului de a privi la 360 cu ajutorul unui sistem similar Ironvision, care sa ofere un grad ridicat de constienta operationala, in special in lupta in mediul urban, si foarte util atunci cand insotesti propria infanterie.

Video Ironvision: https://www.youtube.com/watch?v=XOi__MmtN1M

  • Tot pentru cresterea constientei situational-tactice, integrarea unui mini-UAV cu sistemul de management al luptei dar si cu cel de tragere, in special pentru descoperirea si ghidarea lovirii tintelor aflate la distanta de mai multi km sau pentru recunoasterea cvasi-permanenta a terenului din jurul vehiculului. Cei de la Cokerill au integrat déjà un sistem similar in turela lor: UAV Thales Spy’Ranger integrat cu sistemele turelei CMI 3105HP;
  • Sistem acustic de detectare de directia a tragerii/lunetist;
  • Lama de buldozer frontala pentru indepartat obstacole, ca si parte a kit-ului optional pentru lupta urbana, eventual o lama pentru auto-ingropare in teren (pliabila in pozitie scut ventral), pentru pozitie de ambuscada;
  • Motorul si transmisia pot fi cele ale TR-85M1, sau din clasa respectiva (a carcasei selectionate).

strv

Comparatie profile frontale – jos STRV103/2000

Aceasta solutie tun de asalt-MLI greu ofera:

– masa mai redusa decat un tanc, cu posibilitate de a suplimenta protectia si mobilitate crescuta pentru acelasi sasiu si motorizare;

– costuri ceva mai mici de productie si operare fata de un tanc;

– profil redus, mai usor de camuflat;

– capacitate de a rezista a unor atacuri multiple cu arme antitanc sau artilerie;

– capacitate de a lovi eficient cele mai noi tipuri de tancuri, cu munitie de calibru si viteza mare, alternata cu rachete antitanc.

– capacitate secundara de artilerie blindata;

ironvision

Ironvision

Practic se obtine un produs similar lui STRV-2000 ca si putere de foc, cu mobilitate si protectie superioare, profil/amprenta similara STRV103/2000-O, penalizat doar de lipsa mobilitatii turelei. Un astfel de vehicul de asalt ar putea inlocui tunurile antitanc tractate A407/M1977/M2002 (in jur de 200 de exemplare in dotarea MApN), furnizand un mijloc greu de lupta antitanc si sprijin de infanterie, alaturi de vehiculele mai usoare dotate cu rachete antitanc sau grenade reactive, suplimentand tancurile mai grele si costisitoare.

2

Radiografie STRV-103

Un sasiu de tanc T-55 are o lungime de 6,45m standard, fara alungire (a se vedea modernizarea ucraineana AGM, cu 6,85m lungime), in timp ce un sasiu de TR-85 atinge 7,5m lungime, suficient pentru a integra aproape complet in lungime un tun de 5,3m (in cazul Rh-120mm /L44) – 6,6m (in cazul Rh-120mm/L55), autoloader aferent si magazie de munitie in partea din spate (spatiu extins prin amplasarea frontala a motorului). In ambele cazuri, pentru un plus de spatiu, se poate alungi usor sasiul cu cateva zeci de cm, iar magazia de munitie suplimentara poate fi amplasata in exteriorul cutiei blindate, in spatele sasiului, o solutie  similara celei STRV-2000.

strv-2000

STRV2000: compartiment cu munitie suplimentara

Ca si masa, un tun cu tot cu montura poate cantari intre 3,15 tone (A308 cal. 100mm) si 3,78 – 5 tone (in cazul RH cal. 120mm L44 respectiv L55, evident viitorul XM360E1 fiind mai usor), iar cu tot cu turela, masa urcand in cazul T-55AM si TR-85 la 12-14 tone. Deci eliminand masa turelei fara tun din ecuatie, dar pastrand 2 tone suplimentare pentru un tun mai puternic si autoloader, exista o marja de peste 8 tone, ca rezerva de masa pentru blindaj si echipamente suplimentare, fara a depasi 50 de tone complet echipat de lupta.

proiectil-anti-tanc APFSDS-T-TP RH L/44

Dimensiuni proiectil cal.120mm x570: APFSDS-T-TP RH L/44

Aproximand ca 2 tone de blindaj ERA adauga unui tanc de talia M 1A2 Abrams echivalentul a 300mm RHA frontal, rezulta ca pentru un T-55/TR-85, cu un profil mai redus, aproximativ 1,5 tone ar fi echivalentul, iar 3 tone de blindaj suplimentar ar asigura o protectie foarte buna. La aceasta se adauga reducerea suplimentara a profilului prin eliminarea turelei.

 

Rezerva de masa poate creste, favorizand si o integrare mai usoara si un gabarit mai redus, daca se ramane la un tun cu teava scurta dar ranforsat si folosind munitie mai puternica, similar  XM360/E1 cal. 120mm (proiectat sa dezvolte 16 Mj), poate intr-o versiune cal. 130mm daca va fi confirmat ca noul calibru NATO.

Ramanand la cal. 130mm, tunul A412/ M1982 – licenta a chinezescului Type 59-1 cu carucior de tractare D-20, a fost o platforma interesanta, avand si anumite veleitati antitanc limitate: folosea proiectil exploziv OF482M sau perforant BR482B. Insa viteza la gura tevii de doar 930m/s il face contraindicat pentru lansarea de penetratori cinetici, un tun antitanc dedicat putand atinge o viteza dubla, de aproape 1800m/s. O alta diferenta este incarcarea separata a incarcaturilor de azvarlire pentru proiectile, cadenta obtinuta manual fiind de 7-8 lovituri pe minut. Un astfel de tun ar fi util intr-o varianta de artilerie de sprijin blindata, un echivalent modern al  SU-122-54.

Vizualizați imaginea originală

 SU-122-54

O varianta imbunatatita a acestui tun ar putea fi folosita preponderent in angajamente cu munitie exploziva si mai putin antitanc, pentru rolul perforant punandu-ne sperantele in noul Rheinmetall cal. 130mm..

Autoloader Meggit Defense

Autoloaderul celor de la Meggit Defense

In ceea ce priveste autoloader-ul, raman partizanul a ceva gen MeggitDefense, compatibil cal. 120mm, actionat electric si cu selector de munitie, in magazie intubata si etansata, accesibila doar de catre bratul robotizat de incarcare sau manual, in caz de avarie sau de incarcare munitii speciale.

5

Magazia compacta Meggit

Sistemul poate incarca tunul in elevatii cuprinse intre -3 si +10  grade, rata de tragere fiind de 12 proiectile pe minut (maximum 15), insa este nevoie ca autoloaderul si magazia sa faca corp comun cu tunul, cu acelasi gradient de libertate atat orizontala cat si verticala. Rezolvarea ar consta in plasarea magaziei autoloaderului in interiorul celulei cutiei blindate principale, cu acces printr-un panou blindat culisabil, iar ansamblul completat de o mica suprastructura (cocoasa) dorsala, care sa-i confere mobilitatea stabilizata necesara in plan vertical si orizontal, a tunului, autoloaderului si magaziei rotative. Astfel ansamblul tun-brat autoloader-magazie rotativa ar permite un mic spatiu de miscare solidara in compartimentul dedicat aflat in pozitie mijloc-spate, separat de cele 2 compartimente ale echipajului aflate pe lateral.

Video Meggit:

https://www.youtube.com/watch?v=8rsML92PLbU

 

Echipajul poate fi amplasat de o parte si de alta a tunului, separat de compartimentul autoloaderului (unde poate avea acces in caz de urgenta/blocare) dar si de magazia de munitie, intr-o compartimentare similara STRV-103, in cazul celui de-al 4-lea membru al echipajului, acesta fiind situat simetric, alaturi de ochitor.

6

7

Exemplu de suprastructura dorsala – Neue Gepanzerte Plattformen

Este discutabil daca echipajul trebuie sa fie alcatuit din doar 3 membri (sofer, comandant, tragator) sau din 4 (al 4-lea putand deservi o turela teleoperabila, dar si incarca manual, la nevoie, tunul). Deci varianta cu 4 ar fi de preferat, avand insa dezavantajul cresterii masei si volumului compartimentului echipajului si al protectiei aferente. Referitor la ergonomie si spatiu al compartimentelor echipajului, scaunele cu protectie antimina pot fi asezate in pozitie usor alungita, spre spate, pentru echipaj, similar soferului din M1 Abrams, pentru a reduce inaltimea totala a cutiei blindate.

Referitor la armament, alaturi de tun, echipajul ar putea executa foc complementar sau de saturatie cu 2 turele teleoperabile.

turela-rafael-samson

Turela Rafael Samson arma cal. mic + rachete Spike

Prima turela teleoperata, de calibru mediu, cu profil si inaltime reduse (cal. 14,7mm-40mm), echipata si cu rachete antitanc, ar putea fi operata fie de comandant (folosind periscopul de inalta rezolutie) fie de un alt tragator (al 4-lea om in echipaj).

Ma gandesc la ceva gen Rafael Samson, pentru arme de calibru mai mic, sau un sistem in genul tunului cal. 30mm de pe T-72 Moderna, eventual un derivat DVK-30 (masa totala turela 1050kg) sau Shturm ucrainean, insa cu magazie externa de munitie, nu in cos in compartimentul echipajului, sub plafon. Ideea este de a folosi un tun relativ usor, intr-o turela de pana la o tona pentru suprimarea infanteriei cu munitie « airburst » dar si pentru a ataca vehicule blindate usor sau cladiri ( blindatele mai grele urmand a fi lovite cu rachete antitanc SpikeLR). In aceasta categorie ar intra tunurile actionate electric gen ATK LW25 cal. 25mmx59 si M230LF cal. 30mm.

atk-lw25

ATK LW25 pe Saab Trackfire RWS

Turelele cu armament de cal.40-57mm ar fi mai complex de instalat si operat, insa recent au aparut variante teleoperabile cu profil redus, cum este AU 220M ruseasca, insa in acest caz ar putea sa nu mai fie interesanta integrarea tunului de calibru mare, vehiculul putand executa cea mai mare parte a misiunilor cu un mix arma de calibru mediu si rachete antitanc.

In cazul in care exista un al 4-lea om in echipaj, comandantul poate folosi propriul periscop pentru a coordona o turela cu armament de calibru mic (7,62/12,7mm suplimentat eventual de un aruncator automat de grenade cal.40mm), pe principiul celei instalate pe T-90MS.

t-90ms

Mitraliera comandantului T-90 MS

In cazul limitarii echipajului la doar 3 oameni, comandantul va folosi turela de calibru mediu iar ochitorul tunului ar putea folosi ca si armament secundar turela de calibru mic.

8

STRV-103 – principiu dispunere a turelei teleoperabile

In fine, lectiile invatate din razboiul din Ucraina dar si echipamentele prezentate la ultimele parade arata ca Rusia se pregateste si de o lupta de contact apropiat, in care foloseste un mix de razboi psihologic si informational, electronic, drone, artilerie (Koalytsia), arme antitanc, cu submunitii si termobarice, blindate tot mai bine protejate (Kurganets, Boomerang si Armata), antiaeriana stratificata si infanterie bine echipata (vezi Ratnik dar si sisteme sol-aer portabile) amestecata cu forte speciale si recruti. Si ca sa fim pe aceeasi lungime de unda, rusii se lauda ca pregatesc un tun antitanc autopropulsat de cal. 152mm pe sasiu Armata T-14. Ori pentru a contracara un astfel de « coktail », este nevoie de protectie aeriana, artilerie pe masura si blindate grele, capabile sa raspunda cu aceeasi moneda, greu detectabile in teren si cu rezistenta sporita la arme antitanc, munitie de calibru mare si bombardamente de artilerie sau cu arme ghidate din aer. Ori asta inseamana alaturi de un tun de calibru si viteza mare, arme antitanc cu bataie lunga, arme de supresie a blindatelor usoare, dronelor si fortei vii, un profil cat mai redus, un blindaj cat mai consistent, dar si o semnatura vizuala, termica si IR minime. Si bineinteles o mobilitate de invidiat si integrarea cu drone aeriene si terestre de observatie si atac!

Dar probabil pentru noi nu e momentul… nu inca. Mai asteptam!

 

Marius Zgureanu

 

Concepte artistice MLI greu si tun de asalt. Autor Cristian Goila

 

Citeste si:

http://www.rumaniamilitary.ro/mli-greu-lego-umb-si-moreni-tema-pentru-acasa

http://www.rumaniamilitary.ro/tancul-care-era-sa-fie-strv-2000

http://www.rumaniamilitary.ro/vanator-de-tancuri-sau-tanc-tunul-de-asalt-revine

32 de comentarii:

  1. Superb articol!!

    1
  2. Foarte tare! Felicitari, o gandire in afara sabloanelor standard. Daca vrei sa faci fata unui inamic superior numeric cu tehnica clasica atunci trebuie sa joci un pic altfel … din pacate politrucii nostrii nu sunt pregatiti pentru asa ceva. De STRV-2000 nu mai zic nimic, ar fi fost un super-killer pe campul de lupta.

    1
  3. Cea mai la indemana mi se pare o varianta „aplatizata” a turelei fixe a Bandkanon. Nu ai nevoie sa fie inalta pentru ca tunul va lucra cu o elevatie maxima de 20-22 grade.
    In plus, sistemul Bandkanon, cu autoloaderul in spatele masinii, in afara, asigura o speranta de viata crescuta echipajului.
    Aditional, sistemul asigura o deriva de 15 grade stanga-dreapta.
    Cutia autoloaderului va trebui completata cu blindaj lateral inclinat si ceva slat armor. Capacele de deasupra vor ramane sa actioneze si ca blow off panels. Pe langa incarcarea pe deasupra (cu clip de 14 lovituri) autoloaderul va trebui sa poata fi incarcat si prin peretele sau din spate (cum e incarcat la Strv103) pentru a permite echipajului sa-l incarce manual, cu loviturile suplimentare carate de masina (pozitia descrisa pentru loviturile suplimentare, in spate, mi se pare OK).
    Avand in vedere ca are capacitate de tragere de 14 lovituri in 45 secunde, masina va fi perfecta pentru ambuscade iar cadenta ii va permite sa se descurce cu orice tanc, daca-l vede prima.
    In privinta calibrului, stii parerea mea: ar trebui sa ramanem pe 152mm decat sa incepem cu 130 si apoi sa vedem ca trebuie sa trecem la 152mm. In plus, autoloaderul Bandkanon, daca merge pe 155mm, cred ca ar merge pentru 152mm fara modificari sau cu modificari infime.

    Privind autoloaderul cu selector de munitie, cred ca omoara conceptul.
    Vrei un vanator de tancuri, simplu, ieftin, cu cadenta mare de tragere. In cazul asta folosesti un autoloader simplu si verificat, tragand doar munitie sageata, iar de restul vehiculelor sa se ocupe tunul coaxial (sau nu) de 40mmCTAS si teleoperabila. Daca se schimba misiunea, schimbi clipul cu lovituri sageata cu unul cu lovituri HE. O alta solutie ar fi ca, in functie de tipul misiunii, o parte din masinile plutonului (bateriei) sa fie incarcate cu proiectile sageata, ocupandu-se de tancuri, iar altele cu proiectile HE.

    Viteza initiala nu ar fi o problema, M1985 trage cu purcea de 47 kile cu 800m/s, probabil ca o lovitura sageata (12-13kile cu tot cu sabot) ti-o lanseaza spre 2000-2200m/s. As pastra sageata folosita de tunurile de 120mm pentru a-i imprima o viteza/energie cat mai mare (Ec variaza cu patratul vitezei).

    In privinta turelelor secundare, parca as merge cu un tun coaxial 40mmCTAS si o turela teleoperabila 7.62/12.7+rachete (mai degraba Star80L/Hydra).
    O turela medie plus una usoara iti termina silueta joasa si capacitatea de mascare. Ori de ingropi ca sa poti trage cu tunul si-ti raman guguloaiele de turele afara, ori te ingropi mai tare si atunci nu poti folosi tunul.
    As ramane doar cu turela calibru mic, cuplata cu sistemul de detectie a tragatorilor (Bright Arrow sau similar).

    Neaparat IRON FIST ca sa te salveze macar de o lovitura sageata. Sau Trophy upgradat cu contramasuri IRON FIST.

    Ideea cu drona lansata din tanc e interesanta, inaintea celor de la Cokerill au scos cei de la Oto Melara o drona lansabila (cu aer comprimat) prin teava tunului de 120mm.
    Aici m-as gandi si la o solutie de tip Switchblade cu canistrele de lansare asatate pe turela (in genul lansatoarelor de contramasuri).

    La echipaj sunt cam multi 4. As ramane cu 3 dar cu masina apta sa opereze doar cu 2 si, la nevoie, doar cu unul.
    Comandantul sa poata folosi armamentele de la bord si sa poata conduce masina, conductorul sa aiba si el un set pentru actionarea armamentelor de la bord, inclusiv teleoperabila mica.

    In privinta sasiurilor, as ramane la cel pe 6 galeti. Daca nu sunt suficiente sasiuri de TR-85/T72, se gasesc prin vecini tancuri T72 dezafectate pentru a le modifica, in functie de cati vanatori vrei sa ai.

    Sasiurile de T-55 le-as folosi pentru un sistem gen Terminator sau MLRS sau platforma SHORAD/VSHORAD, cu sistemele de arme deasupra cutiei blindate, echipajul unul langa altul la nivelul actual al conductorului.
    Motorul inlocuit cu unul mai economic de 600-700CP sau unul compact de 830CP, cum are Achzarit.

    • Daca treci pe 155mm, ti-ar trebui o adaptare antitanc a tunului de camp, ori in cazul asta iti trebuie bani sa dezvolti derivatul respectiv. Altfel, ramane optiunea sa folosesti tunul clasic de camp, eventual cu lovitura ghidata/ submunitii (ex. Bonus/ M712 Copperhead / Smart155).
      Noi avem inca in stoc tevile cal. 130mm si ceva cal. 152mm, ultimele insa s-ar putea sa nu stea prea bine cu resursa.

      Ideea ar fi sa trecem pe ceva cat de cat standard NATO… atat la antitanc cat si la artilerie de camp.

      • Eu nu propuneam sa trecem la 155 ci sa folosim sistemul Bandkanon cu burlan de 152mm (de la M1985). Cum nu prea am avut bani pentru trageri s-ar putea ca resursa sa fie buna (oricum sunt doar 100 si ceva iar noua ne-ar trebui cel putin dublu.
        Ca eventual vom trece la 155 pentru obuziere, asta e inevitabil dar nu e o urgenta acum.
        In privinta standardului NATO la antitanc, pentru noi urgenta este sa fie o scula care sa le dea cu rotile in sus tancurile rusilor, indiferent ca vom folosi calibrul NATO sau nu.
        Oricum nu se stie care va fi calibrul AT standard NATO peste 5-10 ani iar noi nu ne putem permite sa asteptam pana se decid ei.

      • By the way, ma uitam la K-9 ca arunca proiectile cu 928m/s (la cca 55kg bucata). Cred ca o adaptare a lui pentru treburi AT, cu proiectile sageata, ar fi o treaba mai mult decat interesanta.

        • Poate ca n-ar fi rau sa facem o trecere direct la 155mm la vanatorul de tancuri, pentru simplificarea logisticii. In plus, autoloaderul Bandkanon, ar merge fara modificari.
          In privinta loviturii cuplate, folosite de suedezi, noi producem lovituri 152 necuplate, cu „tub cartus”, asa ca o trecere la un tub o idee mai mare si lovitura cuplata, n-ar fi un capat de lume.

          • pai asta ar fi ideea 🙂
            Ramane de vazut „teava” de unde o luam…

          • Ar incapea pe sasiurile relativ mici pe care le avem? Trebuie teava lunga ca sa aiba viteza mare. Si lumea, in genere, subestimeaza marimea unui 155mm. Ma uit la proiectul suedez, si sunt uimit de namila din turele. Chiar si fara turela, incastrat, e mare tare.
            As fi curios sa stiu ce blindaj intentionau sa folosesca suedezii. Ca un vehicul fara turela poate fi extrem de bine protejat.
            Nu stiu daca imi surade ideea cu STAR 80L. Mai degraba folosesti un mortier usor, daca vrei o lovitura exploziva mai babana.
            De asemenea, sistemul pare…destul de complex. Subscriu la ideea domnului Bula cum ca nu trebuie incarcat prea mult. Altfel, obtii un tanc foarte specializat la pret similar. As vrea sa stiu o estimare a costurilor….

            • Tunul e lung dar il pozitionezi mai in spate decat la STRV103, inchizatorul fiind cam la nivelul peretelui din spate al cutiei blindate iar autoloaderul va fi deasupra si in spate (gasesti videoclipuri cu Bandkanon pe youtube).
              In felul asta teava tunului nu se va duce excesiv de mult in fata.
              As merge pe tun coaxial 35mm sau 40mm CTAS, eventual cu independenta de miscare in plan vertical.
              In privinta rachetelor AT, le-as vedea in canistre fixe, pe lateralul suprastructurii, si nu turela separata (de exemplu, cate doua LOSAT sau similare pe fiecare parte)
              Doar o teleoperabila mica (7.62mm) pe care as vedea-o sus, in spatele suprastructurii (in stanga/dreapta autoloaderului), pe un suport telescopic care sa-ti permita sa o cobori pentru a reduce inaltimea masinii, cand vrei sa te ascunzi in teren.

    • Referitor la turele, cea de cal. 40mm este un maximum, ideea fiind sa aiba si rachete antitanc pentru a putea alterna cu tunul, lovituri cu traiectorii diferite. Tunul principal fiind instalat intr-o cocoasa, in principiu nici turelele nu ar fi mult mai inalte in profil, fiind plastae pe lateralele cocoasei, liniile de vizare trecand peste nivelul cocoasei centrale.

      Referitor la sasiu, si eu as folosi T-55 mai mult ca rama de sprijin gen BMPT, in duet cu vanatorul de tancuri si tancul principal.
      Deci ramane de vazut rezerva de sasiuri TR-85… sau T-72 la pret de fier vechi.

      Cat despre autoloader, si mie imi place conceptul Bandkannon, acum decizia cred va depinde mai mult de tehnologia la care ai acces, sau ce poti cumpara off-the-shelf, daca sunt de asteptat serii mici ale blindatului.

      • Ideea cu sistem gen BMPT, pe sasiu de T-55, ca vehicul de sprijin pentru vanatori mi se pare mai mult decat OK. Si cand zic „de sprijin” ma gandesc la integrarea lor in organica subunitatilor de vanatori de tancuri.
        In plus, s-ar ocupa ele de partea de rachete AT, ca sa nu complici prea mult vanatorul.

        • eu cred ca ar trebui sa lasi si vanatorului o capacitate de autoprotectie cu rachete antitanc dar si de lovire simultana rachete/tun. Rachetele sunt utile si pentru a lovi tinte aflate dupa obstacole, pe care nu le poti lovi in traiectorie balistica directa, cu tunul.

          • Nu atat cu rachetele AT aveam o problema ci mai mult cu ideea cu turela medie plus turela usoara pentru ca iti complica si-ti scumpeste masina, plus ca trebuie echipaj de minimum 4.
            Un suport cu 4 Lahat ai unde sa-l pui ca e mic.

            • pai de-aia am dat exemplu Samson si variante de turele mai usoare pentru arme pana la cal. 30mm (tunul M-230LF mai usor si mai compact decat un Bushmaster MK44 de acelasi calibru, dar mai lung).
              http://www.rumaniamilitary.ro/familia-de-arme-atk-bushmaster
              La Lahat ma gandeam mai mult cu lansare la gura tevii (posibile pb. cu autoloaderul sau cu incarcare manuala), pentru racheta AT preferand Spike, care nu avertizeaza tinta ca e iluminata si da posibilitate de atac la 8km (limita optronicii actuale in vedere directa pe vehicule terestre e pe la 10km) sau poate mai mult intr-o noua versiune, folosind si informatia dronei.
              Bine, la fel poti folosi si pt. Lahat iluminarea din UAV, iar raza de actiune e tot pe acolo, insa trebuie calibru mai mare, ca la 105mm nu cred ca mai faci mare lucru cu ea… Spike ER e mai mare si are putere de penetrare superioara.

    • ” Neaparat IRON FIST ca sa te salveze macar de o lovitura sageata. Sau Trophy upgradat cu contramasuri IRON FIST. ”

      Iron Fist / Trophy nu protejeaza impotriva proiectilelor cumulative tip sageata . Cine nu crede , cautati in specificatii si o sa vedeti ca cei de la IMI respectiv Rafael chiar precizeaza lucrul acesta .

      • Mai Techies, nu exista proiectile cumulative tip sageata.
        Ori sunt cumulative, ori sageata.
        Trophy, varianta initiala, nu protejeaza impotriva APFSDS (sageata).
        Iron Fist se pare ca da. Exista videoclip pe youtube care arata cum functioneaza.
        Explodeaza exact sub varful sagetii, ridicand-o putin de nas si imprimandu-i o rotatie in plan vertical astfel incat sa loveasca tinta mai de-a latul, in loc sa se infiga cu varful. Zgarie ceva blindajul dar nu-l mai gaureste. Nu e de ajutor pentru camioane pentru ca le gaureste oricum dar asupra camioanelor nu tragi cu sageata pentru ca trece dintr-o parte in alta fara sa-l distruga.
        Despre Trophy combinat cu Iron Fist, s-a incheiat un protocol intre producatori (Rafael si IMI) anul trecut pentru a produce o varianta upgradata a Trophy, incluzand contramasuri ale Iron Fist, dar nu stiu in ce stadiu se afla proiectul.

  4. Frumos articol si bine documentat.
    Ca si comentariu personal, cred ca o varianta de tun autopropulsat mobil decat o varianta strict antitanc ar fii mai propice. Calibru 155 daca se poate. 122 si 152 au avantajele lor, prin munitia produsa la noi, o mai poti folosi si pe a inamicului daca ramai fara, dar na, daca tot nato in sus, nato in jos, hai sa fie pe calibru vest.
    Cea mai economica solutie ar fii un sasiu de t55 cu un tun de d30, sau d20 daca chiar vrei distanta. O turela facuta la noi cu un aruncator de 40mm sau 30mm, ca fabricam si noi calibru, plus o dhsk si una de 7,54, toata lumea fericita. Si ieftin.

  5. Foarte interesant articolul cat si prezentarile grafice, felicitari autorilor! Ar da o valoare in campul de lupta pentru niste utilaje ce pot sa fie valorificate prin aceste modificari, in loc sa ramana asa in depozite fara nici o valoare in caz de ceva.
    De asteptat… probabil ca o sa mai asteptam, vin alegerile… se fac promisiuni care or sa trebuiasca sa fie onorate cat de cat ( din cele sociale…nu investitii in infrastructura, etc… )

  6. Bun articol Marius ! Multumesc frumos pt. postari !
    Sa speram va fi momentul cat mai curand si pt. armata romana …pana nu e prea tarziu .

  7. „tunul A412/ M1982 – licenta a chinezescului Type 59-1 cu carucior de tractare D-20, a fost o platforma interesanta, avand si anumite veleitati antitanc limitate: perforant BR482B. Insa viteza la gura tevii de doar 930m/s il face contraindicat pentru lansarea de penetratori cinetici,”. Hm …BR482B este un [proectil de „ruptura” adica umplut cu ciment sau din metal plin … deci f greu.
    Insa daca tragi o lovotura subcalibru „clasica” sau si mai bine un proectil sageata viteza de azvarlire creste spectaculos. Insa daca tragi un proectil de ruptura pe o teava din aia moderna si desteapta de pe noile tancuri .. vei constata ca viteza a scazut dramatic..

    Iata performantele diferitelor proiectile pe care [utea folosimu7n tacn Centurion primu dotata cu un tun de 105 mm :

    APFSDS: 1,475 m/s

    HE: 1,174 m/s

    HESH: 737 m/s

    Aceiasi teava voteze diferite de la simplu la dublu

  8. Inca un articol beton marca nenea Marius &co. Nu stiu oare nu le am putea turna idei la burtosi pe gat ,ca idei avem si oameni de valoare dar nu este vointa am crezut ca numai la noi nu este vointa dar vad ca si in Germania au votat masiv cu partidul lu Merkel intr un land ,groaznic ce se intampla cu noi ?!!

  9. Avem tancuri de la aliatii nostri americani, pe care se antreneaza tanchistii nostri in prezent (cum am avut si de la germani in macelul mondial reloaded). Varianta aceasta este mai eficienta – daca vom ajunge vreodata sa o producem noi – excelenta arma defensiva. Ca arma stiti despre deficientele ei din amintitul razboi: blindaj subtire sus (blindajul suplimentar inca nu pot sa-mi dau seama cum va fi implementat, tinand cont de varietatea mijloacelor de distrugere a unui vehicol blindat); lipsa de mobilitate (compensata de experienta tanchistilor – avem tanchisti care au lucrat cu asa ceva?)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *