11 iulie 1917 – Mărăști – 100 de ani.


Muzeul Vrancei

Plecând din Panciu, pe traseul turistic al Văii Şuşiţei către staţiunea Soveja, drumul străbate satele: Străoane, Varniţa, Răcoasa. La ieşirea din comuna Răcoasa, „un indicator îndeamnă călătorul să se abată   4 km spre nord, pe drumul ce duce la Mărăşti” .

Aici, în satul Mărăşti, sat care pentru vecie şi-a înscris numele pe harta ţării ca unul din cele mai sacre locuri ale eroismului românesc, pe malul stâng al râului Şuşiţa, a fost înălţat un mausoleu ce adăposteşte osemintele eroilor români căzuţi în bătălia de la Mărăşti, în vara anului 1917.

Ofensiva armatei române din zona bazinului Soveja este cunoscută în istorie ca „Bătălia Mărăştiului”. Lupta a început în dimineaţa zilei de 9 / 22 iulie 1917, când Armata a 2-a română, Marele Cartier General al Armatei Române în colaborare cu Comandamentul forţelor ruse de pe frontul din Moldova, au elaborat un plan de ofensivă ce prevedea executarea a două lovituri: una în zona Nămoloasa şi alta în zona Mărăşti, ofensivă ce avea drept scop distrugerea Armatei a 9-a germane. Luptele au început cu înaintarea infanteriei, susţinută de bombardamentul artileriei. Bătălia a luat sfârşit după zile crâncene de luptă, la 19 iulie / 1 august 1917, printr-o mare victorie repurtată de armata română.

Această victorie a fost plătită cu sângele a 1.469 morţi şi 3.052 de răniţi  şi distrugerea satului Mărăşti.

Astfel, Bătălia de la Mărăşti „aşezată la o cotitură fatală a desfăşurării războiului nostru, rămâne un episod strălucit al acestui războiu, o probă vorbitoare de capacitatea şefilor, de calităţile de bravură şi energie ale soldatului român…”, care aflat sub comanda generalului Alexandru Averescu  a pornit atacul împotriva trupelor inamice.

Ar trebui ca istoria să pună pe primul loc marea victorie de la Mărăşti deoarece această ofensivă a fost capul de pod pe care s-au sprijinit ofensivele decisive de la Mărăşeşti şi Oituz.

Chiar comandantul trupelor române, generalul Alexandru Averescu, remarca faptul că: Bătăliile de la Mărăşti şi Mărăşeşti „rămân pentru poporul românesc glorii nepieritoare, care vor arăta generaţiilor viitoare cum generaţia marelui război şi-a făcut datoria faţă de neamul său”.

Pentru ca aceste strălucite fapte de eroism şi dăruire să rămână veşnic în amintirea celor ce le-au urmat eroilor de la Mărăşti, s-a înălţat Mausoleul din localitate.

Iniţiativa înălţării monumentului, precum şi a refacerii satului Mărăşti a aparţinut societăţii cu acelaşi nume: „Mărăşti”.

De fapt, ideea refacerii satului şi construirea unui monument aparţine generalului Alexandru Mărgineanu, comandantul Diviziei a III-a, căruia i se încredinţase conducerea operaţiilor militare chiar în ziua atacului asupra satului Mărăşti, la 11 / 24 iulie 1917.

În urma atacului au fost străpunse liniile de apărare ale armatei germane, dar în acelaşi timp s-au provocat distrugeri mari şi satului Mărăşti, rămânând în urmă un sat plin de ruine. Această situaţie l-a determinat pe generalul Mărgineanu să-i convoace, la  12 septembrie 1917, pe ofiţerii Diviziei a III-a, propunându-le înfiinţarea unui fond „Mărăşti” pentru reconstrucţie, aşa cum reiese din discursul său susţinut la acea adunare: „În cea mai glorioasă bătălie dată de la începutul campaniei de trupele Diviziei a III-a, s-a eliberat la 11 iulie 1917 satul Mărăşti din mâinile duşmanilor. Bravele noastre trupe au mai eliberat în acea memorabilă bătălie şi alte sate, însă nici unul n-a suferit de pe urma  barbariei duşmane ca satul Mărăşti. Nu mai este satul Mărăşti de altădată. Este o adevărată ruină. Avem, deci, înalta îndatorire morală şi patriotică de a pune pe picioare acel sat. Înaintea tuturor, noi care l-am cucerit, trebuie să luăm iniţiativa înjghebării unui fond sub numele de „Mărăşti”, cu care mai târziu să se înalţe un sat şi mai frumos, şi mai mare. Doresc ca prima contribuţie să fie dată de ofiţerii şi subofiţerii şi soldaţii Diviziei a III-a, după care fondul va fi sporit prin contribuţia populaţiei române”.

Propunerea a fost preluată câteva luni mai târziu de către generalul Alexandru Averescu la întâlnirea de la Bâlca, unde îi convocase pe comandanţii corpurilor de armată, ai diviziilor şi brigăzilor din Armata a II-a. Atunci s-a propus înfiinţarea Societăţii „Mărăşti”, căreia îi revenea misiunea de a se ocupa de refacerea satului şi construirea unui mausoleu. La întâlnirea de la Bâlca, din 30 noiembrie 1917, s-a născut societatea ce purta numele satului, aşa cum avea să consemneze în notiţele sale generalul Averescu:  „Am pus bazele Societăţii „Mărăşti” cu scopul de a perpetua amintirea victoriei dela Mărăşti. Prima activitate a societăţii va fi îndreptată în sensul de a restaura satul Mărăşti şi de a ridica o criptă – monument în amintirea biruinţei noastre”.

În aceeaşi adunare s-a adoptat şi un regulament pentru strângerea fondurilor şi administrarea lor, un statut, precum şi un comitet format din 12 persoane, al cărui preşedinte de onoare a fost ales generalul Alexandru Averescu, iar ca preşedinte activ generalul Alexandru Mărgineanu.

La 27 iulie 1920, prin Legea – Decret publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din   27 iulie 1920, Societatea „Mărăşti” a fost recunoscută de către regele Ferdinand ca persoană morală şi juridică.

În statutul societăţii, s-au consemnat şi dezideratele acesteia şi în primul rând s-a stabilit ca Să se perpetueze din generaţie în generaţie, comemorarea bătăliei de la Mărăşti:

  1. Înălţarea unui monument comemorativ;
  2. Refacerea unei porţiuni din lucrările duşmane;
  3. Reconstruirea satului Mărăşti”.

În primii doi ani de la înfiinţare, societatea a fost în imposibilitate de a-şi realiza dezideratele propuse în statut, o piedică destul de mare constituind-o continuarea războiului. Abia din anul 1919 au început lucrările de refacere a satului, prin înfiinţarea unui Serviciu Tehnic  în care au fost cooptaţi arhitecţi, ingineri , proiectanţi, printre care se număra arhitectul George Cristinel şi Pandele Şerbănescu. Din anul 1920 conducerea şantierului a fost încredinţată în exclusivitate lui Pandele Şerbănescu.

Toate aceste deziderate pentru a putea fi transpuse în practică necesitau fonduri uriaşe, pentru care, fie se apela la populaţie, fie se organizau diferite acţiuni precum: serbări, conferinţe, liste de subscripţie, vânzări de cărămizi, etc. La toate acestea a contribuit şi populaţia judeţului Putna prin participarea sa la diferitele acţiuni organizate de către prefectură, primărie, garnizoana Focşani sau de către comitetele locale ale Societăţii „Mărăşti”.

Datorită eforturilor societăţii, satul a devenit în scurt timp unul modern: s-au ridicat case noi, la construirea cărora s-a folosit cărămidă de la fabrica din satul Gogoiu (aparţinător de Mărăşti), s-au refăcut casele mai puţin deteriorate, s-au dat în folosinţă o uzină electrică şi una hidraulică, reuşindu-se astfel să se asigure apa necesară locuitorilor, s-a construit o biserică şi un local de şcoală nou. Paralel se depuneau eforturi pentru a se înălţa şi mausoleul ce trebuia să adăpostească criptele eroilor.

Bineînţeles că nu a fost uitată nici hotărârea de a se comemora în fiecare an bătălia de la Mărăşti. Astfel, în anul 1921, Societatea „Mărăşti” invita pe primarul oraşului Focşani la serbarea din luna iulie a aceluiaşi an, când trebuia să se serbeze comemorarea bătăliei dela Mărăşti şi în acelaşi timp şi inaugurarea Câmpului Istoric, în prezenţa M. M. L. L. Regele şi Regina, A. A. L. L. Principele Moştenitor cu Principesa Elena, guvernul, Ataşaţii Militari, etc.

De fapt, inaugurarea Câmpului Istoric al Mărăştiului a avut loc în anul 1928, când s-a pus şi piatra fundamentală a Mausoleului. Pentru buna desfăşurare a evenimentului şi pentru reuşita lui a fost trimisă de către organizatori, încă din data de     19 mai 1928, o Adresă Prefecturii Putna prin care i se adresa rugămintea de a face pregătirile necesare pentru reuşita acestei manifestări.

Marea sărbătoare de inaugurare a Câmpului Istoric de la Mărăşti s-a desfăşurat în ziua de 10 iunie 1928, când s-a pus şi piatra fundamentală a mausoleului care trebuia să adăpostească osemintele ostaşilor căzuţi în luptele din vara anului 1917.

La eveniment au mai participat membri ai Societăţii „Mărăşti”, delegaţi ai Marelui Stat Major, ai Uniunii Ofiţerilor de Rezervă, reprezentanţii regimentelor care au luptat la Mărăşti, precum şi locuitori din localităţile judeţului Putna.

Nu puteau lipsi de la acest eveniment generalii Alexandru Averescu şi Alexandru Mărgineanu, cei care au condus armata în victoria de la Mărăşti, întemeietorii Societăţii „Mărăşti” şi iniţiatorii ridicării Mausoleului, care au fost însoţiţi de alţi comandanţi ai armatei.

S-a dat citire Actului Comemorativ care s-a îngropat la temelia acestuia şi pe care s-a înscris următorul text: „Azi 10 iunie 1928 aşezatu-s-a piatra de temelie a criptelor clădite de către Societatea „Mărăşti” pe chiar câmpul de bătaie şi pe locul unde în zilele de 22 -27 [stil nou – n.n.] iulie 1917 s-au dat, sub conducerea generalului Alexandru Averescu, comandantul Armatei a 2-a, crâncenele, glorioasele şi victorioasele lupte împotriva armatelor germane şi s-a străpuns frontul duşman de către Divizia a 3-a, comandată de generalul Alexandru Mărgineanu, spre odihna veşnică a rămăşiţelor sfinte neamului românesc a treizeci şi cinci de mii de viteji, căzuţi pentru ţară în bătălia de la Mărăşti şi în împrejurimi şi pentru ca să fie pururi vie în sufletele urmaşilor amintirea măreţei jertfe aduse fericirii[…] patriei de către premergătorii lor şi să păstreze în ele pildele eterne de vitejie, de dragoste de ţară şi de neam, care au fost întotdeauna tăria poporului român şi   l-au ţinut neînfricat în faţa primejdiilor şi stană de piatră împotriva duşmanilor moşiei strămoşeşti”.

Construcţia Mausoleului s-a prelungit pe mai mulţi ani, întrucât amenajarea terenului de amplasament solicita fonduri băneşti foarte mari. Pentru colectarea acestor fonduri, în afara organizării de serbări, baluri sau festivaluri, s-a recurs şi la vânzări de cărămizi sau ilustrate.

Într-o Adresă din anul 1939 trimisă de către Ministerul de Interne Prefecturii Putna se arăta că  Societatea „Mărăşti” a „clădit criptele – mausoleu care sunt o frumuseţe arhitectonică şi în care se găsesc adăpostite osemintele generalului Mărgineanu, fostul comandant al Diviziei a III-a care a străpuns frontul inamicului, cum şi ale altor 100 de ofiţeri şi 20.000 eroi; toţi aceştia înconjurând sarcofagul marelui Mareşal Al. Averescu, fostul comandant al Armatei a II-a”, dar construcţia nefiind terminată, societatea mai avea nevoie de fonduri pentru încheierea lucrărilor.

Greutăţile întâmpinate de costurile ridicate ale construcţiei, la care s-au adăugat şi cauze naturale, precum inundaţii şi cutremure, au întârziat lucrările. Ele au fost finalizate foarte târziu, întinzându-se până aproape de anul 1940. În acelaşi an a început şi reînhumarea eroilor în criptele Mausoleului, acţiune ce a continuat până în anul 1941.

Cu toate aceste dificultăţi, a rezultat o construcţie impunătoare, realizată într-un stil arhitectonic unic.

La intrarea în satul Mărăşti, deasupra drumului comunal ce conduce către Mausoleu, s-a construit un portal în formă de arc de triumf din beton, masiv, realizat în stil românesc, pe frontispiciul căruia citim inscripţia „Câmpul istoric de la Mărăşti. 1916 – 1919”. Doi stâlpi masivi din zidărie şi beton susţin o arcadă semicirculară din beton, deasupra căreia se înalţă un fronton cu acoperiş din şindrilă. Drumul care trece pe sub portal conduce către Mausoleul care a fost amplasat în partea de nord a satului,      într-un parc, pe platoul neted al cotei 536, unde s-au purtat luptele în vara anului 1917.

În incintă se accede prin deschiderile a două porţi dispuse simetric, pe stâlpii cărora străjuiesc doi vulturi din bronz, cu aripile larg desfăcute. În bronzul din care s-au realizat cei doi vulturi şi-a lăsat amprenta sculptorul care i-a executat şi anume Spiridon Georgescu.

Împrejmuirea din jurul parcului a fost făcută din fier şi beton, în anul 1936. Aceasta prezintă elemente de feronerie care s-au executat împreună cu felinarele, la atelierul lui Gheorghe Stănculescu.

Două alei placate cu beton şi străjuite de arbuşti ornamentali şi pomi fructiferi conduc spre Mausoleu.

În centrul parcului, între arbuşti ornamentali, a fost amplasat un grup statuar, realizat în tehnica ronde – bosse, din bronz, care înfăţişează un soldat rănit ce predă unui tânăr arma şi făclia pentru continuarea luptei. Mulajele din ghips ale acestui grup statuar s-au executat încă din anul 1935, iar în anul următor au fost turnate în bronz, din materialul provenit de la ţevile unor tunuri grele, acordat de către Ministerul Armamentului, prin aprobare guvernamentală.

În spatele grupului statuar, pe un postament din beton realizat de firma „Marmi” din placaj de piatră de Vratza, a fost înălţat bustul mareşalului Alexandru Averescu, inaugurat în octombrie 1940, operă a sculptorului Oscar Späthe. Bustul îl înfăţişează pe mareşal în uniformă militară, ţinută de campanie, frontal, cu capul descoperit. Pe faţada postamentului s-a inscripţionat cu majuscule: „Mareşalul României Alexandru Averescu  1859 – 1938”.

Mausoleul propriu – zis a fost înălţat după planurile arhitectului Pandele Şerbănescu, care l-a propus împreună cu devizul estimativ încă din anul 1928. Lucrările au fost luate în antrepriză de către Gabriel Petrescu.

O descriere a construcţiei apare pe o Adresă  a prefecturii  ce datează din 6 decembrie 1936 şi în care se specifica precum că: „Mausoleul are adâncimea de 10 m, lăţime de 30 m, are 2 nivele (subsol şi etaj) având 12 osuare şi trei sarcofage împărţite astfel: unul pentru Domnul Mareşal Averescu, unul pentru Domnul General Văitoianu – probabil – şi al treilea pentru răposatul General Mărgineanu”.

Construcţia, într-o concepţie unică, se dezvoltă pe două nivele subterane şi unul exterior. La cel exterior se ajunge urcând două trepte din beton, de pe platforma din faţa Mausoleului.

Clădirea exterioară se sprijină pe doi piloni masivi din beton, dreptunghiulari în secţiune, ale căror faţade au fost decorate cu „haut – reliefuri” de mari dimensiuni           (4 x 2,75 metri), turnate în bronz, opere ale sculptorului român Aurel Bordenache.

Basoreliefurile înfăţişează scene din timpul luptelor de la Mărăşti din anul 1917. Cel amplasat pe pilonul din stânga a fost intitulat „În întâmpinarea eliberatorului” şi aminteşte de primirea entuziastă a unui general român de către populaţia localităţii eliberate de sub ocupaţia germană. Basorelieful din dreapta s-a intitulat „Călăuza şi patrula” şi reprezintă un ţăran român care se strecoară în liniile inamice pentru aducerea de informaţii utile armatei române.

Între cei doi piloni s-a ridicat un zid din beton pe care s-au prins 15 plăci dreptunghiulare, din marmură albă, pe care s-au înscris numele eroilor şi al regimentelor care au  luat parte la luptele de la Mărăşti.

De o parte şi alta a plăcilor străjuiesc două coloane cu fusul rotunjit, din beton, care au rolul de a susţine un fronton dreptunghiular. Deasupra lor s-au amplasat două urne din bronz în care se aprindeau flăcările veşniciei în memoria eroilor.

Cei doi piloni adăpostesc scările de acces către nivelele din subteran. La primul nivel s-au expus arme şi muniţie utilizate în timpul Primului Război Mondial. De pe culoarul ce leagă cele două încăperi ale nivelului, pe o scară din metal se coboară într-o mică încăpere în care au fost etalate câteva obiecte ce au aparţinut generalului Arthur Văitoianu. Între cele două vitrine a fost instalat bustul generalului.

Al doilea nivel a fost afectat criptelor – osuar şi sarcofagelor. Criptele – osuar sunt adăpostite de nişele din pereţii laterali. În cele 12 cripte au fost depuse osemintele a 5.342 ostaşi români, ruşi, germani necunoscuţi, căzuţi în luptele din vara anului 1917. În partea inferioară a nişelor, pe un postament au fost depuse osemintele, iar pe rafturi au fost aşezate craniile. Criptele au fost închise cu geamuri de semicristal, decorate cu îngeri redaţi cu aripile larg desfăcute şi ornamente florale, decoraţii făcute după desenele reginei Maria.

În capătul opus intrării, încăperea a fost rezervată sarcofagelor. Central, a fost amplasat sarcofagul care adăposteşte osemintele mareşalului Alexandru Averescu.

De o parte şi alta se află sarcofagele generalilor Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu şi Nicolae Arghirescu.

Încăperea destinată sarcofagelor este acoperită de o cupolă la baza căreia s-a inscripţionat cu litere aurii: „Întru veşnică amintire şi recunoştinţă eroilor care s-au jertfit pentru întregirea neamului românesc”.

Construcţia Mausoleului începută în anul 1928 s-a întins pe mai mulţi ani, desfăşurându-se pe etape. Ea s-a încheiat în anul 1938, iar între anii 1940 – 1941 au avut loc reînhumările osemintelor eroilor. Cauzele care au tergiversat finalizarea construcţiei într-un termen mai scurt s-au datorat în primul rând lipsei de fonduri, costul acesteia fiind uriaş pentru perioada de după război.

Inaugurarea monumentului se programase pentru anul 1938, an în care trebuiau terminate criptele, dar din cauza vremii rele, care făcuse impracticabile drumurile din zonă şi a lipsei mareşalului Alexandru Averescu din ţară, inaugurarea nu a mai avut loc.

Apoi, la scurt timp, un alt eveniment nefericit a contribuit la amânarea inaugurării şi anume trecerea în nefiinţă a marelui strateg al luptelor de la Mărăşti din vara anului 1917 – Alexandru Averescu.

Corpul neînsufleţit al acestuia a fost adus şi depus în sarcofagul de la Mărăşti.

După aceste evenimente, a fost demarată acţiunea de reînhumare a osemintelor eroilor aduşi din diferite cimitire în criptele Mausoleului, urmând să aibă loc inaugurarea, care s-a amânat din nou.

Astfel, în anul 1940, Societatea „Mărăşti”, cea care a refăcut satul şi a construit Mausoleul, s-a desfiinţat. Atribuţiile şi patrimoniul acesteia au fost preluate de nou înfiinţatul Aşezământ „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor, ce a luat naştere prin Decretul – Lege din anul 1940.

Aşezământul avea datoria de a se ocupa în continuare de întreţinerea şi înfrumuseţarea operelor comemorative de război, dar nici acesta nu a mai reuşit să ducă la capăt sarcinile ce îi reveniseră, din cauza evenimentelor ce au avut loc şi anume: începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, intrarea României în sfera ideologiei comuniste, precum şi desfiinţarea sa în anul 1948. Sarcinile Aşezământului au fost preluate de către Ministerul Forţelor Armate, care şi-a trimis delegat în teritoriu ca să constate starea în care se găseau monumentele de care răspundeau. Un delegat al Muzeului Militar a vizitat între anii     1952 – 1953 mausoleele din Vrancea şi a constatat că la cel din Mărăşti „Din lipsa de întreţinere anuală, apa a pătruns în interior, aducând importante avarii.

O parte din sarcofagii au fost descoperite, s-au profanat de curioşi. S-a închis accesul pentru a se opri profanarea şi totodată, s-a cerut M. F. A. să întocmească devize pentru refacerea   stricăciunilor”.

Din constatările făcute la faţa locului a rezultat că starea de lucruri în legătură cu operele comemorative de război era necorespunzătoare, majoritatea fiind lăsate în părăsire sau profanate. Această situaţie s-a perpetuat şi în anii următori. Abia în anul 1973 construcţia Mausoleului a cunoscut mai multe lucrări de reparaţii. În anul 1990 s-a refăcut platforma din faţa acestuia, dalajul fiind înlocuit cu o platformă din beton.

Cu toate intervenţiile, datorită cutremurelor, inundaţiilor şi alunecărilor de teren, construcţia a fost grav avariată. În interior se infiltra apa de ploaie, care a contribuit la distrugerea ornamentelor de stucatură ale sarcofagelor, precum şi a criptelor – osuar. Mausoleul necesita urgente lucrări de restaurare. În urma studiilor făcute asupra terenului şi a construcţiei s-au întocmit proiecte de restaurare, care aveau ca scop atât amenajarea terenului, cât şi restaurarea construcţiei propriu – zise. În anul 2009 au fost demarate lucrările de consolidare şi restaurare ale Mausoleului conform Proiectului „Drumul de glorie al Armatei române în Primul Război Mondial” care a fost selectat în cadrul Programului Operaţional Regional. Valoarea acestui proiect este de 21.214.265,34 lei şi cuprinde restaurarea a patru mausolee  (Focşani, Mărăşeşti, Mărăşti şi Soveja) şi a cinci monumente istorice ce se află pe traseul: Focşani – Mărăşeşti – Panciu – Străoane – Varniţa – Mărăşti – Soveja. Din suma totală, aproximativ 2 / 3 este oferită de Uniunea Europeană prin Fondul European de Dezvoltare Regională (F. A. D. R.), restul fiind suportată de autorităţile  române.

Lucrările propuse spre realizare la Mausoleul Mărăşti sunt următoarele: consolidarea terenului cu tendinţe de alunecare din partea de est a obiectivului,  amenajarea spaţiului de parcare, amenajări exterioare, restaurarea clădirii mausoleului şi a grupurilor sculpturale, îmbunătăţirea sistemului de ventilare, instalaţii sanitare, termice şi electrice, amenajarea unui punct de informare. În urma acestor lucrări de restaurare, cele patru mausolee şi cele  cinci monumente istorice vor fi introduse într-un circuit turistic de interes regional, naţional şi internaţional.

Cel.ro

24 Comments:

  1. Mausoleul de la Marasti e destul de mare in interior/subteran, am pus in articol cateva poze de anul trecut, din august (pe 6 august am fost la Marasesti, ca parte dintr-o excursie de 2 saptamani in toata Moldova, in special in locatiile bataliilor Primului Razboi Mondial si Mausoleelor aferente – si Dobrogea – terminata de Ziua Marinei).
    Pozele sunt destul de mari (unele de 4000 – 2664, format 3/2), asa ca aveti grija cand folositi functia de marire X.

    • Strabunicul meu Paraschiv Voinescu din Giurgiu a luptat si a fost decorat la Marasti! Era o decoratie cu dungi verticale verzi si albastre iar pe medalie scria Marasti 1917. Fiica lui, adica bunica mea din partea mamei mele mi-a confirmat ca tatal ei a fost veteran al Marelui Razboi !

      • Rectific, era o cruce prinsa de partea textila cu dungi verticale verzi-albastre a decoratiei iar pe o bareta de metal atasata pe parte textila scria Marasti.

    • Ieri cand am pus articolul cu privire la Saber Guardian 2017 (tii minte cand m-ai intrebat daca ambasadorul SUA a exagerat cu numarul de participanti? – presa fiind de vina ca a preluat numarul ca fiind in cadrul unui singur exercitiu, nu mai multe) am dat si peste comunicatul respectiv legat de 11 iulie 1917.
      Am zis sa nu-l folosesc in cadrul acelui articol.

    • Pierdut clasa politica romana….

  2. Cinste Eroilor !

  3. Si pentru ca se tot vorbea pe aici de lipsa identitatii, a simbolurilor, deznationalizare…
    Unii vorbesc, altii fac.
    parerea mea, hic…
    https://www.youtube.com/watch?v=vvPflTkeuuk&feature=youtu.be

  4. M1981, 152mm, am văzut o imagine în Adevărul, se vedea frana de gură şi ţeava scurtă.

  5. chiar trebuie sa-l asociem pe tov.nicolaescu cu istoria noastra?

  6. Armată adevărată,oameni adevăraţi,nu căcaţi gen onţanu,oprea,etc.

Germanos.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *