Si nu sunt legate doar de inzestrarea armatei dar au repercusiuni directe in modul in care este facuta aceasta si cum este exploatata!
Tot la resursa umana ajungem si anume la modul cum este formata si organizata!
Mai in detaliu, cu cateva exemple, aici – va invit sa urmariti tot interviul:
Sa rezumam cele cateva metehne evidente:
- Organizare defectuoasa a gestiunii programelor;
- Organigrama prea stufoasa, ultrabirocratizata, a programelor militare;
- Organizare defectuoasa a lantului logistic;
- Antrenament insuficient la toate categoriile de forte – putin spus;
- Cultura organizationala cu metehne sovietice (dupa unii) dar putem afirma linistiti ca „istorice”, anterioare comunismului (am mai prezentat problemele trupei in perioada primului si celui de-al doilea razboi mondial).
- Neglijarea corpului subofiterilor;
- Lipsa initiativei, deciziei si autonomiei in majoritatea esaloanelor;
- Centralizarea deciziei la nivel superior;
- Modul de rezolvare a problemelor prin bifarea unei liste cu conditii minimaliste si nu a unor capacitati reale necesare apararii (avem capacitatea de politie aeriana, avem capacitate de protectie a apelor teritoriale, etc.). Aceasta nu incurajeaza oamenii cu vocatie, care gandesc si rezolva problemele in profunzime, ci doar crearea unei „pojghite de minima rezistenta”;
- Lipsa unui model de formare specific si compatibil cu al partenerilor occidentali: programele de formare USMC, franceze sau germane. Spre exemplu, USMC a avut un program de formare subofiteri in Romania, insa programul a luat sfarsit.
- Politizarea conducerii armatei.
Pe scurt, ne-am obisnuit sa mimam totul, doar sa dea bine pe hartie: antrenament, capacitati, buget de 2%, decizii, initiativa.
Practic, si in acest caz, sistemul ar trebui reconstruit de la zero, iar pentru a avea ceva functional si bine rodat ar putea lua cateva decenii – cam cat timpul trecut de la Revolutie pana astazi, timp in care mai mult s-a mimat decat s-a facut reforma atat de necesara nu doar a Armatei ci a statului roman in ansamblu (recomand si articolul de aici).
Marius Zgureanu