Binefacerile Rusiei III: Alianţa nr. 2 (1916-1917)

După cucerirea Independenţei urmează pentru România o perioadă relativ calmă, o perioadă a reformelor. Însă calmul nu ţine prea mult, pentru că, la 28 iunie 1914, sunt asasinaţi Arhiducele Austriei, Franz Ferdinand și soția lui Sophia. Această asasinare reprezintă pretextul perfect pentru un război prin care se dorea o reîmpărţire teritorială a Europei. Acest război nu va fi însă un război european, ci unul mondial, Primul Război Mondial!

Pentru România este un război din care am obţinut cam tot ce ne-am dorit, şi anume reîntregirea neamului, România Mare. Tot în acest război ne-am ales cu o alianţă cu Rusia, din fericire nu prea lungă.

România nu intră în război decăt în 1916, după ce îşi negociază cu grijă intrarea în lupta alături de Antantă ( Franţa, Anglia, Rusia). România a fost aliată iniţial cu Puterile Centrale ( Germania, Austro-Ungaria, Turcia, Bulgaria) şi Carol I chiar ar fi dorit ca România să intre în război alături de Germania. Acest lucru însă nu s-a putut datorită opoziţiei puternice de care s-a lovit Carol în privinţa acestei dorinţe.  Pe 10 Octombrie 1914 Carol I moare, la conducerea statului urmează nepotul său, Ferdinand I.

Ferdinand este mai receptiv, în ceea ce priveşte un schimb de alianţe şi după ce România primeşte garanţii de la membrii Antantei, că în cazul unei victorii României i se va da Transilvania, Ferdinand acceptă alianţa cu Antanta şi România intră în război pe 27 august 1916. Din punct de vedere militar colaboram, fireşte, cu Rusia datorită faptului că aceştia erau la graniţa României.

Imediat ce ne-am aliat cu Rusia, aceştia au încercat din start să îşi impună comanda asupra trupelor româneşti. Armata Română era privită de către ruşi ca fiind una jalnică, şi ruşii nu se sfiau să o şi prezinte astfel aliaţilor occidentali. Asta, sigur, pentru a li se permite o eventuală preluare a armatei române de către ruşi. Atitudinea şovină şi lipsită de respect a ruşilor în privinţa Armatei Române s-a văzut după aceea şi pe câmpul de bătălie. Chiar comandantul trupelor germane, Ludendorff nota în jurnalul său „ …ruşii i-au  lăsat pe români să fie învinşi, lăsându-i singuri în toate luptele” la care ar fi putut lua parte „cu uşurinţă” şi că „numai acest simplu fapt ne va aduce victoria”. Acum, trebuie, totuşi, spus că Armata Română era destul de prost pregătită şi din păcate şi prost echipată. Aceste lucruri au dus pănă  la urmă la ocuparea a două treimi din România şi retragerea armatei  în Moldova. Ăcesta este şi momentul trimiterii tezaurului în Rusia, cu acte în regulă, tezaur pe care nici astăzi nu l-am prmit înapoi.

Personal cred că nu îl mai au, cred că l-au topit şi l-au dat pe votcă, că doar la votcă se pricep! În Moldova se aflau în acel moment 3 armate ruseşti: armata IV, armata VI şi armata IX, însumând peste 1.200.000 de soldaţi. Aceştia s-au pus rapid pe treabă:  „După ce au decimat rezervele de alimente ale românilor, pentru a-şi aproviziona propria armată, ruşii au înfometat populaţia pentru a face imposibilă orice rezistenţă în această ţară”. De un tratament mai bun nu aveam parte nici în privinţa livrării de armament: „România era prost tratată, chiar trădată în privinţa livrărilor de muniţie trimise de Europa Occidentală, care erau oprite deliberat pe căile ferate ruseşti şi întârziate la ordin”. Cu toate acestea, România reuşeşte să stabilizeze frontul în Moldova, prin victoriile obţinute la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz în 1917.

În octombrie 1917 are loc în Rusia „Revoluţia Bolşevică”, adică apariţia cancerului comunist în lume. Această Revoluţie era condusă de Vladimir Ilici Lenin. Din nefericire pentru întreg mapamondul, revoluţia a fost un succes şi astfel apare Uniunea Sovietică.  Primul lucru de care se ocupă Lenin este retragerea Rusiei din război, ceea ce a echivalat pentru România cu o fractură de coloană vertebrală, ducănd şi la ieşirea României din război.

Cine crede că odată cu ieşirea Rusiei din război s-a încheiat şi ”relaţia” noastră cu aceştia, se înşeală rău de tot.

La 1 mai 1917, ruşii îşi strâng aproximativ 20.000 de oameni la Iaşi, în încercarea de a răsturna monarhia din România şi ruperea Dobrogei de România, tentativa fiind condusă de un bulgar.

La  1 decembrie 1917, Lenin îl trimite pe Roshal pe frontul românesc, împreună cu un grup de mărimea unei companii, pentru a prelua comanda trupelor ruseşti din România. Scopul final era izolarea Iaşiului şi ocuprea altor oraşe mari după ce Armata a II a Română ar fi fost blocată la Iaşi. Totul urma să se întâmple cu sprijinul Armatei a IV-a ruse, care număra undeva la 400.000 de oameni. Cum a reacţionat România la aceste ameninţări reiese din următoarele: “România a contracarat ameninţarea prin arestarea lui Roshal, provocând conflicte armate cu corpurile de armată de la Roman, Bacău, Botoşani, Suceava, Dorohoi şi Galaţi”. Practic vorbind, România era în război cu Rusia.

Ruşii au rămas şocaţi de faptul că Armata Română a reuşit să reducă prezenţa militară rusă în Moldova de la 1.200.000, la 50.000. Ruşii au avut însă tentative de reorganizare pentru a zdrobi Armata Română, însă evoluţia războiului (Bulgaria a fost scoasă din război după Victoria Antantei la Salonic), i-a făcut să renunţe la o eventuală operaţiune militară împotriva României.

În urma acestei victorii de la Salonic, România reintră în război alături de Antantă la 10 noiembrie 1918. În urma Primului Război Mondial, România reuşeşte să căştige toate teritoriile care i se cuvin şi astăzi, de drept: Transilvania, Bucovina şi Basarabia. Astfel s-a ajuns, pentru a doua oară în istoria neamului românesc, la crearea României Mari. Crearea României Mare la acea vreme este, am putea spune, aproape o minune, având în vedere inamicii cu care am avut de a face, cel mai puternic fiind Rusia. Iată, deci, cum a doua noastră alinţă cu Rusia ne-a făcut până la urmă să îi dăm afară cu forţa din România şi să ne batem cu ei ca şi cum ne-am fi bătut cu Austro-Ungaria. Halal aliaţi au fost ăştia!

Surse: http://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia_Mare#R.C4.83zboiul_contra_URSS

http://ro.wikipedia.org/wiki/Participarea_Rom%C3%A2niei_la_Primul_R%C4%83zboi_Mondial#Urm.C4.83ri

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia_Mare#R.C4.83zboiul_contra_URSS

Larry L. Watts- Fereşte-mă Doamne de Prieteni, Editura Rao 2011, pag. 66-76

 Andrei

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *