Blindate care au facut istorie: Panther si Tiger - Felinele germane (XIV)

Blindate care au facut istorie: Panther si Tiger – Felinele germane (XIV)

Partea a XIV-a

Japonia, a cumparat pe data de 7 iunie 1943, prin ambasadorul acestei tari in Germania, generalul Omura, un numar nedefinit de tancuri grele Tiger I, complet echipate, inclusiv munitia si echipamentul radio. Unul singur a fost totusi vandut Japoniei, impreuna cu un Panther D, dar acestea niciodata n-au parasit Germania, fiind rechizitionate pentru nevoile armatei germane –ambasadorului i s-a spus ca le…inchiriaza, desi germanii n-au platit nicio marca chirie pana la capitulare. Cu toate acestea, Japonia a platit anticipat aceste tancuri (este vorba de Tiger I), la un pret mai mult decat dublu fata de cel platit de armata germana (plateau 645000 de marci per bucata, fata de 300000 de marci, cat plateau germanii!).

UNICUL PANTHER JAPONEZ

Unicul Panther japonez

De altfel, japonezii, prin efortul generalului Omura, au avut in dotare doua Panzer III, pentru teste, primite din Germania in anul 1943, dar si planuri ale unor tunuri autopropulsate si transportoare de trupe. Din studiul acestora, au rezultat mai multe variante, prototipuri si schite, insa, lipsa de timp si resurse a dus la un esec total a programului de modernizare a blindatelor autohtone, dar intentionau, dupa model german si cu ajutorul acestora, sa-si doteze blindatele cu periscoape, avand in proiect inclusiv realizarea de turele cu actionare electrica. Dupa toate probabilitatile, firma Daimler-Benz ar fi vandut in cursul anului 1943 licenta de fabricatie a Panther G firmei Mitsubishi, dar fara a avea in fata un exemplar real, japonezii n-au putut face nimic, unicul lor Panther n-a ajuns niciodata la ei.

Ungaria, a cumparat din Germania 5 Panther G, in anul 1944. Toate, se pare, au fost pierdute in lupta.

Suedia, se pare, ar fi cumparat un Panther G in 1943 din Germania, dar nu exista dovezi in acest sens. Cel mai probabil, unicul Panther suedez este cel primit cadou de la francezi in 1947, pentru teste, ce s-a reintors ca piesa de muzeu in Germania, la inceputul anilor *60.

Italia, a intentionat sa produca sub licenta tancuri Panther, existand contacte in februarie 1943 intre firma MAN si Fiat-Ansaldo. Caderea lui Mussolini a anulat insa totul, dar, blindatele italiene (majoritatea tanchete, putine tancuri medii) erau renumite in cadrul Aliatilor (chiar si-n randul germanilor) ca fiind slabe din punct de vedere tehnic, insuficient inarmate si cu blindaj redus. Nici renumele tanchistilor italieni nu era mai bun, diviziile italiene de blindate fiind casapite acolo unde erau prinse, germanii considerandu-si “aliatii” drept fii ploii, ce dadeau bir cu fugitii atunci cand treaba se nasolea, si, oricum, soldatii italieni erau dispusi sa se predea rapid, neplacandu-le locurile unde se lasa cu pac-pac.

Firma Ansaldo-Fiat, la acea vreme era principalul furnizor de tancuri al armatei italiene; aceasta firma avand colaborari cu germanii –desi acestia erau cam reticenti in a-si sustine din punct de vedere tehnic “aliatii macaronari”. Cu toate acestea, Ansaldo-Fiat a primit si ceva licente ori s-au inspirit din modele germane, precum: motorul de avion DB-601 (de la Daimler-Benz, sub licenta, pe care l-au pus pe Macchi-202, ce inainte avusese un motor mediocru); Panzer III, licenta incerta, cel mai probabil s-au inspirit din acesta (posibil la nivelul turelei si caii de rulare) ce urma sa intre in productie de serie in 1941, dar cu un tun cu teava lunga de calibrul 50/60/75 mm. Au realizat totusi ceva asemanator Panzer III/IV, blindatul fiind numit “Carro Armato P-26/40”, 101/103 exemplare fiind construite pana in 1943, avand urmatoarele caracteristici: greutate 26 tone; lungime 5,80 m; latime 2,80 m; inaltime 2,5 m; echipaj 4 oameni; blindaj cuprins intre 14-50 mm; armament: un tun calibrul 75 mm, Ansaldo/Breda L/34 (proiectil AP: greutate 6,3 kg; viteza initiala a proiectilului 400 m/s; putea penetra blindaj de: 59 mm de la 100 m/48 mm de la 500 m/37 mm de la 1000 m/ 29 mm de la 1500 m/ 22 mm de la 2000 m/proiectil HEAT, numit de catre italieni “Effeto Pronto”: greutate 4,2 kg; viteza initiala a proiectilului 280 m/s; putea penetra blindaj de 70 mm de la 1000 m.

carro-armato-p26-40

Carro Armato P-26/40

Unele blindate, dupa unele surse, ar fi avut tun Breda 75/34 M39 L/34, mult mai puternic: proiectil AP: greutate 5,2 kg; viteza initiala a proiectilului 557 m/s; putea penetra blindaj de: 90 mm de la 100 m/70 mm de la 500 m/51 mm de la 1000 m/ 37 mm de la 1500 m/ 28 mm de la 2000 m/proiectil HEAT, numit de catre italieni “Effeto Pronto”: greutate 4,2 kg; viteza initiala a proiectilului 310 m/s; putea penetra blindaj de 120 mm de la 1500 m)/1/2 mitraliere de calibrul 8 mm, Breda 38 (rata de foc 600 proiectile/minut); motor Diesel SPA-342, V-12, 330 CP/243 KW, racit cu apa; viteza maxima: pe sosea 40 km/h/in teren accidentat 25 km/h; autonomie pe sosea 280 km); Panzer IV, licenta incerta.

Au incercat sa incruciseze tancul britanic Crusader, cu cel sovietic BT-5, blindatul numindu-se M-16/43 Sahariano, un singur prototip nefinalizat a fost realizat in 1943, cu turela realizata din placi de blindaj prinse cu nituri (se pare ca n-au invatat nimic din experienta frontului) ce se vroia a fi tanc mediu, numit de catre ei “Carro Armato M Celere Sahariano” (greutate 18 tone; lungime 5,8 m; latime 2,8 m; inaltime 2 m; echipaj 4 oameni; motor Fiat-SPA, pe benzina, 275 CP/17,19 CP/tona; viteza maxima pe sosea 65/71 km/h; autonomie pe sosea 300 km; blindajul probabil ca nu depasea 75 mm grosime; armament: tun calibrul 47 mm, dar se avea in vedere dotarea acestuia cu tun de calibrul 75 mm. Tunul Ansaldo, calibrul 47 mm, avea urmatoarele caracteristici: calibrul 47 mm/L-40; viteza initiala a proiectilului 829 m/s; putea penetra blindaj de: 58 mm de la 100 m/43 mm de la 500 m/25 mm de la 1000 m, cu proiectil AP in greutate de 1,44 kg. Cel HEAT ajungea la 2,37 kg, nu se stie insa ce performante avea+2 mitraliere de calibrul 8 mm, Breda 38. Interesant este faptul ca tancul dispunea de suspensie Christie).

Se pare ca au beneficiat si de licenta tancului Panther G, desi nu este cert c-ar fi si platit-o firmei Daimler-Benz. N-au apucat insa sa-l faca, desi exista supozitii c-ar fi realizat totusi un prototip in septembrie 1943, nesustinute si de dovezi in acest sens.