Cand Romania avea politica externa – intermediar în ’77 în negocierile dintre Egipt şi Israel

Documente israeliene declasificate marţi, 27 noimebrie, arată că Nicolae Ceauşescu a intermediat negocierile de pace dintre Israel şi Egipt din 1977-1979, promovând şi intensificarea contactelor cu fostul lider palestinian Yasser Arafat, precum şi recunoaşterea Palestinei.

 

Ceauşescu – rol intermediar în ’77 în negocierile dintre Egipt şi Israel

Documentele declasificate arată că premierului israelian de atunci, Menachem Begin, a declarat în cursul unei şedinţe de guvern din 4 septembrie 1977 că urmează să dezvălui „lucruri care nu pot fi făcute publice”. Acesta sublinia atunci că: „Preşedintele român, Nicolae Ceauşescu, mi-a spus că preşedintele Egiptului, Anwar El Sadat, este pregătit pentru o întâlnire între reprezentanţii Israelului şi Egiptului. L-am întrebat dacă este vorba de o întrevedere între preşedintele Egiptului şi eu, dar mi-a spus că, deocamdată, este vorba de o întâlnire la nivel de reprezentanţi ai celor două ţări”.

Potrivit mediafax, marţi, 27 noiembrie, Arhivele de Stat din Israel au dezvăluit în total aproximativ 40 de documente referitoare la negocierile dintre Egipt şi Israel. Premierul israelian Menachem Begin, care a condus Executivul statului evreu în perioada iunie 1977 – octombrie 1983, efectuase o vizită în România, singurul stat comunist care menţinea la acea vreme relaţiile diplomatic, în august 1977. Israelul încerca, la acea vreme, să menţină contactele diplomatice cu Egiptul prin intermediul României, care avea relaţii bune cu lumea arabă.

Documentele menţionează că în cursul unei întâlniri private cu Ceauşescu, Menachem Begin a fost informat că Anwar Sadat acceptase organizarea unei reuniuni directe între reprezentanţii Israelului şi Egiptului. “Am profitat de oportunitatea unei conversaţii personale cu Nicolae Ceauşescu; preşedintele s-a oprit din discuţia care dura de două ore şi a mers cu mine în grădină, doar cu un interpret”, le spunea Begin miniştrilor israelieni.

În plus faţă de relaţiile cu Egiptul, Ceauşescu a propus ca Israelul să recunoască Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (OEP) şi să negocieze cu aceasta. “Ceauşescu mi-a spus că ar trebui să recunoaştem OEP, ar trebui să purtăm negocieri cu Yasser Arafat; Arafat este un om bun, Ceauşescu a vorbit cu el şi există oameni care sunt mult mai răi în OEP, Arafat este pregătit să recunoască statul Israel“, le explica premierul Begin miniştrilor israelieni.

Totodată, în cursul aceleaşi întrevederii, Ceauşescu a cerut Israelului să se retragă din teritoriile ocupate în 1967.  Premierul Begin a precizat atunci că Nicolae Ceauşescu“a vorbit şi despre colonii, iar eu i-am răspuns ce era necesar. A cerut retragerea la frontierele din 1967… Mi-a spus: Dacă Israelul va continua actualele politici – adică nu va accepta retragerea la frontierele din 4 iunie 1967, nu va recunoaşte statul Palestina, nu va purta negocieri cu OEP – el este îngrijorat – şi a spus acest lucru cu preocupare – că sentimentele antievreieşti se vor accentua în multe zone ale lumii. I-am spus: vreau să ştii că poporul evreu este unit acum, mai mult ca niciodată, în jurul Israelului”.

În afară de mesajul din partea lui Anwar El Sadat transmis prin intermediul României, Israelul a folosit şi contactele cu Marocul şi cu regele Hassan al II-lea pentru a organiza o reuniune cu partea egipteană. În urma negocierilor iniţiate după mesajul intermediat de Nicolae Ceauşescu, Israelul a semnat, în 1979, un tratat de pace cu Egiptul, conform Acordurilor de Pace de la Camp David. Acordul de pace, aflat în vigoare şi în prezent, a fost semnat de preşedintele egiptean de la acea vreme, Anwar El Sadat, şi de fostul premier israelian Menachem Begin. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte relaţia cu Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei şi cu Autoritatea Palestiniană, Israelul nu a dat curs recomandării lui Nicolae Ceauşescu de a recunoaşte statul palestinian.

Preluare integrala Ziua Veche

Romania Military – comentariu

In acest moment, Romania sta destul de rau la capitolul politica externa, nereusind o reprezentare decenta nici macar la nivelul structurilor Uniunii Europene.

Dupa cum incercam sa sugereze in materialul „Situatia geopolitica a regiunii noastre in 2012„, desi nu ma pricep la politica externa nici cat negru sub unghie, poate ca Romania ar trebui sa traga putin aer in piept si sa incerce sa fie mai vizibila macar la nivelul regiunii Balcanilor si Orientului apropiat, fata de care ne leaga anumite lianturi istorice, afinitati culturale dar si o amintire inca vie a unor colaborari de acum cateva zeci de ani. Si astfel, incetul cu incetul sa se erijeze in principala forta diplomatica din aceasta regiune, pe masura potentialului sau…

„In ceea ce priveste anumite urgente la nivelul politicii externe, Romania ar trebui sa-si regandeasca rolul pe care vrea sa-l joace in anumite situatii tensionate din zone nu prea indepartate de noi.

Aceste urgente pot fi considerate si oportunitati diplomatice imediate care ar putea ajuta Romania sa-si imbunatateasca perceptia la nivel international, facilitand si schimburile economice in acelasi timp..

Romania ar putea umple cu succes un gol de comunicare si actiune in diplomatia internationala actuala, creand punti de detensionare a situatiei din Orientul Mijlociu si Caucaz, unde numeroase tari au relatii speciale cu Romania sau cel putin sunt gata sa ia in considerare o initiativa romaneasca in contextul unor colaborari din trecut. Astfel de initiative ar creste prestigiul Romaniei in regiune, in Uniunea Europeana si in NATO, ar crea noi oportunitati economice si politice in relatia cu tarile vizate sau implicate in aceasta situatie tensionata si, cel mai important,  ar duce la evitarea unor pierderi de vieti omenesti.”

Marius Zgureanu