Primele informatii cu privire la existenta unui program nuclear militar al Iranului, au aparut pe la inceputul anilor *90, atunci cand s-a observat (cu deosebire de catre israelieni) interesul crescut al acestui stat pentru dezvoltarea unor rachete cu raza medie si lunga de actiune, dar si initierea unui program masiv de imbogatire a uraniului, acesta putand fi folosit cu siguranta la crearea de arme nucleare.
FAJR-3
Cu toate acestea, iranienii sustin cu vehementa ca programul lor nuclear este eminamente pasnic, incepand un razboi al declaratilor si acuzelor intre aceasta tara si SUA, Rusia, Germania (BND, serviciul secret vest-german, chiar a avertizat SUA in anul 1984, cu privire la faptul ca Iranul ar putea avea in cel mult doi ani o bomba nucleara din Pakistan. BND, considera ca Iranului ii sunt necesari cam 7 ani pentru realizarea propriei bombe nucleare. Greu de crezut insa ca pakistanezii le-ar fi dat asa ceva, fiindca abia in anul 1987 au reusit sa-si creeze propriile bombe!), Israel, AIEA, s.a.m.d.
IRAN-SHAHAB 3
Serviciile secrete americane dar si cele israeliene, sustin ca au dovezi cu privire la incercarile iranienilor de a face rost clandestin, prin intermediari, de tehnologie si echipamente ce pot fi usor folosite la crearea armamentului nuclear. Desi dovezi certe nu au aparut pana acum, expertii acestor Servicii considera ca dispun deja de toata tehnologia necesara fabricarii unor asemenea arme, inca din anul 2009, desi iranienii sustin ca n-au asemenea preocupari. SUA, ar fi totusi de acord cu imbogatirea uraniului iranian la cel mult 20%, dar sub control strict. Chiar i-au livrat Iranului in 1988, o cantitate neprecizata de uraniu usor imbogatit (probabil de 5%), pe care insa iranienii il puteau foarte bine imbogati! Mai mult Mossad-ul considera ca programul de inarmare nucleara continua in secret, iar iranienii ar avea deja un stoc maricel de uraniu imbogatit la 20%…
Rachete posibil purtatoare
Oricum, iranienii au colaborari militare foarte bune cu China (pe la jumatatea anilor *90, urmau sa le construiasca iranienilor o noua uzina de imbogatire a uraniului, dar deocamdata, totul s-a sistat), Pakistan si Coreea de Nord, de unde, pe langa armament conventional, au obtinut si tehnologia dezvoltarii de rachete purtatoare (pe la inceputul anilor *90, Argentina era cat pe ce sa vanda utilaje si echipamente Iranului, dar totul a cazut la presiunea SUA). Chiar si Rusia a furnizat experti, informatii tehnice si tehnologie in domeniul nuclear, cinci institutii de cercetare rusesti avand interese cu iranienii, iar Agentia Spatiala Rusa a ajutat in mod cert, la dezvoltarea si modernizarea rachetelor acestui stat. Nu de putine ori SUA au acuzat Rusia ca ajuta Iranul la dezvoltarea programului nuclear, dar cu siguranta, multi experti rusi in domeniu, lucreaza pentru iranieni pe bani grei!
RAAD-THUNDER
SEJIL-II
Oricum, cu sau fara voia SUA ori Israelului, iranienii au reusit construirea in secret a doua facilitati nucleare de imbogatire a uraniului, una la Natanz (avand facilitati in subteran, unde se gasesc cel putin 3000 de centrifuge destinate imbogatirii uraniului –despre care ei sustin ca sunt de productie autohtona) si una la Arak (aici, se pare ca are loc productia de apa grea. Posibil ca o asemenea facilitate sa se afle si la Isfahan. Mai mult decat atat, centrala nucleara de la Bushehr, urma a fi transformata in obiectiv turistic, tocmai pentru a sublinia faptul ca are destinatie exclusiv civila, dar deocamdata, totul a ramas la nivel de intentie); primele informatii aparand in anul 2002. Este insa posibil ca toate acestea sa fi fost posibile cu sprijinul Chinei, care oficial inghetase colaborarea nucleara cu Iranul!
SHAHAB-3
Ulterior in anul 2003, au aparut dovezi ca Iranul chiar a importat din China o cantitate mare de uraniu imbogatit, dar si echipamente necesare procesului de imbogatire…
In august 2011, AIEA concluziona ca Iranul a efectuat experimente in vederea obtinerii de arme nucleare, dupa ce anumite echipamente prezentasera urme de uraniu inalt imbogatit, fara insa a putea dovedi aceasta, iar iranienii, bineanteles, ca au negat toate acuzatiile. Cu toate ca timp de peste 20 de ani, au fost supusi la embargou de catre SUA, iranienii au reusit cumva sa se descurce in dezvoltarea programului nuclear, despre care sustin ca este strict civil, iar marea masa a populatiei, peste 80%, sustin fara rezerve acest program, iar nivelul de trai nu este scazut.
Siloz rachete
Daca in privinta programului nuclear civil nu exista dubii ca se afla in dezvoltare, cel militar, suscita controverse si dezbateri intre expertii militari. Faptul ca Iranul dezvolta constant rachete balistice pune sub semnul intrebarii intentiile sale pasnice. Exista informatii considerate a fi certe de catre expertii SUA si NATO, ca se afla in dezvoltare un focos nuclear pentru racheta SHAHAB-3 (realizata cu sprijin nord-coreean, fiind o varianta a NODONG-1/SCUD-C), dar si pentru rachetele SCUD B/C (inclusiv pentru cele realizate local, cu suport chinez si nord-coreean), existand temerea ca ar putea dispune de o racheta intercontinentala cel mai devreme in 2015. Chiar si israelienii considera ca in cel mult 4 ani, Iranul ar putea dispune cu ajutorul Chinei, Coreei de Nord si Pakistanului, de o racheta ce ar putea atinge usor coasta de vest a SUA, dar si Europa, inclusiv Romania.
Rachete Tondar
SHAHAB THAQEB
Daca despre existenta in arsenalul iranian a focoaselor nucleare, nu exista date certe, despre panoplia de vectori purtatori dezvoltata de catre acest stat exista date si informatii. Acesti vectori exista, chiar daca specialisti din SUA, Israel, Germania, Rusia, Marea Britanie si Franta, sunt sceptici in privinta nivelului tehnologic atins de catre iranieni, cu deosebire in ceea ce priveste instalatiile de lansare, mijloacele de ghidare si echipamente electronice sensibile. Faptul ca iranienii au avut parte de nenumarate teste esuate, cand rachetele au explodat pe rampa de lansare sau au avut o traiectorie gresita, vin sa intareasca scepticismul expertilor din tarile mentionate mai sus. Asta nu inseamna ca n-ar putea si reusi, totul fiind interpretabil! Cu toate acestea, Iranul dispune de rachete capabile sa poarte ogive nucleare, pe care le dezvolta in mod constant, despre care vom vorbi in continuare. Acestea, deocamdata nu dispun de asemenea ogive, dar capacitatea iranienilor de a construi vectorii purtatori, nu mai poate fi pusa la indoiala!
Rachete Zelzal 1, 2 si 3
Iranul a primit din partea Ucrainei, tehnologia de fabricatie a rachetei KH-55/AS-15 KENT (de conceptie sovietica, subsonica, ce poate fi echipata si cu ogiva nucleara de aproximativ 200 KT), dar cu siguranta au un numar de 12 rachete. Racheta ar fi deja in productia de serie, iranienii sustinand ca au modernizat-o substantial!
SEJIL-2, este o racheta balistica cu raza medie de actiune, in doua trepte, cu combustibil solid, avand autonomia cuprinsa intre 2000-2500 km, fiind realizata cu tehnologie din Rusia, China, Coreea de Nord si, foarte probabil, Pakistan. Racheta nu este inca operationala, dar ea ar putea atinge tinte de pe coasta de vest a SUA, din Orientul Indepartat si Europa de Sud-Est (posibil, si Romania), Turcia si Israel (se pare ca au avut loc teste cu aceasta racheta in provincia Semnan –o regiune din centru Iranului –dar nu se cunosc rezultatele, dar intentioneaza ca cel mai tarziu in anul 2014 aceasta sa fie operationala). Racheta poate fi echipata cu o singura ogiva nucleara, avand lungimea de 19 m. Este insa operationala varianta SEJIL-1(probabil din anul 2008), o racheta balistica cu raza medie de actiune de aproximativ 2000 km, in doua trepte, cu combustibil solid, realizata cu ajutor chinez si nord-coreean. Se afla in studiu, varianta SEJIL-3, care ar urma sa atinga autonomia de 4000 km.
FATEH-110 (Victorioasa), racheta strategica cu raza scurta de actiune, operationala din anul 2002 (probabil de inspiratie chineza), pe care au exportat-o in Siria si Coreea de Nord. Racheta are o singura ogiva, raza maxima de actiune de 300 km, viteza supersonica (Mach 3,5), ghidaj inertial/electro-optic in faza finala a zborului, motor cu combustibil solid, o singura treapta, 3500 kg greutate si lungime de 9 m.
FATEH-200, racheta subsonica (805 km/h) cu raza scurta de actiune, de aproximativ 700 km, avand ghidaj inertial si pozitionare prin satelit (prin 2008, iranienii sustineau ca au lansat cu succes in spatiu un mic satelit, o sonda, despre care expertii SUA considera ca ar putea fi prima varianta a unui satelit cu utilizare militara. Acest satelit militar, este in dezvoltare inca din anul 2011, dar nu se stiu date despre acesta si destinatia sa), motor cu combustibil solid, putand fi lansata de pe TEL sau de pe nave de lupta. Poate fi echipata cu o ogiva de maxim 400 kg, inclusiv nucleara. Posibil sa nu se afle inca in dotare, dar este realizata cu ajutor chinez.
NASR-1/VICTORY-1, racheta de croaziera cu raza scurta de actiune, despre care se crede ca ar putea fi echipata in viitor cu ogiva nucleara de mica putere, putand echipa si navele de lupta, avioanele ori submarinele. Ar fi destinata distrugerii concentrarilor de trupe si tehnica militara, iar in varianta navala, anihilarii marilor grupari navale americane, ce includ portavioane. Iranienii, sustin ca poate distruge cu usurinta nave de 1500 tone. Expertii considera ca aceasta racheta, lansata inclusiv de pe TEL, este in productia de serie. Este dezvoltata cu ajutor chinez, fiind considerata de catre unii experti, ca fiind similara cu C-704/TL-6/10.
FAJR-3/DAWN-3, racheta balistica cu raza medie de actiune de 2000 km, cu combustibil lichid, o singura treapta, avand capacitati MIRV (ar fi capabila sa transporte trei ogive), realizata cu suport chinez, despre care considera ca este invizibila radar, orice sistem de aparare anti-racheta, fiind…ineficient. Expertii SUA considera ca putin probabil acest lucru, iar racheta este incerta operational, dupa ce mai multe teste au fost un esec. Sic!
Marea majoritate a acestor rachete sunt montate pe camioane de uz civil, in speta Mercedes si Volvo, dar produc probabil sub licenta, BABR 8×8 –varianta autohtona a celui ucrainean, MAZ-537.
BM-25, se pare ca exista in inventarul iranienilor. Aceasta este de productie nord-coreeana (RODONG-2/B cunoscuta si ca BM-25 MUSUDAN/TAEPODONG X -varianta locala modernizata cel mai probabil cu suport chinez si rusesc, a rachetei R-27/RSM-25, aparuta in anii *70 -racheta balistica cu raza medie de actiune, cu autonomie cuprinsa intre 3000-3500 km, avand o singura ogiva nucleara sau conventionala de cel mult 650 kg, cu combustibil lichid si o singura treapta), iar serviciile secrete israeliene considera ca iranienii dezvolta pe baza BM-25, o noua racheta intercontinentala, ce ar urma sa apara dupa anul 2015. Americanii, la randul lor, considera ca de fapt iranienii au primit din Coreea de Nord doar componente de rachete BM-25, cu care acestia isi dezvolta propria varianta.
Interesant este faptul ca Iranul, a construit deja doua silozuri de rachete, unul in SV tarii –dispunand de cateva incinte subterane de lansare a rachetelor balistice, cel mai probabil acestea vor fi/sunt de tipul SEJIL-2, si celalat undeva in apropierea orasului Tabriz, mai mic ca dimensiuni, dar amandoua aflate la vedere, ceea ce este ciudat pentru experti. Desi controversate, aceste silozuri seamana izbitor cu cele americane din prima generatie, avand usi glisante blindate, orificii de evacuare, o bucata dreptunghiulara din beton ce acopera locasul rachetei, etc.
In sfarsit, despre programul de inarmare nucleara putem spune, deocamdata, doar ca acesta…exista, dar lipseste cu desavarsire! Certa este existenta vectorilor purtatori si a facilitatilor de productie, ceea ce duce la concluzia logica ca Iranul, daca doreste, poate fabrica armament nuclear. Daca doresc sau nu, ei stiu, dar recentele declaratii belicoase ale imamului Khamenei, Conducatorul Suprem, la adresa Israelului, ar putea insemna oare mai mult!? Posibil, dar improbabil deocamdata! Pentru mai multe detalii, aici: rumaniamilitary.wordpress.com/…/iran–raspunsul-la-un-eventual–atac…
WW
Surse poze si informatii: Multumesc unui foarte bun prieten pentru sprijinul acordat in realizarea acestui articol.
Wikipedia –Enciclopedia libera; Internet.
csis.org/…/iran-and-gulf-military-balance-ii-…
en.wikipedia.org/…/Nuclear_program_of_Ir…
www.iranmilitaryforum.net/ –
www.xairforces.net/galleryd.asp?id=50…
en.wikipedia.org/…/List_of_current_ships_…
www.militaryphotos.net/…/showthread.php?…
felicitari articolul este cu adevarat impecabil perfect toate datele tehnice sunt ireprosabile legat de sejil2 din cate stiu au realizat doua teste cu succes la fel fajr 3
sincer sa fiu nu am citit nici un articol din acesta serie, doar peste poze m-am uitat.
Am vazut harta AA a Romaniei… si intrebarea este: dintre Romania si Iran care este stat de lumea a III-a?
@pistolTT. Buna intrebare! Cand ma documentez cu privire la dotarile unora si-ale altora, si ma uit la noi, imi pun si eu deseori aceeasi intrebare. Cum de altii pot, sau macar incearca, iar noi…
Ne stie deja foarte clar cauza de la noi.(si nu, nu e incompetenta..)
Se*
JUST!
http://www.youtube.com/watch?v=TzZNLBhO1Yg&feature=player_embedded#!
Cu toata muzicuta aia si mai stiu eu ce, nu o sa rezista in fata americanilor mai mult de cateva luni.
Cu siguranta nu, dar putine sunt statele care ar rezista in fata SUA si a potentialului sau militar! Dar, de un lucru sunt sigur, vor lupta mult mai bine decat au facut-o irakienii, si foarte probabil, americanii si aliatii lor vor plati destul de scump.
Aici ar mai fi de aflat un raspuns si anume ; presedintele iranian de cat la suta din sustinerea populara a tarii beneficiaza? ca ma tem ca aici nu este ca in Irak unde toti i-l voiau mort. Ahmadinejhad asta inca are de partea sa o felie importanta din populatia activa a iranului lucru deloc de neglijat!
In ceea ce ne priveste pe noi..atat timp cat suntem condusi din afara nu vom avea si nu vom face mare branza! PUNCT
Mda, o sa-i ingroape americanii sub drone si rachete de croaziera, ca si asa au prea multe, iar apoi o sa le cumpere majoritatea generalilor, cum au facut si cu ai lu’ Saddam, asta daca n-au facut-o deja. Ia sa vedeti ce vor prefera baietii, raiul profetului, sau tara tuturor posibilitatilor cu cateva milioane in conturi. E prea costisitor material si uman sa invadeze iranul si mai ales sa-l pacifice apoi. Mai degraba incearca ceva diversiuni, eventual un razboi civil sau macar sa-i distruga infrastructura si sa-i faca s-o ia de la capat.
Cum spuneam, ii intereseaza doar instabilitate regionala.
Cand vine vorba despre industria de armamaent iraniana, produsul meu preferat este BASIR.
Iar arma preferata din arsenalul lor este F-14 Tomcat
http://www.youtube.com/watch?v=Hzm1Khg0GrI&list=FLA9PJGVJGyIwtHqZ86nv9bg&index=2&feature=plpp_video
http://www.airliners.net/photo/Iran–Air/Grumman-F-14A-Tomcat/1694756/&sid=d13adba22fe1b978170f50c803c5a688