Sursele folosite la acest articol sunt:
File din trecutul artileriei romane, General-maior Valerian Nestorescu (S1)
Inzestrarea armatei romane in perioada interbelica, vol 2 (S2)
Inzestrarea armatei romane in perioada interbelica, vol 3 (S3)
Povestea nefasta a munitiilor armatei romane incepe dupa terminarea Primului Razboi Mondial cand ne-am pomenit cu 3000 de vagoane de munitie , comandate in Franta in timpul razboiului si livrate dupa terminarea lui, cand nu ne mai erau de folos. Nestorescu afirma ca stocul de munitii al armatei romane valora in 1920 suma de 80 de miliarde de lei ,care nefiind bine conservate continuau sa se deterioreze si sa explodeze.
Cele 3000 de vagoane din Franta s-au depozitat la Oltenita in conditii necorespunzatoare, munitia s-a deteriorat complet si s-au pierdut cateva miliarde de lei.
Ca si cand nu era de ajuns, in 1921 se cumpara de la Skoda munitie in valoare de 300 milioane lei, 20000 de proiectile, munitie lipsita de valoare artileristica si care a explodat in 1924 pe campul de la Cotroceni.
Vorba aia,
“Aici sunt banii dumneavoastra”
In cazul nostru banii nostri s-au dus catre ceruri.
Nestorescu mai afirma ca dupa 1936 s-au cheltuit 20 de miliarde lei pentru recontrolarea munitiei, sumele mentionate sunt ametitoare, voi incerca sa le compar cu alte documente . (S1), paginile 43-44.
Un document din 1932 da niste date diferite, (S2), documentul 43, pagina 170
42770 lovituri complete de 100 mm Skoda , valoare 300 miloane lei.
Mai gasim niste lamuriri in memoriul Lt-Col Serbu Chiril din M.A.N. ,Directia Materialelor, din 26 IV 1933, catre Consiliul de Razboi al Corpului 2 Armata, (S2), paginile 195-196
“ 1. Ideea Ferro-Chimicei.
În urma răsboiului, am rămas cu o cantitate importantă de armament şi muniţiuni, însă de tipuri vechi şi foarte variate.
Pentru unele materiale, şi în special pentru cele ce existau în cantitatea cea mai mare, posedam proporţia cea mai mică de muniţiuni şi invers, pentru alte materiale, puţine la număr, ne rămăsese cantităţi enorme de muniţiuni.
În primul caz, erau materiale capturate de la inamici şi mai ales cele lăsate de armata rusă.
În al doilea caz, erau materialele cu care intrasem în război şi a căror muniţiuni comandate în Franţa, în timpul războiului, ne sosise după război în 1920.
Circa 3.000 vagoane muniţiuni venite din Franţa în stare perfectă şi clasate pe loturi de fabricaţie, au fost depozitate la Olteniţa, unde au stat 3-4 ani sub cerul liber, din care cauză s-au deteriorat şi nu mai pot fi utilizate, fără a fi repuse în bună stare, operaţiune care necesită miliarde.
Pe când muniţiunea nouă venită din Franţa se depozita la Olteniţa sub cerul liber, muniţiunile rămase de la ruşi şi cele capturate de la unguri erau aduse la Bucureşti şi depozitate în forturi, netriate şi neclasate, nesocotindu-se principiile cele mai elementare ce trebuie avute în vedere la depozitarea muniţiunilor.
Din această cauză am avut de înregistrat explozii catastrofale, care au nimicit aproape jumătate din muniţiunea ce ne rămăsese din război.
Unele muniţiuni fiind susceptibile de autoaprindere, nu este posibil de a se exclude cu desăvârşire accidentele, dar dacă se iau măsuri de prevedere, asemenea accidente nu se pot transforma în catastrofe.
Măsurile acestea de prevedere erau cunoscute încă dinainte de război şi s-au aplicat şi în timpul războiului sub supravegherea misiunii franceze şi este surprinzător cum nu s-a ţinut seama de ele după război, când aplicarea lor trebuia, şi era posibil, să se facă cu mai multă rigurozitate.
Aceste principii impun depozitarea muniţiunilor pe grupe, după gradul de pericol ce-l prezintă, iar în fiecare grup muniţiunile trebuie depozitate în cantităţi mici, în magazii înconjurate cu parapete de pământ şi având între ele o distanţă suficientă, pentru a nu se putea transmite explozia sau incendiul de la una la alta.
Noi însă, am vârât în fiecare fort mii de vagoane de muniţiuni amestecate, din care unele erau foarte periculoase (rachetele, bombele fumigene etc.).
Din această cauză, au sărit în aer mai multe forturi, care conţineau mii de vagoane de muniţiuni, la care s-a adăugat marea explozie de la Cotroceni în 1924, în care au explodat mai multe mii de vagoane de muniţiuni, din cele mai bune ce posedam.
Răspunderea acestor dezastre cade în primul rând asupra conducătorilor Direcţiei Armamentului din anii 1919-1924, care pot fi făcuţi vinovaţi nu numai de lipsă de pricepere, ci şi de rea credinţă, întrucât au justificat aceste dezastre şi dezinteresarea lor pentru muniţiunile rămase din război, prin aceia că fiind fabricaţie de război, sunt toate periculoase şi în consecinţă, trebuie distruse, de unde a rezultat Societatea Ferro-Chimica, constituită în 1922.
- Comanda din 1921 la Uzinele Skoda.
În 1921, în urma încheierii pactului Micii Înţelegeri, Guvernul a hotărât să dea o comandă de muniţiuni la Uzinele Skoda din Cehoslovacia.
Această măsură făcea parte – desigur – din lanţul unor înalte prevederi politice, de a căror importanţă astăzi, ne putem da seama mai bine ca oricând.
În adevăr, Mica Înţelegere, dispunând de o mare uzină de armament, putea să se ramifice în ţările aliate, având la îndemână elementul principal de a se afirma ca Mare Putere.
Dacă i-ar fi lipsit acest element, fiecare din ţările care constituie Mica Înţelegere, ar fi fost nevoită să intre în sfera de influenţă a altei puteri, care s-ar fi angajat să-i furnizeze materialul de război, dar prin aceasta, Mica Înţelegere nu ar mai fi avut nici un rost şi ţările mici care o formează ar fi rămas la discreţia Marilor Puteri.
Dacă din punct de vedere politic, comanda ce s-a dat la Uzinele Skoda, în anul 1921, în valoare de circa 80 milioane K.c., era justificată din punct de vedere tehnic, însă ea este criticabilă.
Această comandă a fost studiată în secret la Direcţia Armamentului, fară a se consulta nici un alt organ, cu toate că atunci exista Direcţia Tehnică, căreia îi revenea prin lege, studiul comenzilor de armament şi muniţiuni.
S-au comandat circa 40.000 lovituri pentru obuzierul de 100 mm, din care jumătate cu proectile unice, deşi experienţa războiului arătase slabul randament al acestor proiectile.
Din toate ţările din lume, numai noi am comandat după război proectile unice.
Aceste 40.000 de lovituri noi, care ne-au costat peste 300 milioane lei, au fost toate distruse în explozia de la Cotroceni din 1924, din cauză că au fost depozitate în mijlocul mai multor mii de vagoane cu muniţiuni vechi, aşezate unele lângă altele, fără a se avea cel puţin grija de a se izola cele care prezentau un pericol special.
Cauza acestui dezastru este autoaprinderea unei stive de cartuşe germane cu dâră luminoasă, care fac parte din categoria cea mai periculoasă, putându-se aprinde sub influenţa umidităţii şi căldurii. “
Citind ce scrie ofiterul Serbu in memoriu te iei cu mainile de cap. El afirma ca munitiile s-au depozitat cu rea intentie necorespunzator , creindu-se un pretext pentru ca societatea Ferro-Chimica sa obtina bani din distrugerea munitiilor.
De asemenea , Serbu afirma ca munitia comandata la Skoda in 1921 si care s-a dus la cer in 1924 a fost comandata pe ratiuni politice nu tehnice, ca sa sprijinim Skoda.
Despre Ferro-Chimica ofiterul Serbu afirma ca a fost desfiintata de guvernul averescan dar problema munitiilor ramanea (S2) pagina 204
“Faţă de această situaţie îngrijorătoare, Ministrul Armatei, ajutat de Secretarul său general, generalul Popescu Dumitru, s-au pus pe lucru, pentru a scoate armata din acest impas. Au pus în studiu în primul rând repunerea în bună stare a muniţiunilor vechi.
Această problemă, care ar părea foarte simplă, este una din cele mai grele şi mai complexe. S-au invitat diferite case de specialitate să studieze chestiunea şi să facă oferte.
Chestiunea a fost studiată serios aproape 2 ani şi când era pe punctul de a fi rezolvată cu ajutorul tehnic şi financiar al Guvernului polonez, Guvernul naţional ţărănist a căzut de la putere, iar guvernul următor a rupt tratativele cu Guvernul polon în această privinţă.
S-a crezut că ne putem dispensa de concursul tehnic străin în chestiunea, refacerii muniţiunilor vechi.
Lipsiţi cum suntem de experienţă şi de spiritul de organizare, nu vom reuşi prin noi înşine să ducem la bun sfârşit această operaţiune.
Multă lume crede la noi că, dacă este uşor să faci cu briceagul o scobitoare, tot aşa de uşor este să fabrici scobitori în serie.
Pentru a repune în bună stare cele circa 5 milioane de lovituri de artilerie, este nevoie de o cheltuială de cel puţin 3 miliarde lei. Eşalonată pe 6 ani, ar trebui să cheltuim, deci, anual în mediu 500 milioane lei. În acest timp, vor trebui să se refacă în mediu 3000 lovituri pe zi, în care scop, toate vor trebui demontate în elementele componente, triate, clasate, repuse în bună stare şi apoi reconstituite loviturile complete şi ambalate.
Pentru a ajunge la debitul zilnic propus, vor trebui să existe pe şantier 30-40.000 lovituri în diferite faze ale operaţiunii. Pentru această lucrare este uşor de prevăzut că vor fi necesari mii de oameni ca mână de lucru, care trebuie formaţi în mod treptat; va fi necesar un personal numeros de control şi administraţie; va fi nevoie de localuri imense şi diverse instalaţiuni pentru ca operaţiunea să fie cât mai economică şi debitul de producţie cât mai mare.
Cine va putea concepe şi dirija la noi această lucrare ?
Pirotehnia Armatei cu mentalitatea de acum, nu putea repune în bună stare 100-200 lovituri pe zi în condiţii ce nu prezintă suficientă siguranţă şi costă foarte scump, cum a mai executat şi în trecut.
Cu acest debit, nu se va putea termina recontrolarea nici în 50 de ani. “
Lt-Col Serbu a fost confirmat ulterior in afirmatiile sale de ministrul Apararii , generalul Paul Angelescu la Consiliul Superior al Apararii Tarii , 12 martie 1934.(S2) pg 299.
“Dl. General Angelescu arată că pentru recontrolarea a 5000 proiectile, am cheltuit 14 milioane, ceea ce revine la 2800 lei de proiectil. Operaţiunea o consideră şi eşuată şi foarte scumpă. Din această cauză s-a opus la angajarea altor fonduri şi continuarea lucrării. Este de părere să facem apel la polonezi şi francezi.”
Cert e ca toata aceasta situatie nenorocita s-a agravat, nu stiu exact cati bani s-au cheltuit pentru recontrolarea munitiei ,dar situatia a devenit tragica , asa cum arata un memoriu al ministrului Apararii Nationale , generalul Ion Antonescu ,din 25 martie 1938,(S3) pg 138
Datele prezentate de generalul Antonescu, ministrul Apararii Nationale in perioada 28.12.1937-30.03.1938 , sunt cutremuratoare, el afirma ca se pierdusera munitii de 5 miliarde de lei si erau in pericol sa se piarda alte munitii de 4,3 miliarde de lei .
Pentru a intelege dimensiunea dezastrului, contractul Skoda din 1935 cuprindea 62 de baterii de obuziere de 100 mm, 45 de baterii de obuziere de 150 mm, deci 428 de obuziere plus munitie si licente, in valoare de 1,724 miliarde lei, platiti prin exportarea a 884320 tone de porumb, (S1) paginile 55-56, Nestorescu fiind implicat direct in renegocierea contractului Skoda, deci cunostea bine datele.
Ce este cu adevarat impresionant e tragismul situatiei, generalul Ion Antonescu afirma ca in 1937 au sarit in aer 127 de vagoane cu munitii, din 7 depozite diferite.
Aceste cifre seci ascund drame, nu contabilizeaza soldatii romani care au ramasi infirmi sau care au murit la datorie, asa cum afirma generalul Antonescu, in uniforma Armatei Romane, pazind niste vagoane cu munitie nenorocite , munitie mai periculoasa pentru soldatii romani decat pentru inamic.
CINE ESTE VINOVAT PENTRU DEZASTRUL ACESTA ?
Un raport din 5 martie 1931 de la Ministerul Armatei, Secretariatul General, afirma;
“Suntem expuşi să facem peste alţi zece ani aceleaşi amare reflecţii asupra activităţii noastre de astăzi.
Şi atunci, ca şi acum, vom constata mari greşeli săvârşite; şi atunci ca şi acum, răspunderea acestor greşeli nu va purta-o nimeni, pentru că vicii de organizare fac ca, cel puţin în formă, să o poarte toţi. “
Poate ca vicii de organizare sunt folosite acum ca si atunci pentru ascunderea vinovatilor. Dar vinovatii se stiau si atunci , raportul mentioneaza cum au stat lucrurile atunci (S2), pg 51,54 :
“5. Cazul relatat cu regenerarea muniţiilor de artilerie dovedeşte o stare îngrijitoare de confuzie caracterizată prin ignorarea completă a intereselor permanente ale apărării naţionale. Gradul periculos la care a ajuns această stare de confuzie este exact arătat de faptul că chestiunea, după ce a avortat, nu a avut ca urmare nici o măsură care să prezerve în viitor de repetarea unor procedee similare. Se reeditează epoca „Ferochimicei”, când toată lumea striga pe străzi adevăratele crime care se comiteau, în vreme ce autoritatea militară se mulţumea să constate că organul respectiv este de altă părere şi opera nefastă continua.”
Care puteau fi cauzele dezastrului?
Coruptia, incompetenta, tradarea, sau poate toate la un loc. Poate lipsa de fonduri , dar pana in 1938 se puteau gasi fonduri pentru munitii, asa cum gasea Carol II bani pentru comenzile lui Malaxa putea sa gaseasca bani si pentru munitii, era rege din 1930, fusese destul timp rege.
La final, ce ne-a mai ramas de facut?
Poate sa-i pomenim pe soldatii nostri care au murit pazind munitia aia nenorocita, au murit in tara, pe timp de pace, ucisi de coruptia si indiferenta unor autoritati care au distrus tara asta. Nu i-au omorat inamicii, n-au murit pe Frontul de Rasarit sau de Vest, nu i-au omorat barajele infernale de artilerie sovietice, au ramas niste soldati anonimi, nu sunt generali eroi, nu-i mai pomeneste nimeni, nici nu exista in istoria noastra.
Sa le fie tarana usoara si de acolo de unde sunt, sa ne ierte pe noi, care i-am uitat, iar unora dintre noi le e rusine sa-i pomeneasca!
Caudillo
Eu as fi mult mai interesat de deciziile luate recent,de guvernanti, cand au modernizat niste taburi in care au ingramadit soldati in afganistan si irak ca sa isi piarda picioare, maini si viata ,ca asta e grav ca facem protectie sociala pt unii care ar putea sa munceasca in alta parte conform pregatirì pe care o au ,sacrificand vietile soldatilor romani
Așa zisa modernizare sau “tropicalizare” (așa se numea în documentele oficiale) a constat în montarea unei instalații de aer condiționat care își dă dea obștescul sfârșit în maximum o lună, în plus îți mai lua și din puterea motorului ăla rahitic, au mai montat niște radiatoare care trebuia să asigure o răcire mai bună ( nu s-a întâmplat) singurul lucru bun e că au schimbat stațiile radio cu unele care puteau lucra în salt de frecvență. În rest, aceleași transportoare doar că vopsite în galben, și când spun aceleași mă refer la faptul că unele aveau anvelopele cu care ieșiseră din uzină.
In perioada aia Romania nu avea tehnica moderna, mai ales pt o climă diferita și amenințări asimetrice. Pe de altă parte poate ai uitat că toți românii doreau in UE și în NATO. Acum suntem cu sacii în căruță și lumea uita ușor. Militarii au fost trimiși inițial cu tehnica și echipament total inadecvate, pt că alea existau. Pe parcurs dotarea s-a îmbunătățit. In rest, parca ești rămas în anii 80 cu propaganda de-aia „cu prețul unui tanc s-ar putea cumpăra 30 de combine”. Politruceala.
3000 de vagoane de munitie primite dupa primul razboi mondial este o cifra mult prea mare, altfel articolul este foarte util si astazi… FELICITARI!!
Trist de tot. Și pierderea de vieți, și aruncarea în aer, la propriu, a miliarde de lei interbelici. Oare ce valoare avea prin 1924 un leu, ce se putea cumpăra cu el? Și mai trist este că nu văd azi alte obiceiuri. Nici guvernanți mai deștepți. Bleah ?!
Felicitari pt articol.
O completare pt a intelege cauza problemelor discutate.
Cele doua blocuri militare foloseau tehnica in calibre diferite. Daca pana in 1916 Romania a fost curtata de ambele si a achizitionat tehnica din ambele parti, dupa intrarea in razboi aproviziunarea cu munitia pt tehnica achizitionata de la statele puterilor centrale a incetat. Situatie amplificata de capturarea unei mari cantitati de armament la sfarsitul razboiului, de la germani, dar mai ales in urma dezarmarii Ungariei. Multe erau piese de 100 mm produse in fosta Austro-Ungarie la uzinele Skoda. Aici intervine comanda data in 1921.
Cu privire la cele 3000 de vagoane comandate din Franta, aceea munitie nu a fost niciodata destinata depozitarii, ci utilizarii, inca eram in razboi la data cererii de aprovizionare, dar comanda a venit prea tarziu.
Apoi a intervenit lipsa de spatii de depozitare pe termen lung, pur si simplu nu exista capacitatea, abia exista pt echiparea la marimea armatei de dinainte de razboi, cu siguranta nu pt 3000 de vagoane la care s-a adunat o enorma cantitate de echipament si munitie capturata intre ian 1918 si aug 1919, Cantitati mari de la rusi, de la bolsevici, de la germani, plus dezarmarea completa a Ungariei in 1919.
In sfarsit sunt si eu de acord cu o fraza, dar nu cu concluzia:
” Şi atunci, ca şi acum, vom constata mari greşeli săvârşite; şi atunci ca şi acum, răspunderea acestor greşeli nu va purta-o nimeni, pentru că vicii de organizare fac ca, cel puţin în formă, să o poarte toţi. ”
Da, toti sunt vinovati. Dar asta nu exclude raspunderea. Acolo unde noi ca popor am clacat de fiecare data in istorie este impartirea vinovatiei atunci cand a fost cazul si pedepsirea corespunzatoare.
Sunt doua volume (ca unul nu era destul) „Istoria tradarii la romani”, v1 si v2 de Mircea Balan si Psihologia Poporului Roman de catre prof. Daniel David care detaileaza aceste aspecte mult mai amplu.
Interbelicul este irelevant, sunt 22 de ani, discutam de probleme recurente in esenta identice dar in detaliu si context istoric diferit, de 1 mileniu cel putin.
Edit: Uitati-va si in prezent – inca votam ca „a furat, dar a si facut”. Sanctionam cel mai corupt partid postdecembrist, barca prin care au trecut raul revolutiei esalonul 2 cu…. o numire in functie de prim ministru al presedintelui ei, un smecher care si-a inceput cv-ul la 37(!) de ani, si se juca de-a vanatorul ca un alt smecher condamant pentru terorism.
Incredibil!
Carol al 2lea a făcut praf armata. Un dezertor.
Te rog frumos! Am repatriat cu onoruri militare ramasitele lui! Si ca sa facem treaba complet am adus-o si pe Duduia sa-i stea alaturi! Cum sa comentam acest gest? Pentru ca am auzit destui spunand ca: „A fost regele nostru!”
Nu-l comentam, un specimen de-ala nu merita luat în considerare. Nu a iubit Romania.
Felicitari. Merci pt articol si documentatie
Extrem de trist si de ingrijorator in acelasi timp.Trist pentru imensa gaura bugetara si pentru nenorocirile aduse soldatilor. Ingrijorator daca se face o paralela cu situatia de azi. Daca avem si acum probleme similare inseamna ca e mai grav decat credem. Iar intre timp am abolit pedeapsa capitala care mai putea cumva sa tina situatia sub control..
Spune și tu asta mai des, poate va fi înțeles mesajul.
Toate articolele mele despre istorie sunt rezultatul aceleași concluzii.
Repetăm la milimetru toate greșelile din perioada interbelică.
Am mai scris aici despre reinstituirea pedepsei capitale si mi-au sarit in cap diversi cu texte care mai de care mai alambicate cand adevarul e ca numai o astfel de solutie (radicala si grea e adevarat) e singura care poate repune tara noastra pe roate. La oricare alta, armatele de avocati vor gasi intotdeauna portitele legislative care sa-i faca scapati pe nenorocitii care ne-o distrug indiferent daca poarta uniforma militara sau costum scropit de parlamentar, ministru sau baron local.
Citesc cu placere comentariile tale , cel cu
https://colectionaruldeistorie.ro/8-motive-pentru-care-romania-a-pierdut-primul-razboi-mondial-cauzele-infrangerilor-dezastruoase-din-1916/
mi-a placut mult.
Daca ar fi ceva sa va reprosez voua , cei care cunoasteti istorie si mai ales cauzele pentru care am pierdut ww2, e ca nu sunteti combativi.
Sa le FMM la toti care ti au sarit in cap. Asta e adevarul,fara masuri mai radicale nu rezolvam problemele cu coruptia. Pedeapsa capitala e una dintre ele.
Ai dreptate, sistemul actual judiciar face scapat orice mare corupt.
Si ce daca ti-au sarit in cap , pe mine m-au facut legionar, troll rus , etc.
Adevarul e de partea noastra, e tot ce conteaza.
Pentru lectura si luare aminte: https://colectionaruldeistorie.ro/batalia-de-la-sibiu-prima-infrangere-a-romaniei-pe-frontul-din-transilvania-cum-pot-duce-la-pieire-niste-generali-slabi-o-armata-viteaza/
Armatele de avocați vor găsi întotdeauna portițe. Nu pedepsele îi sperie, știu faptul că nu răspund pentru faptele lor. Chiar dacă ar exista, cine le-ar aplica pedeapsa capitală?
Uite un exemplu: https://www.libertatea.ro/stiri/adrian-ionel-fostul-sef-al-unifarm-achitat-in-dosarul-mitei-de-760-000-de-euro-din-pandemie-4576188
De exemplu, dacă actualii sau viitorii noștri politicieni ar ști că s ar putea ajunge la ” Avem 24 de ore” în cazul în care se continuă cu
Justiția e dreaptă, se strâmbă, oricum
Și e oarbă și nu vede când și cum aplică lege
în mod sigur s ar schimba ceva.
Poate ar trebui repetate versurile
Doamnelor și domnilor, vă doresc
Să muriți cu toții-n chinuri, că așa ar fi firesc
Ce-ați făcut?… Mi-ați amanetat copilu’
Deși încă nu-i născut, tre’ s-aducă bani cu kilu’
Aș vrea să zboare sticle incendiare
Să spargă, asurzitor, geamuri guvernamentale
Că ați lăsat bătrâni fără alinare
Și ați adus profesorii în prag de disperare
Toată lumea e în prag de disperare
Și copiii voștri cheltuiesc banii noștri-n soare
Nesimțire mare… Zic pe față
Părinții mei n-au strâns atât, deși-au muncit o viață
Ar trebui să vă sechestrăm
În plină stradă să vă dezbrăcăm
Să defilați, în pielea goală, pentru un popor falit
Să purtați peste organe, declarațiile de venit
Stefan iti zic doar atat: dupa primul executat pentru trader, coruptie sau subminarea economiei romane ai sa vezi o coada lunga de masini de lux la granita de vest.. Dupa al dole executat nici macar in gand nu va mai cuteza cineva aflat in function publica sa mai ia sau da mira sau sa submineze in vreun fel tara noastra.
Du-te după Vadim.
absolut admirabila activitatea scotocirii arhivelor si scoaterea la iveala a unor momente din istoria noastra.
o sa las asta aici, e incompleta.
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_accidents_and_incidents_involving_transport_or_storage_of_ammunition
desigur ca e regretabil dar nu pot sa nu remarc si de aceasta data cum impotriva samavoilniciilor si coruptilor burgheji numai Ion Antonescu a luat atitudine /s
Ti-as putea da exemplu si pe generalul Stefan Demetrescu, (S2) ,pg 174, care a refuzat , motivat, sa aprobe suma de 100 milioane lei ceruta de societatea Rogifer ( fosta Malaxa) , care mai reusise reducerea cu 659 milioane lei a costurilor munitiilor comandate la Uzinele Malaxa si care s-a trezit pensionat inainte de vreme din armata, Dar articolul meu e deja foarte lung.
M-am mirat si eu de ce caut prin arhivele militare diverse subiecte si invariabil il gasesc pe Antonescu.
Documentele gasite intamplator despre Antonescu sunt incredibile, poate alta data le voi mentiona.
Raspunsul la remarca ta este ca Antonescu era INCORUPTIBIL, NU FURA.
Si asta cerea si de la ceilalti, inclusiv de la Carol II, sa nu fure. Plus ca avea un caracter foarte vulcanic, Alex Mihai Stoenescu relateaza ca atunci cand i-a fost ponegrit numele sotiei sale ,Maria, s-a dus cu revolverul la sediile ziarelor bucurestene si i-a „convins” pe patronii ziarelor sa nu publice nimic ofensator despre Maria.
Patronii , de frica , au consimtit la dorinta lui Antonescu.
Din cauza corectitudinii sale, era sa fie suprimat de Carol II, fusese ridicat de jandarmi si doar interventia diplomatilor germani i-a salvat viata.
La o sindrofie data de Carol II este invitat si Antonescu. Generalul intra, se aseaza cuminte iar cand o vede pe Lupeasca se scoala si pleaca. La usa este intrebat de…nu stiu care politician de ce pleaca. Raspuns – Eu nu stau la masa cu cocotele.
Antonescu nu avea amantă…?
Scuze, sursa era S1, pg 174, respectiv generalul Nestorescu
Pai si de ce nu pui ce a a scris:
„Maria, comparata cu Elena Lupescu
Radu Lecca avea sa scrie ca pentru sumele obtinute, Maria Antonescu a facut interventii în favoarea evreilor: aducerea în tara a 8.000 de evrei din Dorohoi deportati în Transnistria, interventia la ministrul Gheorghe Dobre pentru autorizatia de trimitere de medicamente, îmbracaminte, încaltaminte si geamuri în Transnistria.Stiind care erau obiceiurile în România, un armator grec a intervenit la doamna Antonescu, oferindu-i suma de 100 milioane lei pentru Patronaj în cazul în care ar obtine aprobarea maresalului pentru a transporta câteva mii de evrei care doreau sa emigreze. În memoriile sale, Radu Lecca afirma ca i-a spus doamnei maresal sa nu se angajeze în afacere, deoarece suma oferita era ridicola.
„Doamna Maresal” facea vizite nu numai în spitale, ci si în institutii de stat, unde era primita cu toate onorurile de oficialitati. S-a ajuns ca Maria Antonescu sa fie comparata cu Elena Lupescu, împotriva careia generalul Antonescu se ridicase în timpul lui Carol al II-lea. Într-un manifest elaborat si difuzat de fruntasul national-taranist Nicusor Graur, în noiembrie 1942, se putea citi: „Doamna Lupescu lucra sinistru, dar în umbra;d-na Maria Maresal Antonescu, cu o inconstienta deconcertanta, comanda trenuri speciale, e asteptata în aerodromuri de oficialitati, i se fac onoruri regale, i se dau banchete si i se tin discursuri, primeste rapoarte, da directive preotilor si episcopilor, primarilor si prefectilor, dezveleste statui, inspecteaza prin Cismigiu si se cinematografiaza cu o rabdare care întrece cu mult pe aceea a spectatorilor sai. Cu o voluptate sadica, obliga, forteaza si ordona nobilelor doamne din înalta noastra societate sa-i faca garda, sa-i tina trena si sa-i formeze suita în exhibitiile ei pe la inaugurari prin tara”.
Trenuri speciale pentru doamna Maresal
Cunoscutul filosof si profesor universitar, Constantin Radulescu-Motru, nota în memoriile sale: „Sotia d-lui maresal utilizeaza trenuri speciale pentru orice deplasare pe care o face;si face pe fiecare saptamâna mai multe deplasari. În timpul din urma, pentru a distribui o suma de una suta mii lei la saracii din Tara Motilor, a cheltuit cu trenul special si cu automobilele suitei sale, cu banchete si primiri, o suma de peste un milion!”.”
sursa: «Cucoanele» mareşalului Antonescu, rev. Historia
Probleme multe, repetitive la inzestrarea armatei si a tarii cu munitie in perioada interbelica
Militarii au murit destui in ww1 fără munitie
Iar in perioada interbelica au murit din cauza lipsei condițiilor de depozitare a muniției
Întrebarea este am învățat ceva din istoria asta ?
Io zic ca nu doar ca n-am vrut sa învățam nimik, ci mai mult am preamărit maretele fapte ale comandantilor care au adus armata si tara in incapacitate de lupta
In măsura in care ar fi fost repetate sistematic in școlile militare astfel de adevăruri din istoria noastră este posibil ca actualii comandanti sa nu repete la infinit aceleași impiedicari si împleticiri in strategia inzestrarii armatei
In afara de educatia militarilor mai este vorba de răspundere si de responsabilitate
Răspunderea presupune existența tribunalelor militare sau civile care sa pedepsească drastic astfel de fapte grave care aduc armata in stare de incapacitate de lupta
Si mai e responsabilitatea care vine din educatie si din respectul pt uniforma de mare ofiter sau general
Responsabilitate care pune uniforma si calitatea de mare ofiter sau general peste simplele placeri personale
Constiinta de mare ofițer sau general
Ca de aia exista juramantu ăla militar
La aproape 100 de ani după
O parte din aceleași partide si altele noi, dar cu aceleași obicee
La mintea mea, era buna si o paralela cu situația de azi la munitie
Ca sa stim dacă am progresat ceva înspre bine sau înspre rău
Dacă îmi amintesc bine, de vreo 10 ani circulă basmu reabilitării si repornirii fabricii de pulberi,
La pachet cu alte basme si povesti nemuritoare cum e muniția pt pistol mitraliera la calibre la care alți renunta
Sigur ca lansarea unor comenzi mari pt puști antimaterial nu este justificata
Omu sfințeste locu
Dar trebuie sa ai oameni
Fără supărare, sa spui ca militar ca e foarte bine sa cedezi fără sa lupți sau sa tragi in foc de arma in timp ce națiunea ta este înroșită si batjocorita înseamnă, la mintea mea, ca ai luat banii degeaba si vei lua pensia degeaba
Să știi că n am uitat ce ai scris.
Convingerea mea, bazată pe documente, este că nemernicul de Carol II a furat până a incapacitat armata română să apere granițele. In 1940 nu se mai putea face nimic, eu cred că tot acest proces de distrugere a capacității de luptă a armatei române nu a fost întâmplător, a fost bine țintit.
„La mintea mea, era buna si o paralela cu situația de azi la munitie
Ca sa stim dacă am progresat ceva înspre bine sau înspre rău”
Deja articolul e lung, se mai poate completa, n oi fi singurul care poate asta.
Poate că sunt singurul care scrie adevărul istoric și suportă tot felul de acuzații aberante, de antisemitism, legionarism, troll rus , etc.
Ultima aberație a fost că mictionez pe România Mare prin articolele mele, dar asta e, încerc și eu să scriu adevărul.
Dar vorba că cântecului
Degeaba strig eu , dacă alții tac.
Și pe la unii din voi , care știți adevărul, se aude o tăcere asurzitoare.
Chiar acum am aflat că în 1940, armata SUA era a 17-a din lume, imediat după… România ?
Eisenhower a scris și el pe marginea subiectului, in Cruciada in Europa, el vorbește doar despre. US Army , de aceea datele sunt relative.
https://www.nationalww2museum.org/students-teachers/student-resources/research-starters/research-starters-us-military-numbers
Year Army Navy Marines Total
1939 189,839 125,202 19,432 334,473
1940 269,023 160,997 28,345 458,365
1941 1,462,315 284,427 54,359 1,801,101
In datele din 1941 sunt incluși 1 milion de oameni din cadrul Gărzii Naționale
Nu ne mai vindecam niciodată.
Paralela, la 100 de ani diferența între revitalizarea munițiilor și epopeea Pirania 5 e deprimanta.
Pana atunci Slava Ukraina, asta e tot ce ne salveaza