Productia zilnica de petrol a scazut pana la 800 de mii de barili pe zi, o productie similara cu perioada aniilor “80, in timpul razboiului cu Irakul, perioada in care instalatiile petroliere iraniene erau bombardate.
De asemenea inflatia a muscat adanc din puterea de cumparare a iranianului de rand, cursul rial/dolar crescand in favoarea dolarului de aproximativ trei ori in mai putin de un an de zile. Astfel mare parte din bunurile de larg consum importate, cum ar fi medicamentele, alimentele, au devenit deja prea scumpe pentru un salariat obisnuit. Si aici trebuie sa spunem ca o parte importanta din produsele de zi cu zi sunt importate, inclusiv peste 50% din combustibil.
Si desi guvernul continua sa creasca masa monetara, prin tiparire de moneda locala, sunt situatii cand salariatii nu-si primesc la timp banii.
Problema petrolului iranian nu este numai pretul scazut si criza economica mondiala, ci si, sau mai ales, sanctiunile impuse de comunitatea internatioanala. Astfel Iranul incearca sa vanda petrol ilegal, insa pentru al face vandabil trebuie sa ofere scaderi de pret consistente, pentru al face cat de cat atractiv, importiva sanctiunilor si amenzilor drastice pentru cei care sunt prinsi cu petrol de contrabanda.
In urma cu numai cateva luni, Iranul dadea cu tifla UE si embargoului impus de aceasta, sustinand ca Teheranul va impune sanctiuni Europei, ca ei au unde sa vanda petrolul si alte asemenea prostii.
Numai ca acum petrolul iranian sta stocat prin Malaiezia, asteptand ceva cumparatori asiatici, care din pacate nu se prea inghesuie sa-l cumpere. Iar embargoul este urmarit cu mare atentie si de tarile arabe din Golf, datorita fricii de o posibila dezvoltare de arme nucleare de catre Iran. Si cum saracia ascute spiritual justitiar, ca doar daca nu ai ce manca, ce mai ai de pierdut, tinerii iranieni, si baieti si fete, au inceput sa riposteze din ce in ce mai ferm impotriva restrictiilor de tot felul impuse de clerici.
Chiar de curand un cleric, cu ceva etate, a fost batut de doua adolescente, pana la spitalizare, tot pe motiv de imbracaminte. Este din ce in ce mai greu ca tanara generatie sa accepte tot felul de reguli idioate.
Iar problemele societatii civile iraniene continua sa creasca. In univesitatile iraniene raportul dintre femei si barbati a crescut constant in defavoarea barbatiilor, inclusiv in cadrul facultatilor tehnice. Numai ca in loc sa se bucure de acest lucru, pentru ca o tanara femeie educate iti garanteaza tie ca natiune, o viitore generatie bine educate, clericii iranieni nu stiu ce masuri sa mai impuna pentru a scadea fortat, accederea tinerelor iraniene la invatamantul superior si in acelasi timp sa le forteze sa faca mai multi copii.
Datorita acestor masuri prostesti, rata somajului in radul femeilor este extrem de ridicata, statul islamic aruncand pe drumuri o forta de munca calificata si jumatate din forta natiunii, doar pe criteri religioase. Numai ca tanara generatie riposteaza si o fac din ce in ce mai des.
Iar aceste revolte tacute, compusa cu o situatie economica din ce in ce mai proasta, combinata si cu cresterea presiunii asupra societatii civile, prin masuri din ce in ce mai restrictive, s-ar putea sa faca interventia militara Occidentala de prisos. O revolta populara de amploare este oricand iminenta, cu tot controlul statului asupra mijloacelor de comunicatii, inclusiv taierea internetului.
Asadar s-ar putea ca pentru a pune la pamant regimul religios iranian sa fie nevoie doar de rabdare si sanctiuni economice, care desi mai incete, sunt totusi recomandabile unui atac militar, care nu ar face altceva decat sa legitimizeze un regim dictatorial si cu foarte putina minte.
Sursa: strategypage
GeorgeGMT
Si cand se laudau ca pe ei nu ii va afecta embargoul Europei, :))))
“Prices are climbing so fast that the price of milk jumped 9 percent in a single day last week,” Bloomberg reported Oct. 7. “Chicken has become so scarce that when scant supplies become available they prompt riots,” the Economist wrote in its Oct. 6 edition.
As hunger spreads, hope is dying. Bloomberg’s Yeganeh Salehi and Glen Carey recently reported on a retired supermarket clerk named Akbar Mohebi, who said that tougher times mean his son has to cancel plans to study abroad. “Yesterday, I told him forget about your dream,” Mohebi said. “Darker days will come to us.”
…oare pe acolo prin Alborz nu au şi ei nişte mineri care să vină să spargă capetele celor care este ei duşmanii poporului că nu vrea să poarte barbă şi turban şi să se închine cu curu-n sus? Şi să le planteze nişte panseluţe înăuntru? 🙂
~Nautilus
Intrebarea my friend nu este bine pusa! Daca ar fi sa reformulez as intreba retoric unde este un Ion Iliescu local sa cheme minerii?!
GeorgeGMT, subscriu analizei tale.
Ma uit la Iran si intr-un fel ma gandesc la noi. Nu ma pot abitne sa ma compar mereu, ca tara, cu cei despre care scriu. Si noi si iranienii avem tari bogate, popoare linistite si care nu vor decat sa traiasca linistiti, dar si la noi si la ei, principala si cam singura problema in cale unei vietii normale si prospere satu politicienii. Ai nostri imbracati in costume si cu democratia pe buze, la ei aceeasi politicieni, imbracati in robe religioase si cu religia pe buze.
„Si noi si iranienii avem tari bogate, popoare linistite si care nu vor decat sa traiasca linistiti, dar si la noi si la ei, principala si cam singura problema in cale unei vietii normale si prospere satu politicienii.”
Pentru o schimbare REALA ar trebui sa avem un tineret exploziv precum al grecilor si o intelectualitate care sa creeze o alternativa cu adevarat viabila 😉
Un astfel de moment a existat in 1996, insa cei care au preluat puterea nu au fost decat niste diletanti profesionali si pacalici morali 😉
@George
Daca ziceai israelienii te credeam.