Lockheed Martin este asa cum stim cu totii in varful industriei aeronautice militare de peste 50 de ani, fiind efectiv una dintre cele mai puternice companii din lume pe segmental produselor pentru aparare. F-35 este de altfel cel mai nou produs al LM si cu toate depasirile de costuri si termene lucrurile par a fi intrat pe un curs bun, atat pentru companie cat si pentru produsul sau emblematic: F-35.
Ba mai mult decat atat Pentagonul si Lockheed au anuntat reduceri semnificative de preturi pentru urmatoarele loturi de avioane, asadar numai motive de optimism, sau poate nu?! Ei bine cu toate vestile optimiste din ultimul timp a aparut si una mai putin buna, adevarat ca aceasta veste nu are nimic de a face cu LM, dar are a face totusi cu avionul produs de ei, mai exact cu F-35 B.
Dupa multe zboruri de teste USMC, principalul beneficiar al variantei “B” a avut o revelatie deloc magulitoare fata de calitatea pneurilor care echipeaza avionul lor. Mai exact acestea rezista mult mai putin decat cele 10-11 cicluri decolare-aterizare, pentru care au fost proiectate. Cum pretul unui astfel de pneu este de aproximativ 1500 de dolari, se cauta solutii.
Producatorul anvelopelor pentru F 35 este nimeni alta decat compania care a inventat cauciucul cu camera si anume Dunlop. Divizia Dunlop Aircraft Tyres Ltd. care le produce in Marea Britanie spune ca problema provine de la modul de folosire al avionului, anvelopele uzandu-se muuuult prea repede si astfel costurile cu mentinerea operativa a aparatelor cresc. Ca sa spunem tot adevarul problema rezistentei scazute a cauciucurilor trenului de rulare a aparut numai la versiunea “B” a F-35, A si C neavand astfel de necazuri. Cauza este desigur modul cum “B”-ul decoleza sau aterizeaza. Desi in mod normal avionul decoleaza scurt -STOVL – varianta “B” poate decola si ateriza la punct fix, iar aceaste manevre uzeaza pneurile mult mai mult decat folosirea normala ca in cazul celorlalte doua variante ale avionului. Iar daca decolare se poate face si prin rulare, scurta cei drept, aterizare este verticala, iar cu ocazia acestei manevre uzura anvelopelor atinge maximum.
Practic pneurile pentru varianta “B” trebuie cumva intarite pentru a se inscrie si ele in rata de 10-11 decolari-atertizari, la un loc cu F-35A si C. Producatorul anvelopelor este acelasi care “incalta” si AV-8B Harrier asadar experienta are, doar ca F-35B este mult mai “grasut” decat Harrierul si astfel are nevoie de o anvelopa ceva mai rezistenta la solicitari.
Dunlop a declarat ca pana cum nu s-au inregistrat avarii ale avioanelor din cauza uzurii premature a pneurilor si nici nu s-au inregistrat explozii ale cauciucurilor, dar compania este foarte constienta ca este necesar ca pentru varianta “B” sa se dezvolte un produs specific si care va fi dezvoltata alaturi de LM pana la sfarsitul acestui an.
De altfel F-35 A si C folosesc un alt tip de penuri fabricate de catre japonezii de la Goodyear Tire & Rubber Co.
Oricum una peste alta relatile dintre Lockheed Martin, Pratt & Whitney si Pentagon s-au imbunatatit semnificativ fata de anul trecut a declarat generalul Christopher Bogdan, asa ca totul pare OK pana la urma.
GeorgeGMT
Sursa: Defensetech
In ultima sedinta, Correa de Sud a decis sa respinga F-15 SE. Totul se reia de la capat.
http://english.yonhapnews.co.kr/national/2013/09/24/15/0301000000AEN20130924005551315F.html
Cine va castiga ? 🙂 🙂
Corectie: a se citi Coreea de Sud
Generalul Christopher Bogdan??? Asta o fi roman la origine?
Tipic program de inarmare american. Dunlop are experienta la incaltat Harrier asa ca primeste contract masiv sa incalte F-35B. Dunlop baga banii in buzunar si da aceaiasi anvelopa ca si la Harrier doar cu alt scris pe ea, fara sa verifice macar diferenta de greutate. Cand astea se uzeaza prea repede Dunlop ridica din umeri si zic ca mai trebuie sa cerceteze. Mai primesc un purcoi de bani si o prelungire a contractului si asa stau ei linistiti vreo 20 de ani cercetand anvelope pentru Joint… Strike fighter (that is) fara griji din punct de vedere al banilor. Acelasi mecanism pe care l-a aplicat si Lockheed s-a dublat constulde cercetare pentru F-35 si a fost amanata intrarea in exploatare cu vreo 5-6 ani. Toata lumea e fericita. Unchiul SAM isi primeste super-avioanele (cu cinci ani mai taraziu si de trei ori mai scumep, but who gives a shit, ca doar nu au razbel cu rusii maine), un producator important este tinut pe linia de plutire ba chiar si face profit tragand de acelasi proiect de cercetare vreo 30 (proiectul JSF care a dus la F-35 a fost lansat in anii 80) cui ii pasa ca randamentul este de KKO si contribuabilul american este fericit ca nu stie ce se intampla, mai putin cand banca vine sa-i ia casa ca pentru finantarea acestei magarii s-a lansat un adevarat CARITAS cu creditate imbiliare, si el isi impusca toata familia, jumate din cartier si pe sine.
Nu…ucrainean. Daca ar fi a asa de simplu toata lumea ar vrea sa intre in afaceri cu Uncle Sam. Din pacate pentru ei este o mica agentie care se numeste Defense Contract Management Agency care se cam uita la ce produci si ce facturi emiti…ceea ce sugerezi tu se numeste frauda, iar aici lumea cam merge la parnaie pentur cazuri de genul „transformatorul lui Fenechiu.” Asta ar fi una la mana. In afara de asta exista si o mica lege promulgata de Domnul Lincoln circa 1863 care se numeste False Claims Act, care evident impune tot felul de penalitati de materie financiara atat la persoane fizice cat si juridice, daca incerci sa faci ceea ce sugerezi tu ca au facut (sau fac) Dunlop, Lockheed Martin, et. al. Telul legii este opur si simplu sa-ti ia toate,activele sa le valorifice in bani pesin si evident sa te bage in faliment. Crezi ca se incumeta cinava la un program atat de mare sa se tina de asfel de sperturi?
Problema este ca legea aceea e usor de fentat asa cum s-a si facut la contractul pentru F-35 prin nedarea unui pret fix pentru programul de inarmare si prevederea unei finanari practic nelimitate in functile de necesitatile cercetarii si dezvoltarii. Atunci singura protectie ramane Nunn–McCurdy Amendment care prevede implicarea Guvernement Accountability Office daca contractul de inarmare depaseste cu 15% estimarea initiala si anularea contractului daca depaseste cu 25%, estimarea initiala. Anularea poate fi evitata numai daca Secretarul Apararii ofera o explicatie detaliata a depasirii costului care sa certifice ca:1) programul este necesar Securitatii Nationale, si ca nu exista alternativa mai ieftina (la F-35 nu exista) 2) noi estimari ale costurilor 3) schimbarea echipei de mangement. In cazul programului F-35 s-a invocat Nunn-McCurdy de vreo 3 sau 4 ori si de fiecare data nu s-a facut decat sa se schimbe echipa de mangement, si sa se ridice din umeri ca vezi doamne e tehnologia complicata si tot apar costuri neprevazute. Estimarea initiala a pretului a fost depasita cu vreo 100-150%.
Ce crezi frate ca la stat pe banul statului il invata privatul roman ceva pe corporatistul american. Cine crezi tu ca a inventat colacul de toaleta de 30000 de dolari (intr-un avion presurizat da, ca e o chestie foarte complicata, da la toaleta publica de la Pentagon ce dreacu trebuie sa fie presurizat.) si ciocanul janitor-ului de la Pentagon de 50000 de dolari.
OK si ce au de a face „fraudele” pe care le insinuezi ca ar fi fost facute de LM, Dunlop etc. cu Nunn-McCurdy? Raspunsul este absolut nimic. Nunn-McCurdy se refera strict la felul in care sunt administrate anumite proiecte de cercetare/dezvoltare. Daca el este defectuos se aplica Nunn-McCurdy…in cazul F-35 nu se prea aplica pentru ca problemele programului sunt de ordin tehnic si nu de administrare. GAO si-a dat cu opinia pana la urma si a ajuns cam la aceasi concluzie cu JSF Joint Program Office, aceea ca problemele intimpinate de program sunt de ordin tehnic si a sugerat in anumite locuri niste rectificari. Hai las-o balta cu tauleta de $12.000 si cu ciocanul de $500…astea sunt chestii din aniii de gratie 1985-1987 cand Pentagonul arunca cu tot felul de bani pe chestii care trebuiau fabricate la un standard care nu era considerat un standard comercial (o tampenie pana la urma) si de aici si preturile care erau percepute pentru cele mai banale articole (lucru care a fost abuzat destul de mult in anii respectivi, dar care a dus la o schimbare a politicii de achizitie spre articole comerciale – commercial off the shelf). Pana una alta poate stii de un program care a fost anulat sub Nunn-McCurdy? Hai sa-ti dau eu raspunsul; nici unul. Au fost anulate multe alte programe din cauza costurilor mari cum ar fi Sergeant York , FCS si multe altele fara a fi invocat Nunn-McCurdy. Frauda se pedepseste evident, dar drumul este lung si imprevizibil de la probleme de ordin tehnic (poti sa citesti in incompetenta daca vrei, dar nu cred ca este cazul) pana la frauda.
Stai frate ca eu n-am zis nimic de fraude. Mia citeste odata si vezi ca n-am folosit niciodata cuvantul frauda si nici nu am sugerat ca s-a facut ceva ilegal acolo. Tot a fost perfect legal si in completul interes al Unchiului Sam, cuvantul magarie nu se referea la la ilegalitati ci la modul cum a ajuns sa functioneze sistemul de finantare a programelor de achizitie pentru DoD. Hai sa vedem daca poti vedea dincolo de marketing si propaganda.
Vezi tu problema este ca asa numitul complex militar-industrial american functioneaza dupa o paradigma invechita care nu prea are nimic de-a face cu piata liber si alte prostii de asta pe care capitalistii pe paine la molfaie in Romania. Incepand din anii 50 au avut loc o serie de achizitii si comasari in industria de aerospace&defense americana. De unde dupa razboi erau zeci de firme care concepeau si produceau avioane acum la 60 de ani dupa nu mai exista decat 3 firme americane care pot concepe si produce avione de lupta Lockheed Martin, Boeing si Northrop Grumman, altele ca Fairchild, McDonnell Douglas, Republic, Northern American, Rockwell si o groza de alte nume care le vezi acum doar in numele unor avioane dinainte de ani 60 au fost inghitite in final de acesti trei giganti. Motivul pentru aceste comasari nu doar in America ci si in Europa de Vest a fost ca se dorea asigurarea unei capacitati de productie mare fara a se mai recurge la economie condusa de stat cum s-a intamplat in WWII. Practic economia de razboi americana din WWII era una comunista: pentru a se asigura capacitatea uriasa care a produs tancuri si avioane ca carnatii firmele nu produceau proprile design-uri ci ce dorea guvernul federal. Astfel se face ca P-51 un avion de succes n-a fost produs doar de Northern American ci si de o groaza de alte firme, care nu si-au putut produce propriile produse. Oficial produceau sub licenta, neoficial guvernul federal le spune ori produceti asta ori nu pupati nici un contract si puteti declara faliment, oricum ar fi capacitatea voastra de productie tot la cine trebuie ajunge.
Acum avand in vedere incarcatura ideologica in cazul unui razboi SUA-URSS nu se putea accepta ca economia SUA, intr-un astfel de razboi, sa functioneze dupa modelul inamicului ideologic si de clasa. Asa au aparut marile concerne de aerospace&defence din lumea vestica, nu doar din SUA. A se vedea ca Rusia a ales sa concureze cu aceste concerne creand un concern mare de stat care sa poata concura la productie dar pastrand birourile individuale de proiectarea si astfel competivitatea crescuta rezultand din competitia dintre ei.
Acum marile concerne de aerospace&defense sunt foarte bune atata timp cat exista comezi babane si dese pentru produsele lor ca in cazul unui razboi rece sau cald, pentru ca astfel de concerne au nevoie de sume uriase de bani ca sa plateasca doar factura la curent, nici nu vorbim de salarii, investitii s.a.m.d.Motiv pentru care aceste concerne nu pot fi competitive decat pe proiecte mari ca JSF etc. Asta este si motivul pentru care pe tehnologii emergente, cum ar fi UAV-urile in domeniul aviatie, nu o sa prea vezi colosi. Proiectele pe aceste tehnologii sunt mici si astfel se face ca piata UAV-urilor in SUA e dominata de General Atomics care este practic un start-up in domeniul aerospatial.
Daca Lockheed trebuie sa produca 1000 de F-22 nu are nicio problema in a face profit, dar daca trebuie sa produca doar 180 si programul pentru inlocuirea lui va veni doar peste 30 iar intre timp sunt doar programe mici ca cele de UAV-uri pe care Lockheed le va pierde pentru ca va licita un pret cu cel putin un ordin de magnitudine mai mare a General Atomics cum poate Lockheed supravietui? Si mai ales ce face Unchiul Sam care s-a „painted himself into a corner” incurajand aceste concerne uriase, pentru a nu pierde capacitatile uriase de R&D si productie reprezentate de Lockheed s.a.? Pentru ca, daca Unchiul Sam ar lasa free market-ul sa actioneze atunci giganti de aerospace&defense ar da faliment, nu ar putea concura pe proiecte mici cu firme mici care ar face aceiași treaba mai repede si mai bine. Si problema e ca datorita pacii de-acum aceste proiecte mici nu reprezinta necesitatile reale din razboi. De pilda fara un proiect major de aviond de superioritate aeriana daca ar disparea mari colosi ar disparea si know-how-ul de a construi acest gen de avion si ce ne facem daca incepe un razboi peste 10 ani, o luam de la zero in mijlocul razboiului?
Asa ca Unchiul Sam a venit cu proiecte mari si complexe cu cerinte uneori contradictorii si confuze cu mult necesitati tehnologice mult prea mari, tocmai ca sa tina in viata acesti colosi. Astfel FCS si EFV si Comanch-ul din anumite puncte de vedere nu au esuat pentru ca au finatat timp de ani intregi capacitatile de productie si cercetare militara a Unchiului Sam.
La fel si JSF. Dificultatile tehnice pe care le intampina programul sunt dorite de Unchiul Sam pentru ca ii permite sa justifice prelungirea programului cat este necesar si pomparea a miliarde de dolari anual pentru mentinerea capacitatii de R&D si productue pe domeniul aerospace&defense. Asta-i magaria de care vorbeam. Unchiul Sam zice de free market dar il aplica numai cand e vorba de amaratii care vor sa-si faca si ei un small business, cand e vorba de ceva de importanta strategica uita de free-market.
Si apropo FCS si EFV cel putin au fost anulate ca urmare a invocarii Nunn-McCurdy si am impresia ca si Comanche daca nu el atunci inlocuitorul lui.
Adica cum? Guvernul federal se trage singur in piept dezvoltand cerinte pe care nimeni nu le poate acoperi numai sa pompeze banii contribuabilui si o buna parte din banii pe care ii imprumuta numai sa ii tina pe linia de plutire pe niste baieti care tot vor sa-i vanda ceva armament de care se pare ca nu prea ar avea nevoie? Mi se pare complet lipsita de logica abordarea asta, care nu se regaseste in felul in care banii sunt justificati si cheltuiti. Daca am aplica logica propusa de tine, guvernul federal nu ar fi fost benficiarul la multe platforme de lupta (Abrams,AEGIS, F-15, F-16, F-4, SR-71, CVN, SSN, SSBN si lista este foarte lunga), care daca ar fi sa aplicam logica ta s-au dezvoltat asa mai mult accidental, ala-n dala numai ca Uncle Sam a lasat sa ploua cu bani peste niste baieti interesati de asa ceva. Una este sa mentii o baza industriala si alta este sa asiguri ca banul public este cheltuit intr-un mod justificat, iar aceste doua lucruri nu sunt necesar diametral opuse. Daca nu ar fi fost competitie reala atunci de ce crezi ca se cheltuiesc literalmente sute de milioane in fiecare an pentru dezvoltarea de cerinte si caietele de sarcini aferente care sunt deschise pentru competitie, iar o gramada de firme si subcontractorii lor (cam 40% din ei small business) se inghesuie sa liciteze si care la randul lor dedica sute de milioane anual sa raspunda la aceste caiete de sarcini? Probabil pentru simplul fapt ca sunt „bani gratis” pentru care nu trebuie sa livrezi nimic care ar fi de consecinta, daca am aplica logica expusa de tine.
Nunn-McCudy nu a fost invocat nicio data la anularea unui program de cand legea a fost promulgata pe la inceputul anilor 1980.
Frate mai lasa furia asta proletara sau burgheza sau ce o fi si citeste mai bine ce am spus. Guvernul federal nu se trage singur in piept. El are un obiectiv foarte clar sa se asigure ca SUA isi pastreaza capacitatile R&D si de productie militare, iar asta se poate face numai cu foarte multi bani. Scenariul pe care l-am prezentat eu se refera la ce s-a intamplat dupa 89. Abrams,AEGIS, F-15, F-16, F-4, SR-71, CVN, SSN, SSBN au avut partea de R&D inainte de anii 90, cand acest scenariu nu era justificat ba chiar daunator pentru productivitate.
Ca tot veni vorba inainte sa te repezi ca un pit-bull de ce nu compari performanta programelor pe care le-ai mentionat, toate ante 1990, cu performanta programelor majore intiate post 1990 FCS, JSF, LCS, EFV, DDG-1000 (Zumwalt). Dintre programele mentionate de mine (FCS, JSF, LCS, EFV, DDG-1000 (Zumwalt)) zi-mi si mie unul care sa nu fi avut cresteri de cost masive, intarzieri si asa mai departe. Daca nu ma insel toate au avut. Acum sa luam programele pe care le-ai mentionat care toate sunt ante-1990. A avut vreunul intarzieri majore, cresteri de cost si asa mai departe? Sper ca esti de acord cu mine ca raspunsul este nu. De fapt singurul program major ante 1990 care a avut a fost F-111 si asta dotorita implicarii si incapatanarii lui McNamara.
Acum zi-mi si mie care este explicatia pentru scaderea randamentului corporatilor americane dupa 90. S-au prostit cu totii? Nu mai stiu sa angajeze cercetatori de calitate sau manageri de calitate? Care e explicatia domule pit-bull ca atunci cand ” se cheltuiesc literalmente sute de milioane in fiecare an pentru dezvoltarea de cerinte si caietele de sarcini aferente care sunt deschise pentru competitie, iar o gramada de firme si subcontractorii lor (cam 40% din ei small business) se inghesuie sa liciteze si care la randul lor dedica sute de milioane anual sa raspunda la aceste caiete de sarcini” toate programele majore, si permite-mi sa subliniez majore, nu ma refer aici la ciurucuri de 500 milioane de dolari ci la cele de la 4 miliarde in sus, nu dau randament si dureaza de 2,3 ori mai mult si costa de 4,5 ori mai mult decat programe similare ca dificultate si ca cerinte din anii 70-80? Da-mi si mie o explicatie cat de cat logica si nu-mi invoca dificultăți tehnice si alte crap-uri de astea, pentru ca saltul tehnologic de la F-16/AV-8/ F/A-18 la F-35 este mult mai mic decat a fost cel de la F-4 la F-16/AV-8/F/A-18. Nimic nu justifica intarzierea cu 2 sau 3 ani a variantelor A si C si cu aproape 5 ani a variantei B mai ales in situatia in care SUA este teoretic in razboi iar uzura avioanelor existente este mult mai mare decat se anticipase.
Ai lucrat vreodata sa faci asa un produs finit sa fii membru dintr-un team de proiectare sau de exploatare a unor sisteme mai ales militare?
Stii cate incercari se fac, cate teste, de cate ori te intorci inapoi ca nu ti-a mers demo-ul?
Sa faci jde mii de teste sa treaca asa cum scrie in specificatie?
Sa faci clientul sa fie multumit, uneori se mai modifica on the fly si toti astia sunt contractori si lucreaza cu un buget limitat.
In USA daca nu stii contractorii si militarii lucreaza cot la cot, unii contractori trec pe pozitii civile, unii military pe alea civile.
Fiecare din companiile alea LM, NG, GD si care mai vrei au niste standarde cand dezvolta produsele si un buget limitat.
Daca cei de la Pentagon au luat o decizie la timpul ala au avut o justificare.
Ca tot veni vorba de ce nu compari matale performantele produselor romanesti cu alea de le critici? la ce produse ai participat tu efectiv de au ajuns de top?
si mai e ceva alea de le critici tu sunt firme particulare si vor sa faca profit. LM face contracte in sectorul civil in IT si nu numai avioane si se reprofileaza cand e cazul.
si inca pe de alta parte proiecte dezvoltate in sectorul military apar si in sectorul civil asa cum e internetul sau computerul. E f greu cu firme mici sa se bata cu gigantii asa cum e f greu sa faci tu un avion mai bun ca Boeing sau Airbus.
Alte companii au disparut pentru ca asa e in capitalism daca nu ai contracte si dai faliment intri in bankruptcy.
E aiurea sa ii critici pe aia care produc ceva…si mai ales in conditii de criza cand developmentul sufera f mult.
in ciuda tuturor problemelor F35 e singurul stealth pe piata oferit altora.
Eu da, am participat la testarea unui produs de telecom care a fost cumparat de Pentagon 🙂
E dificil de obtinut certificarea, in primul rand, aia trimitand probleme gasite ca picatura chinezeasca… cand crezi ca esti gata de livrarea finala, mai vine ceva de corectat 🙂
Asta face orice client nu doar Pentagonul. Ca am patit si eu in cateva programe. Pe masura ce se apropie deadline-ul cresc sesizarile: asta nu ne comnvine, asta-i asa dar parca acum am vrea sa fie asa, da parca aici e o greseala, dar nu sut sigur etc.
Eu intamplator am lucrat chiar pentru LM.
E o iubire vesnica intre Lockheed si USAF ca si contractor e in top cam cu 20% din contracte. Deci e normal ca USAF sa aiba incredere si sa vrea o solutie prima data de la LM.
Ca s-a dus in sus costul F35 e adevarat insa cand pornesti la drum uneori nu stii ce te asteapta, ma trebuie sa schimbi specificatiile, unele proiecte dureaza mai mult si cu costuri mai mari decat ai proiectat initial.
Eo afacere interna Americana si pe de alta parte LM da de lucru americanilor deci banii se intorc inapoi pe piata cum se spune.
LM e unul dintre cei mai selecti contractori e ca un club select si isi aleg oamenii cu mare grija.
Da, programul F35 costa mai mult dar in final va fi un produs pe care deocamdata numai ei il ofera.
In general un contractor umfla pretul pana la 2.5 2.75 din cat il costa pe el deci eu cred ca au de unde scade insa depinde de nr de comenzi.
Nu e simplu sa produci ceva in domeniul military cu jde mii de teste si specificatii. Nu sunt cuie sau suruburi de 16 si lucreaza multe echipe care in final trebuie sa isi integreze munca si asta ofera alte problem de interconectare a sistemelor.
Frate spui exact ce spun si eu. Cercetarea costa bani, bani multi si americanii nu au absolut nici un scrupul sa plateasca ori cat. N-o sa vezi la ei de-alde Nicusor de pe blogul asta care urla ca de ce nu face INCAS-ul avioane ci face PDF-uri. Americanilor nu le pasa ca au dat 15 miliarde si s-au ales cu un PDF. Atata timp cat acel PDF contine informatii care avanseaza TRL unei anumite tehnologii cu macar 1 punct. Eu despre asta vorbeam. Sunt rautacios (probabil din invidia ca aia au purcoiul de bani si la noi stam si ne batam pe un ciolan de 200000 Euro) si ma rad de randamentul de KKO al programelor lor si de cum sunt anulate unul dupa altul dar sunt perfect constient ca tehnologiile dezvoltate in cadrul acelor proiecte raman, si sunt utilizate in proiectele urmatoare, nu ca la noi unde daca un proiect e anulat se considera ca tot ce s-a lucrat este bun de aruncat la gunoi.
Asteptam sa ne mai zici d’eale tale experiente la Lockheed, bineinteles ne-atendand la clauza de confidentialitate 🙂
ce sa zic depinde de agentia pentru care contractantul lucreaza. Uneori trec de pe pozitii de contract pe cele de guvern (GS).
In general contractorii sunt mai bine platiti decat cei de la govern.
In mare cam toti contractorii seriosi au cam aceeasi politica. Cei mici isi mai vand compania pierd contracte se dizolva samd..insa la cei mari vezi cam rar asa ceva.
Ca si personal conteaza:
1. clearance. 2. experienta de munca 3. studii calificari certificari.
Nu e simplu de gasit specialist si cu clearance si de aia isi cam tin de oamenii specializati indisepensabili. Ii pot inlocui dar f greu deci joburile sunt destul de stabile in industrie.
LM din ce am vazut e si mai selectiv dintre ei. Dar depinde si de contract, LM deruleaza si contracte civile si cu alte diverse agentii defense.
Insa AF e in general o agentie selecta si ei sunt selectati dupa criterii dure si de aceea si contractorii lor trec prin furci caudine mai serioase in care imbina si profesionalul cu celelate criterii.
Fata de alte agentii ca de ex alea de informati unde clearance-ul e criteriu de baza si nu e f simplu de obtinut si pentru oricine ex CI cu polygraph si full style life e prima conditie dupa aia stau de vorba cu tine.
O rata de invelire (wrap rate) de 2.75 este estrem de mare. Una de 2.5 ar fi posibila, dar probil ea se situeaza in jur de 2.2 pentru ceva de genul JSF. La programe strict de IT si sistems integration rata de invelire poate fi si de 1.4 in multe instante daca o mare parte a muncii are loc in facilitatile guvernului. De obicei la programe de genul JSF, CVN, SSN (big hardware programs) Defense Contract Managment Agency te lasa cu un profit brut (operational) cam de 15% maximum. La chestii mai simple de IT si systems engineering te lasa cu un profic operational de 6-7% si in rare cazuri 9%. Sunt anumite programe cum ar gi de help desk, desktop management, etc unde iti dau o marja de profit operational de aproximativ 3%.
OK
F/A-18 E/F Super Hornet
EA-18G Growler
Global Hawk
Predator/Reaper
Virginia Class SSN
San Antonio Class LPD
P-8 Poseidon
Lewis & Clark Class T-AKE
Joint Tactical Radio System
Warrior Information Network – Tactical
Global Information Grid
Tot felul de programe spatiale
Sunt is programe in curs de dezvoltare cum ar fi Ford Class CVN, CH-53K si KC-46 care merg foarte bine si nu prea vad multa lume zbierand pana se fac galbeni la fata si le clantane dintii in gura.
Aste este ce imi trece prin cap momentan. Piata de aparare este o piata a cumparatorului si nu a vanzatorului, unde cumparatorul decide cerintele si nu vanzatorul cum ar fi Apple care se gaseste cu 9 milionane de baieti si fete pe care ii prosteste sa-si schimbe un iPhone 4S cu 5S intr-un weekend. Cerintele DoD de mai bine de 2 decenii sunt bazate pe „spiral development” (cercetezi un pic, testezi un pic, cumperi un pic) a platformelor in existenta in cea mai mare parte. Asta fiind cerinta este si normal ca o consolidare a industriei de aparare sa aiba loc. Randamentul (dar nu profitul) marilor jucatori in industrie este deci determinat de cumparator si nu de vanzator. Oricum in ultimile 2 decenii acentul s-a pus foarte mult software engineering si integrare de sisteme si mult mai putin pe conceperea si dezvoltarea de la zero de platforme integrate. In ce constau dificultatile tehnice? Foarte simplu: un F-16D Block 60 are aproximativ 1,7 milioane de liniii de cod, iar un F-35 are aproximativ 24 de miioane de liniii de cod. Chiar ti se pare un lucru asa de usor de indeplinit? Sa nu-mi spui acum ca vin cativa baieti care lucreaza prin birourile din Pipera si in cateva luni se rectifica situatia.
Cumparatorul decide pe ce se cheltuiesc banii si nu vanzatorul care ar fi investit anumite sume de bani sa dezvolte un nou produs. R&D si achizitiile merg mana in mana dar asta nu inseamna ca este si acelasi lucru. Pentru R&D exista DARPA care are un buget dedicat strict cercetarii aplicate ale carei rezultate ar putea sa fie sau sa nu fie incorporate in platforme noi sau platfome existente.
Tu chiar crezi ca niste baieti din aripa de est a Casei Albe, de la Pentagon, din Congress si din industrie se inchid intr-un apartament la Willard Hotel o data la 5-10 ani si isi impart intre ei banul public dedicat apararii? Asta inseamna ca nu prea stii cum se planifica si cum se cheltuie banul public in Statele Unite. Daca ai sansa ti-as recomanda sa asisti la o sedinta in care se dezbate in Congres bugetul apararii. Tu chiar crezi ca oamenii aia isi racesc gura si ard neuroni degeaba asa ca sa dea un spectacol bun muritorului de rand? Politica industrial militara este determinata de cernitele DoD care sunt bazate pe amenintari existente sau emergente (cele din urma fiind mai mult sau mai putin reale, dar la care cineva se gandeste) care sunt confirmate atat de executiv cat si de legislativ. Deci, in conformitate cu declaratia ta, noi ne apucam asa sa bagam tot felul de bani in programe de dezvoltare si cercetare, speram ca ele sa esueze in mare parte si poate mai descoperim si noi ceva inovativ, dar totul este bine ca totusi ii tinem in paine pe niste baieti care se au bine cu clasa politica? Complet gresit.La inceput ai invocat cum Dunlop ar fi schimbat niste marcaje pe niste pneuri, le-au declarat noi si acum asteapta sa le mai vina niste bani. Asta miroase prea mult a frauda, iar un furnizor destul de mare pentru DoD nu se tine de smenuri ieftine numai sa se vada tarat prin tribunale de procuratura federala. Dupa aceea ai invocat termenul „the military industrial complex” pe care foarte multa lume il confunda cu existenta unui cabal intre clasa polictica, cea militara si industria de aparare care evident duce spre frauda endemica cand vine vorba de cheltuieli pentru aparare. Aici ce pot sa spun. Ar trebui sa citesti cuvantarea de adio a Presedintelui Eisenhower (1961 cred?), cel care a conceput acest termen. S-ar putea sa-ti schimbi opinia despre ce a vrut sa spuna Eisenhower si ce de fapt inseamna acest termen; in orice caz nu ce crezi tu ca inseamna.
@adyr Da. Am lucrat in ceva proiecte si stiu cum e sa faci toate cacaturile alea de care spui tu. Mai lasa-ma cu ifosele astea de lucrator la privat si mama ce deștept sunt. Stiu cum colaboreaza contractorii si militari si cum joaca hopa mitica dintr-o pozitie in alta de te intrebi care e interesul fiecaruia pana la urma. Eu nu criticam acum nici un produs american ba chiar laudam ceea ce percep eu ca fiind dedicarea Unchilui Sam de a-si pastra capacitatile strategice. As vrea ca si pe plaiuri mioritice sa fie aceiasi dedicare in folosirea banului public in primul rand pentru binele natiunii si nu pentru bagat in buzunar.
@Alex
O mica mentiune intai: Joint Tactical Radio System anulat in 2011, declaratia subsecratarului apararii fiind: „Our assessment is that it is unlikely that products resulting from the JTRS GMR development program will affordably meet Service requirements, and may not meet some requirements at all. Therefore termination is necessary.” este un exemplu foarte bun pentru ce spuneam eu 15 ani 15 miliarde si pana la urma a fost anulat.
Okay mai citeste odata poate n-am fost destul de clar. Nu am spus ca cineva se asteapta ca programele sa esueze sau ca este vreo cabala care imparte banii. Tot ce am spus este ca metalitatea la nivelul guvernarii si corpurilor de control este sa nu fie atat de exigente cum ar putea fi pentru ca obiectivul principal nu este neaparat introducerea unor noi produse in exploatare ci dezvoltarea de noi tehnologii. Si pentru ca oricum nu mai sunt decat vreo trei companii capabile de acest lucru n-are rost sa le bagi in faliment dandu-le in judecata pentru ne indeplinirea contractelor si cerandu-le penalitati pentru intarziere, cum s-ar intampla intr-un contract intere doua entitati civile. Exemplele date de tine (exceptand Predator/Reaper) nu fac decat sa intareasca argumentele mele. Partea de dezvoltare de noi tehnologii din toate programele date de tine ca exemplu este minimala toate sunt varianta evolutive ale unor produse deja existente, care integreaza pe o platforma deja existenta noi tehnologii care au aparut intre timp: Virginia este o versiune mai „low cost” a lui Sea Wolf desi am impresia ca l-a ajuns la pret pe unitate in conditile in care performantele sunt mai proaste, Ford este o upgradare a clasei Nimitz in special a sistemelor de comunicatii interne si automatizarilor, sa fim seriosi portavioane noi noute in anii 90 erau echipate cu tehnologii mai mult sau mai putin din anii 70, la fel LPD si Lewis and Clark. Programele informatice nu sunt decat integrarea tehnologiilor dezvoltate pe piata civila in domeniul militar. Diversele programe spatiale nu sunt exact exmplu cel mai bun pentru ce spun eu. Naveta a fost retrasa inainte de a exista un inlocuitor viabil. Astronautii americani acum zbora pe ISS cu Soyuz-ul.(Cred ca JFK face ture in mormant acum) Toate programele de inlocuire a navetei au fost anulate, Venture Star, Constellation. Dar s-au dezvoltata tehnologii noi in ele care acum vor fi aplicate in programul de zboruri comerciale. E cam exact mecanismul pe care il descriu eu.
In concluzie. Chill man. Incearca sa vezi dincolo de valul tras pe ochi si mai lasa-ma cu texte de genul in America toata lumea merge pe apa.
Erata: in loc de:
„Diversele programe spatiale nu sunt exact exmplu cel mai bun pentru ce spun eu. ”
a se citi:
„Diversele programe spatiale sunt exact exemplu cel mai bun pentru ce spun eu. ”
PS Eisenhower :
„A vital element in keeping the peace is our military establishment. Our arms must be mighty, ready for instant action, so that no potential aggressor may be tempted to risk his own destruction…
This conjunction of an immense military establishment and a large arms industry is new in the American experience. The total influence — economic, political, even spiritual — is felt in every city, every statehouse, every office of the federal government. We recognize the imperative need for this development. Yet we must not fail to comprehend its grave implications. Our toil, resources and livelihood are all involved; so is the very structure of our society. In the councils of government, we must guard against the acquisition of unwarranted influence, whether sought or unsought, by the military–industrial complex. The potential for the disastrous rise of misplaced power exists, and will persist.”
Basically mi se pare ca Eisenhower observase inceputul procesului pe care l-am descris in al doilea post al meu si avertiza impotriva pericolului asociat.
Deci am trecut de la presupuse fraude cu cauciucuri, la presupusa cardasie care ar duce la coruptie endemica si acum am ajuns la prea mare exigenta. Pai care este pana la urma? O mare minunatie si complexul asta militar industrial; atat de agil si de polivalent de nici nu stii cum te prosteste. Nu zice nimeni ca se merge pe apa, dar sa te apuci sa expui tot felul de bazaconii de genul acesta da dovada destul de mare de o lipsa de intelegere a sistemului. Daca vreau teorii de acest gen pot sa ma uit in orice revista de genul Mother Jones, The Nation sau Le Nouvel Observateur pana ma fac verde la fata.
JTRS acum face parte din WIN-T mai sus.
Virgina are reactor nou, sistem de propulsie nou, sonar de mare frecventa (nici un submarin din lume nu are asa ceva), combat information system now, singurul lucru care il are in comun cu Seawolf este o parte a arhitecturii de calcul care acum este bazata pe calculatoare mainframe si procesoare IBM comerciale. Deci daca si asta este un copy paste ce ar mai vrea sa-ti mai faca? Posibil un facelift la forma de „albacore” pe care o au cam toate submarinele in ultimile 5 decenii?
La Ford avem reactor now, sistem de propulsie nou, catapulte noi, arestoare noi, senzori noi, arhitectura informationala noua. Probabil ca si aici ar trebui un facelift la coca nu, sau la puntea unghilara, ca prea mult arata la fel ca USS Enterprise circa 1960.
Asta cu programele informatice ma cam face sa rad acum. Sa nu imi zici ca un combat information system este acum bazat pe Windows 7 sau Red Hat Linux. Ce mai, 24 de milioane de linii de cod pentru un JSF este un fleac.
La programe spatiale ma refeream la alte chestii de genul GPS 2nd Generation si Space Tracking and Surveillance System si nu la naveta spatiala care a fost in mare parte un program cu aplicatii civile.
Eisenhower nici pe departe nu facea aluzii la ce faci tu. Pur si simplu a atentionat atat publicul larg cat is cei care il reprezinta in legislativ si executiv sa aiba dezbateri deschise despre felul in care este cheltuit banul public pe aparare, iar banii atribuiti sa fie cheltuiti intr-un mod transparent. Asta se numea la vremea respectiva vigilenta iar astazi se numeste „oversight”. Eisenhower ca presedinte nu avea iluzii ca tot felul de baieti destepti ar pune la cale politica industrial militara americana, el insusi fiind militar.
Hai ca m-am cam plictisit de acesta dezbatere care a inceput sa ia tonuri ridicole. Cel mai bine pui mana pe telefon si ii suni pe baietii aia de Defense Contract Management Agency sa le dai niste ponturi despre cum ar trebui sa ne recuperam toti banii astia care se duc pe apa sambetii din cauza risipii, ineficientei, fraudei si a coruptiei. Din cate stiu dau cam 5% din sumele recuperate: bani pesin si neimpozabili.
De acord cu tine hai sa incheiem discutia ca oricum tu nu citesti decat in diagonala ce scriu eu. Nu am vorbit de frauda, nici de cabale, nici de teoria conspiratiei. Vorbeam doar despre faptul ca Guvernul American nu se uita la costuri cand vine vorba de asigurarea suprematiei tehnologice si industriale. Atata timp cat un program avanseaza un domeniu tehnologic cu macar un pas nu conteaza daca se obtine produsul final sau programul se anuleaza pentru depasire de costuri. Efectul secundar este ca prin aceste programe de succes se mentine o forta de lucru cu inalta calificare. Proiectele ce necesita salturi tehnologice mai mici ajung fara probleme la final(navele Marinei, diverse programe de extindere a unor capabilitati existente, F/A-18E/G, EF-18G) proiectele tehnologice ce necesita salturi tehnologice mari si/sau au cerintele prost definite si/sau nu au o nisa bine definita (FCS, EFV, Comanche) ajung sa fie cel mai probabil anulate, dar munca din ele este folosita in proiecte ulterioare: Comanche in ARH-70 (care apropo a fost anulat in baza Nunn-McCurdy vezi aici http://en.wikipedia.org/wiki/ARH-70#Program_cost_problems documenteaza-te mai bine in viitor, wikipedia poate fi o unealta convenient uneori 😀 ) FCS in GCV,
etc. etc. Dar din pacate toate astea necesita forte multi bani. Motiv pentru care se face doar in SUA. Na cam asta-i tot ce am zis in cuvinte cat mai simple si fara umplutura care sa te distraga.
Oh si ai dreptate un combat information system nu este bazat acu pe Windows 7 este bazat pe Windows 2000 citeste aici: http://www.theregister.co.uk/2007/02/26/windows_boxes_at_sea/. si aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Windows_for_Warships zice ca pe alte console se prefera Linux-ul nu stiu daca e Red Hat sau nu. (fir-ar sa fie de wikipedia cu tot felul de informatii care nu ne permit sa zicem ca noi stim mai bine pen ca…)
Bineinteles ca la primul test mai serios Windows a facut ce stie mai bine si s-a crash-uit: en.wikipedia.org/wiki/Sea_Viper (vezi la testing), cred ca nu aveau UPS si stii cat dura start-up-ul la Windows 2000
Iarasi ne bazam pe Wikipedia? Daca te uiti in Congressional Record (un fel de Monitorul Official) nu vei gasi nici un program anulat bazat pe Nunn-McCurdy.
Parca vorbeam de Americani pana acum nu? Daca ne uitam la Lockheed Martin care este si cel mai mare dezvoltator de „combat information systems” Windows nici nu figureaza. Cred ca sunt pe punctul de a dezvolta un singur sistem bazat pe Liinux dar nu sunt sigur. De obicei sisteme de acest gen nu sunt bazate pe „open architectures” in adevaratul sens al cuvantului…capabilitatile de procesare (hardware, middleware) mai mult ca sigur.
Folosesc o arhitectura multiprocessor PowerPc de la Lot 1 pana la Lot 9 cu processor Intel 960 de poa sa faca 30 mil de operatii pe secunda.
Ca OS folosesc sisteme in real time Integrity RTOS si au compilatoare de ADA si C++.
Ca limbaje de programare se foloseste ADA pentru F22 si C++ pentru F35. Softurile sunt numerotate pe versiuni ex 3.0 la F22
La F 35 Block 1, 1A, 2, 2A, 3i pe Lot 6-8 sau 3F pe Lot 9 reprezentand versiuni upgradate care integreaza mai multe sisteme. Vers 1 si 2 sunt pentru testare .
Nu conteaza nr de linii de cod ci ce face efectiv nu cantitatea e importanta ci calitatea.