Atat in Franta cat mai ales in Grecia alegerile generale care au avut loc de curand au fost castigate, sau mai curand pierdute, pe o miza foarte la moda in UE: criza economica si sabia lui Damocles deasupra majoritati statelor membre, politica de austeritate.
Daca romanii pot fi acuzati ca sunt naivi si inca mai cred in promisiunile electorale de mai bine ale politicieniilor locali, nu aceeasi scuza o pot avea grecii si mai ales francezii, tari cu o democratie mult mai matura decat a noastra.
Dar aceeasi Marie cu…aceeasi palarie! Cand vine vorba de austeritate, dea lungul si dea latul UE, rasuna acelasi NU! categoric si dezarmant prin lipsa unei solutii alternative.
Oamenii nu vor austeritate, vor in continuare salarii mari si viata buna. Da de unde?!
Sa luam cazul Greciei!
Cum dracu sa ai salariul 2500-3000 de euro pe luna si o pensie medie cat in Germania cand economia Greciei este practic bananiera fata de cea germana?! Cum sa ai acelasi standard de viata, cand in Grecia productivitatea muncii este o gluma fata de Panzerul german?! Dar si mai important, cum poti pastra aceasta minciuna a nivelului de trai, intr-o tara practic fara industrie, evazionista si foarte putin competitiva economic?!
Pai…prin imprumuturi masive! Iei bani cu camata si dai salarii mari, pensii babane, dar Grecia in prostia ei a uitat un lucru pe care de altfel, putini dintre noi il inteleg: EURO! Euro, moneda unica europeana este, in esenta, ca orice moneda, un etalon al productivitatii economice, o oglinda a propiei putinte si a propiei capacitati de a munci. Problema este sa ai o moneda puternica, intr-o tara slaba si necompetitiva. Desi poate parea un avantaj, ca tari slabe economic sa “beneficieze” de o moneda forte zdravana, copie fidela a puternicei marci germane, in realitate o astfel de moneda se comporta ca o otrava lenta, care incet, incet, invadeaza organismal si-l duce la moarte.
Sa ma explic. Capacitatea uneri tari/economii de a avea propia moneda, genereaza o enorma si binevenita supapa de oxigen si echilibru in economie. Prin cursul flotant al monedei se pot absorbi socuri, corecta deficite, se poate ajunge sa-ti cunosti din timp adevarata fata si forta, adica stii exact cum stai. Faci prosti cursul urca si prin inflatie corecteaza orice crestere anormala de venituri, regleaza fluxul de valuta straina pe piata ta. Practic printr-un curs liber si legat de propia ta economie iti poti da seama care este pretul real al valutei locale in valuta forta, dolar sau euro. Esti flexibil si adaptabil, poti micsora sau dimpotriva creste inflatia. Iar ca o paranteza, in vremuri grele pentru buget, o inflatie mai saltareata usureaza mult platile pe care Guvernul trebuie sa le faca, ieftinindu-le, adevarat pe spatele populatiei.
Un astfel de sistem liber, asa cum are Romania, este un enorm avantaj, mai ales in situatii de criza, in situatii de lipsa de finantare. Printr-o devalorizare natuarala a monedei nationale orice problema devine vizibila si se autoregleaza pe cale economica.
Moneda nationala este, daca vreti, o oglinda. Iti arata exact cum arati, dar daca trisezi si pe oglinda lipesti o poza cu un actor frumos, sau poza Germaniei…iar dimineata te minti singur ca ala din poza esti tu in oglinda…Dumnezeu sa te aiba in paza!
Grecia a fost ca un drum plin de gropi peste care s-a adugat o bucata mare de table, care a netezit toate asperitatile. Cu un aparat bugetar enorm si foarte bine platit, roasa de o evaziune fiscala mai mare ca in Romania si toate acestea mascate de puternicul Euro, sustinut de tarile nordice, extrem de performante si competitive economic, grecii au trait un vis frumos in mod cu totul irational.
Daca ar fi avut propria modena, orice cresteri aberante de salarii si pensii, orice cresteri in aparatul bugetar, s-ar fi dus atutomat in scaderea drahmei, in inflatie si astfel dezechilibrele s-ar fi autoreglat, in cateva luni. Practic orice venit anormal ar fi fost mancat de inflatie, iar puterea reala de cumparare ar fi fost adusa la un cuantum normal.
Din pacate ineficienta si prostia din Grecia a fost mascata de euro, iar acum grecii s-au trezit cu o economie bananiera, dar cu o modena foarte puternica, care nu face altceva decat sa-i duca direct la dezastru. Drahma ar fi atenuat socul macar, economia Greciei s-ar fi scufundat lent, insa acum va cadea de foarte sus, de la nivelul Germaniei, acolo unde o tinea in mod fals Euro, pana la nivelul la care tara se afla de fapt. O cadere lunga si foarte dureroasa!
Economia Grecie s-a aliniat plutonului fruntas de alergatori de cursa lunga, plin de campioni olimpici si mondiali. A alergat ea ce a alergat dar, destul de repede, au inceput picioarele sa-i tremure. A fost dusa de val o perioada, bucurandu-se de atentia presei si blitz-urile fotografiilor, adica de moneda euro si dobanzi mici la imprumuturi, dar acum, cand a fost lasata din brate, isi scuipa plamani cu tot cu rinichi, aratandu-si de fapt adevarata valoare. A trisat ca sa intre in zona euro, pentru o iluzorie viata mai buna, fara sa se gandeasca la viitor, sperand si mintindu-se singura ca reusi ea sa se descurce pana la urma.
Acum este in agonie si nici macar asigurare medicala n-are.
Dar, odata cu castigarea alegerilor in Franta de catre socialistul Francois Hollande, sperata prosteasca a Greciei si nu numai, a renascut. Se vorbeste in presa de stanga de un nou “New Deal” a la Roosevelt, la sfarsitul aniilor ”30, program economic care a scos SUA din criza. Dar aceste comparatii sunt simple bazaconii! Europa nu este un singur stat, nu se pot implementa planuri economice rapid si uniform, UE nu are bani, fiind deja datoare vanduta, iar planul americaniilor a consatat in injectia unor sume enorme in infrastructura. Barajul Hoover fiind cel mai cunoscut rezultat al acestui program. Dar UE are infrastructura si nu are bani, adica exact opusul situatiei SUA, basca ca criza s-a terminat cu adevarat in America abia odata cu inceputul WW2.
Asadar ce sanse are Grecia sa ramana in zona Euro?! Ori ca ramane, ori ca nu ramane, solutia si rezultatul vor fi aceleasi: scaderea drastica a veniturilor populatiei, fie prin austeritate, scadere nominala, fie prin iesirea din zona euro, revenirea la drahma si pierderea puterii de cumparare prin devalorizarea super-masiva a drahmei cu 4-500% in cateva luni, adica oricum ar invarti-o tot populatia va plati, prin saracire masiva.
Grecia este practic o piesa cu finalul cunoscut, Franta insa devine o enigma! Va face Hollande ce a promis ca va face?! Pentru ca nici francezii nu sunt departe de posibile probleme. Si ei au profitat de forta euro si au beneficiat de un nivel de trai ceva mai bun dacat aveau pe vremea francului francez.
Iar vreamea scadentei poate veni oricand. Ar fi bine pentru Romania sa intre in Zona Euro?! Pana acum eram un mare fan, mergand pe idee ca aderarea la aceasta moneda va forta clasa politica si economia noastra sa se alinieze cerintelor Occidentale, dar acum nu mai sunt atat de sigur. Euro poate ascunde multa mizerie sub pres, iar atunci cand bubuie, e jale mare. Si de asemenea sunt suficiente metode de a eluda, pe termen scurt si mediu, puterea de corijarea pe care moneda unica ar trebui sa o aiba. Prin impumuturi, de exemplu, de aceea Germania, prin Pactul de Stabilitate, vrea sa blocheze cresterea deficitului bugetar la maximum 3%, vrea sa blocheze calea spre imprumuturi tampite, generate de iresponsabilitatea unor guverne slabe.
Cancelarul German a fost foarte clara cu privire la calea de iesire din criza: drum va fi lung si foarte greu, insa succesul garantat. Ca de atate ori in viata, calea spre succes este calea grea si obositoare, iar calea spre faliment si ratare, cea usoara si pavata cu soare si plaje lungi. Dar cati dintre noi au puterea sa aleaga drumul greu?!
GeorgeGMT
Eu sper sa se faca raferendum pt intrarea in euro-zone, sa nu ni-l bage pe gat. Si chiar si atunci e pericolul ca lumea sa voteze orbeste.
Euro este un miraj pt aproape toata lumea, un fel de panaceu universal. Din pacate este ca…Forta din Razboiul Stelelor 🙂 Daca esti puternic si solid, vei deveni si mai puternic, daca insa esti slab si ai probleme interne, te va ucide. Cu sau fara referendum, euro va intra in Romania pana in 2020. Economic este bun pt Europa, aia batrana, de care zicea Bush. Odata cu intrarea euro in Romania, s-ar putea ca si bruma de industrie si exporturile noastre sa se duca dracului. BNR-ul a subventionat din 1990 incoace exporturile prin cursul de schimb. A preferat o saracire a populatiei doar, doar o tine in viata exporturile. Pana acum i-a mers, dar odata cu intrarea euro pe piata, acest sistem cade, si o data cu el si mare parte din exporturile romanesti, nivelul de trai, slujbele, etc. Nemaivorbind aici ca orice bruma de independenta politica sau economica s-a dus si ea.
Bine a-ti venit in Statele Unite ale Europei, statul Romania, cu capitala provinciala la Bucuresti!
Trecerea la euro a afectat puterea de cumparare si in tari puternice, ca Franta, creand inflatie, ce sa mai zic de economia noastra.
Valul crizei din 2008 ar putea sa fie ceva nesemnificativ fata de ceea ce ar insemna trecerea la euro pentru Romania…
Cred ca am avea nevoie de minim 10 ani ca sa ne pregatim temeinic si sa lucram la competitivitate inainte de atrece la euro…
Corect. Competitivitatea si productivitatea muncii, sunt aici cuvinte cheie! Dar cum sa ai salarii mari in euro, ce competitivitate sa ai, fara o industrie solida si integrata?! Pt o industrie puternica ai nevoie de investitii straine mari si foarte mari, iar alea vin sau nu vin, nu le poti forta.
Sau poate daca am fi destepti am putea forta marile companii sa investeasca in Romania unde am vrea noi?! Pai am putea, cuvantul cheie fiind aici: OFFSET!
Nu euro este problema.Tâmpenia grecilor și altora ca ei.
Trebuie sa ținem cont și de gradul de euroizata al economiei României,mare majoritate a creditelor fiind în euro.
Accizele sunt calculate în funcție de valoare euro (numii acum aminte acuma data exacta).
Singurul avantaj al monedei național este ca le permite decidenților sa nu și asume niște decizi dureroase fiind mai puțin costisitor politic ca devalorizarea moneda decât sa reformezi statul.
Un alt dezavantaj al euroizata este ca avem un timp finit sa ajungem la standardele zone-euro și sa aderam la ea,pentru ca la un moment-dat o sa ne vina factura ( părerea mea este ca dacă pana în 2020 nu aderam ne ia dracu).
Moneda națională nu ajuta competivitatea. Exportatori spre exemplu sunt nevoiți sa importe mare parte a materiei prime acesta find plătite în valuta (în principu euro și dolari). Aspect valabila și în cazul materiei prime de producție interna prețul aceste find legat și el de euro.Mai sunt combustibili dependeti de dolar.Urmate de servicii dependente de Euro.(Lucru valabil și pentru producători care se bazează pe piața interna).
Moneda naționala ajuta la împărțirea responsabilități ne-reformei cate integra populație printr-un impozit ascuns inflație.
Devalorizare tine doar costurile cu forța de munca jos.(Dar dacă vrem sa trăim în sărăcie veșnic bine atunci sa devalorizam pana ne-o veni acru)
A ca România nu o sa fie gata sa adere la moneda unica în 2015 asta ie alta problema dar ar fii bine pentru noi sa aderam undeva în intervalul 2015-2020.
Scuze de greșeli.
O soluție pentru o economie euroizata ca noastră ar fii legarea leului de euro asta conferind stabilitate monetara.(De-eroizarea viind imposibila după mine )
O alta adoptarea de facto precum Muntenegru,deși legarea îți oferă ceva flexibilitate,find probabil și mai ușor și ieftin de realizat
Ce avem acuma este cea mai proasta soluție.
„Nu euro este problema”
Perfect de acord. O moneda „universala”, care inlocuieste o componenta importanta parazitica a speculatiilor monetare si caselor de schimb, avand efecte devastatoare in relatia de export/import, va fi favorita in ochii mei intotdeauna.
Daca Francois Hollande va reusi sa puna in aplicare ce a promis,eu sper sa nu poata, va arunca in primul rand Franta intro recesiune care va afecta grav toate tarile europene iar zona euro are sanse uriase sa se destrame.Hollande este un demagog care va impovara si mai mult bugetul subtiat al Frantei, cu tot felul de pomeni sociale, nemeritate, infiintarea de tabere pentru tiganii imigranti, si o supradimensionare a birocratiei franceze, si asa cea mai stufoasa din Europa.Tipul a promis ca va mai angaja in administratie, 60.000 de oameni, care vor castiga cel putin 2000 euro/luna.Soarta Frantei depinde de alegerile parlamentare de luna viitoare.Daca acestea vor fi castigate, Hollande isi va pune in aplicare ideile total fanteziste si eronate, din punct de vedere economic, care in timp, vor afecta toata Europa.Exista riscul ca peste cativa ani, zona euro si U.E. sa nu mai cuprinda toate actualele state, si sa aiba alte reguli.Germania nu poate, chiar daca ar vrea, sa duca in spate in stat urias cum este Franta, sa nu mai vorbim de Italia, Spania si U.K. care au intrat in recesiune, si care vor acum o renegociere a politicii fiscale europene, si relatia lor cu Germania.S-a ajuns aici pentru ca U.E. a fost construita emotional, nu pragmatic.Ca U.E. sa functioneze cum trebuie ar fi trebuit ca toate statele membre sa aiba cel putin aceeasi politica fiscala si comerciala, lucru nedorit acum de Franta, Italia, Spania, U.K.
Grecia isi merita soarta.Tot timpul au umblat doar cu manarii, care acum se intorc impotriva lor.Culmea tupeului acestei tari a fost anul trecut cand politicienii greci au cerut Germaniei sa acceseze un credit de ordinul zeci de miliarde de euro, pe care sa il garanteze iar apoi sa il ofere Greciei.Mai nou, actualul premier grec a afirmat ca Germania trebuie sa inteleaga ca politicile sale fiscale nu vor mai fi promovate de Grecia, acuzand Germania ca este responsabila de situatia economica in care se afla Grecia.Este culmea tupeului ce fac grecii, dar si italienii.
„Hollande este un demagog care va impovara si mai mult bugetul subtiat al Frantei, cu tot felul de pomeni sociale, nemeritate, infiintarea de tabere pentru tiganii imigranti, si o supradimensionare a birocratiei franceze, si asa cea mai stufoasa din Europa.Tipul a promis ca va mai angaja in administratie, 60.000 de oameni, care vor castiga cel putin 2000 euro/luna.”
1. Hollande este un demagog. (Ca şi Sarkozy şi orice alt politician care a dominat Franţa de la De Gaulle încoace. Dacă la noi politica se face cu micul şi găleata, la ei se face cu gura. O gură mare şi rea, ca a lui nea Crinuţu al nostru.)
2. Împovărarea bugetului se încadrează cel puţin teoretic în regulile lui Keynes – stimularea achiziţiilor publice pentru a crea cerere, a stimula producţia internă şi a reduce şomajul. (Din diverse motive, prea complicate pentru a fi explicate, toţi socialiştii, comuniştii, social-democraţii, socialii care nu sunt democraţi şi orice alte specii de lighioane asemănătoare de la 1933 încoace ţin cu dinţii de regulile lui Keynes, cu ambiţia buldogului. Inclusiv Numărătorul de Ouă cunoscut şi ca „ăla cu 400 de săli de sport” şi epigonii lui care îmi erau profesori între 2000 şi 2004.)
3. Regulile lui Keynes aveau sens în epoca sa din mai multe motive:
– controlul absolut al Statului asupra monedei, pe care o putea proteja de efectele unui deficit masiv;
– izolarea geografică şi economică a statelor mari, care îşi puteau permite să folosească măsuri protecţioniste pentru a apăra producătorii interni;
– cheltuielile militare şi de infrastructură motivate de faptul că între 1933-1939 se adunau norii războiului, iar între 1948-1988 norii Războiului Rece care se putea încălzi (nuclear) de la te miri ce scânteie;
– nu în ultimul rând, „insularitatea” (expresie inventată de Andre Maurois) populaţiei medii din cele două coaliţii şi „conservatorismul” aceleiaşi populaţii. Accesul la informaţie şi la libertatea de a călători e o invenţie a epocii post-1980. Chiar şi în aşa zisa Belle Epoque, libertatea de a călători o aveau marinarii, militarii, oamenii de afaceri avuţi. Publicul obişnuit, chiar dacă se deplasa 20 000 km într-un ţinut colonizat, nu avea nici acolo un orizont mai larg ca acasă, nu îşi părăsea oraşul, satul, ferma sau colonia. Între cele două războaie, chiar şi într-o ţară civilizată europeană, străinul era privit ca un spion, un tip suspect. În deceniile de după război publicul vestic pretindea că poate lua proaspăt-inventatul avion cu reacţie intercontinental şi face excursii, dar nu se îndepărta de grup şi de obiectivele la care era ghidat. Abia epoca modernă a creat o populaţie unită prin 2-3 limbi de circulaţie internaţională între care primează engleza, prin câteva fenomene culturale comune (educaţia universitară oarecum standardizată, utilizarea pe scară largă a computerelor, un set de legi de inspiraţie europeană bazate pe drepturile omului şi respectarea proprietăţii, cunoştinţe comune dobândite prin mass-media modernă), printr-un mod de viaţă vag asemănător şi prin aspiraţii comune. Românul poate lucra în Franţa şi cumpăra proprietăţi în România cu banii de acolo, francezul poate veni în vacanţe în Grecia, rusul poate veni la cumpărături în Marea Britanie, unde se întâlneşte cu americanul, care a venit cu afacerea lui, şi socializează la un pahar de whisky într-un pub, după care poate lua trenul prin Tunel şi veni la Amsterdam, unde în “cartierul roşu” abordează o mexicană, după care vine cu avionul la Istanbul, unde întâlneşte un grec şi un japonez care o pun de-o mică afacere cu tricouri făcute în China şi aşa mai departe.
4. Atât Hollande cât şi premierul Porcescu-Măgăriceanu al nostru au avut de rezolvat o problemă care ieşea din sferele calculului economic obişnuit: ce faci atunci când teoretic economia duduie, dar ai mase largi ale populaţiei care nu pot participa la ea datorită unor condiţii locale (ex. dezmembrarea industriei comuniste înainte de 2007 la noi)?
Soluţia lui Măgăriceanu: angajări în masă la Stat, mii de gogomani atraşi în Poliţie, primării de mic orăşel cu 50 de angajaţi din care 35 de funcţionari, investiţii ale Statului în construcţii, infrastructură etc. Combinate cu bariere fiscale şi legale aberante (taxa de primă înmatriculare, accize de 100% pe armele de foc, îngrăşarea fabricii de diplome Spiru şi apoi atacarea ei verbală şi legală etc).
El urmărea două obiective foarte anti-liberale:
– Primul: o anumită nivelare de tip socialist a populaţiei, în aşa fel încât diferenţele tipice anului 2006, între speculant imobiliar milionar, funcţionăraş cu 1000 EUR/lună şi femeie de serviciu cu minimul pe economie de 440 lei, cât era atunci, să nu ducă la conflict deschis.
– Al doilea: întărirea puterii Statului, care în perioada 2004-2007, datorită înapoierii tehnologice şi puţinilor bani pentru investiţii devenise cam impotent. E cam greu să te lupţi cu hackerii şi falsificatorii de carduri când nu ai programatori, la fel de greu pe cât e să prinzi un Porsche cu un Vento 1.4 şi să tragi cu Carpaţi în cel care îţi opune o puşcă Tigru 9,3×64. Mai ales când Statul o duce cam prost cu banii, dar orice Gigel jonglează cu sutele de mii de euro după ce a vândut terenul moştenit de la bunica.
Astfel încât conu’ François-Vodă de la ţară are de îngropat şi el creşterea economică precum confratele său estic, are de creat un deficit bugetar, de jucat cu cotele de impozitare, şi probabil o să cadă din funcţie pentru a i se pune în loc un Boc de-al lor 🙂
~Nautilus
Stii, imi aduc aminte de o stire de acum 1 an. Stirea spunea ca Franta si Germania vor crea un sistem pilot de unificare a sistemului fiscal si de taxe.
http://translate.google.ro/translate?hl=ro&langpair=en%7Cro&u=http://www.ixgw.com/2012/02/france-and-germany-from-2013-began-to-unify-the-corporate-income-tax/
http://translate.google.ro/translate?hl=ro&langpair=en%7Cro&u=http://www.finfacts.ie/irishfinancenews/article_1023968.shtml
Europa nu va fi cu adevarat o economie solida pana nu va adopta un sistem fiscal comun,cote de impozitare comune, moneda comuna, pedespse comune , urmarire a agentilor economici comune si nu in ultimul rand disciplina bugetara (fara imprumuturi aberanta rostogolite si parainvartite). O problema va fi Anglia, dar se poate rezolva prin cotatie fixa fata de Euro, atfel se elimina speculatiile. Deasemenea obligatoriu este eliminarea paradisurilor fiscale gen Cipru.
La fel trebuie adoptata o politica fata de specula chinezeasca care tine yuan-ul subevaluat la cota fixa fata de dolar si asta prin protectionism vamal si chiar boicot.
Din cite inteleg eu romanii is fac sperante legate the UE si Euro mai mult din cauza lipsei de incredere in proprii politicieni si mai ales in propriile abilitati. Chiar daca se pot gasi justificari pentru aceasta atitudine, a o accepta e imposibil.
In primul rind romanii (si Romania) trebuie sa inteleaga ca nu mai sint intr-o tara autosuficienta, in care totul trebuie si poate fi produs pe plan local. Vor trebui sa devina specializati in ceva, cei mai buni la ceva, urmind ca tot ceea ce nu produc eficient pe plan local sa importe. Evident, intotdeauna constructii, sanatate, invatamint, multe servicii si agricultura vor fi o mare parte din economie, dar fara un virf de lance acestea nu pot exista.
Pina isi gasesc nisa in care sint supercompetitivi, romanii vor trebui sa-si mentina orice avantaj: de la taxe de import, la subvenii in anumite sectoare, educatie pe gratis, o moneda pe care o pot deprecia, cind au nevoie.
Actualmente, prin conformarea la normele europene Romania incearca sa atraga capital strain. Din pacate, daca nu se va inregistra un progres rapid in eficienta administratiei, in legislatie si mai ales in educatia populatiei (care trebuie sa realizeze ca se afla intr-o competitie mondiala si ca descurcatul pe plan local e doar o solutie temporara), Romania va esua. In aceste conditii va fi imposibil sa renunte la unul din putinele avantaje pe care le mai are: o moneda independenta.
In concluzie, Euro va avea sens in Ro doar atunci cind romanii vor fi tot atit de productivi, iar administratia va fi la fel de eficienta ca in tarile care acum sint in Euro.
Si ai inteles foarte bine! Neincrederea in propia clasa politica ii face pe romani sa imbratisesze UE si Euro fara sa se gandeasca prea mult.
Economia României: înainte cu pasi mici – raport 2011 si analiza previzionala 2012-2013 a Unicredit Tiriac (de citit mai ales ultimele pagini 11-12):
http://comunicareunicredit.ro/newsletter/2012-05-10/raport.pdf
” – Economia României îsi revine lent, din cauză că cererea internă si cea externă nu cresc concomitent. PIB ar putea
creste cu 1,2% în 2012 si 2,3% în 2013, în termeni reali. Cresterea economică este dependentă de situaŃia din zona
euro.
– Ajustarea dezechilibrelor economice va încetini. Deficitul contului curent ar putea rămâne peste 4% din PIB, în timp ce
deficitul bugetar s-ar putea reduce la 3% din PIB. Datoria publică limitată la 40% din PIB.
– InvestiŃiile străine sunt reduse si trebuie compensate cu o absorbŃie mai bună a fondurilor europene.
– Relaxarea politcii monetare a fost benefică pentru costul împrumuturilor în lei ale Ministerului FinanŃelor Publice. BNR
ar putea duce dobânda cheie la 5%.
– Impactul politicii monetare asupra costului creditelor este amânat deoarece piaŃa interbancară nu este o alternativă
viabilă de finanŃare pentru bănci. Ca urmare, dobânzile la depozite rămân ridicate, iar cele la credite nu se pot reduce
mai repede din cauză că marjele de dobândă sunt deja cele mai reduse din Europa Centrală si de Est.
– Leul s-ar putea aprecia faŃă de euro dacă exporturile îsi revin. Deprecierea peste 4,4 RON/EUR este puŃin plauzibilă.
– Sistemul bancar a încheiat în pierdere 2011. Rezultatele ar putea fi marginal mai bune în 2012. Riscul contagiunii de
la problemele din Grecia este limitat. „