Iranul,Rusia, Irakul si Hezbollah singurii prietenii ai lui Assad

La inceputul acestui an Iranul a deschis o linie de credit in valoare de un milliard de dolari, majorata apoi la patru miliarde, pentru a  permite Siriei sa cumpere bunuri din Iran. Cumparaturile  ajung in Siria fie prin Irak, pe cale rutiera, fie pe calea apei prin porturile siriene de la Meditearana.

Prin aceasta linie de credit Teheranul inceraca sa sutine regimul Assad, iar acesta la randul sau spera sa poata importa astfel bunuri strict necesare in valoare de 100 milioane de dolari pe luna. Bineinteles ca aprovizionarea este destul de problematica datorita rebelilor si a irakienilor sunniti care fac tot ce pot sa blocheze aceste transporturi, asadar baza aprovizionarii Siriei sta in porturile de la Mediterana, de unde si concentrarea fortelor siriene guvernamentale pe securizarea litoralului si rutelor care leaga aceasta zona de capitala Damasc.

De altfel si prezenta militarilor rusi in baza navala de la Tartus, sau prezenta permanenta a navelor militare ruse se pare ca urmaresc exact acelasi obiectiv: pastrarea porturilor deschise si descurajarea oricarei blocade occidentale. Iar pentru blocada Siria are rachete anti-nava rusesti foarte moderne.

In aceesi ordine de idei, Irakul a sarit si el in ajutorul regimului de la Damasc, dislocand de curand 20000 de  militar pe granita comuna, misiunea acestor trupe fiind sa lupte impotriva rebelilor si sa mentina traseele de aprovizionare dinspre Iran deschise.

Astfel ca in ultimul timp, aceasta alianta ad-hoc formata din Iran si Rusia in mod oficial, Irakul, mai neoficial si intrarea in lupta in mod deschis a Hezbollahului, a inceput usor-usor sa schimbe balanta puterii intre guvernul de la Damasc si rebeli, in defavoarea celor din urma.

Rusia si Iranul, in acord cu Al-assad incearca sa puna pe picioare o conferinta internationala de pace, cu implicarea tuturor partilor, numai ca acest lucru se dovedeste extrem de dificil de pus la punct datorita lipsei de coerenta a rebelilor sirieni, multi dintre ei luptand unii impotriva altora si astfel nu exista, de partea rebelilor, o voce unitara, cineva cu care s-ar putea negocia.

Sursa: strategypage

GeorgeGMT