Proiectele „Localități și locuri ale memoriei din comunitățile istorice românești din Ucraina (regiunile Odesa, Cernăuți, Transcarpatia)” și „Localități și locuri ale memoriei din comunitățile istorice românești din Ungaria și Serbia (regiunea Voivodina)”, care presupun realizarea unor hărți online ale arealelor din Ucraina, Ungaria și Serbia (regiunea Voivodina) în care se află comunități istorice românești, pot fi urmărite pe pagina de Facebook a Compartimentului Comunități Istorice din cadrul Institutului Cultural Român. Hărțile au fost realizate în perioada aprilie-decembrie 2020, respectiv mai-decembrie 2020.
În acest sens, a fost elaborată câte o hartă pentru fiecare din spațiile: Odesa, Cernăuți, Transcarpatia (Ucraina), Voivodina (Serbia) și Ungaria, hărți ce marchează și descriu, prin texte explicative însoțite de fotografii, localități și locuri ale memoriei comunităților istorice românești din aceste state vecine României.
Materialele pot fi accesate de către cei interesați pe pagina de Facebook a Compartimentului Comunități Istorice, accesând linkurile prezentate mai jos:
https://www.google.com/maps/d/viewer?mid=15QJKQjC4zjsVKR3VlA4V0hPzZBjL6ldL&ll=46.73821814180154%2C29.750930649999994&z=8 (harta regiunii Odesa)
https://www.google.com/maps/d/viewer?mid=1CVJHNE13unPwPbx25nBB9E9QR9KlJVTT&ll=48.20125892258392%2C26.22129580000001&z=9 (harta regiunii Cernăuți)
https://www.google.com/maps/d/viewer?mid=1ItucDT18HzDKmajy4qud0188z2-s0HU6&ll=48.42040196696656%2C22.962516268308853&z=9 (harta regiunii Transcarpatia)
https://www.google.com/maps/d/viewer?mid=10x09APzjQ3UhFlccZp2lVmvsNqb1eXLz&ll=47.13794238490569%2C21.918312592199626&z=8 (harta Ungariei)
https://www.google.com/maps/d/viewer?mid=1vsldI8b-cme9EtUqqnF4iWo3wl8o2yfV&ll=45.40313302976556%2C20.201082999999997&z=8 (harta regiunii Voivodina din Serbia)
Autorii hărții online cu localități și locuri de memorie ale populațiilor de origine română din Bulgaria sunt: dr. Emil Țîrcomnicu, cercetător gradul I, specialitate etnografie, Institutul de Etnografie și Folclor „C. Brăiloiu”, secretar general al Societății de Cultură Macedo-Română, președinte al Comisiei Naţionale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial de la Ministerul Culturii și drd. Cătălin Alexa, cercetător, specialitate etnografie, Institutul de Etnografie și Folclor „C. Brăiloiu”.
Autorii hărții online cu localități și locuri de memorie ale românilor timoceni din Serbia sunt: dr. Ivica Glišić (Ivița Glișici), preşedintele Forumului European pentru Istorie şi Cultură, filiala Serbia, și istoricul și etnologul român dr. Slavoljub Gacović (Slavoliub Gațovici).
Autorii au elaborat câte o hartă pentru fiecare din spațiile: Serbia de sud-est (Timocul sârbesc) și Bulgaria (Timocul bulgăresc, Valea Dunării, Cadrilater, localitățile aromânești), hărți ce marchează și descriu, prin texte explicative însoțite de fotografii, localități și locuri ale memoriei comunităților istorice românești din aceste state din vecinătatea României.
Materialele pot fi accesate de către cei interesați pe site-ul oficial al ICR și pe pagina de Facebook a Compartimentului Comunități Istorice, putând astfel ajunge la un public numeros, ce poate consulta aceste date de oriunde și oricând, accesând linkurile prezentate aici:
https://www.google.com/maps/d/viewer?ll=43.009009563760436%2C24.28179110974567&z=8&mid=1Id-QGPld_28jIoGqgTfUB1eGvC_pPwaX (pentru harta Bulgariei)
și https://romanidintimoc.webflow.io/ (pentru harta Serbiei/Timoc).
Surse:
Daca Mihai Viteazul traia suficient poate ca aveam granita pe litoralul dalmat si albanez.poate si la egee.Le lasam thassos-ul la greci ca oricum il invadam an de an.Lider zonal fratzica,vorba lui tzapu’ constantinescu
si acum daca n-am fi asa corupti am da lectii prin zona
Expansiunea slavă continuă și azi: https://www.g4media.ro/breaking-un-cercetator-rus-care-pretinde-ca-dacii-se-trag-din-slavi-a-primit-interdictie-de-intrare-in-romania-el-urma-sa-promoveze-teza-ca-limba-romana-nu-are-nici-o-legatura-cu-limba-latina.html
„„Triburile dacilor: cine și de unde sunt””
trebuia completat cu „Moscova stie” 🙂
Marelui Frate i s-a pus pata pe noi: https://www.contributors.ro/marirea-si-decaderea-slavilor-in-arheologia-din-rss-moldoveneasca-pe-marginea-unei-teze-de-doctorat/
pai trebuie sa ne elimine identitatea prin orice mijloace posibile.
Cand dacii erau in apogeul lor istoric, nu era vorba de niciun picior de muscal pe lumea asta. Poate ca uniunea politica a romanilor prin Mihai Viteazul s-a facut tarziu, partial si pentru extrem dee scurt timp, dar asta a creat un precedent si ivanii stiu asta, la fel ca multi altii care se tem de latinitatea rasariteana. Acest lucru s-a vazut in 1918 si prin politica purtata de Romania vis a vis de romanitatea din Balcani pana in de la unirea principatelor pana in 1948.
Precedentul exista si ei se tem al dracului de tare de noi, asa haotici cum suntem noi acum. Atata timp cat inca vorbesc romaneste, chiar daca nu stiu prea bine ce sunt si care le este adevarata origine, faptul ca ei inca nu au fost asimilati le da fiori multora. Trebuie doar sa apara scanteia care sa aprinda speranta….atat!
Formidabile informațiile și hărțile.
Acum, ca să fim corecți, realitatea „de pe teren” este cu totul alta, în sensul că sunt mai mulți români decât cei declarați.
Vă dau un exemplu, trăit pe viu în anul 2009 când am fost la o cununie civilă în satul Doliașnița din Serbia, unde tot satul vorbea românește, adică neaoș în grai bănățean. Eu cu soția, cât am stat acolo, vreo 4 zile, am vorbit cu toți cei din sat în limba română, inclusiv după ce ne-am aburit.
Un singur copil, de vreo 14 ani, crescut la Belgrad, nu vorbea în limba română.
Și încă un aspect, la cununia civilă, primarul a oficiat-o în limba sârbă dar răspunsul mirilor a fost DA (aici slavona este română). Nepoata mea de văr primar, care nu știa nici ea o boabă sârbește, a dat din cap, pe verticală, și a spus DA când a înghiontit-o mirele.
Bine că n-a fost cununia în Bulgaria, unde datul din cap are semnificație inversă decât în limba română.
Alibunar, Satu Nou, Uzdin, pe lângă Panciova, au comunitate puternică prin Canada. Ei, ca și câteva sate de pe Valea Timocului, aveau la un moment dat un ziar in limba română, parcă Grai Nou îi zicea.
Un grai mai arhaic, dar excelent de citit și urmărit.
Și acolo se plângeau de presiuni din partea autorităților spre slavizare.