Munitia Volcano

Volcano este o familie de munitii ghidate, cu bataie extinsa, pentru tunurile navale de 5-inch (127mm), destinate in principal folosirii pentru suport naval de artilerie impotriva obiectivelor de la uscat.

Tehnologia este bazata pe un proiectil stabilizat aerodinamic, cu sabot detasabil, capabil sa asigure o crestere a razei de tragere pe baza cresterii vitezei initiale si a profilului aerodinamic imbunatatit prin solutia subcalibru. Aceasta solutie nu implica propulsia reactiva.

Proiectilele subcalibru sunt complet interoperabile cu toate tipurile de tunuri navale de 5-inch (127mm) si, in special, potrivite pentru Oto Melara 127/54 si pentru noul 127/64Light Weight.

Configuratia munitiei include:
– munitie neghidata, capabila sa bata 70km, cu multiple variante de incarcatura de lupta;
– munitie cu ghidaj terminal IR, cu raza marita de tragere impotriva tintelor navale, cu o bataie de 70km;

– munitie cu ghidaj inertial si GPS pentru bombardament asupra tintelor de la uscat, cu o raza de lovire de 100 km, pentru tunul 127/54, si de 120 km , pentru tunul 127/64LW.

r

Conform celor de la Oto-Melara programul intentioneaza sa ofere navelor de lupta capabilitatea de a lovi cu precizie, la mare distanta, tinte cu o raza cca 250m (de ex o companie de tancuri sau instalatii logistice), tinte cu o raza de cca 100 m (de ex. punct comanda brigada) si tinte de precizie, cu o raza de pana in 10 m (de ex. buncare si vehicule).

 

Pentru munitia ghidata, aceasta incepe o planare controlata GPS/IMU, la 60 secunde dupa tragere, cand lovitura se afla la cca 50km si la apogeul traiectoriei balistice (18km altitudine). Faza de planare dureaza intre 140-230 sec iar faza terminala, cand se executa top-attack, cu ghidaj GPS/IMU dureaza alte 10 secunde.

Pentru varianta cu ghidaj terminal IR, Oto Melara intentioneaza oferirea unei capabilitati de lovire antinava, la mare distanta, inclusiv impotriva navelor rapide de patrulare, de dimensiuni mici.

In aceasta versiune cautarea terminala a tintei incepe cand lovitura ajunde deasupra zonei tinta, la o altitudine de 2500m

In ambele moduri lovitura cara o incarcatura de lupta pre-fragmentata semiperforanta. Pentru toate variantele acuratetea loviturii este de sub 20 m.

j

 

v

 

Succesul testarilor pentru 127 mm a dus la extinderea cercetarilor si testelor pentru munitie Volcano calibrul 76mm (cca 300 turele Oto Melara 76mm se afla in serviciu in mai multe flote militare, inclusiv a noastra). La ultimele teste balistice au lovit tinte situate la 40km, fapt ce ofera capabilitati crescute navelor de mici dimensiuni (fregate, corvete, nave de patrulare) dandu-le posibiltatea sa angajeze tinte terestre si navale de dincolo de raza de tragere a artileriei adverse. Italienii spera sa introduca in serviciu munitia Volcano 76 mm incepand cu anul 2015.

 

Cerintele operationale pentru o o bataie extinsa, definite initial de marina italiana au fost recent impartasite si de armata de uscat italiana dar si de cea germana.
Ca o consecinta se intentioneaza extinderea familiei de munitii subcalibru la calibrul 155mm (italienii testeaza, impreuna cu germanii de la Diehl, munitii subcalibru pentru 155mm) si la calibrul 105 mm (momentan este la nivel de intentie).

Totodata, italienii si-au anuntat intentia de a NU extinde familia Volcano pentru calibre EST (152 si 122 mm).

 

Cercetarile pentru obtinerea unei raze de tragere marite au avut loc in mai multe tari, solutiile cele mai intalnite fiind Base Bleed care permite o extindere a razei de tragere de cca 30%, RAP (Rocket Assisted Projectile) si solutia cu eleroane de ghidaj, fara propulsie suplimentara, ilustrata cel mai bine de catre Excalibur.

Comparativ cu acestea, solutia subcalibru, stabilizata aerodinamic, cu ghidaj IMU/GPS sau IR terminal, prezinta avantajul sporului de raza de tragere (de 3-4 ori fata de 30% pentru solutia Base Bleed), al uzurii reduse a tevii tunului (fata de solutia RAP care reduce la jumatate durata de viata a tevii) si al costului (cca 40.000$/127mm si 20.000$/76mm fata de Excalibur care a pornit de la 54.000$ si a sarit de 100.000 $ pe lovitura).

 

De ce ne-ar interesa pe noi munitia Volcano, avand in vedere flota “numeroasa” de care dispunem?

 

Pentru calibrul 76mm cred ca nu e nevoie sa spunem de ce. Deocamdata nu avem decat doua sisteme Oto Melara 76mm, pe 22-uri, dar e mai mult ca sigur ca vor dota si viitoarele corvete.

Cu mici ajustari, lovitura subcalibru ar putea fi folosita si pentru tunurile 76,2mm dar nu stiu cat vor mai fi folosite aceste nave si tunurile lor in flota noastra. Poate, dupa taierea navelor, vom utiliza turelele ca artilerie de coasta (zic si eu).

 

Pentru calibrul 127mm aparent nu ar trebui sa avem vreum interes doar ca, foarte aproape de acest calibru, avem tunurile de 130/58 mm, vreo 75 bucati, produse la Resita, momentan in rezerva, cu o bataie de 27km (fara munitii speciale).

Cum Romania a capatat experienta din productia de munitie subcalibru stabilizata aerodinamic, cu sabot detasabil, producand munitii de acest tip, incepand cu calibrul 25mm si pana la 100mm, nu cred ca ar fi un efort extrem de mare si de costisitor pentru a adapta lovitura subcalibru de 127mm pentru tunul de 130mm. La lovitura propriu-zisa nu trebuie umblat ci trebuie adaptati sabotii detasabili pentru a se potrivi cu incarcatura de azvarlire si teava de 130 mm.

Sigur, trebuie facute foarte multe teste balistice pentru a modifica softul de calcul balistic conform noilor parametri.

Ce bataie ar avea tunul de 130mm cu astfel de munitie e greu de spus. Am putea face babeste, cu o mare marja de eroare: daca pentru tunul de 127/54 obtinem 100 km iar pentru tunul 127/64 obtinem 120 km, pentru tunul de 130/58 (cu o incarcatura de azvarlire cu cca 5% mai mare) am putea obtine o bataie de 110-113km dar asta nu se va putea stabili exact decat dupa teste repetate.

 

Ce ar insemna asta?

 

Ar putea insemna o revitalizare a programului ATROM, utilizand calibrul 130mm in loc de 155mm, mai usor cu cateva tone, cu o bataie si o cadenta mai mare de tragere, o crestere a mobilitatii si o reducere importanta a costurilor sistemului.

Un astfel de sistem, cu o bataie in jurul a 100 km, ne-ar putea oferi o aparare de coasta cu bataie mai mare decat a sistemelor mobile Styx, cu o mobilitate mai mare si cu o “speranta de viata” mult mai mare in caz de conflict. Sistemul datalink si raza mare de tragere le dau posibilitatea de a se dispersa pe distante mari, efectuand, coordonat, trageri precise asupra unei tinte navele (de exemplu putand sa loveasca o tinta navala, in fata Constantei, avand un tun amplasat la Mangalia, unul la Medgidia, unul la Murfatlar, altul la Cogealac, Corbu etc.)

Ca utilizare in operatiunile terestre, sistemul poate oferi o solutie de combatere a artileriei cu bataie lunga, a suparatoarelor Smerch, Uragan si alte MLRS, la fel cum poate lovi sistemele, punctele de comanda, comunicatii, depozitele si elementele de infrastructura, adanc in spatele liniei frontului.

Combinat cu sisteme de detectie a radarelor antibalistice (statii gonio) sistemul poate lovi aceste radare, inainte ca ultimele sa poata sa-si stranga catrafusele si sa-si schimbe pozitia.

Un succes al unei astfel de adaptari ne-ar da posibilitatea ca, atunci cand cand italienii vor omologa munitia de acest tip pentru calibrul 155 mm, sa putem efectua adaptarile necesare pentru 152mm si, mai tarziu, cand vor introduce munitiile pentru 105mm sa putem face adaptarile pentru 100mm, pentru tancuri si tunuri AT.

Ca vom cumpara munitii si vom face adaptari sau vom cumpara licente si vom face modficari sau, pur si simplu, vom face reverse engineering pentru calibrele noastre ori vom dezvolta munitiile in baza propriilor cercetari este mai putin important.

Important este sa ne miscam pentru ca toata lumea incearca sa mearga in aceasta directie si nu este bine sa ramanem in urma.

 

Eroul Bula

 

38 de comentarii:

  1. Marius Zgureanu

    Foarte interesant….
    Tunurile noastre de 130mm au fost construite special pentru a bate la distante mari, insa munitia nu prea le-a ajutat pana acum.

    Conceptul de mai sus ar fi un motiv suficient de reactivare si eventual de completare a artileriei de 130mm. Pentru ATROM sau cum s-ar mai numi, deoarece e vorba de serii mici, putem folosi si tunuri 155mm importate, dupa mine campionul putand fi M777 155mm Lightweight Field Howitzer Portee System.

    La un moment dat tot va trebui ca ai nostri sa teaca la cal.155mm, si atunci ar fi interesant de produs sub licenta aceeasi piesa, fiind vorba de un necesar de cateva sute de bucati de tunuri care sa inlocuiasca ce avem acum…
    Doar daca nu cumva vor sa desfiinteze cu adevarat arma artilerie.

    • Banuiesc ca va trebui sa trecem la 155 dar cum asta va dura ani (vorbesc de adoptarea in masa a calibrului) solutia cu 130mm mi se pare extrem de fezabila si ar fi pacat sa nu profitam ca le avem.

    • Sistemul M777 trebuie urmarit pentru ca e interesant pentru misiuni externe. Incap 2 bucati intr-un Hercules si ar permite conectarea logistica cu aliatii.
      Prima lui problema este costul care este apreciat de Army-Guide la o medie de aproape 1,2 milioane $ bucata.
      In privinta utilizarii pentru Volcano, piesa are doar 39 calibre iar pentru a obtine o viteza initiala mare a loviturii ai nevoie de o teava mai lunga, undeva la 52 calibre.
      Cei de la BAE (din nou banditii astia) intentioneaza sa dezvolte sistemul pentru 45/52/54 calibre dar nu se stie in ce stadiu sunt si cam la ce pret ar ajunge.

  2. Scuzele mele da 70 km nu se afla cam prea departe? Cum naiba ochesti ?! (ma gandesc la curbura pamantului.. ma rog nu ma pricep sa cqalculez da poa e vre-un artilerist de „mare calibru” pe aici). Deci fara avoiateo de observatie sau si mai bine sateliti ce dracu7 faci cu asa performanta? Tragi asupra unor tinte fixe (cladiri) cu subcalibru ?! Sperand sa cazxa peste o santinela sau masina lu’ stabu’?!
    Tinte aeriene? LA ce inlatime trebe sa zboare aia ca sa fie vizibili la 70?

    • Partial ti-ai dat raspunsul. Sateliti, drone, avioane, cercetasi pentru o parte din obiectivele din spatele frontului.
      Pentru contrabaterie, pe langa metodele de mai sus mai ai posibilitatea radarelor specializate pentru asa ceva (momentan avem cateva junghiuri rusesti dar va veni vremea sa le inlocuim.
      Cel mai simplu este cu statiile radio si radarele inamice pentru ca nu-ti trebuie decat doua statii gonio fixe sau una mobila pentru a determina pozitia emitatorului.

    • e f simplu de calculat. Sunt formule de calcul pe care le invata si cei de la politehnica. Eu chiar asta am primit la examen in primul an la Mecanica. Nu mai stiu formulele dar se calculeaza relativ usor.

      • Corect. Despre aruncarea sub un unghi dat, in vid, se invata in clasa a IX-a, la fizica. Pornind de aici, introduci curbura pamantului, variatiile de presiune atmosferica (sol->18km altitudine->sol), umiditate, directia si forta vantului, temperaturi si ……….. oricum, pentru asta exista calculatorul balistic.

    • Ai vrut artilerist :)?
      Nu sunt mare (doar ca si kg) dar exista ceva numit tabla de tragere si calcule cu ditamai manualul de logaritmi pe stil vechi sau un mic programel (chiar este mic) intr-un calculator balistic.

      Ca sa nu credeti ca tragerea la 70 km este ceva nou mai bine citeste si asta : http://en.wikipedia.org/wiki/Paris_Gun

      Krupp isi stia meseria foarte bine!

      Tragerea la distanta mare este tragerea artileristica adica prin ochire indirecta si este strict pentru tinte de suprafata si nu punctuale. Este complet diferita fata de tragerea cu tunurile antitanc.

    • Domni9lor va multumesc insa daca as fi recunosctaor dacva mi s-ar zice care este distanta la care o magaoaie de 20 mtri inaltime este ascunsa total de curbura pamantlui …
      Oricvum ramane intrebarea principala : noi am avea cu ce sa folosim capcitatea de a trage la 70 km ?! Saetleiti samd ?! Daca nu ce chichirez ?!

      Domnule Lucian 74 stiu despre Paris Kanone. Da mai stiu ca nici mare lucru nu a facut desi avea un obuz ce ducea ceva explozibil . Asa ca stimate domn am ceva retineri al idea de a trage cu subcalibru asupra unei localitati mai grasute ..
      Caci asta era intrebarea mea.. la 70 de km poti stii ca „acolo” e o nava (fie ea si un nenorococit de cargobot ruginit ce se taraste cu 10 noduri) pe care poate cateva din astea l-ar scufunda ) si merita sa tragi sau arunci cu obuzele la intamplare ?! Caci sa vedem din text care sunt obiectivele ptr aceasdta munitie : punct comanda,. buncare si vehicule, nave. Nu localitati !!!

      Deci stimati domni – se merita?! Repet – scula ar fi minunata. Insa trebe sa stii ca „acolo” e si altceva decat camp (si daca nimeste un autoturtism tziovil inseamna ca ia stricat orzu pe gasca!!) Stiti cestia aia cu caru si boii ..

      • cum spuneau si cei de mai inainte, la distante de ordinul a 40-50-70 de km se folosesc extensiv mijloace ajutatoare: dirijarea focului din aer (avioane specializate sau mai nou drone). Chiar inceputul aviatiei militare pt. asta a si fost la inceput: dirijarea artileriei. Cuirasatele aveau in WW2 hidroavioane ambarcate fix pt. recunoastere dar si reglarea tirului, in primul razb. din Golf e de notorietate episodul in care soldati irakieni s-au predat unei drone de reglare a tirului, samd. Pt. a sti ce nava ai la 70km ridici in aer la 3-4000m o drona echipata cu camera de luat vederi in vizibil s iinfrarosu si o identifici.

        • Domnu7le asa ca sa ne integem : Noi avem mijloaacele repective la care va referiti? Da sau nu?
          Noi avem in plan sa achizitionam respectivele mijloace? Da ssau nu?
          Daca nu atunci cum le-am putea folosi la capcittatea lor?
          Daca nu avem si nu vom avea ce rost mai are sa ne dotam cu asa cev a?

          Aceasta este nelamurirea mea nu teoria ,…

      • o tragerea la distanta mare este cu foarte putine exceptii o tragere de suprafata si nu punctuala.
        Tragerea indirecta poate fi facuta si la cateva sute de metri fara sa se vada tinta. Ex: aruncator de bombe ascuns intr-o curte care trage in oras.
        La obuzier se practica tragerea din vai sau din rampa pe dealuri. Coama dealului va fi in fata piesei de artilerie si nu o sa vezi prin deal nici daca esti Superman..

        Elementele unitatii de artilerie sunt cele trei puncte:
        1) Punct de tragere: este punctul de unde se face tragerea si in mod normal aici se afla mai mult decat o singura piesa de artilerie. Poate fi un pluton de tragere, (3-4 piese de artilerie. Ex: obuziere, aruncatoare, APRA etc) o baterie (9-12 piese) sau mai mult pana la stiul sovietic cand inghesuiau 100 de piese pe 1km².

        2) Punct de comanda: este punctul de unde se dau comenzile de tragere, se fac claculul corectiilor si se transmit reglajele si se indica tipul munitiei (exploziv, incendiar, fugas, etc), tipul focosului (Ex: RGM2, numa’ cu asta am tras dar exista caruta de ele la Tohan http://www.tohan.ro/FUZES%20FOR%20ARTILERY.html), intarzierea (instantaneu, cu intarziere mica, cu intarziere sau cu reglaje pt focos cu explozie in aer, etc) si numarul de lovituri (1 lovituara sau salva de numere pare. Poate sa zica si 10 lovituri.).

        3) Punct de observare: este punctul de unde se observa tinta si efectul asupra tragerii. In cazul artileriei era ales cu predilectie un punct inalt (deal, turn de biserica, bloc turn, etc) sau pe stil „aerian”: balon cu heliu sau hidrogen (Romania a folosit asta in primul razboi mondial), avion, elicopter, sau mai nou drona sau chiar satelit (daca timpul permite).

        In functie de situatie punctele astea pot fi comasate.
        De exemplu la tragerile antitanc este ceva normal ca totul sa se afle in acelasi punct deoarece tragerea este directa pe tinta si se executa la tinta punctiforma si la o distanta la care obuzierul doar se „incalzeste”.
        Daca tancul vine peste obuzier, atunci astia de la obuzier nu mai asteapta nici o comanda si baga pe teava un proiectil cumulativ cu ampenaj si vor trage direct.
        Nici un tanc nu o sa vrea sa incaseze un proiectil cumulativ de 152 mm ! Este ca putere cu multisor peste ceea ce cara ca si munitie un T90 sau M1 Abrams! Partea naspa este ca tragerea este lenta si obuzierul ar face bine sa vada tancul primul, altfel vor fi eroi.

        Pentru tragerile lungi (de distanta), in general sunt folosite doua tipuri de trageri de artilerie clasica (fara ghidaj activ al proiectilului).

        1) Tragerea cu caroiaj. Se foloseste cu precadere in conditiile in care este un cercetas bagat in fata si in mod sigur orice transmisie radio este interceptata dar se mai foloseste si la gasirea tintelor de ocazie.
        Tragerea se face prin fraza cheie „tragere cu caroiaj” urmata de trei serii de numere care reprezinta: numarul hartii (pot fi „n” pentru aceeasi zona), numarul caroiajului/sablonului (chestia aia de plastic cu grila, si astea pot fi „n” modele. A scapat unul in pensie 🙂 http://www.okazii.ro/militarie-razboaie/altele/sablon-militar-a57693550 ) si transmiterea identificarii careului de pe sablon cu cel de pe harta (aici ai o harta militara cu caroiaj http://www.peteava.ro/id-427951-harta-militara-a-romaniei). In cazul acesta se poate face o indicare foarte rapida si foarte precisa a zonei unde se afla o tinta. Chestia asta se inlocuieste acum cu un caroiaj pe un banal aparat GPS. A nu se uita ca exista si aparate de bruiaj a semnalului GPS 😛 si drept urmare tragerea pe caroiaj inca nu a murit.

        2) Tragerea indirecta clasica.
        Asta presupune tragerea la distante mari fara vizibilitate directa si inseamna foarte multa geometrie. Pe bune!
        Unitatea de artilerie (punctul de tragere aici) isi ia un reper cat mai departe pentru ca sa mareasca precizia si astfel isi vor calcula unghiurile la care se regleaza obuzierele. La Sibiu era ales cu predilectie turla cea mai inalta de la palatul tiganilor. Era imposibil sa o confunzi!

        In punctul de observare (vorbim de 70 de km?) care poate fi o drona sau avion de recunoastere la inaltime foarte mare sau un cercetas foarte bine tupilat 🙂 da niste coordonate si piesa de artilerie cea mai din stanga va trage un proiectil exploziv sau cu fosfor alb (ce naiba credeati ca fac israelienii in gaza? http://www.youtube.com/watch?v=BfcHVBIyJyA , . In cazul asta au fost ceva mai perversi si au detonat in aer proiectilul si se poate spune ca a fost cam intentionat si palestinienii cam au dreptate.). fosforul alb arde cu fum dens alb si este extrem de vizibil de la distante foarte mari.
        O tragere de genul asta este intentionata contra fortei vii sau neblindate si nu are nimic de a face cu marcarea obiectivului cum au declarat israelienii. Tragere intentionata cu fosfor alb: http://www.youtube.com/watch?v=qxfPCPA2d60
        Tragere de marcare sau de blocare cu fosfor alb: http://www.youtube.com/watch?v=owQI9NDR2ro

        Cercetasul va determina diferenta de distanta intre obiectiv si explozia de proiectilului cu fosfor sau exploziv si le va transmite mai departe. In cazul dronei chestia se poate transmite direct la punctul de comanda sau chiar la punctul de tragere daca astea sunt comasate. Se face calculul de corectie si INTREAGA unitate de artilerie face corectia.
        Daca urmatoarea lovitura cade in zona de efect atunci se trece la tragerea de efect in care intreaga unitate de artilerie poate executa foc de salva deoarece celelalte obuziere au executat reglarea tragerii fara sa traga.
        Ex: In cazul unei baterii de 9 obuziere de 152mm la o comanda de „10 proiectile vijelie foc” urmeaza o serie de tragere in care vor fi trase 10 proiectile de catre fiecare obuzier cat de repede se pot misca servantii. Rezulta o ploaie de 90 de proiectile de 45 de kg care pot cadea pe o suprafata de 2500-3000m². N-as vrea sa fiu acolo nici intr-un Landkreuze!

        Tragere punctuala este cam dubioasa deoarece presupune tragere de mare precizie ai nu prea vad sa faci asta contra unui tanc.
        O nava ar fi suficient de mare ca sa te iei de ea dar nici atunci nu o sa fie prea usor sau rapid. De asta s-a inventat Copperhead.
        folosind munitie subcalibru se scade sectiunea proiectilului ceea ce duce la reducerea influentei vantului si la marirea vitezei.

        La nave corectarea tragerii se facea din turnurile de artilerie si nu direct de pe turele desi si acestea aveau posibilitatea sa faca calculul si corectia. Punctul de observare fiind sus se putea vedea la distanta destul de mare.

  3. In plus, italienii sunt in plin proces de adaptare a munitiei Volcano (subcalibru, dirijata) pentru calibrul 76mm. La teste au obtinut o bataie extinsa la 40km, fara rachete ajutatoare, pastrand aceeasi cadenta ridicata de tragere. La fel, poate fi introdus pe turelele existente fara modificari de echipament. E bine ca fac italienii dar, cine stie, poate facem si noi in anii urmatori. Lovitura de 76mm Volcano iese undeva la 20.000 $ bucata (un sfert de Hellfire, dar cu o bataie dubla).

  4. Confuzie! MARE CONFUZIE!

    Proiectilele speciale cu ghidaj activ sunt o cu totul alta mancare de peste comparativ cu proiectilele subcalibre pe care Romania le-a produs indata ce Romania a primit drepturile de producere de la sovietici.
    Initial Romania a mai folosit munitie subcalibru atat timp cat a avut Panzer IV si a reusit sa obtina munitia speciala de la nemti (foarte putine!).
    BR350P este pentru tunul ZIS3 la care se face referire in articol.

    Productia speciala de APFSDS la care se face referire sau proiectilul de100 mm BM-412 Sg (sau M309) s-a redus doar la montarea aripioarelor si a echilibrarii proiectilului. Bara de carbura metalica venea din Israel.
    Acest proiectil este practic doar o bara metalica cu aripioare de stabilizare si un trasor in cur fara nici un fel de ghidaj activ si facut doar sa loveasca tinte la 4km. Ce experienta poti capata de aici pentru un proiectil exploziv facut sa loveasca la zeci de kilometri?

    Si ELMET si AEEA produc componente metalice pentru rachetele Python, dar asta nu inseamna ca maine vom produce Python 4.

    • Daca eram mult mai avansati probabil ca scoteam noi Volcano in locul italienilor dar asta e situatia. Macar avem un inceput.

      • totul se reduce la calcule economice.
        Cat investesti ca sa-l ai si daca se merita sa le produci.

        Asa as zice ca am pierdut trenul cand s-a pus problema cumpararii de F16 3rd hand si nu s-a trecut la Gripen.

        Suedezii aveau si au problema rentabilitatii fabricilor de piese si subansamble pt Gripen. Cu cat sunt mai multe avioane cu atat se reduc subventiile.
        Sincer, puteam sa afacem o afacere fantastica dar ne-am KKT pe noi cu vechitura licuriciului.

  5. proiectul obuzierul de 155 trebuia sa fie bonus la fregate. bietii resiteni de la „arsenal” au tot sperat, pana i-au concediat pe toti. poate ne spune bonbonel in urmatoarea carte dece nu a mai iesit nimic :)))))
    ps. nu va bucurati, n-am dat coltul, doar am citit, nu am vrut sa mai intervin. incepusera sa ma deranjeze discutii de genul „e platit de rusi ori de ….ailalti”
    o zi buna

  6. Cat costa lovitura?

    • Am vazut acum, scapasem fragmentul respectiv, cca 20.000 $ deci. Adica 25.000 probabil.

      Asupra unei companii de tancuri, nu prea vad efect.

      Dar merita o analiza, incepi sa mai vii cu picioarele pe pamant, Eroule Bula, dupa ce voiai sa transformi in crucisatoare de batalie niste monitoare :D.

      • Vlad, o companie de tancuri situata la 80-100km in spatele frontului nu inseamna o formatie de 10-15 tancuri in atac ci un grup de 10-15 tancuri aflate intr-o pozitie de pregatire a unei operatiuni sau de regrupare-realimentare. Asta inseamna ca, pe langa tancuri, vom avea cisterne, camioane cu munitie, autoateliere, trupa debarcata adica tinte neblindate/usor blindate, foarte tentante pentru lovituri de artilerie.

      • Inca n-am renuntat sa ma sui cu flexul pe Kogalniceanu dar trebuie sa fiu atent sa nu fie Nicusor acasa ca face scandal sa nu ma ating de monitoarele lui :-)))))

      • O companie de tancuri nu inseamna 10-15 tancuri in atac ci 10-15 tancuri aflate in pozitie intermediara, de pregatire a unui atac, sau in pozitie de regrupare-realimentare. Asta inseamna ca vor fi inconjurate de cisterne, camioane cu munitie, autoateliere, trupa debarcata, toate fiind tinte tentante pentru artilerie.

        • Vorbim despre o companie de tancuri situata la 80-100 km in spatele frontului.

          • -Eroul Bula: De acord, cu mentiunea ca nu cunosc vreo armata din lume in care logistica sa fie integrata in compania de tancuri. Te referi la logistica batalionului de tancuri sau blindate, a regimentului, a brigazii sau a diviziei.

            E altceva.

            George spune bine, se-ntampla ca la 100 km tancurile sa fie inca pe platforme cf, insa asta functioneaza in favoarea ideii tale (inseamna ca la 30 km sunt pe senile).

            Exista insa anumite probleme care nu pot fi expediate in cateva randuri si Ghita Bizonu le-a spus, cred si tu ai raspuns deja, dar nu e suficient.

            Sateliti nu avem. In caz de babardeala cu aia de la est, s-ar rezolva, dar nu cred ca e sanatos sa ne bazam pe sateliti.

            La noi UAV-urile nu sunt integrate ca in vest in M.U. de artilerie. Problema.

            Cercetarea in artilerie e… Depasita. Cercetare prin sunet din 1900 toamna, prin observare (mai moderna) sau prin radiolocatie (SNAR, alea nu-s chiar junghiuri, dar sunt cam vechi).

            Pentru lovituri in adancime iti trebuie niste ochi la fata locului si chiar daca artileria ar avea UAV-uri, in caz de probleme in est, n-ar zbura mai mult de doua zile.

            Chiar tragand intr-un batalion logistic, lovitura asta inteleg ca trebuie sa fie al dracu de precisa (2-5 m) ca sa aiba efect asupra tehnicii.

            Dar e o idee de analizat.

          • @Vlad
            Acum nu stiu cui se subordoneaza batalionul logistic dar e sigur ca la o etapa de regrupare-realimentare-pregatire de atac, tancurile vor vi inconjurate de cisterne, transportoare de munitie, autoateliere si trupa descalecata. Toate sunt tinte neblindate sau usor blindate si nu ai nevoie de lovitura de precizie ci de proiectile tip srapnel care sa explodeze deasupra aglomeratiei si sa gaureasca cu bile aceste tinte. Pe munitia APRA 122 mm exista incarcatura de lupta cu bile, cu capacitate de penetrare de 105mm. Cam asa ceva se foloseste si pe munitia Volcano, pentru tinte de suprafata mai mare.

      • Nu trebuie sa distrugi tancurile, e suficient sa le faci praf logistica si tancurile vor ramane doar de decor. Le-ai facut praf logistica, ai castigat razboiul. Iar tancurile, la 100km in spatele frontului, cel mai probabil ca sunt pe vagoane sau pe trailere, rareoir merg atat de mult pe senile.
        E mult mai ieftin sa faci zob o cisterna sau o masina-atelier, decat un tanc. Si mult mai facil. Cu tancul te bati doar cand il ai in fata ta, altfel cel mai bine este sa-i blochezi logistica si ai scapat si de tanc.

  7. Oooops, am aparut cu Eroul BulE :-))) Viteza, bat-o vina.

  8. Gasiti aici un videoclip interesant privind Volcano 76mm:
    http://www.youtube.com/watch?v=qFLortOOhsw

    • Buna tehnologia, dar asa cum apare si in video, e mai degraba counter-insurgency sau pentru cand ai superioritate aeriana si tehnica.
      De banii aia, o tara mica asa ca noi poate iese mai bine cu ceva gen hellfire sau maverick. Si pana la astea, vreo cateva duzini de Shadow UAV…

  9. Vad ca toti vreti sa loviti inamicul la distanta si va bazati masiv pe ELINT , dar oare tarisoara noastra amarata la capitolul buget de investit in armament de calitate, nu poate trimite niste ”ochi si urechi” calificate la fata locului ca doar avem speciali de toata mandria si sa puna asti-a un laser micut pe toata aglomeratia aia de la benzinarie, apoi dam cu tunurile alea minune in ei, asta daca munitia aia are si capacitate de a fi dirijata laser.
    Zic eu ca in caz de razboi, asta inseamna musai ca am fost atacati de cineva, si in conformitate cu doctrina ”Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
    Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;” nu e mai bine sa lasam in spatele liniei frontului partizani care sa fie ochi si urechi la tot ce misca!? Asta daca mai exista vreun program de genu asta prin planurile de aparare ale tarii!
    Ca daca te bazezi pe armata noastra de acum , si pe ajutorul pe care (daca)il mobilizeaza Nato, tot o sa dispara cateva sute de km pe directia lor de ofensiva.

    • Normal ca se poate, am spus mai sus despre cercetasi. In privinta iluminarii LASER nu cred ca ar fi o dificultate doar ca italienii au mers pe ghidaj inertial/GPS si ghidaj terminal pe IR. Probabil ca nu vor sa le trezeasca din somn senzorii de iluminare LASER.
      Solutia cea mai simpla este cu cercetasul care transmite coordonatele tintei apoi urmeaza snopul de proiectile.

      • mai pe romaneste ai zis pe simplu sistemul PT-PC-PO 😛
        Punct de tragere = acolo este obuzierul, MLRS, aruncatorul de bombe (nu ne place sa-i spunem mortier) etc
        Punct de comanda = de unde se fac calculele de corectie si comanda tragerii, Poate fi comun cu unul din celelalte doua puncte.
        Punct de observare = punctul de unde se face observarea efectului tragerii si se transmite deviatia tragerii.Ex: 300m stanga, 200m mai departe.
        Ce ai mentionat tu cu cercetas este specific tragerii in adancimea teritoriului inamic. Mai nou cercetasul poate avea si un superb iluminator laser care poate fi folosit si pentru marcarea tintei pentru un avion la mare distanta (nu trebuie sa fie doar obuzier.).

  10. Tehnologia este bazata pe un proiectil stabilizat aerodinamic, cu sabot detasabil, capabil sa asigure o crestere a razei de tragere pe baza cresterii vitezei initiale si a profilului aerodinamic imbunatatit prin solutia subcalibru. Aceasta solutie nu implica propulsia reactiva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *