Operatiuni militare uitate- Rimon 20

In 1970, Egiptul a lasat un razboi de uzura impotriva Israelului, numit “War of Attrition”, cu scopul de a recastiga teritoriile pierdute in “Razboiul de sase zile” din 1967. Chiar de la inceput, Fortele Aeriene Israeliene (IAF) au impus o superioritate aeriana completa atat asupra teritoriile ocupate in 1967, dar si asupra spatiului aerian egiptean.

Presedintele egiptean Nasser a cerut ajutorul Uniunii Sovietice. In perioada 24-25 ianuarie 1970 acesta a facut o vizita la Moscova unde a cerut insistent asistenta suplimentara, in special pentru apararea spatiului aerian. Astfel, URSS decide trimiterea in Egipt a Diviziei 18 Antiaeriene care includea avioanele MiG- 21 MF ale Regimentului 135, precum si baterii antiaeriene SA-2 si SA-3.

Chiar daca oficialii egipteni si sovietici au tinut sercret acordul, imediat dupa sosirea in Egipt a echipamentului sovietic, serviciul de informatii israelian a aflat de sosirea acestora, iar guvernul a fost imediat anuntat.

Guvernul israelian a luat decizia de a nu infrunta fortele sovietice si curand incursiunile israeliene in spatiul aerian egiptean au fost reduse, iar din momentul in care fortele sovietice au devenit operationale, acestea au incetat. Israelienii sperau ca acest lucru sa-i multumesca pe sovietici, dar spre sfarsitul lui aprilie 1970 acestia, impreuna cu fortele egiptene, au inceput sa desfasoare operatiuni de aparare antiaeriana in zona Canalului de Suez, periclitand astfel superioritatea aeriana a Israelului asupra acestei zone.

IAF a continuat misiuniile de atac impotriva cailor de transport si bateriilor antiaeriene egiptene, dar in Iunie si Iulie patru F-4 Phantom II israeliene au fost doborate de apararea antiaeriana combinata sovieto-egipteana. Increzatori dupa primele succese ale bateriilor antiaeriene, sovieticii au decis ca MiG-urile 21 sa intercepteze aparatele israeliene. In data de 25 Iulie, MiG-urile 21 sovietice intercepteaza un grup de A-4 Skyhawk israeliene aflate intr-o misiune de atac la sol. MiG-urile urmaresc avioanele israeliene pana in zona controlata de Israel, unul din aparatele A-4 fiind lovit de o racheta AA-2 Atol si fiind nevoit sa aterizeze de urgenta la baza din Rephidim.

Dupa aceste evenimente, guvernul israelian realizeaza ca politica de a nu intra in  conflict cu fortele sovietice este o politica pierzatoare, pentru prima data fiindu-i amenintata greu obtinuta superioritate aeriana. IAF propune o misiune de pedepsire a fortelor aeriene sovietice, IAF sperand ca un eventual succes ar intari moralul pilotilor sai, dupa recentele pierderi si nu in ultimul rand ar putea duce la o negociere de incetare a focului.

Seful IAF, Mordechai Hod alaturi de Seful Statului Major Generalul Haim Bar-Lev, a sustinut planul in fata guvernului israelian in data de 25 iulie. Cabinetul Goldei Meir a aprobat in unanimitate planul IAF si imediat s-a trecut la planificarea misiunii. In principiu, misiunea era o ambuscada pe care IAF o pregatea fortelor sovietice, tip de misiune pe care IAF o mai executase in trecut de cateva ori si pe care o denumise “Rimon”. Aceasta misiune a primit numele “Rimon 20” si s-a decis ca aceasta sa aiba loc pe data de 29 Iulie, ulterior amanata pe data de 30.

“Rimon 20” urma sa inceapa cu un atac, efectuat de catre Escadrila 69 de F-4 Phantom, asupra statiilor radar la sud-est de orasul Suez. Acesta parea un atac obisnuit pentru campul de lupta din jurul Canalului de Suez (un astfel de atac era efectuat in mod obisnuit de avioane A-4). Intre-timp, patru Mirage IIIC ale escadrilei 119 urmau sa intre in spatiul aerian egiptean in sud langa Hurghada simuland o misiune de recunoastere. Intentia era ca MiG-urile 21 MF sovietice sa atace Mirage israeliene si sa fie atrase  spre vest, moment in care cele patru Phantom-uri si alte patru Mirage IIIC ale escadrilei 117 sa intercepteze aparatele sovietice venind din est, incercuind astfel MiG-urile 21. Alte patru Mirage IIIC ale escadrilei 101 erau in stand by la baza Rephidim gata sa intervina.

MiG-21 MF

Lui Mordechai Hood nu ii placea sa lase nimic in voia sortii si pentru aceasta misiune a ales escadrilele cu cei mai buni si experimentati comandanti. Acestia au avut posibilitatea de as alege singuri pilotii cu care urmau sa-si indeplineasca misiunea.

Astfel:

Amos Amir- comandantul escadrilei 119, cu cinci victorii la activ a ales urmatorii piloti care sa-l insoteasca in misiune:

  • Asher Snir (11 victorii)
  • Avraham Salmon (6 victorii)
  • Avi Gilad (2 victorii)

Uri Even Nir- comandantul escadrilei 117, cu trei victorii la activ a ales urmatorii piloti:

  • Itamar Neuner (4 victorii)
  • Yehuda koren (7 victorii)
  • Kobi Richter (7 victorii)

Iftach Spector- comandantul escadrilei 101, cu opt victorii la activ a mers pe mana:

  • Michael Tzuk (2 victorii)
  • Israel Baharav (5 victorii)
  • Giora Ram-Furman

Mirage IIIC

Avihu Bin-Nun cu navigator Shaul Levi – comandantul escadrilei 69 – Phantom, cu doua victorii la activ a ales   urmatorii piloti si navigatori:

  • Aviem Sella(o victorie) cu navigator Reuven Reshef
  • Ehud Hankin (3 victorii) cu navigator necunoscut
  • Uri Gil (o victorie) cu navigator Israel Parnas

F-4 Phantom II

Echipa israeliana adunase un total de 67 de victorii in lupta si reprezenta elita pilotilor israelieni.

In dimineata zilei de 30 iulie, escadrilele de F-4 Phantom 69 si 210, escadrila 110 de Vautors, escadrila 113 de Ouragans si escadrilele de Skyhaws 115, 102 si 116 au executat un atac asupra pozitiilor egiptene din zona Canalului de Suez. Nu au intalnit opozitie din partea aviatiei egiptene si s-au intors in siguranta la baza. Dupa acest atac, Operatiunea Rimon 20 putea incepe.

La ora 14, escadrila de F-4 a lui Bin-Nun incepe atacul asupra statiilor radar de la Sohana. In acelasi timp, escadrila 119- Mirage IIIC condusa de Amor Amir a trecut Golful Suez la altitudine foarte mica si a virat spre nord urcand in acelasi timp la aproximativ 10.000 m. Cele patru Mirage, inarmate cu rachete AIM-9D, zburau in formatie stransa, astfel incat pe radar sa para un singur avion sau maxim doua. Momeala a atras in cele din urma avioanele sovietice dupa 11 minute, primele aparate care au decolat pentru interceptarea avioanelor israeliene fiind o formatie de patru MiGuri de la baza din Kom Ashwin  condusa de catre capitanul Kamenev. Imediat au decolat inca doua formatii de cate patru MiGuri de la bazele Beni Suef conduse de capitanii Yurchenko si Saranin. Ulterior alte trei formatii de catre patru MiGuri au fost lansate de la bazele Kom Ashwin si al-Qutamiya.

Pe masura ce primele MiG-uri se apropiau la circa 20 de km, Amos Amir si-a condus echipa intr-o ascensiune cu intoarcere de 270 de grade, dar manevra a fost executata prea strans si in loc sa conduca la atragerea MiG-urile spre vest in urmarirea sa, acum erau fata in fata. Phamtom-urile conduse de Bin-Nun se apropiau la altitudine mica de MiG-uri si ar fi trebuit sa le poate ataca si distruge de la mare distanta beneficiind de rachetele AIM-7 Sparrows, dar datorita faptului ca acestea nu mai urmareau avioanele lui Amos Amir au trebui sa intre intr-o lupta de la mica distanta.

In timp ce pilotii de Phantom-uri era disciplinati si pastrau perechile pentru protectie reciproca, pilotii de Mirage s-au angajat individual in urmarirea si angajarea adversarilor. Avraham Salmon a vazut o pereche de MiG-uri care urmareau doua Phantom-uri si, dupa ce si-a avertizat coechipierii de pericol, a menevrat in spatele unuia dintre Mig-uri si a tras o racheta AIM-9D. Avionul sovietic a explodat, iar pilotul Nikolai Yurcenko a fost ucis.

Asher Snir s-a gasit in mijlocul unei formatiuni amestecate de Mig-uri si Phantom-uri si a decis sa urmareasca unul dintre MiG-uri. MiG-ul a incercat sa faca o manevra de indepartare de Snir, dar acesta a reusit sa lansesze o racheta AIM-9D care a avariat grav avionul sovietic. Pilotul Yevgeny Yakovlev a reusit sa se ejecteze din avion, dar a murit sufocat datorita faptului ca parasuta s-a deschis imediat la o altitudine de aproximativ 9.000 m. Snir, fara protectia unui partener, nu a vazut ca a fost luat in vizor de un avion pilotat de capitanul Vladimir Ivlev care a lansat o racheta AA-2 Atoll. Aceasta a avariat motorul si coada avionului lui Snir. Cu toate acestea Snir a reusit sa aterizeze in siguranta la baza Rephidim. Ivlev, avand foarte putin combustibil, dupa o incercare nereusita de angajare a unui Phantom a aterizat la baza al-Qutamiya.

Intre-timp pilotii de Phantom-uri mentineau perechile, dar vazand ca pilotii sovietici nu pareau sa fie destul de experimentati sa le puna probleme, Bin-Nun si Sella decid sa se desparta si sa urmareasca tinte diferinte. Sella a inceput urmarirea unui MiG, dar nu a reusit sa gaseasca o pozite de tragere, cand MiG-ul a facut o intoarcere stransa si au ajuns in pozitia fata in fata. Sella a executat o intoarcere Immelman si a reusit sa pozitioneze Phantom-ul in spatele MiG-ului.

Manevra Immelman

Interesanta este marturia lui Sella (o las in engleza pentru acuratete):

“By this time I’d realized the Russian pilot was inexperienced; he didn’t know how to handle his aircraft in a combat situation. At 15,000 ft he proved this fact by trying to escape in a steep dive to 700 ft. All we had to do was follow him and lock our radar onto him – and fire a missile. There was a tremendous explosion – but the MiG came out of the cloud of smoke apparently unharmed. That made me mad and I fired a second missile – which turned out to be unnecessary. The Russian aircraft had, in fact, been severely damaged by the first missile; suddenly, it burst into flames and fell apart. By the time the second missile reached it, it wasn’t there any more.”

AIM-9D-ul lansat de Mirage-ul lui Sella a doborat MiG-ul capitanului Georgy Syrkin care a reusit sa se salveze.

Deja trecusera doua minute de la inceperea luptei iar MiG-urile si Mirage erau pe finalul rezervei de combustibil. Bin-Nun a reperat un aparat sovietic care zbura la cateva sute de metri altitudine si care era urmarit de Koren si Richter, membrii ai escadrilei 117. Richter a lansat o racheta Shafrir-2, dar distanta pana la MiG era prea mare si aceasta nu si-a atins tinta. Koren a incercat si el sa lansesze o racheta, dar a constatat ca odata cu largarea rezervoarelor suplimentare, cand a intrat in lupta, rachete au fost si ele aruncate (incredibil!!!!). Mentinandu-si calmul Koren incearca sa ajunga MiG-ul in bataia tunului de bord cand o racheta trece pe langa el si loveste in plin Mig-ul. Racheta fusese lansata de catre Bin-Nun, distrugand avionul sovietic si omorand pilotul Yevgenniy Kamenev.

Un alt MiG incerca sa se indeparteze de locul luptei acesta fiind urmarit de catre Avraham Salmon. Pilotul rus Vladimir Zhuravlev incerca diferite manevre astfel incat Salmon sa nu aiba pozitie de tragere. Salomon a lansat o racheta, dar aceasta nu si-a atins tinta, cand Iftach Spector cu al sau Mirage s-a apropiat pentru a-l ajuta pe Salmon si a lansat o racheta care a avariat MiG-ul, dar nu a reusit sa-l doboare. Salomon a continuat urmarirea MiG-ului si a descarcat tunul de bord in acesta. Cu munitia si combustibilul pe terminate Salomon nu a mai continuat urmarirea. Dupa ani, s-a aflat ca MiG-ul s-a prabusit , iar Vladimir Zhuravlev a fost omorat.

Toata lupta a durat mai putin de trei minute si cum alte avioane rusesti se apropiau, Mordechai Hood a ordonat intoarcerea la baza a avioanelor israeliene.

In zilele urmatoare Israelul a anuntat ca a doborat patru avioane egiptene, iar Egiptul a replicat imediat ca nu a pierdut niciun avion. Identitatea pilotilor a fost dezvaluita in cateva zile, iar in octombrie 1970 premierul israelian Golda Meir a confirmat evenimentele intr-o discutie referitoare la prezenta sovietica in Egipt.

“How do I know there are Russian pilots in Egypt? Very simply because we had shot down four Soviet planes that were flown by Soviet pilots.”

Operatiunea Rimon 20 nu a schimbat foarte mult cursul razboiului. Sovieticii au trimis forte suplimentare in Egipt (o escadrila de SU-15). Ulterior, la presiunea SUA, un acord de incetarea focului s-a semnat pe 7 august 1970.

Egiptenii, dupa multele critici suportate din partea sovieticilor in trecut, au fost incantati de rezultatul Operatiunii Rimon 20 (bucuria prostului… in opinia mea).

 

VS- Viorel Stan

 

Surse:

https://disqus.com/home/discussion/channel-historycommunity/operation_rimon_20_when_the_iaf_showed_the_soviets_who_was_top_gun/

http://www.iaf.org.il/4456-48908-en/IAF.aspx

https://en.wikipedia.org/wiki/Operation_Rimon_20

https://www.revolvy.com/main/index.php?s=Operation%20Rimon%2020

http://www.mundoextremo.com.br/?search=exact&search_p=26039088

21 de comentarii:

  1. Felicitari pentru articol.Mi-a plăcut atitudinea fara frică a Israelului fata de URSS .

    • DA DAR i-au tratat cu manusi la inceput! Deh ursul e mare.
      Insa Israelul ne arata calea: avioane de calitate, antrenament riguros,decizie ferma si competenta din partea ofiterilor, coaie politice la final.
      Ce are romania din toate astea acum?

      • gogu de la pascani

        ” coaie politice la final” – mai degraba as spune ca le compenseaza prin creier si perseverenta. Stai tu linistit ca aveau toate temele facute si cartile necesare in maneca.
        Aia care gandesc cu coaiele sunt vecinii lor de prin jur. Ale doua in afara de facut copii nu servesc la mare lucru. Cel mult iti mai aduc belele cand gandesti cu ele in loc de creier.

  2. bravo pt. comment gogule! merita sa avem o relatie stransa cu israelul .

  3. … muchia de cutit a creat, a ajutat la reusita misiunii.
    E clar aceasta ca si-au format niste reflexe la orice amenintare si au devenit pro-activi ..

  4. Felicitari
    Mi-a placut articolul, nu cred ca as gasi ceva pe tema asta la rusi…
    pacat de vietile pierdute ale pilotilor sovietici, familiile lor deobicei nici nu stiiau unde se aflau…
    Rezultatul era de asteptat, piloti cu experienta mare impotriva la piloti fara experienta reala de razboi, plus sint sigur ca cel putin la capitolul armament si electronica avioanele evreilor erau superioare….

  5. Interesant articol ! Multumiri autorului pt munca sa !

  6. Norocul israelienilor a fost ca rusii nu prea aveau ce sa le faca.
    Sa trimita mai mult armament si forte la acea distanta ar fi fost inutil cand evreii jucau la ei acasa.
    Sa trimita flota, s-ar fi riscat cam mult in acea perioada.
    Singura solutie era inceperea Armaghedonului, dar pentru ce si pentru cine? Nu se merita.
    Deci au ales varianta sa-i inarmeze pe ciuhabi ca sa se razboiasca ei cu evreii si au scos si ceva valuta din asta.

    • @Raptor. Vere ai de grija la limbaj ca n-am chef sa ma trezesc cu nus consiliu al discriminarii pe cap si nici sa i-au vreo amenda!

      • Mai bine facem ca pe vremea lu’ Ceausescu cu trotinetele par-impar: un weekend antisemitic evreiesc, urmatorul antisemitc arabesc…merge?

      • @George,
        Unde vezi un limbaj colorat sau jignitor in comentariul de mai sus?
        Daca te referi la ultima fraza care contine cuvantul „ciuhab” nu eu l-am inventat ci l-am preluat tot de aici de pe sitte si a fost folosit fara probleme. Nu stiam ca s-au schimbat termenii.
        Daca te referi la evrei, aici chiar ma bagi in ceata totala, unde e problema fata de astia ca eu chiar nu o vad, am citit de 3 ori comentariul meu si n-a scaparat nimic.

  7. Un articol foarte interesant! Mai stiam si ca armata statului Israel nu aveau in dotare avioane Miraj pentru ca Franta a refuzat continu sa i ajute in dotare militara dar israelitii au obtinut un avion Miraj (nu mai retin cum) si au construit propriul avion dupa copia acestuia… Poate gresesc dar ma puteti corecta!

  8. Hai sà mà înham eu la corectare.

    Franta a fost printe primele tàri care a sprijinit Israelul cu furnituri militare, pânà la embargoul decretat de De Gaulle în 1968. Chiar si dupà aceea, francezii au închis ochii la “fuga” vedetelor din Cherbourg (lansatoare de rachete mare-mare, canoniere de tip Sa’ar III) si la ajutorul dat de Dassault la punerea la punct al rachetelor balistice israeliene.

    Francezii i-au echipat cu primele avioane de luptà cu reactie dupà 1951 (avuserà numai niste Gloster Meteor “primitive”), adicà cu Ouragan, Mystère II, Vautour, Super Mystère si în sfârsit Mirage III.
    Ca sà-i multumeascà lui Dassault pentru ajutor, israelienii au copiat Mirage 5 (cu Nesher) si Mirage III (cu Kfir).

    • Prin copiat vrei sa zici ca a găsit întâmplator Mossadul toată documentația, gabaritele și sculele necesare uitate prin Elveția de niște angajați Dassault, și ca tot întâmplator AdA a redirecționat cele 30 de bucăți demontate de Mirage 5, pe care Israelul le plătise deja, către un port israelian. Oops, am încurcat formularele! Cam asta a fost răspunsul lor când a venit DGSE-ul sa-i ia la rost.

    • Mirage 5 a fost făcut pentru Israel! A fost inițial o variantă de atac dezvoltată din Mirage III după cerințe israeliene. Evreii eu plătit integral avioanele comandate și supuse ulterior embargoului. Ca să fiu rău, Kfir e cea mai reușită variantă de Mirage III făcută vreodată.

  9. Fain articol !

  10. multumim… foarte interersant sa mai evadam din problemele dambovitene…

    si aflam, iata pentru a cata oara, ca armamentul franc nu e chiar de lepadat… (sigur conteaza cine si cum il foloseste)

    poate apropierile politice sa para ambigue sau ceva, desi eu in istorie vad ca e natia care ne-a tras cel mai putin in piept… practic automobile si elicoptere facem sau am facut datorita lor…

  11. Mai dorim articole de genul acesta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *