Poveste de Craciun

Pe un drum plin de zapada, mergea un om. Mergea incet si sovaielnic, drumul era greu si foarte obositor. Intr-un timp bietul om, obosit se opreste si priveste inapoi. Se vedeau clar doua siruri de pasi, se uita apoi in stanga lui, si acolo, alaturi de el, mergea Dumnezeu! Imbarbatat de faptul ca Domnul lui este cu el, omul isi reia mersul sovailenic, strange din pumni, hai ca poate, sigur va reusi sa ajunga acasa la familia lui care-l astepta cu sufletul la gura, sigur va reusi cu Domnul Dumnezeul lui alaturi!

De la o vreme insa poteca incepe sa urce si omul nostru inainteaza din ce in ce mai greu, puterile il lasa, doar imaginea familiei lui care-l asteapta acasa, imaginea bunei si frumoasei lui sotii, imaginea copiilor sai, il mai tin pe picioare! Dar drumul devine din ce in ce mai abrupt, viscolul ii sulfa din ce in ce mai puternic din fata, e greu…e prea greu… Omul nostru nu mai poate, si simte cum puterile si viata i  se scurg in zapada spulberata de viscolul turbat si atunci isi intoarce privirea in spate…dar acum vede doar o singura urma de pasi, se uita in stanga lui…nimeni!

Cu lacrimile-i curgand pe obraji si cu viscolul spulberadu-i fiecare suflare, cu groza morti ca nu-si va mai vedea vreodata familia, omul nostru spune soptit: “ Doamne Dumnezeul meu unde esti Doamne, de ce parinte m-ai lasat singur tocmai acum, tocmai cand ma lasa puterile?! De ce Domane? Cu ce ti-am gresit Parinte?”

Iar Dumnezeu ii raspunde: “ NU TE-AM PARASIT NICI O CLIPA COPILUL MEU! Vezi un singur sir de pasi pentru ca de o bucata de vreme esti prea slab  ca sa mergi singur,asa ca  eu te duc …in brate!”

Ideea acestei povesti nu-mi apartine! Nu stiu cine a scris-o, nu-mi aduc aminte unde am citit-o de mult de tot, insa m-a impresionat teribil atunci cand am citit-o prima oara. Este poate cea mai adevarata si plastica descriere a relatiei pe care o avem noi toti cu Dumnezeu! Nu sunt deloc o persoana religioasa, ci din contra detest religia in toate formele sale, insa cred cu putere in Dumnezeul nostru, pentru ca in mod sigur m-a dus pe brate de mai multe ori in viata. Nu cred ca as mai fi astazi daca as fi fost …singur! Insa nu suntem singuri, niciodata nu suntem singuri!

 Craciun Fericit!!!!

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=b3ef4d7qGUk&w=420&h=315] [youtube http://www.youtube.com/watch?v=d1Hpjm81QCg&w=420&h=315] [youtube http://www.youtube.com/watch?v=R9i53By5_uk&w=420&h=315] [youtube http://www.youtube.com/watch?v=qBgsx2nbH7M&w=420&h=315] [youtube http://www.youtube.com/watch?v=ONyXSnL2LtA&w=420&h=315] [youtube http://www.youtube.com/watch?v=jHmCxJC7icw&w=420&h=315]

Sarbatori Fericite! Craciun Fericit!

4 comentarii:

  1. Eh… acum cine-i ăla sentimental, meştere…?! 😀 Faină povestioara, de suflet… Sărbători fericite, camarade! Ura!

  2. Sarbatori fericite.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *