Daca v-au placut, vor mai urma si altele, muuuult mai interesante!
Daca v-au placut, vor mai urma si altele, muuuult mai interesante!
Unu ca in prima poza la foc automat ar fi bun 🙂
🙂 🙂
Tunurile din prima poză sunt 15″/42 Mk I? 😉
~Nautilus
Sunt tunurile unui crucisator din WW1, dar nu m-am uitat prea atent la ele, si stiu asta de pe Discovery 🙂
Dacă alea sunt tunuri de crucişător, eu sunt popă. Au calibrul de cel puţin 15″. Nu se montează aşa ceva decât pe cuirasate sau crucişătoare-cuirasate.
Cel mai probabil sunt o pereche de 15″/42 Mk I, fiindcă e singurul model de tun greu britanic care se monta astfel, ambele tunuri foarte apropiate. În spaţiul mic din turelă, chiulasa unuia se deschidea spre stânga şi a celuilalt spre dreapta, ca să aibă loc.
~Nautilus
Tunuri de 15 inch, crucisator greu, de fapt pe mai multe: http://www.geograph.org.uk/photo/2788057
http://en.wikipedia.org/wiki/HMS_Ramillies_%2807%29
http://en.wikipedia.org/wiki/HMS_Resolution_%281915%29
~Nautilus
Yap se pare ca era totusi cuirasat, 30000 de tone. Mic totusi fata de Yamato sau Bismark, adevarat alte vremuri, alte arme…
Clasele RENOWN si QUEEN ELIZBETH aveau tunuri de 15 inch, lansate intre 1913 si 1916 …vremuri in care cuirasatele erau (inca) stapanele oceanelor.
Artileria maritimă grea are, comparativ cu artileria maritimă ce foloseşte rachetele, o calitate şi un defect.
Calitatea: nu există mijloace de apărare împotriva ei (rachete, CIWS etc). Obuzul nu poate fi oprit decât de blindaj. Peste un anumit calibru, nu îl mai poate opri niciun fel de blindaj de pe lumea asta.
Defectul: nu există tun care să poată fi montat într-o turelă şi să bată mai departe de 40-50 km. Rachetele pot zbura sute de km. ICBMurile pot zbura pe faţa opusă a Globului.
Deci chiar dacă nu îl scufunda nimeni pe Bismarck, ceasul lui bătuse atunci când a zburat prima V-2 🙂
~Nautilus