Zborul secret nu a fost filmat de nicio camera de televiziune, pilotul nu a fost intampinat cu flori si sampanie. Insa aterizarea sa a schimbat lumea si modul in care traim si calatorim.
In octombrie 1942, pilotul de teste Laurence C. „Bill” Craigie a urcat in carlinga avionului cu reactie experimental Bell XP-59A Airacomet, parcat pe albia uscata si plana a Lacului Muroc din desertul californian Mojave. A rulat putin pe pista prafuita, a ambalat o pereche de motoare I-A GE – primele motoare cu reactie fabricate in America – si a indreptat avionul spre albastrul cerului. „Zborul in sine a fost destul de monoton”,i-a marturisit Craigie scriitorului Steve Pace, cativa ani mai tarziu. „Cea mai clara amintire legata de zborul meu in XP-59A este linistea deplina si lipsa oricarei vibratii in momentul decolarii.” Acesta fost primul zbor oficial cu un avion cu reactie din istoria Statelor Unite.
La momentul primului zbor, cativa ingineri GE se aflau la datorie in baza militara din desertul Mojave. Joseph Sorota, acum in varsta de 93 de ani, este unul dintre ultimii veterani in viata care au lucrat la proiectul secret de construire a motoarelor cu reactie. „Ne spuneau Baietii Camuflati,” isi aminteste Sorota.
Activitatea de construire a motoarelor s-a desfasurat in mare parte intr-o baraca de lemn din spatele fabricii GE din Lynn, Massachusetts. In luna septembrie 1941, echipa lui Sorota a primit un colet imens din Anglia, care se afla la vremea respectiva sub atacul Germaniei naziste. Inauntru era unul dintre primele motoare cu reactie din lume, realizat de ofiterul Sir Frank Whittle din cadrul Fortelor Aeriene ale Armatei Regale Britanice. Vasta experienta pe care GE o avea in domeniul compresoarelor de supraalimentare turbo si al turbinelor cu abur a determinat Fortele Aeriene din SUA sa aleaga GE pentru a-i incredinta imbunatatirea modelului realizat de Whittle.
Problemele au aparut aproape imediat. „Nu aveam piesele corespunzatoare. Nu se potriveau cu suruburile, care erau fabricate pe sistemul metric. Am fost nevoiti sa polizam piesele pentru a le largi si a le putea folosi in motor Nici nu se punea problema sa cerem ajutor. Activitatea era secreta, nu puteam apela la sectia de intretinere. Demolam peretii cu un ciocan pneumatic atunci cand trebuia sa facem loc pentru o camera de testare”, isi aminteste Joseph Sorota.
In doar 10 luni, echipa GE a pregatit motorul pentru a face fata primului zbor. Joseph Sorota nu a fost insa prezent la decolarea efectuata de Bill Craigie de pe Lacul Muroc, pentru ca se afla in Lynn, aratandu-le mecanicilor cum sa repare motorul intr-o scoala publica, reconditionata de Guvern in acest scop. Al doilea razboi mondial era inca in plina desfasurare iar motorul cu reactie era arma secreta a Pentagonului.
De sapte decenii, GE construieste motoare cu reactie. Tehnologia sa propulseaza avioane usoare de mici dimensiuni, aparate de lupta foarte performante dar si giganticele aeronave A380 cu doua punti si centrale electrice. De asemenea, un cvartet de motoare GE pun in miscare aeronava prezidentiala Air Force One.
GE, independent sau in parteneriat cu diferite companii, precum Snecma din Franta, a construit aproape 150.000 de motoare cu reactie. Acestea leaga continentele intre ele si fac lumea mai usor de strabatut. Inovand permanent, compania a introdus modele si materiale revolutionare, cum ar fi materialele compozite ceramice care imbunatatesc eficienta si reduc greutatea, costurile cu combustibilul si emisiile. Daca motoarele cu reactie folosite de Laurence C. „Bill” Craigie aveau fiecare o tractiune de 567 kg, modelul GE90-115B, respectiv cel mai mare motor GE, a ajuns la 57.833 kg – un record mondial in domeniu. Daca va intrebati ce inseamna aceasta performanta ganditi-va ca racheta Redstone, care l-a purtat pe Alan Shepardin spatiu, avea o tractiune de numai 35.380 kg, iar tractiunea combinata a tuturor celor opt motoare care pun in functiune imensul bombardier B-52 Stratofortress se ridica la 61.688 kg.
Asa cum spune Tom Brisken, fost director general al GE Aviation: „Folosim fiecare tehnologie pe care o avem in avantajul nostru.””
Publicitate GE.
Istoria zborului cu reacţie arată cam aşa:
1910, Henri Coandă, motoreactor – zbor nereuşit. (S-a terminat printr-un salt şi o aterizare forţată care a distrus avionul.)
1933, Iuri Pobedonosţev şi Igor Merkulov, machetă zburătoare statoreactor. (A rămas un simplu experiment.)
1936, Rene Leduc, statoreactor. A testat un motor prototip şi a început lucrul la un avion propulsat de el. (Datorită războiului, nu avea să fie completat înainte de 1947.)
1938, Ohain, Mauch şi Heinkel, turboreactor – Heinkel HeS 3 zboară pe un He 118 modificat.
1939, Ohain şi Heinkel, turboreactor – He 178 V1 zboară cu motorul HeS 3
1940, Campini, motoreactor – Campini Caproni CC.2 zboară cu succes.
La data când a zburat Bell XP-59A, Me-262 era deja complet, testat şi „aproape” de producţia de serie.
~Nautilus