REGIMENTUL 92 INFANTERIE ”DECEBAL”, RECONSTITUIT DE CEHI: ”Le datorăm multe soldaților români și nu am vrut să fie dați uitării!”

In amintirea bunicilor nostri care au luptat pentru eliberarea Cehoslovaciei in cel de-al doilea razboi mondial, un grup de voluntari cehi, pasionati de reconstituirea uniformelor si echipamentelor militare (reenactment), au ales sa reprezinte si sa reinvie Regimentul 92 Infanterie „Decebal”.

Redam mai jos cateva extrase dintr-un interviu realizat cu acesti voluntari, interviu pe care va invitam sa-l cititi integral pe „Redescopera Istoria„. Pagina de Facebook a grupului ceh de reenactment este: https://www.facebook.com/kvhdecebal 

Imaginile sunt insa si mai graitoare:

Scurt istoric:

Regimentul 92 Infanterie „Decebal” a fost înființat într-un moment în care se simțea nevoia existenței unităților militare românești pentru teritoriul național cu forțe teritoriale românești, în cadrul acțiunii de reorganizare militară, prin încorporarea periodică a foștilor militari combatanți. Stuctura militară a fost constituită efectiv în perioada februarie – aprilie 1918 în baza Ordinului de chemare nr. 167 din 19 ianuarie 1919 și a Ordinului de mobilizare nr. 771 din 21 martie 1919 emis de către Consiliul Dirigent. Potrivit documentelor, noul regiment își avea garnizoana în orașul Orăștie și făcea parte din organigrama Diviziei 18 Infanterie din Sibiu.

Odată cu intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, la 22 iunie 1941, regimentul începe marșul spre front, fiind angrenat în luptele pentru asediera orașului Odessa (16 octombrie 1941). În timpul confruntărilor, Regimentul 92 Infanterie „Decebal” a suferit pierderi mari, motiv pentru care a fost retras de pe front, fiind ulterior refăcut și reorganizat. În septembrie 1942, regimentul a fost retrimis din nou pe front în zona Stalingradului, participând la 143 zile de lupte alături de trupele germane. Regimentul a fost din nou decimat, astfel că a fost retras și refăcut în țară.

După 23 august 1944, truple Regimentului 92 Infanterie „Decebal” a participat la luptele de eliberare a Ungariei și Cehoslovaciei de sub ocupația fascistă. Efectivele care au reușit să mai revină de pe front, la terminarea războiului, au fost încadrate la alte unități cu profil asemănător, iar Regimentul 92 Infanterie „Decebal” a fost desființat prin reorganizări, iar la data de 20 iulie 1949 cazarma acestuia din Orăștie a trecut în custodia Ministerului de Interne.

Extrase din interviu:

Honza Šulák: Motivul principal pentru care am ales să reconstituim Regimentul 92 a fost că aproape nimeni (din oamenii de rând) nu ştie că aici (în Cehoslovacia) a fost prezentă şi o armată română. Chiar şi după era comunistă, lumea nu ştie decât de prezenţa armatei americane şi a celei sovietice. Ceea ce lumea nu cunoaşte este faptul că prezenţa armatei române a fost a doua cea mai mare ca prezenţă aici. În prezent, oamenii ştiu mai multe despre armata română.

Danko Panfilov: Mai multe motive au stat la baza alegerii noastre:

• Locuim foarte aproape de zona pe care trupele româneşti au eliberat-o şi am dorit să facem acest lucru cunoscut publicului larg. Le datorăm multe soldaţilor români şi nu am vrut să fie daţi uitării în anii care vor urma…

• Unitatea românească a fost ceva nou în domeniul reconstituirilor istorice… hai să spunem că este încă o unitate „exotică” în zona noastră. Există o mulţime de grupuri de reenactment care reprezintă unităţile germane şi sovietice… noi am venit să umplem un gol, având în vedere că multe naţiuni au participat la cel de-al Doilea Război Mondial.

• A fost dificil pentru noi să strângem informaţii despre armata română şi despre prezenţa românească în ţara noastră… Aşa că ne-am gândit că vom uita aceste lucruri dacă nu împărtăşim şi celorlaţi ce am aflat. Iar pe de altă parte, am adus o prezenţă nouă în lumea reconstituirilor.

Ce părere au cehii despre voi? Colaborați cu Ambasada României din Cehia sau cu alte structuri românești (ex. Ministerul Apărării Naționale)?

Honza Šulák: Putem spune că avem mulţi susţinători aici, având în vedere că am pornit de la 6 membri şi acum suntem în jur de 20. Iar „ceilalţi” cehi spun: „Hei, te cunosc pe tine! Tu nu eşti nici rus, nici german, nu-i aşa?”  Bunicul meu îmi spune: „Voi sunteţi români! Dumnezeu să vă binecuvânteze!” Sunt şi oameni care nu cunosc trupele româneşti. Stăm de vorbă cu ei şi apoi înţeleg.

În 2012 ați participat la o ceremonie militară pentru soldații români. Ce a reprezentat această participare pentru grupul pe care îl conduci?

Danko Panfilov: Bănuiesc că te referi la înhumarea Soldatului Necunoscut. Pentru noi a însemnat mult şi trebuie să mărturisesc că am fost foarte mişcat de acest eveniment. Pentru unitatea noastră a fost o mare onoare, iar participarea noastră a coincis şi cu începutul unei relaţii plăcute cu ambasadorul român în Praga şi alţi oameni minunaţi ai ambasadei voastre. A fost un eveniment important pentru noi… şi trebuie să recunosc că nu am putut dormi cu o seară înainte… atât de emoţionat am fost…

Am remarcat că la unele acțiuni aveți drapelul României și o statuetă a Maicii Domnului. Au vreo semnificație specială pentru voi acestea?

Danko Panfilov: Sincer… suntem mândri să reprezentăm armata română din cel de-al Doilea Război Mondial, dar cred că nu simţim la fel (şi nici nu avem cum) ca un soldat român când stă sub propriul steag. Pentru noi, steagul românesc face parte din PR. Pentru cei mai mulţi e foarte greu să recunoască uniformele româneşti din al Doilea Război Mondial şi fără steag nu ar şti ce armată văd… Steagul o spune răspicat: „Hei, uite, românii avansează!” La fel şi cu Fecioara Maria. Am trăit în zona numită Valahia, când eram mai mic. Şi ştiu că oamenii mai în vârstă erau credincioşi şi la fel au fost şi primii colonişti austrieci şi români care s-au aşezat în această zonă deluroasă. Aşa că am căutat un simbol care să amintească de asta.

Honza Šulák: The Promise este un scurtmetraj despre 2 prieteni din comunitatea cehă a Banatului. Ei sunt prinşi într-un război pe care nu şi-l doresc, într-o ţară pe care nu o cunosc. Este povestea a doi prieteni dintr-un sat, care au avut noroc şi au supravieţuit războiului. După luptă, soldaţii români se întorc în locurile natale.

 

Ce cunoașteți despre România și despre istoria sa?

Honza Šulák: Noi suntem istorici. Dacă vrei să reconstitui un eveniment, trebuie să îl cunoşti în amănunt. Pentru asta studiem mult şi ştim că astfel împărtăşim din informaţii şi altora.

Danko Panfilov: Cred că ştim câteva lucruri despre România şi istoria ei, deoarece e musai să ştim… Cred că România şi Cehoslovacia au avut multe în comune în momente cruciale şi din punctul meu de vedere românii mereu s-au comportat corect, în momentele de restrişte ale Cehoslovaciei (mai ales între anii 1938-1968). Pe lângă Serbia şi România nu-mi amintesc o altă ţară care să se fi comportat la fel…

 

Care sunt planurile de viitor pentru grupul de reenactment Regimentul 92 Infanterie Decebal?

Honza Šulák: Vrem să devenim din ce în ce mai buni. Vrem să ne perfecţionăm instrucţia militară, să avem uniforme veridice, să găsim alte lucruri originale pentru expoziţii, să aflăm mai multe despre Regimentul 92 Infanterie Decebal. Am vrea să ne îmbunătăţim munca de PR aici şi în România. Vrem să organizăm anul viitor un eveniment prin care să celebrăm eliberarea oraşului Kromeriz, care a fost eliberat în totalitate de către trupele româneşti.

Danko Panfilov: Mai întâi vrem să începem o cooperare cu doi tipi din localitate care deţin o replică a unui tanc românesc. Aşa că noi sperăm că vom avea suport blindat de la mijlocul acestui an. Vrem să creăm un echipaj anti-tanc pentru a aduce pe câmpul de luptă o unitate grea. Şi, bineînţeles, vrem să ne perfecţionăm munca de PR. Asta înseamnă să pregătim un „muzeu mobil” dedicat prezenţei româneşti în Cehoslovacia.

 

Interviu realizat de Mihăiță ENACHE
Traducere: Gabriela BREȚCANU
Foto: KVH Regimentul 92 Infanterie „Decebal”