Pentagonul a testat recent, in octombrie 2016, cu succes un „roi” de 103 mici drone, progresand spre realizarea unui nou tip de arma care promite a avea un mare viitor, potrivit strategilor militari, a indicat luni Pentagonul, preluat de AFP. Progresul inteligentei artificiale face de acum posibila constituirea de grupuri de mici roboti, actionand colectiv sub conducerea unui om, citeaza Agerpres.
PERDIX… inceputurile (2010-2011)
Strategii militari prezic un mare viitor acestor „roiuri” de drone, putin costisitoare in privinta productiei si care isi au forta in capacitatea de a coplesi sistemul de aparare al adversarului prin numarul lor. In octombrie, Pentagonul a testat un „roi” de 103 mici drone, de circa 16 cm lungime, lansate de trei avioane de lupta F/A-18 Super Hornets, potrivit unui comunicat al Pentagonului:
In timpul testului, micile drone Perdix au demonstrat mai multe abilitati promitatoare, conform aceleiasi surse. Dronele au reusit „luarea unei decizii colective”, adaptand impreuna comportamentele lor individuale in functie de conditiile misiunii.
Dronele Perdix formeaza „un organism colectiv, impartind un creier comun”, a explicat William Roper, care conduce serviciul de capacitati strategice (SCO) al Pentagonului, citat in comunicat. Ele au fost lansate in teste si de pe platforma F-16.
„Pentru ca fiecare Perdix comunica si colaboreaza cu fiecare dintre omologii sai, roiul nu are un lider si se poate adapta cu usurinta daca o noua drona se alatura grupului, sau daca, din contra, o drona il paraseste”, de exemplu daca este doborata, a indicat William Roper.
Drona Perdix a fost conceputa de elevii ingineri al MIT (Massachusetts Institute of Technology), incepand din 2013, si a fost imbunatatita in mod continuu de atunci, „inspirandu-se in special din industria smartphone-ului”, potrivit Pentagonului.
Perdix are componentele din kevlar si carbon, etichetate cu un numar de serie si sunt imprimate 3D, ideea fiind de a putea fi comandate si imprimate rapid si apoi lansate din dispensoarele de contramasuri (chaff&flare). Scopul misiunii poate fi de bruiaj, daca dronele sunt echipate cu electronica adecvata, de derutare a apararii aa (tinte false = decoy) sau de recunoastere, drona putand acomoda o camera de luat vederi de telefon mobil.
Conform datelor comunicate aici, drona are o masa de 290g, o lungime de 16,5cm si o anvergura de aproape 30cm si o anduranta mai mare de 20 de minute.
Dronei i se comunica misiunea, dar nu i se impune cum o va realiza, ramanand la latitudinea grupului sa decida cum se vor coordona si actiona, limitarile fiind impuse deocamdata de autonomia bateriei de polimeri de litiu.
Desi drona in sine nu este deloc scumpa, costul programului militar este estimat la 20 mil.$ iar data de intrare in serviciu ar putea fi sfarsitul lui 2017, dupa unele surse.
Intre timp, ca si parte a Army Expeditionary Warrior Experiments/ AEWE, la Fort Benning/Georgia, si inginerii de la US Army Research Laboratory testeaza in zbor o drona quadricopter imprimata 3D (mai putin motorul si elicile, care sunt off-the-shelf) – ODSUAS (On-Demand Small Unmanned Aircraft System). Practic este vorba de o drona construita la cerere prin imprimare 3D, drona a carei misiune este de a asigura infanteristului sprijin din partea unui vehicul aerian autonom.
Drona poate fi produsa la cerere in mai multe configuratii optimizate in functie de misiune si livrata soldatilor in 24 de ore, putand atinge o viteza de pana la 88km/h si o autonomie inca necunoscuta dar pentru care exista cerinta armatei SUA ca ea sa fie semnificativa, alaturi de agilitate si o sarcina utila crescuta si configurabila dar si de zbor silentios.
In timpul testelor, inginerii US Army Research Lab au demonstrat si imprimarea 3D a unor accesorii destinate UAS-ului, dar si o sina Picatinny, pentru agatarea de diverse module pe armele de asalt.
Astfel lucrurile avanseaza rapid in directia in care trupele din teren sau de la baze avansate isi vor putea imprima 3D la fata locului diverse accesorii isi sisteme necesare unor misiuni iminente, fara a astepta livrarea lor din SUA, spre exemplu. Logistica va fi simplificata, dispunand local de imprimante 3D si de aditivii&pulberile necesare, mult mai usor de transportat decat stocuri variate de piese si echipamente.
Iata si un mic video cu testarea de la Fort Benning a UAS-ului:
Marius Zgureanu
Citeste si: