None
Madridul a confirmat pe 25 septembrie că va cumpăra nu 24 de avioane de antrenament Hurjet, așa cum era inițial planul, ci până la 45 de aparate, ceea ce este un pic șocant. În primul rând ce să facă forțele aeriene spaniole cu +40 de avioane de antrenament când ele au de înlocuit 19 aparate de antrenament Northrop F-5BM? Și mai apoi, să nu uităm cum le-a venit spaniolilor ideea cu Hurjetul.
Practic Spania trebuie să mai cumpere, are contract ferm semnat cu Airbus, încă șase avioane de transport Airbus A400M. Au încercat varianta schimbului și cu sud-coreenii dar nu le-a ieșit și până la urmă s-au întâlnit doi disperați: spaniolii cu A 400M în poală, turcii cu Hurjetul în față posibilității unui prim client.
Ok, dar de aici și până la +40 de aparate este cale lungă, dar afacerea pare a fi una băută-n cuie pentru că deja se cunosc pașii de urmat. Turkish Aerospace (TA) și Airbus Defence and Space Spania vor forma un joint-venture în care turcii vor livra fuzelajul și alte acareturi, spaniolii se vor ocupa de avionică, sisteme de zbor și armament (toate fabricate în Spania), asamblarea finală și întreținerea avioanelor.
Livrările ar trebui să demareze în 2028 cu primul avion operațional prin 2029-2030. Deocamdată finanțată ar fi achiziția a 28-30 de aparate, dar aprobarea politică este pentru un maxim de 45 de avioane.
În linii mari, Hurjetul este un avion supersonic de antrenament avansat și poate îndeplinii și rolul de vânător ușor, similar dacă vreți cu ce au reușit sud-coreenii cu FA-50ul lor.
Dar lucrurile nu se opresc aici și în presa spaniolă au apărut informații care indică că Spania ar evaluat discret și viitorul avion turc multirol Kaan ca soluție temporară până când europeanul FCAS ar fi gata de luptă.
Acum nu putem să privim o astfel de opțiune decât din punct de vedere strict politic, pentru că eu nu cred nici în ruptul capului că generalii spanioli își doreau Hurjet (un avion aflat încă în stare de prototip, dezvoltat de o industrie care nu are nici un fel de experiență în domeniu) în locul M 346 sau FA-50 (ambele soluții mature și bine vândute în lume) și nici nu cred că piloții spaniolii au făcut o cerere prin sindicat pentru evaluarea Kaan…
Turcii s-au canonit anii de zile să-și dezvolte propriul lor tanc – Altay, care nici acum nu le-a ieșit cum trebuie, au luat licențe din Coreea, motoare și transmisii din Germania și de ani de zile se chinuie să dezvolte un motor și o transmisie locală, dar nici acum nu au reușit.
Iar într-un final nimeni nu știe de fapt ce tanc va fi Altayul, cât de fiabil va fi, cât de eficient pe câmpul de luptă față de Leopard 2A8, sau Abrams, sau K2 Black Panther, nimeni nu știe de fapt cât de tanc este Altayul. Iar un tanc este o copilărie față de un avion de generația 4+, în condițiile în care turcii dau din colț în colț pentru motoare, radare, sisteme de război electronic și deși încearcă să se țină după modelul coreean mai au mult până să-l ajungă din urmă, dacă ne uităm măcar la diferențele între Otokar și Mercedes/Scania/MAN.
Astfel încât decizia Spaniei atât în privința achiziție Hurjet cât și într-o posibilă (dar improbabilă totuși) discuție serioasă pentru au avion care astăzi nu există decât la nivel de prototip zburător îmi pare a fi doar o ingerință politică mult prea amplă în treburile fortelor aeriene spaniole.
Dar poate mă înșel eu…
GeorgeGMT