Blindate care au facut istorie: Panther si Tiger, felinele germane – (XVII), ultima parte

Partea a XVII-a

 

-ultima parte-

Cu toate acestea, lucrul la un nou Tiger, cu un blindaj superior, a inceput la ordinul lui Hitler, la inceputul anului 1943, firma Henschel prezentandu-i acestuia pe data de 20 octombrie acelasi an, la Orzysz, in Prusia de Est, un prototip din lemn la scara reala. Ulterior, odata cu ordinul acestuia de a intra in productie de serie, compania Henschel a scos in decembrie 1943, primele trei exemplare de preserie. In urma accelerarii pregatirilor de intrare in productie si datorita faptului ca, in mare parte, era asemanator Tiger I, in ianuarie 1944 a debutat in productie, cerinta Fuhrer-ului fiind pentru 1500 exemplare. Nu s-au produs decat 489 de Tiger II, dar cu ajutorul altor companii (precum Krupp, Wegmann, Skoda, Alkett, MAN si altele) se preconiza o productie de 125 de exemplare lunar, incepand din august 1945, total nerealist datorita situatiei frontului, costului exorbitant de productie (un singur King Tiger costa 800000 RM, adica, salariul a 30000 de oameni pe o saptamana), lipsei acute de materii prime si forta de munca calificata, distrugerii facilitatilor de productie ori pierderea acestora (precum uzinele Skoda, iesite din circuit odata cu eliberarea Cehoslovaciei de catre Armata Rosie si cea romana. Dar, cu toata situatia disperata in care se gasea, industria germana a reusit sa produca intre ianuarie-martie 1945, cam 100 de exemplare!).

Tiger II cu turela Porshe

Tiger II, a dispus de doua tipuri de turele –primele 50 de unitati aveau turele proiectate de catre Krupp pentru proiectul anulat al celor de la Porsche; cele care le-au urmat au avut turele proiectate de aceeasi firma pentru Henschel. Ambele turele erau montate in centrul sasiului, cu unele lucrari de asmblare executate de catre firma Wegmann. Tancurile cantareau, in functie de turela montata, 68,50 tone (cu turela Porsche) si 69,80 tone (cu turela Henschel), putandu-se roti 360◦, in maxim 60-77 secunde (in treapta maxima de viteza a motorului se putea ajunge la 19 secunde), fiind actionate hidraulic, dar in caz de nevoie, puteau fi actionate si manual prin intermediul unei manivele actionata de catre tragator. Marea majoritate a exemplarelor fabricate au dispus de Zimmerit inca din fabrica, iar din noiembrie 1944, 20 de exemplare au fost transformate de catre firma Wegmann in tancuri de comanda (apar in evidentele germane ca „Befehlswagen Tiger II Ausf. B”/Sd.Kfz.267/268), fiind vazute in serviciu in martie 1945 –aceste tancuri, aveau, ca si suratele lor Panther, sisteme radio suplimentare, FuG-8 (Sd.Kfz.267) si FuG-7 (Sd.Kfz.268), munitia fiind de 63 proiectile (32-AP, 31-HE).

King Tiger cu turela Henschel

Tiger II, a luptat in numar mic pentru apararea Berlinului in aprilie-mai 1945, toate fiind pierdute. Ultimul exemplar din afara Germaniei a fost aruncat in aer de catre propriul echipaj, in Austria, pe 10 mai 1945. Apartinea unitatii lui Alfred Rubbel, Panzer-Abteilung 503…Un sfarsit trist pentru o arma fara egal in lume pe atunci!

Firma Henschel a propus chiar o varianta mai mica de Tiger II, in luna decembrie 1944, ce urma sa cantareasca 33 tone, fiind inarmat cu un tun calibrul 105 mm, Krupp, capabil sa patrunda blindaj de 200 mm de la 1000 m. Acest mini-Tiger, urma sa aiba blindaj cuprins intre 80-160 mm. Era prea tarziu si oricum nu-si mai avea rostul, asa ca totul a ramas doar pe hartie!

Batalioanele de blindate cunoscute ca ar fi avut in dotare Tiger II, conform evidentelor germane, sunt urmatoarele: de la 501-503, apartinand „SS”-ului/ de la 504-511, apartinand Wehrmacht-ului.

O varianta aparte a Tiger II a fost Jagdtiger/Panzerjager Tiger Ausf.B (apare in evidentele armatei germane ca SdKfz 186), vanator de tancuri, realizat in 88 de exemplare, intre iulie 1944-mai 1945, fiind considerat de catre experti ca fiind cel mai greu blindat realizat de catre germani in WW II, prea tarziu insa pentru a mai reprezenta ceva pe campul de lupta. Era o arma reusita, dar marcata de probleme tehnice, avand urmatoarele caracteristici: greutate 71,7 tone (ajungea la 76 de tone cu echipaj si munitie); lungime 10,65 m; latime 3,60 m; inaltime 2,80 m; echipaj 6 oameni; blindaj cuprins intre 40-250 mm; armament: un tun calibrul 128 mm, PaK 44 L/55 (deriva din tunul greu AT realizat de catre Krupp dupa experienta trista de pe frontul sovietic, incepand cu anul 1943, in numar mic, de doar 51 exemplare.

Jagdtiger

Urma a fi adaptat montarii in turela, dar in varianta pe afet, avea urmatoarele caracteristici: greutate 10,16 tone; calibrul 128 mm; lungimea tevii 7,02 m; greutate proiectil: 28 kg, cel cu mare putere de explozie/28,3 kg, cel AT -PzGr. 43, putand penetra blindaj de: 200/230 mm de la 1000 m/148 mm de la 2000 m (exista informatii incerte care mentioneaza 173 mm de la 3000-3500 m); elevatie cuprinsa intre -7◦/+45◦; viteza initiala a proiectilului 935 m/s; raza maxima de actiune de aproximativ 24,5 km. Aceasta arma mai apare in evidentele germane, in echiparea Jagdtiger/Sd.Kfz 186, sub numele de 12,8 cm PaK 80/80 PJK; probabil, in aceasta varianta, cam 100 de bucati au fost produse. Unele surse il mentioneaza doar ca PaK 44); rezerva interna de 38-40 proiectile/o mitraliera MG-42, calibrul 7,92 mm, rezerva interna 1500 cartuse; motor Maybach HL 230 P30, V-12, pe benzina, 700 CP/16,27 CP/tona/Maybach HL 230 TR, Diesel, 700 CP (cateva exemplare, cel mai probabil, din ultimele loturi livrate); cutie de viteze Olvar semi-automata (era produsa de catre Adlerwerke, avand 12 viteze -8 inainte, 4 inapoi); viteza maxima: pe sosea 34-35 km/h/in teren accidentat 12-14 km/h; autonomie: pe sosea de 100-120 km/in teren accidentat 80 km (cu motor pe benzina.

In cazul motorului Diesel, autonomia probabila era de 160-170 km pe sosea), dar depindea de gradul de dificultate al terenului, deci, este pur speculativa; elevatia tunului cuprinsa intre -7,5°/+15°. Unele exemplare, din lipsa de tunuri de calibrul 128 mm, au primit ca dotare tunuri de calibrul 88 mm, identice cu cele de pe Jagdpanther (Sd.Kfz. 173)-cel mai probabil au fost 26 de unitati, dintre care 12 n-aveau montate sistemele optice de vizare si ochire (dupa unele surse, acestea n-au fost livrate trupelor de pe front. Oricum, cu sau fara ele, deznodamantul a fost acelasi).
Acest mastodont a aparut in urma ordinului dat de catre Hitler pe data de 18 mai 1942, de realizare a unui vehicul autopropulsat capabil sa poarte o arma de mare calibru -128 mm. El era practic un Tiger II, care in loc de turela dispunea de o suprastructura blindata, prevazuta in partea din spate cu o usa dubla destinata intrarii/iesirii echipajului, dar si pentru a facilita mentenanta armei si uzul acesteia. De asemenea, partea superioara a incintei blindate era prevazuta cu o trapa de mari dimensiuni, destinata ventilatiei, evacuarii echipajului in caz de urgenta, precum si actionarii mitralierei calibrul 7,92 mm, MG-34, dispusa pe turela (putine dintre exemplare au fost prevazute cu asa ceva, de cele mai multe ori mitralierele erau montate pe cracanele proprii de catre echipaje, in vederea cresterii protectiei in fata infanteriei inamice). Blindatele au avut atat suspensii Porsche (primele 11 exemplare, suspensia avand opt galeti), cat si suspensii Henschel (restul exemplarelor produse, suspensia avand noua galeti), unele dintre ele fiind acoperite cu Zimmerit.

Primul exemplar a iesit pe portile fabricii Henschel din Kummersdorf, pe data de 6 aprilie 1944, intentionandu-se realizarea a cel putin 150 de exemplare (oricum, au fost asamblate si de catre firma austriaca Steyr, dupa unele surse). Asa ceva nu se mai putea face, prioritate avand tancurile, productia incetand definitiv in februarie 1945.

Au aparut pe front in luna septembrie 1944, in cadrul a doua batalioane antitanc, 512 si 653, folosite cel mai adesea datorita mobilitatii scazute, in operatiuni defensive, multe fiind abandonate ori distruse, din lipsa de combustibil. Se pare ca ultimele 23 de Jagdtiger, au fost distruse pe data de 1 aprilie 1945, in luptele pentru Berlin, acestea apartinand Batalionului 653.

Impresionante aceste blindate germane, Panther si Tiger, pline de inovatii si ingeniozitate germana. Ma intreb insa daca tehnicitatea si perseverenta lor in a avea produse de top i-a ajutat cumva pe germani? Cel mai probabil nu, creandu-le mari dureri de cap, Panther si Tiger suferind la capitolul fiabilitate si rezistenta la solicitari extreme, marea lor majoritate fiind pierdute din cauza defectiunilor tehnice, si nu din cauza inamicului. Complexitatea acestor blindate n-a facut altceva decat sa mentina productia la un nivel scazut, raportat la productia americana sau sovietica –tari care desi n-aveau tancuri superioare celor doua „nemtoaice”, au reusit sa le faca desuete prin numarul masiv de blindate construite. Pentru „ceilalti”, cantitatea batea calitatea, nu insa si pentru germani –mare greseala, pentru care au platit scump!

 

 

  WW

 

 

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera. Internet.

www.mapn.ro/…/Armata%20romana%20si%20evolutia%20armei%2…

www.oocities.org/…/pzpanther/pzpanther-d…

zonepsico.wordpress.com

www.bzi.ro/proiecte-imposibile-tancul-nazist-de-1-000-de-tone-2065…

www.wwiivehicles.com/…/pzkpfw-v.asp –

www.cartula.ro/forum/topic/987-romanian-panther-colors/

wehrmacht-history.com

ww2drawings.jexiste.fr/…/German-Armor.h…

www.navweaps.com