Enciclopedia Armelor: Rechinii Kaiserului – primii dinti

This entry is part 84 of 110 in the series Enciclopedia Armelor

Episodul LXXXIII – Submarinele germane in Primul Razboi Mondial

Partea I

100_3873

Despre razboiul submarin am mai scris in Enciclopedie. Despre experienta vasta a Germaniei in acest domeniu am mai vorbit, insa despre faptul ca aceasta tara a fost prima din lume ce a introdus in lupta submarine vom vorbi in articolul de fata.

Si-asta fiindca Kaiserliche Marine/Marina Imperiala Germana este “inventatoarea” razboiului submarin total incepand din februarie 1917, decizie neinspirata prin care submarinele au primit dreptul la “vanatoare libera”, inclusiv asupra navelor civile. Spun neinspirata datorita faptului ca aceasta decizie avea sa duca la intrarea Americii in razboi incepand cu data de 6 martie 1917, fapt ce-avea sa pecetluiasca soarta Kaiser-ului si a Imperiului sau.

Intrata in WW I cu doar 38 de submarine (alte 48 de unitati se aflau, cel mai probabil, in diferite faze de constructie), Germania avea sa dispuna pana la sfarsit de inca 334 de unitati, alte 226 aflandu-se in diferite faze de constructie (cel mai probabil au fost 360/375 de submarine operationale, dintre acestea 178 au fost pierdute. Cele care au supravietuit pana la armistitiul din data de 11 noiembrie 1918 au fost predate Aliatilor).

Un numar imens, ceea ce demonstreaza fara tagada importanta acordata acestei arme relativ noua despre care snobii britanici spuneau ca “n-are onoare/submarinul este arma saracilor”, dar care sub deviza “Fur Kaiser und Reich/Pentru Kaiser si Reich” au facut prapad pe frontul naval din WW I, cea mai reusita si fantastica lovitura fiind cea din data de 22 septembrie 1914, atunci cand Kptl.Otto Weddigen aflat la comanda micului U-9, a reusit sa scufunde in Marea Nordului, in mai putin de o ora (unele surse mentioneaza aproximativ 75 de minute. N-are nicio importanta, socul in randul Amiralitatii britanice a fost imens, nave insumand 36000 de tone si 2265 de oameni au cazut prada unui Unterseeboots/Vas care navigheaza pe sub mare/Vas submarin), trei crucisatoare britanice vechi, HMS Aboukir/Cressy/Hogue (Clasa Cressy, 12000 tone, construite intre anii 1898-1902, marinarii englezi numindu-le in batjocura, “Live Bait Squadron”/Escadra Nadelor Vii/Escadra Momeala Vie).

HMS ABOUKIR

HMS Aboukir

Insa, spre norocul Aliatilor, germanii n-au avut niciodata mai mult de 60 de submarine simultan pe mare, varful fiind atins in octombrie 1917 (140 de unitati). Cu toate acestea, in perioada 1914-1918, nave militare si comerciale insumand peste 10 milioane de tone (posibil chiar peste 11 milioane de tone, sustin sursele germane, inclusiv mare parte din flota comerciala britanica) au fost trimise in adancuri de aceste nave submarine (doar pana in aprilie 1917, 430 de nave insumand 852000 de tone cazusera prada rechinilor Kaiserliche Marine. Desi au avut succes si impotriva navelor de razboi, principalul “inamic” al submarinelor a fost reprezentat de nave comerciale, fiind extrem de eficiente in “razboiul economic” ce a constat in blocada navala aplicata navelor ce aduceau provizii, materii prime, personal, munitii, etc pe frontul din Europa, acestea provenind majoritar din Canada, SUA si Marea Britanie), tehnologie nascuta nu cu mult inainte, inca fragila, vulnerabila si plina de accidente si defecte, nave mici ce nu atingeau nici macar 1000 de tone.

O tehnologie pentru care proverbul “Piatra mica rastoarna carul mare” se potriveste ca o manusa, marile nave de suprafata, cuirasate si crucisatoare, “Reginele marii” de pana atunci, nu mai erau deloc in siguranta.

U-9 IN 1910

 U-9 in 1910

In articolul de fata ne vom opri asupra primilor rechini ce-au servit Marina Kaiser-ului si, bineanteles, vom vedea parte din cariera lor operationala. Categoric, in articole viitoare, ne vom opri asupra tuturor navelor submarine ale Marinei Imperiale, si-asta fiindca povestea lor si inovatiile aduse acestei Arme de exceptie necesita pagini intregi, cu-adevarat o intreaga Enciclopedie. Inainte insa de a cunoaste aceste prime Unterseeboot-uri, este util a vedea catalogarea lor in cadrul Marinei, santierele navale unde-au fost construite si gradele uzuale.

 

Marina Germana a avut in WW I sapte tipuri mari de submarine impartite in 33 de clase separate, ultimul submarin produs fiind UB-133 in aprilie 1919, inscriptionate astfel: Unterseeboot (Vas care navigheaza pe sub mare/nava-submarina/vas submarin)/U-Boot/U –xxx (nr.format din unul, doua sau trei cifre), submarine de raza lunga, submarine de patrulare oceanice. Acestea puteau avea motoare: cu kerosen (combustibil pe baza de petrol, uzual astazi la motoarele cu reactie), cunoscute si ca motoare Korting, precum Type U-1 (un exemplar construit)/2 (un exemplar construit)/3 (2 exemplare construite)/5 (4 exemplare construite)/9 (4 exemplare construite)/13 (3 exemplare construite)/16 (un exemplar construit)/17 (2 exemplare construite)/Mittel-U, dotate cu motoare MAN Diesel, precum Type U-19 (4 exemplare construite)/23 (4 exemplare construite)/27 (4 exemplare construite)/31 (11 exemplare construite)/43 (8 exemplare construite)/51 (6 exemplare construite)/57 (5 exemplare construite)/63 (3 exemplare construite)/66 (5 exemplare construite)/U Type Mittel; UB –xxx, submarine costiere, submarine mici; UB-xxx, submarine cu raza mica de actiune, submarine torpiloare costiere (Type UB-I, 17 exemplare construite/UB-II -30 exemplare construite/UB-III -95 de exemplare construite, Type UF, Type S); UC –xxx, submarine miniere costiere, submarine puitoare de mine costiere (Type UC-I, 15 exemplare construite/UC-II, 64 de exemplare construite/UC-III, 16 exemplare construite); UE –xxx, submarine miniere de raza lunga, submarine puitoare de mine oceanice (Type UE-I, 10 exemplare construite/UE-II, 9 exemplare construite); U-Kreuzer/Type Large Ms, submarin-crucisator, submarine mari de raza lunga, acestea avand si cate doua tunuri de calibrul 150 mm la bord (Type U-139, 3 unitati construite/Type U-142, o unitate construita/Type U-151, 7 unitati construite/Type UD-1, 1918, niciun exemplar construit).

MOTOR TIP KORTING

 Motor tip Korting

Inainte insa de a descrie primii rechini ai adancurilor, haideti sa vedem gradele uzuale in cadrul Kaiseliche Marine:

-Gross Admiral/Grossadmiral/GAdm/Amiral al Flotei;

-Admiral/Adm/Amiral;

-Vizeadmiral/VAdm/Vice-Amiral;

-Konteradmiral/Kadm/Amiral Secund (posibil, in retragere);

-Kommodore/Kdm/Comodor;

-Kapitan/Kpt/Capitan;

-Korvettenkapitan/KKpt/Comandor;

-Fregattenkapitan/FrgKpt/Comandant;

-Kapitanleutnant/KptLtn/Locotenent-Comandant;

-Oberleutnant zur See/Obltn.z.S/Locotenent de Marina;

-Leutnant zur See/Ltn.z.S/Sublocotenent de Marina;

-Fahnrich zur See/Fhr.z.S/Aspirant/Ofiter-Cadet (se pare ca erau impartiti in trei categorii: cadet-junior, cadet al marii si aspirant);

-Oberstabsbootsmann/OStBm/OSB/Sergent-Major (subofiteri, de regula erau maistri artileristi si raspundeau de armamentul de la bord);

– Oberbootsmann/Obm/Obtsm/OB/Sergent;

-Stabsbootsmann/StBm/Sergent Clasa I/Maistru Clasa I;

– Unterbootsmann/UBm/Sergent Clasa II/Maistru Clasa II;

– Bootsmannsmaat/BmMt/Sergent Clasa III/Maistru Clasa III;

-Quartiermeister/Meist/Maistru timonier/Intendent;

-Matrose 1 Klasse/Matr.1/Marinar Clasa I;

-Matrose 2 Klasse/Matr.2/Marinar Clasa II;

-Matrose 3 Klasse/Matr.3/Marinar Clasa III;

-Matrose 4 Klasse/Matr.4/Marinar Clasa IV (aici intrau marinarii nou recrutati si cei voluntari).

Submarinele Kaiser-ului au fost realizate pe 11 santiere navale, dupa cum urmeaza:

-A.G.Weser din Bremen, fondat la 8 noiembrie 1843. Initial s-a numit Eisengiesserei und Maschinenfabrik Waltjen und Leonhard, devenind din anul 1849, Waltjen&Co. Pe 26 martie 1873 devine A.G. Weser, construind intre anii 1875-1881, 11 canoniere din Clasa Wespe pentru Kaiserlische Marine, dar produceau si nave civile. Intre anii 1905-1914 au fost construite noi instalatii si facilitate, ceea ce a permis realizarea a cel putin 40 de nave civile (de pasageri si comerciale), insa odata cu izbucnirea WW I au construit crucisatoare usoare si submarine, 81 de exemplare de U-Boot fiind realizate aici.

U9SubmarineU-9

AG Weser avea din anul 1912 propriul U-Boot Konstruktionsburo (Birou de Proiectare pentru Submarine) cu sprijinul inginerului spaniol, Raymondo Lorenzo D’Equevilley-Montjustin (surse frantuzesti sustin ca-i…francez. Posibil origine franco-spaniola), ce anterior lucrase la Germania Werft (Krupp a realizat in anul 1903, din fonduri proprii, dupa proiectul inginerului francez, primul submarin din Germania. Pe francezi nu i-a interesat, insa pe germani, da. Acest submarin a fost vandut si Marinei Tariste, fiind botezat Forell/Pastravul), birou de proiectare ce a intrat imediat in programul de cercetare-proiectare si productie de U-Boat al Marine-Amt/MarA/Comandamentul Marinei Imperiale/Amiralitatea (cu toate acestea, prea mare incredere in capacitatea unei asemenea arme n-aveau, multi erau sceptici cu privire la utilitatea submarinului in razboiul naval). Aici au fost realizate urmatoarele tipuri de submarine:

-U-57, 6 exemplare, inmatriculate de la U-57 la U-62, werk 212-217, in perioada 1914-1916;

-U-57, 6 exemplare, inmatriculate de la U-99 la U-104, werk 250-255, in perioada 1915-1917;

-UB-I, 9 exemplare, inmatriculate de la UB-9 la UB-17, werk 218-226, in perioada 1914-1915;

-UB-II, 6 exemplare, inmatriculate de la UB-24 la UB-29, werk 244-249, in perioada 1915-1916;

-UB-III, 6 exemplare, inmatriculate de la UB-54 la UB-59, werk 266-271, in perioada 1916-1917;

-UB-III, 8 exemplare, inmatriculate de la UB-80 la UB-87, werk 280-287, in perioada 1916-1917;

-UB-III, 15 exemplare, inmatriculate de la UB-118 la UB-132, werk 291-305, in perioada 1917-1918;

-UB-III, 3 exemplare, inmatriculate de la UB-148 la UB-150, werk 314-316, in perioada 1917-1919. Inca 14 exemplare au fost comandate in iunie 1918, insa n-au mai fost realizate;

-UC-I, 2 exemplare, inmatriculate de la UC-14 la UC-15, werk 225-227, in perioada 1914-1915;

-UC-I, 3 exemplare, inmatriculate de la UC-11 la UC-13, werk 229-230, in perioada 1914-1915;

-UC-II, 3 exemplare, inmatriculate de la UC-46 la UC-48, werk 256-258, in perioada 1915-1916;

-UC-II, 4 exemplare, inmatriculate de la UC-61 la UC-64, werk 259-262, in perioada 1916-1917.

Pe acest santier au fost construite si trei submarine pentru austro-ungari (inmatriculate de la U-15 la U-17, bazate la Pola), insa au realizat si planurile de constructie pentru U-27, U-32 si U-40, acestea fiind construite la Pola si Fiume pentru Marina Austro-Ungara (submarinele erau cunoscute tot ca U-Boot). Si Suedia a construit sub licenta trei submarine la Santierul Naval Kockums din Malmo (botezat Bavern, lansat la 5 martie 1921) si la Santierul Naval Orlogsvarvet din Karlskrona (Illern, lansat pe 30 iunie 1921 si Uttern, lansat pe 25 iulie 1921).

z_ub-41

UB-41

-Vulcan din Hamburg. In anul 1851, numitii Fruchtenicht si Brock au deschis la Bredow, langa Stettin, primul santier naval german ce facea nave din otel, realizand cateva ambarcatiuni de mici dimensiuni pana in 1856 cand au aparut probleme financiare, ce-au dus la preluarea santierului de catre 8 anteprenori si politicieni din Stettin si Berlin, botezandu-l Stettiner Maschinenbau AG Vulcan. Dupa un timp relativ scurt au aparut din nou probleme financiare, salvarea venind in urma construirii de locomotive, continuand insa sa produca si nave pana in anul 1864. In acelasi an a avut prima intentie pentru realizarea unui submarin, santierul purtand negocieri cu renumitul inventator Wilhelm Bauer, recent intors din Rusia, pentru cumpararea licentei si drepturilor de fabricatie ale proiectului Kustenbrander, insa nu s-a ajuns la nicio intelegere.

Din anul 1867, au reinceput sa fabrice nave de razboi, terminand in anul 1876 nava Preussen (panzerkorvette) si in anul 1878 nava Sachsen (panzerschiff). Pana la inceputul secolului XIX, aveau sa devina cel mai mare santier privat din Germania, avand 7000 de angajati, construind cea mai mare nava ce putea fi realizata aici, SS Kaiser Wilhelm II, un transatlantic de 19361 de tone.

In timpul WW I aveau sa lucreze numai pentru Kaiserliche Marine, primind prima comanda pentru realizarea a 10 submarine Type UC pe data de 23 noiembrie 1914, intr-un final s-au realizat 69 de unitati, cu deosebire Type UB/UC. Din anul 1919 urmau sa produca numai Type U-Kreuzer si Type UE, insa asta nu s-a mai intamplat datorita Armistitiului. Totusi au realizat aici urmatoarele tipuri de submarine:

-UE-I, 2 exemplare, inmatriculate de la U-71 la U-72, werk 55-56, in perioada 1915-1916;

-UE-I, 6 exemplare, inmatriculate de la U-75 la U-80, werk 57-62, in perioada 1915-1916;

-UE-II, 4 exemplare, inmatriculate de la U-117 la U-120, werk 91-94, in perioada 1916-1918;

-UB-III, 6 exemplare, inmatriculate de la UB-60 la UB-65, werk 85-90, in perioada 1916-1917;

-UB-III, 3 exemplare, inmatriculate de la UB-72 la UB-74, werk 96-98, in perioada 1916-1917;

-UB-III, 15 exemplare, inmatriculate de la UB-88 la UB-102, werk 104-118, in perioada 1916-1918;

-UC-I, 10 exemplare, inmatriculate de la UC-1 la UC-10, werk 45-54, in 1915;

-UC-II, 9 exemplare, inmatriculate de la UC-25 la UC-33, werk 64-72, in perioada 1915-1916;

-UC-II, 6 exemplare, inmatriculate de la UC-40 la UC-45, werk 73-78, in perioada 1915-1916;

-UC-II, 6 exemplare, inmatriculate de la UC-74 la UC-79, werk 79-84, in perioada 1916-1917.

-Stulcken Sohn din Hamburg, doar un singur submarin Type U-151 fiind realizat aici, fiind vorba despre U-157, in perioada 1916-1917.

-Reiherstiegw din Hamburg, trei submarine Type U-151 fiind realizate aici, fiind vorba despre U-151/152/153, in perioada 1916-1917.

-Flensburger Schiffbau-Gessellschaft din Hamburg, fondat in 1872, doua submarine Type U-151 fiind realizate aici, este vorba despre U-154/155, werft 381-382, in perioada 1915-1917.

SM_U_117_Hafen

UE-II class – U 117

-Kaiserliche Werft din Danzig, infiintat la 26 iunie 1844 ca loc de ancorare a caravelei SMS Amazone (1843, 390 de tone, 12 tunuri de calibrul 83 mm, 145 echipaj, pe-atunci fiind singura nava a Prusiei).

Din 1850 s-a inceput marirea santierului, astfel ca in 1870 acesta era bine dotat si bine organizat. Se pare ca primele planuri ce vizau realizarea unui submarin pe acest santier dateaza de pe la sfarsitul lui 1865, insa abia din toamna lui 1904 s-au demarat astfel de proiecte la cererea si cu sprijinul GrossAdmiral Alfred von Tirpitz, seful Marinei Germane in perioada 1914-1916 (artizanul Flotei Imperiale a Kaiserului Wilhelm al II-lea, acesta visand la crearea unui Imperiu German cu o Marina superioara sau cel putin capabila sa stea fata-n fata cu teribila Royal Navy, stapana marii de mult timp si imperiu totodata. N-avea sa-si vada niciodata visul implinit).

U-2U 2

Primul submarin realizat aici a fost Type U-2 (U-2A, dupa unele surse), pe 4 martie 1904, ce nu s-a dovedit a fi prea reusit petrecandu-si cariera operationala mai mult la cheu decat pe mare. Insa a fost doar inceputul, fiindca aveau sa-i urmeze modele mult imbunatatite, precum Type U-3/4/9/12, odata cu marirea facilitatilor de constructie a unor astfel de nave. Cu mici exceptii, majoritatea submarinelor lansate la apa inainte de izbucnirea razboiului au fost produse aici. Din anul 1916, aici aveau sa fie produse si cateva submarine Type UC-II, chiar si cateva unitati Type UC-III (posibil nefinalizate, dar urmau a fi gata in anul 1919. Posibil ca acestea sa fi fost inmatriculate astfel: de la UC-80 la UC-86/de la UC-139 la UC-146/de la UC-147 la UC-152/de la UC-213 la UC-218). Totusi, pana la final s-au realizat aici 46 de unitati dupa cum urmeaza:

-U-2, o singura unitate, werk 1, in perioada 1906-1908;

– U-3, doua unitati, inmatriculate U-3 si U-4, werk 2-3, in perioada 1907-1909;

– U-9, patru unitati, inmatriculate de la U-9 la U-12, werk 4-7, in perioada 1908-1911;

– U-13, trei unitati, inmatriculate de la U-13 la U-15, werk 8-10, in perioada 1909-1912;

– U-17, doua unitati, inmatriculate U-17 si U-18, werk 11-12, in perioada 1910-1912;

– U-19, patru unitati, inmatriculate de la U-19 la U-22, werk 13-16, in perioada 1910-1913;

– U-27, patru unitati, inmatriculate de la U-27 la U-30, werk 17-20, in perioada 1912-1914;

– U-43, opt unitati, inmatriculate de la U-43 la U-50, werk 21-28, in perioada 1913-1916;

– UE-1, doua unitati, inmatriculate U-73 si U-74, werk 29-30, in 1915;

– U-87, sase unitati, inmatriculate de la U-87 la U-92, werk 31-36, in perioada 1915-1917;

-Type Large Ms, mari submarine oceanice, Diesel-electrice, 4 unitati realizate intre anii 1916-1918, fiind vorba despre U-135/136/137/138, cele mai mari submarine realizate de germani in WW I;

– UC-II, sase unitati, inmatriculate de la UC-55 la UC-60, werk 37-42, in perioada 1916-1917.

-Germaniawerft/Germania Werft din Kiel a fost fondat in anul 1867 de catre Lloyd Foster ca Norddeutsche Schiffbau Actien Gessellschaft in Gaarden am Kieler Hafen, portul Kiel, in idea realizarii de nave de razboi si nave comerciale. Aici a fost construit si primul iaht al Imparatului, numit SMY Hohenzollern/Seiner Majestat Yacht Hohenzollern (7718 tone, 88 m lungime, lansat la apa in 1878, rebotezat Kaiseradler in 1892 si casat in 1912).

Din anul 1879 santierul a fost cumparat de catre Vorm Makisch-Schlesischen Maschinenbau und Hutten-Aktiegesellschaft F.A.Egells  (firma construia masini industriale cu aburi inca din anul 1822). In noiembrie 1882 firma a avut probleme, astfel ca s-a rebotezat ca Schiff und Maschinenbau Germania, construind pana in anul 1896 cateva nave de razboi. Din acest an a fost preluata de catre Krupp in urma unor dificultati financiare majore, aceasta firma fiind interesata sa construiasca si nave de razboi pe langa renumitele tunuri. In perioada 1898-1902 santierul naval si-a dublat suprafata, ajungand la 22,50 hectare (225000 mp), iar din anul 1902 este cunoscut drept Friedrich Krupp Germaniawerft.

La inceputul anului 1902, Krupp l-a angajat pe inginerul spaniol, Raymondo Lorenzo D’Equevilley-Montjustin, sa construiasca un U-Boot. In luna iulie 1902 a demarat constructia acestuia, fiind terminat un an mai tarziu si botezat Forel. A fost un succes ce-a dat aripi firmei Krupp in realizarea de submarine, Brazilia comandand 3 exemplare urmata in 1904 de Rusia tot cu 3 exemplare (Karp, Karas si Kambala, la care s-a adaugat si Forel). In paralel s-a dezvoltat un nou tip de submarin cunoscut drept U-1, unul dintre “eroii” articolului de fata, nava ce a atras atentia Austro-Ungariei si Norvegiei. Acest submarin a atras atentia si Kaiserliche Marine Torpedo Inspektion in anul 1904 (au si comandat un exemplar), aceasta infiintand U-Bootkonstruktionsburo, unde inginerul Gustave Berling a proiectat un nou submarin in perioada 1905-1906, acesta avand viteza buna atat in imersiune cat si la suprafata.

download

UC III – SM UC 95, submarin specializat in realizarea campurilor de mine

La 1 iulie 1907, inginerul Hans Techel a fost numit responsabil la Krupp cu construirea de submarine, in anii ce-au urmat acesta devenind o figura legendara, Doctor in Inginerie, si-a pus amprenta in noile proiecte de submarine germane, proiecte ce vor apare in perioada interbelica (multe cercetari au fost facute in secret inca din 1922 la cererea Amiralului Behnke, seful Reichmarine/Marina Republicii de la Weimar in perioada 1919-1935. Dupa 1935, Germania inarmandu-se rapid, proiectele apareau parca din…neant. Mare parte a acestor proiecte au fost finalizate in Olanda, Finlanda, Spania, Turcia, astfel ca experienta germana nu s-a diminuat, n-a disparut, ba din contra, s-a accentuat si diversificat. Mda, Tratatul de la Versailles, un succes teribil…). La 8 aprilie 1908, Germaniawerft a primit prima comanda din partea Kaiserliche Marine, si-anume 4 unitati Type U-5, urmata in 1909 de Type U-16. Pana la sfarsitul WW I aveau sa construiasca 84 de submarine, inclusiv marile submarine “comerciale”, Deutschland si Bremen (au produs inainte de razboi si cate doua unitati pentru Norvegia si Austro-Ungaria), dupa cum urmeaza:

-U-1, o singura unitate, werk 119, in 1906;

– U-5, patru unitati, inmatriculate de la U-5 la U-8, werk 147-150, in perioada 1908-1911;

-U-16, o singura unitate inmatriculata U-16, werk 157, in perioada 1909-1911;

– U-23, patru unitati, inmatriculate de la U-23 la U-26, werk 177-180, in perioada 1911-1914;

– U-31, 11 unitati, inmatriculate de la U-31 la U-41, werk 191-201, in perioada 1912-1915;

– U-51, 6 unitati, inmatriculate de la U-51 la U-56, werk 233-238, in perioada 1914-1916;

– U-63, 3 unitati, inmatriculate de la U-63 la U-65, werk 247-249, in perioada 1915-1915;

– U-66, 5 unitati, inmatriculate de la U-66 la U-70, werk 203-207, in perioada 1913-1915;

– U-81, 6 unitati, inmatriculate de la U-81 la U-86, werk 251-256, in perioada 1915-1916;

– U-93, 6 unitati, inmatriculate de la U-93 la U-98, werk 257-262, in perioada 1915-1917;

– U-93, 10 unitati, inmatriculate de la U-105 la U-114, werk 274-283, in perioada 1916-1918;

– U-139, 3 unitati, inmatriculate de la U-139 la U-141, werk 300-302, in perioada 1916-1918;

-U-142, o singura unitate inmatriculata U-142, werk 303, in perioada 1916-1918;

– UB-I, 8 unitati, inmatriculate de la UB-1 la UB-8, werk 239-246, in perioada 1914-1915;

– UB-III, 6 unitati, inmatriculate de la UB-66 la UB-71, werk 284-289, in perioada 1916-1917;

-UB-III, o singura unitate inmatriculata UB-133, werk 310, in perioada 1917-1919;

-UB-III, o singura unitate inmatriculata UB-136, werk 313, in perioada 1917-1919;

-UC-II, 6 exemplare, inmatriculate de la UC-49 la UC-54, werk 265-270, in perioada 1916-1917.

-UA, varianta destinata exportului, o singura unitate inmatriculata UA, werk 202, in perioada 1912-1914.

-Bremer Vulkan din Vegesack a produs cateva submarine sub licenta Germaniawerft. Aici s-a realizat SMS Cyclop, nava-baza pentru submarine (1916-1918, 4872 de tone, lungime 94 m, 19,60 m latime, 150 de oameni in echipaj, tip catamaran, o nava foarte interesanta, insa descrisa intr-un alt articol). Doar 8 submarine au fost comandate aici, precum:

– U-93, 4 unitati, inmatriculate de la U-160 la U-164, finalizate in perioada 1917-1918;

– U-93, 4 unitati, inmatriculate de la U-164 la U-167, werk 651-654, doua fiind finalizate in perioada 1917-1919 (U-164/165), celelalte doua fiind gata in proportie de 75% (U-166/167). Seria U-210/212 a fost demarata fara a fi finalizata, iar seria U-247-262 comandata in iunie 1918 n-a fost niciodata introdusa in productie.

-Atlas Werke din Bremen a construit doar un singur submarin Type U-151, inmatriculat U-156, werk 382, in perioada 1916-1917.

-Blohm&Voss din Hamburg fondat pe 5 aprilie 1877 de catre Hermann Blohm si Ernst Voss, a construit 89 de submarine, dupa cum urmeaza:

– UE-II, 5 unitati, inmatriculate de la U-122 la U-126, werk 299-303, in perioada 1916-1918;

-UB-II, 6 exemplare, inmatriculate de la UB-18 la UB-23, werk 248-253, in perioada 1915-1916;

-UB-II, 12 exemplare, inmatriculate de la UB-30 la UB-41, werk 254-265, in perioada 1915-1916;

-UB-III, 6 exemplare, inmatriculate de la UB-48 la UB-53, werk 293-298, in perioada 1916-1917;

-UB-III, 5 exemplare, inmatriculate de la UB-75 la UB-79, werk 304-308, in perioada 1916-1917;

-UB-III, 15 exemplare, inmatriculate de la UB-103 la UB-117, werk 309-323, in perioada 1916-1918;

-UC-II, 9 exemplare, inmatriculate de la UC-16 la UC-24, werk 266-274, in perioada 1915-1916;

-UC-II, 6 exemplare, inmatriculate de la UC-34 la UC-39, werk 275-280, in perioada 1915-1916;

-UC-II, 9 exemplare, inmatriculate de la UC-65 la UC-73, werk 281-289, in perioada 1916-1917 (probabil);

-UC-III, 16 exemplare, inmatriculate de la UC-90 la UC-105, werk 324-339, in perioada 1916-1918;

-alte 27 de submarine au fost realizate in locatii necunoscute, tipul acestora nefiind cunoscut insa, per total, germanii au construit 375 de unitati, astfel: 1906 –un exemplar; 1908 –un exemplar; 1909 -2 exemplare; 1910 -4 exemplare; 1911 -5 exemplare; 1912 -5 exemplare; 1913 -6 exemplare; 1914 -15 exemplare; 1915 -51 de exemplare; 1916 -108 exemplare; 1917 -87 de exemplare; 1918 -90 de exemplare.

-Va urma –

 WW

 

Episodul LXXXIII – Submarinele germane in Primul Razboi Mondial

Partea I

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.

www.deutsches-museum.de/en/collections/…/u1

www.navypedia.org/…/germany/ger_ss_u1.htm

www.heiszwolf.com/subs/plans/plans.html

www.uboat.net/history/wwi/

www.uboat.net

www.wfa-eastcoast.org/World-War-I-Submarin..

www.pinterest.com/…/ww1germanu-boat-war

www.scarboroughsmaritimeheritage.org.uk/me

www.wfa-eastcoast.org/World-War-I-Submarin

https://www.friends-amis.org/…/191-wwiu-boa

www.worldnavalships.com/u-boats.htm

www.battleships-cruisers.co.uk/u-boats.htm

www.naval-history.net/WW1MedalsGer-PlM.htm

www.overthefront.com/…/militaryranks/germa..

www.navypedia.org/ships/…/ger_submarines.ht…

www.cs.kent.edu

www.warrelics.eu

www.warshipsww2.eu

www.colorantshistory.org/SubmarineDeutschla

www.alternatehistory.com/…/showthread.php?t…

adventures-of-the-blackgang.tumblr.com

deutscher-historischer-jahrweiser.de/marine/u-boot-typen.htm

www.navweaps.com/…/WTGER_PreWWII.htm

www.navypedia.org/ships/…/ger_submarines.ht

perdurabo10.tripod.com
www.navweaps.com/…/WNGER_88mm-30_sk

www.lovettartillery.com/8.8cm_Schnellfeuer_K..

 

 

Series Navigation<< Enciclopedia Armelor: PPSEnciclopedia Armelor: Rechinii Kaiserului. Primii dinti >>

17 comentarii:

  1. Welcome back 🙂

  2. @Eroul Bula. Multam omule, si eu ma bucur c-am revenit! Deh, batranetea, munca si viata in RO, sper sa ma tina curelele, am articole in lucru.

  3. Ca si in al doilea razboi mondial, germanii ar fi castigat mult mai mult, daca s-ar fi axat macar din anul 1907, incolo, exclusiv pe producerea de submarine.Ce impact ar fi fost pentru britanici si francezi daca germanii ar fi putut sa aiba in acelasi timp pe mare cel putin 120 de submarine.Ar fi fost un genocid in toata regula pentru franco-britanici.Cu siguranta ca germanii ar fi castigat razboiul pana in vara anului 1916.

    • Din nefericire pentru ei, au picat in capcana britanicilor care i-au zgandarit puternic la orgoliu, cu lansarea tezei ca nu poti fi o putere globala fara sa detii o flota puternica si ca submarinele sunt arma saracului.
      In loc sa se mentina in zona in care erau net superiori, submarinele, s-au apucat sa-si consume timpul si resursele in construirea de mari nave de lupta, uitand ca experienta operatiunilor cu nave de acest gen nu se castiga in cativa ani.
      Nu s-au invatat minte nici dupa primul razboi mondial si au continuat programele pentru nave mari si in perioada interbelica. Abia dupa ce au pierdut Bismark s-au concentrat doar pe submarine dar pierdusera ani si resurse importante.
      Nu zic ca teoria britanicilor cu necesitatea unei flote puternice ar fi gresita dar germanii nu au tinut cont de faptul ca au la doi pasi de ei o superputere maritima care le va fi ostila din prima zi si nu le va timpul necesar sa castige experienta in operatiuni cu escadre de nave mari.

      • Bulishor taica nu experienta le lipsea nemtilor ci suficiente nave!!
        Ca au luat-o-n barba la Skagerak (Jutland ptr tine) da si din cauza inferioritatii numerice.. Englezoii se plangeau ca scorul ar fi fost mai bun DACA nemtoteii nu ar fi facut niste copai cam de nescufundat … (mai ales crucisatoarele de batalie – alea nemtesti – s-au dovedit „nesimtite” si „nesatule” fata de I uirile britone care au cam .. detonat!)

        Sau vezi in WW2 … mama mama ce facu Bismarku! Ma rog intr-o zi buna cu multa bafta 2 nave de linie scoase din lupta in mai putin de o ora!!!!! Si ca sa il scufunde mama mama cati pe el si nesimtitu mai plutea! Inca nitel si britonii ar fi lesinat de atat efort cerut de incarcarea tunurilor!!!)
        Acu ca sa fantazez nitel – mai asteprau un pic si trimteau la plimbare Bismack si Tirpitz plus Geisenau si Schearhorst plus 3 crucisatore de buzunar … vorba aia dupa victoria asupra Kriegsmarinei Anglia ar fi cerut si pace si scuze .. si ar fi invidiat pe Pirus …

      • @Eroul Bula
        Nu stiu ce e cu teza ca submarinele sunt arma saracului, dar in 1914 Marea Britanie avea mai multe submarine decat Germania!

  4. WW acum am motive intemeiate sa astept ziua de duminica,bine ai revenit!

  5. SMS Cyclop, interesanta nava

    • @edd. Extrem de interesanta, cu mult inaintea vremii ei! Ii vine si ei randul, categoric.
      @seba. Multam, mi-a fost dor de ceea ce faceam, deh, pasiunea…

  6. Muricanii erau „obligati” sa intre in WW1 ca sa isi „asigure” banii „investiti” in Anglia si Franta. Investiti adica imprumutati . Deja in 1916 o victorie germana ar fi lovit acolo unde-l doare mai rau pe Uncle Sam Shylock : la portofel!! Vorba aia „nimic personal doar business as usual , Ich liebe Sie aber ailati ma platesc mai bine!!”

  7. Eu cred ca submarinul a fost arma cea mai puternica a Germaniei pe frontul de vest in ambele razboaie mondiale. Din pacate pentru germani sau din fericire pentru anglo-americani, submarinului nu i sa acordat prioritatea absoluta in fata navelor de suprafata.

    Anglia putea fi ingenuncheata in ambele razboaie mondiale doar daca Germania ar fi avut suficiente submarine in largul Atlanticului.

  8. Donitz s-a zbatut saracu’ sa aiba mai multe dar cu cine sa se inteleaga … 🙂

    • Ca succesor al lui Raeder, da, asta a urmarit, mai multe submarine, navele de suprafata erau vulnerabile in fata puterii colosale a Royal Navy. Hitler i-a dat dreptate cam tarziu.

  9. Ca o mica curiozitate,prima victorie din istoria razboiului submarin-scufundarea de catre U-9 a trei crucisatoare HMS Aboukir, HMS Hogue si HMS Cressy a tinut probabil de inganfarea britanicilor vis a vis de noua arma(sau se poate numi noroc).U-9 torpileaza prima nava iar celelalte doua opresc pt.a salva echipajul(capitanii crezand in mod eronat ca nava a lovit o mina).Ce a urmat este istorie…..

    • @seba. Da, cam asa a fost, mai multe detalii in urmatoarele capitole. Oricum, lovitura a zdruncinat serios siguranta britanicilor si mentalitatea acestora fata de arma submarina. Aveau si ei submarine, insa nu le acordau prea mare atentie, nu erau pentru „gentlemeni”…

  10. Superb articol!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *