De ceva timp există un soi de efervescență când vine vorba de satelitul nostru natural, Luna. Americanii vor să aselenizeze a doua oară, chinezii ar vrea și ei, prima oară, se trimit nave spațiale private, ce să mai, toată lumea vrea o bucățică din Lună.
Și toată lumea pare că vrea să rămână ca să facă bani pe Lună. Mai multe agenții/instituții/universități au emis recent un „manual” intitulat „The Commercial Lunar Economy Field Guide (Michael Nayak, ed., 2025)” ce poate fi lecturat de curioși integral aici.
Pentru leneși, sau cei mai puțin curioși, aveți mai jos un rezumat alcătuit cu ajutorul ChatGPT.
Lucrarea reprezintă o sinteză elaborată de DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency), în parteneriat cu NASA, Universitatea Johns Hopkins (APL) și numeroși parteneri industriali, cu scopul de a contura bazele unei economii comerciale sustenabile pe Lună în următorul deceniu. Documentul, rezultat al programului LunA-10, oferă un plan strategic pe 10 ani pentru dezvoltarea infrastructurii lunare și valorificarea potențialului economic al satelitului natural al Pământului.
I. Context și obiective
Lucrarea pornește de la ideea că omenirea se află în pragul unei „noi ere lunare”, trecând de la explorarea științifică (epoca „drapelelor și amprentelor”) la exploatarea comercială și crearea unui ecosistem economic autosustenabil. LunA-10 își propune să accelereze această tranziție prin tehnologii scalabile, servicii monetizabile și colaborări public-private. Scopul final este ca până în 2035 să existe un lanț lunar interconectat, care să susțină activități economice autonome.
II. Structura și conținutul principal
Cartea este împărțită în trei părți:
Perspective istorice și strategice – descrie evoluția de la programele Apollo la actualele misiuni Artemis, integrarea industriei private și semnificația politică a Acordurilor Artemis. Se evidențiază rolul central al DARPA în crearea unei infrastructuri interconectate între actorii guvernamentali și cei comerciali.
Componentele infrastructurii comerciale lunare – partea tehnică a lucrării. Sunt detaliate domenii-cheie:
- Energie lunară: dezvoltarea unei rețele de alimentare fără fir, scalabile, care să permită funcționarea continuă pe durata nopții lunare.
- Exploatarea resurselor (ISRU): tehnologii precum electroliza regolitului și reducerea carbotermală pentru obținerea oxigenului și metalelor. Un rezultat surprinzător: deșeurile (regolit deoxigenat încălzit) pot deveni produse comerciale reutilizabile.
- Ecosistemul metalic lunar: promovarea reciclării materialelor provenite din landere și echipamente dezafectate (conceptul „Re-ISRU”).
- Roboți ca serviciu, transport și logistică, rețele de comunicații, poziționare și navigație, hub-uri de infrastructură și chiar o rețea feroviară lunară sunt propuse ca servicii ce pot fi comercializate.
- Toate aceste elemente sunt integrate într-un cadru analitic care definește patru etape evolutive: Exploration Age, Foundational Age, Industrial Age și Jet Age — ultima vizând o economie globală rapidă bazată pe transporturi nucleare sau de fuziune.
Perspective juridice și economice – explorează factorii „non-tehnici” esențiali:
- efectele tratatelor internaționale (Tratatul Spațiului Cosmic, Acordurile Artemis, Tratatul Lunii);
- crearea unui Lunar Development Cooperative (LDC) — o entitate comercială autoguvernată pentru administrarea infrastructurii comune;
- dezvoltarea unei piețe de asigurări spațiale și a standardelor de interoperabilitate (prin consorțiul LOGIC);
- rolul bio-producției și al economiei circulare în susținerea unei prezențe umane durabile.
III. Concluzii
Ghidul funcționează ca un manual strategic și tehnologic pentru viitoarea economie lunară. El propune modele concrete de colaborare între guverne, industrie și sectorul financiar pentru a transforma Luna într-o piață viabilă. Lucrarea subliniază ideea că prosperitatea economică depinde de viteză, scalabilitate și cooperare internațională.
În ansamblu, volumul conturează o viziune integrată — tehnologică, economică, juridică și etică — asupra modului în care omenirea poate trece de la explorare la colonizare și valorificare economică a Lunii, deschizând drumul către o economie spațială interplanetară.
Tehno-optimism sau perspective reale?
Etapele evolutive descrise în Ghid sună extrem de cunoscut – Exploration Age sau, mai pe românește, Epoca marilor descoperiri geografice ar fi etapa în care ne aflăm noi acum când vine vorba de explorarea și exploatarea Lunii.
Unul din motivele care au determinat țările din vestul Europei să trimită numeroase expediții în necunoscut a fost accesul din ce în ce mai greu la bogățiile Orientului Îndepărtat. Drumul Mătăsii a asigurat pentru multă vreme o rută capabilă să satisfacă nevoile Europei. Însă dezintegrarea marelui imperiu mongol și expansiunea treptată a Imperiului Otoman ce a culminat cu căderea Contantinopolului în 1453 au făcut această rută din ce în ce mai nesigură și mai scumpă. Fapt care a determinat Europa să caute alternative în forma unui nou drum care să-i permită accesul la mirodeniile Orientului Îndepărtat. Și, bineînțeles, comercializarea lor.
La acel moment, navigația oceanică era deosebit de periculoasă. Ambarcațiunile folosite în acest scop erau o adunătură de lemne gata să se dezmembreze la primul val mai serios, lipseau hărțile și mijloacele de a cunoaște cu precizie poziția navei ceea ce oricum nu e de mare ajutor în lipsa hărții. La toate aceste provocări tehnice se mai adaugă teama de necunoscut și scorbutul – pe atunci o boală necunoscută. Însă o singură croazieră reușită însemna realmente dobândirea unei averi remarcabile pentru armator și echipajul supraviețuitor pentru că mirodeniile valorau chiar și de câteva ori mai mult decât greutatea lor în aur.
Ca Luna să facă obiectul unei economii viabile trebuie să ofere ceva aflat la mare căutare și la un preț care să justifice investițiile și să acopere riscurile inerente.
„Caravela” viitorilor exploratori lunari nu va fi în niciun caz Space Launch System – o întreprindere faraonică și nesustenabilă financiar ci, foarte posibil, Starship, aflată astăzi în dezvoltare. Deci mijloacele tehnice ar exista și ar permite costuri de transport rezonabile, accesul pe orbită fiind mai ieftin ca niciodată.
Suprafața Lunii este în curs de cartografiere și se creează infrastructura necesară viitoarelor dezvoltări.
Dar care sunt „mirodeniile” pe care Luna le poate oferi nu am idee, ceea ce nu înseamnă că ele nu există. Poate că nu au fost încă descoperite.
Oricum ar fi, în lipsa „mirodeniilor” lunare, este greu de crezut că vom trece mai departe de etapa explorării pur științifice și a „amprentelor” lăsate pentru a demontra spiritul puternic al vreunei națiuni terestre pe cale de afirmare la nivel global (China de exemplu). Pe de altă parte, chiar și în lipsa „mirodeniilor” proprii, Luna s-ar putea dovedi un excelent port de tranzit în căutarea „mirodeniilor” aflate pe alte corpuri cerești.
Prima categorie de mirodenii la care mă pot gândi sunt pământurile rare pe care le căutăm cu lupa pe Terra și, momentan, distribuția celor identificate creeaza poziții de putere care distorsionează piața și echilibrul global.
A doua categorie, care se suprapune parțial cu prima, ar fi materialele necesare pentru construcția – pe lună sau pe orbită – și propulsia viitoarelor nave spațiale care să exploreze ale zone ale spațiului.
Pământurile „rare” nu sunt deloc rare pe Terra. 100 mil.tone din care 1/2 in China/Rusia. SUA are vreo 13 mil. Doar că procesarea e al naibii de poluantă și energofagă. De asta China are monopolul producției. 90% din producția mondială. Să te duci pe Lună să cauți așa ceva e tembelism total.
Pentru a extrage ceva , orice, de pe Luna , necesita rezolvarea unor probleme prealabile fundamentale.
1 – realizarea unei sume de tehnologii care să permită unor oameni ( zeci, sute, mii, nu mă hazardez ) să trăiască și muncească pe planeta Luna in mod independent. Să le duci periodic mâncare, apa e in afara oricărei perspective actuale. Una e sa aprovizionezi 3 oameni , alta să asiguri supraviețuirea la 100, 1.000, 10.000 )
Tehnologia nu a dat inca răspunsuri credibile in acest domeniu.
2- Trebuie clarificat ce se face cu mineralele extrase. Se prelucrează in loco , se aduc pe pământ ?
Actualmente un gram de ittrio costă 10 euro. 1 gram.
Cat ar costa același gram extras de pe Luna și vândut pe pământ ? Cu costuri de extracție și transport colosale.
100 de Euro? 1.000 ? Nu știm dar bănuim.
999, 99 Euro . Glumind .
Deci și în consecință , nu e economic rentabil sa faci minerit pe Luna cu consum pe pământ.
Ca urmare, oricare discuție despre luna și resursele ei e pur teoretic , științific – academic . Fără nici o șansă de realizare cat oi mai trăi eu și majoritatea dintre voi. Părerea mea .
Nu cred ca s-ar pune problema sa locuiasca oameni pe luna, poate doar asa, din cind in cind sa mearga un director cu secretara.
Cred ca se viseaza la o robotizare totala. E suficient sa vedem fabrici, mine, terestre in care nu prea mai exista oameni si daca exista sunt numai pt ca robotii sunt inca prea scumpi.
Si nu cred ca e vorba de paminturi rare, mai degraba de substante, daca vreti paminturi, f. f. f. rare, speciale. Nu-mi dau seama care ar fi acelea dar precis exista preocupari de inventare a unor dispozitive f speciale.
Din cate am mai citit, unul din dezideratele programului Artemis e sa stabileasca o prezenta umana pe Luna. Nu cred ca vor fi sute, nici macar zeci. Robotii aia se mai defecteaza si ei… ar mai fi si noi metode de a fabrica lucruri in conditii de gravitatie scazuta.
Probabil ca va exista la un moment dat si o componenta turistica, sunt destui care-si doresc asta si-si si permit.
Oricare fabrica robotizata are nevoie de personal uman.
Ca și robotul se mai strica, blochează. Și deci e nevoie de electroniști , mecanic , electricieni. Fie și puțini, e imposibil fără ei.
O știe VW, Mercedes si BMW. ( exemple unde robotizarea a prins cote inimaginabile cu doar 30 de ani in urma. ) )
O fabrica robotizata 100% și fără angajați umani , nu exista și nu cred că va exista prea devreme .
In opinia mea , ” prea devreme” înseamnă vreo 20 de ani.
Personal mai cred că suprapopularea asiatica va crea enorme probleme economice, sociale , energetice.
Inainte să poată să meargă Ciolacul și iubita în călătorie pe Luna. 😄
Deuteriu, Tritiu, Litiu3. Cresterea unor cristale cu puritate crescuta. Alte materiale la care noi nu ne gandim.
Va recomand sa verificati pretul pentru ittrio (yttrium). Din cate vad ceea ce ati publicat aici pare sa fie departe de realitate.
Iata o sinteza facuta de AI pe Google:
„Yttrium Metal: The average price is around $29.34/kg in the Northeast Asia/China market.
Yttrium Oxide: In late November 2025, European prices for yttrium oxide surged to approximately $270/kg due to Chinese export restrictions, a significant increase from previous levels.
Retail/Specialty Purchases: For individual purchases of high-purity yttrium metal (min 99.95%), some suppliers list prices around €229/kg (approximately $230-240 USD/kg).”
Cred ca este important ca macar cei care publica articole sa incerce sa prezinte informatii cat mai apropiate de realitate – caterinca o putem gasi usor in comentarii 🙂
@Eroul Bula Nu putem avea o colonie viabila pe Luna daca trebuie sa caram toate materialele de pe Pamant, chiar si in conditiile in care costurile au scazut foarte mult. Luna imi pare un excelent port de tranzit pentru expeditii interplanetare pen’ca gravitatie mai scazuta. Dar cred ca mai avem de mancat multa mamaliga pana atunci.
Si ar mai fi ceva. S-ar putea ca “mirodenia” sa se materializeze si sub forma unor tehnici noi de fabricatie a diverse chestii in conditii de gravitatie redusa. Se testeaza deja cu fabricarea de chestii in imponderabilitate.
Pentru unii cu gândire mai specială, ar fi prima oară și pentru americani. Problema e că, la ce se întâmplă peste ocean, chinezii au prima șansă pentru aselenizarea din tura asta. Iar Luna ar trebui să fie doar primul pas, de încălzire, cum subliniază și @Eroul Bulă.
@peredhill: nu as numi-o gandire speciala, ci o lipsa de gandire , o totala lipsa de logica si ratiune, acestea fiind preconditii ptr orice teorie conspirationista
E cam greu pentru americani sa aselenizeze a doua oara din nou, dupa sase aselenizari, ultima in 1972 – Apollo 17.
Interesant subiect si simpatica analogia cu mirodeniile !
„Americanii vor să aselenizeze a doua oară”
Poate nu m-am prins eu de ce voiai sa comunici, dar stiam ca au aselenizat de vreo 6 ori …
Asa este. A fost programul Apolo, apoi 50 ani nimic si acum programul Artemis. Daca ne uitam asa la problema, ar fi a doua oara. 🙂
A doua tura/runda.
Mai bine concuram in spatiu decat pt donbasuri sau insule. Poate extragem si din asteroizi, dirrct sau prabusindu-i. Ca-n Jules Verne in Goana dupa meteor, cel facut din aur.
Inainte de a explora si ulterior exploaat orice “mirodenii”trebuie sa existe premizele ptr sustinerea vietii si ulterior a, acestor activitati (explorare si exploatare)
Una din conditiile primordial este asigurarea cu energie!
Diferentele de temepartura pe Luna sunt cuprinse intre -170 si +130 grade Celsius. In oricare dinaceste conditii este nevoie de sisteme energofage ptr sustinerea vietii (daca e sa discutam de zeci, sute de oameni)
Asigurarea luminii este alta necesitate pe suprafata lunii. Lumina solara la nivelul ecuatorului Lunar este ciclica: 14 zile lumina, 14 zile intuneric, asa ca sursele fotovoltaice sunt o solutie limitata, stocarea energiei produse in aceste 14 zile de iluminare solara presupunand costuri enorme (transportul unor sisteme de stocare de pe Pamant)
Generarea de energie elctrica si termica pe baza de izotopi radioactivi, este deasemenea o solutie potentiala insa cu limitari , riscuri aferente si costuri mari (din nou, costul cu transportul de pe Pamant pe Luna este un impediment major)
Asa ca….mirodenia numarul #1 in umila mea parere este gasirea apei (sub forma de gheata). Gasirea unor surse stabile de gheata presupune rezolvarea asigurarii combustibilului si oxidantului necesat=r generarii de energie, presupune asigurarea combustibilului si oxidantului necesar ptr lansarea de nave de pe Luna, si rezolva deasemenea problema asigurarii conditiilor de viata ptr zeci, sute de personae in habitate cu mediu controlat (temperatura, aer respirabil, apa)
Ptr curiosi incercati sa vedeti conceptual sistemului de micro grid ptr taberele de baza ale misiunilor Artemis, sursele de putere (solar, stocare, FSP – fission surface power; DRPS – dynamic radioisotope power system; generare si stocare electrochimica), sistemul de distributie ptr diverse module lunare cu diverse intrebuintari (btw cablurile, sistemele de distrubutie si siguranta, conversie DC/AC si acestea vor trebuii transportate de pe Pamant)
Artemis are ca etape prognozate puteri generate ptr faza initial de 1pana la 5 kWel, faza initial demonstrative 10 pana la 20 kWel, demonstratori avansati puteri cuprinse intre 80 si 100 kWel, iar ptr baze cre sa asigure o economie Lunara puteri de pana la 1GWel. Aici insa nu sunte si MWth necesari climatizarii (fie ca sunt recuperati prin poligenerare din aceleasi surse care genereaza energia eelctrica, fie ca sunt generate separate)
„trebuie sa existe premizele ptr sustinerea vietii”
(Editat: dvs. spuneti cel mai adesea lucruri interesante. Ar fi super daca v-ati limita la a spune lucruri interesante. Multumesc!)
Nu, frate, nu e nevoie de nici o „viata”!
„Un rezumat alcătuit cu ajutorul ChatGPT”.
Dragă Nicolae (La Multi Ani!), cu siguranță nu o să-ți pice bine ce voi scrie, dar te rog să reflectezi:
1. Oportunitatea de a publica articole redactate de AI. Fie si doar rezumatul unei cărți. Știu că timpul liber e scurt, pentru toți dealtfel; dar nu cumva astfel deschizi o… cutie… ce ar trebui să rămână închisă? „Cucuveaua” comenta recent (și pe ascuns) cu AI; păi oare unde ajungem dacă ne apucăm cu toții sa comentăm cu AI la articole scrise de AI?!
2. Ai dovedit deja că resursele intelectuale îți pemit din plin să scrii liber și corect (adică și etic și gramatical) pe multiple subiecte. De ce ai folosi AI tocmai tu?!
3. Precis că știi: AI generează erori, care pot fi preluate apoi ca informați adevărate – lucru ce poate conduce la dezinformare, fie și neintenționată… eu unul prefer un articol redactat de om, chiar cu imperfectiuni sau greșeli inerente…
In rezumat: opinia mea, la care te rog să fii bun să reflectezi, e că pe un forum/blog de opinie și dezbatere publică, asa cum e acesta, AI nu aduce valoare, dimpotrivă. Toate cele bune, domnule!
de f multe ori niste postari generate AI sunt de mii de ori mai dastepte decit unele umane. Pot da si ecemple!
Ok, de exemplu…
Postarile mele 🙂
Draga Arsenie, stii care e cel mai de pret bun al omului modern? Iti raspund tot io: timpul! Ai vazut cate pagini are studiul citat in articol?
1. Acest articol nu este scris de AI. Este scris cu ajutorul AI. Iar ajutorul se rezuma strict la sinteza unui document de 200+ de pagini. Concluziile nu apartin AI, apartin subsemnatului. Care, apropos, nu e jurnalist profesionist, asa cum nici RoMilitary nu face parte din presa in acceptiunea clasica a cuvantului.
2. Multumesc. Inclusiv pentru urari! 🙂 Folosesc AI ori de cate ori am ocazia, inclusiv la munca unde s-a dovedit extrem de util pentru anumite sarcini. Este un instrument din ce in ce mai util e anumite paliere care presupun volum si timp lung. Atat timp cat ii oferi premisele corecte si cheile de verificare aferente, o sa fii surprins pozitiv de rezultate.
3. Nu te obliga nimeni sa citesti sau sa comentezi la acest articol scris cu ajutorul AI. Si, in opinia mea, nici n-ar trebui sa excluzi din start un astfel de articol doar pentru ca este scris cu ajutorul AI. Plecand de la premisele comentariului tau, ar trebui sa citesti tot studiul citat si, eventual, sa-mi spui unde a gresit AI-ul. Lectura placuta! 🙂
Vizibil, ești iritat. 🙂 Nu împușca mesagerul, Nicolae!
Păi atunci scrieți cu Chat GPT, domnilor; oricât vreți. Sunt și platforme AI mai performante, speciale pentru scris articole sau chiar cărți – dar să nu vă mirați – dacă insistați pe trucul ăsta, că o sa discute articolele voastre scrise cu/de AI niste comentatori care tot cu AI o să vi le comenteze. 😀
Credeam că faza cu Cucuveaua a fost doar un experiment izolat.
pamanturile rare nu sunt asa de rare din punct de vedere geologic, ci mai degraba scump de prelucrat si zacamintele concentrate, care pot fi exploatate mai usor se gasesc mai greu. E energofaga si plouanta, de aia sunt in China majoritatea exploatarilor …dar rezerve exista pentru secole..
deci da, nu prea are sens exploatarea lunara acum dar trebuie inceput de undeva si probabil ca o prezenta lunara permanenta ar fi tinta apropiata.
Exact, mai degraba se poate incepe exploatarea zacamintelor ce se afla sub apa decat orice altecva.
Cred ca si dpdv. tehnic e mai fezabil decat plimbareala pe luna…daca nu gresesc Japonia parca are resurse gigantice de acet fel.
Doar că sunt la 5-6km adâncime. Și la preturile actuale(9$/kg samarium,20 gadoliniul si 30 yltrium) ieși repede in pierdere. Te mai scoți cu terbium la 900$/kg sau scandium. Și vorbim de produs finit,metal rafinat. Monopolul chinezilor este de fapt prețul produsului finit,nu că au exclusivitatea zăcămintelor. Nimeni nu le poate bate prețul.
pamanturle rare este in Europa cacalau dar tre sa razi munti pt ele Europa nu vrea
Dar extratereștrii,ce zic? Ne lasă?
Se pare ca nu stiti realitatea, americanii nu au ajuns niciodata pe luna. Totul a fost filmat si regizat in studiourile de la Hollywood. Priviti doar clipul celebru in care steagul american flutura. Care vant?!
Iar pamantul este plat clar😊
Tehno-optimism
Cum spuneau mai multi co-furumisti 🙂 chestia cu „pamanturi rare” e asa, ceva de la exagerat in sus. Legenda urbana 🙂
Nu sunt rare de loc, doar ca nu sunt adunate asa, in zacaminte mai „concentrate”.
De unde rezulta, in general, un minerit de masa in cariere cu volume mari de roca prelucrate si cu deranjul de rigoare.
Steril, ape poluate, etc.
China are un avans tehnologic, mai ales la partea de metalurgie.
Ce sa zic, delasare 🙂 americana…
Undevapana in anii 90, se cereau magneti puternici doar la diverse jucarii, gen mici papusi vorbitoare, etc.
Au clasat chestiile astea cu „pamanturi rare” intr-o treaba adiacenta cu radioactivele.
Oarecum ca la Intreprinderea de Metale Rare de la noi, un monopol al Ministerului de Interne ce a supravietuit pana spre sfarsitul anilor ’90.
Lasata la genul „lasa se se polueze altii cu astea”
Acum China s-a asezat oarecum in varful lantului, mai mult importa concentrate, face metalurgie high tech, etc.
De exemplu, din o productie de cca 120 000 de tone „”metale”, cam 40 000 provin din material adus din Myanmar, fosta Birmanie.
Poluarea, la ei 🙁 🙂
In plus, manevreaza piata absolut cum vor, dupa cerinte.
Ba mai pun un embargou catre Japonia, ba mai inunda piata, cand e cazul, de se duc aiurea toate studiile de fezabilitate la alte zacaminte, aflate in pregatire.
Gen Ghurayyah, Arabia Saudita…. Am lucrat acolo…
https://www.mindat.org/loc-13138.html
Bine , e vorba de tantal…. Nu e TR , dar e esential in electronica, faimoasele condensatoare cu tantal.
Aici ajungem la o alta treaba, deja exista un jargon industrialo politic, se vorbeste de Battery metals.
Intr-un document directiva executiva preluata de Trump mot a mot de la „senilul Biden” se vorbeste asa, de ras, despre un metal de baterie, grafitul (sic).
Lista e mare, depaseste TR; mai apar chestii gen cobalt, grafitul, alte elemente pentru high tech si binenteles, TR, pamanturile rare.
Treaba e stiuta, recunoscuta…. De la un decalaj in metalurgie de cca 20 de ani (China in fata) cred ca se va reveni relativ rapid la o cursa umar la umar.
Vorba unui amiral japonez, s-a trezit gigantul ala, de doarme….
Acum statul american (armata, direct parca) subventioneaza (nomine odiosa) o mina, cu TR, inchisa mai de mult…. Inchisa de ce ?
Mai iefin din China…
Referitor la mineritul spatial (luna, diversi asteroizi).
Admitand ca reuisesti sa faci toata mobilizarea respectiva, respectiv o colonie lunara, sustenabila si chiar productiva, e cam greu sa aduci productia 🙂 pe Terra…. Nu imposibil, dar greu.
Vedeam odata o propunere, gen dirijat/prabusit un asteroid mai mic, din aste feros, undeva in Pacific
Pai ce or zice colegii nostri academicienii ? Pardon, ecologistii 🙂
Acum deja e scandal referitor la posibile axploatari de noduli metalici la mare adancime…
Drepturile pestisorilor orbi de 4000 de m adancime, etc…
Probail ca domeniul asta se va dezolta, dar lozinca aia americaneaca, cu „Go to the west young man !” care fie vorba intre noi a facut America mare, va fi inlocuita de ceva gen „Go to the Space young man! ”
O civilizatie in expansiune ….
Nu mai stiu cartea exact, dar ca in serialul asta bun: The expanse
https://www.imdb.com/title/tt3230854/
cum adica, armata americana e implicata in economie? 🙂 sacrilegiu 🙂 armata nu are rolul de a creste industria locala, ca sa citez din clasici RoMil 🙂 🙂
imi pot spun te rog cum se cheama compania aia, sunt curios
@Steppwolf
Da, suna tare ciudat, incredibil, nu ?
MP Materials, nume actual. Fost Molycorp
Se pare ca DOD are 15 la suta acum:
https://www.instituteforenergyresearch.org/regulation/u-s-defense-department-takes-a-stake-in-a-rare-earth-company/
Istoria mai completa, e in articolul asta:
https://www.defensenews.com/opinion/commentary/2019/11/12/the-collapse-of-american-rare-earth-mining-and-lessons-learned/
Lectia?
Ca in versul lui Rimbaud, redare aproximativa:
In streang va vedea al meu sarman grumaz,
Cum atarna curul la necaz
Francois Villon n.1431, fiind pe cale să fie spânzurat a scris un quatrain care i-a făcut pe temniceri să râdă. https://ro.wikipedia.org/wiki/Fran%C3%A7ois_Villon
O traducere mai veche
Eu sunt François, ăsta-i cusurul,
De prin Paris, mai dimprejurul.
De-acum va ști, legat cu șnurul,
Grumazul meu, cât trage curul.
multam, stiu compania, dar nu stiam ca a investit DoD in ea; era si o lista cu companii in care investe CIA 🙂
acum ceva vreme m-am uitat la companii listate pe domeniul pamantulrilor rare si n-am gasit nimic interesant sau mai bine spus nu am gasit nimic sa ma convinga ca vor deveni in 1-2 ani profitabile..ca la geologie nu ma pricep deloc.
am doar o mica pozitie pe un producator de uraniu care dupa ce separa si prelucreaza uraniul extrag niste materiale componente pentru magneti. Practic profita din ce mai ramane dupa extragerea uraniului, chestie care mi s-a parut suficient de desteapta incat sa am o mica pozitie aceasta companie:
https://finance.yahoo.com/quote/UUUU/
Hopaaa, Step, ejti mejter :))).
Deci nu itist.
nu, nu sunt ITst :))
Acum ceva timp era vorba de Helium 3, izotopul rar pe Terra dar abundent pe Luna.
Si cu aplicatii interesante.
Plus costurile sustantial reduse al lansarilor de pe Luna .
Bineinteles daca ai posibilitatea de a aduna de acolo ce iti trebuie pt constructie si lansare.
Poti avea si ceva accidente nucleare daca incerci sa perfectezi un mijloc de propulsie nucleara . Nu e ceva de dorit prin atmosfera.
Competiția reală SUA -China nu este despre cine ajunge din nou pe lună, ci despre cine stabilește acolo o bază permanentă funcțională care, să fie capabilă logistic să alimenteze expansiunea activităților umane pe satelit.
Degeaba ajungi din nou pe Lună cu costuri și limitări compoarabile cu cele ale programului Apollo, când celălalt ajunge cu costuri mult mai mici și posibilități mult mai mari de a susține logistic activitatea.