De ceva timp există un soi de efervescență când vine vorba de satelitul nostru natural, Luna. Americanii vor să aselenizeze a doua oară, chinezii ar vrea și ei, prima oară, se trimit nave spațiale private, ce să mai, toată lumea vrea o bucățică din Lună.
Și toată lumea pare că vrea să rămână ca să facă bani pe Lună. Mai multe agenții/instituții/universități au emis recent un „manual” intitulat „The Commercial Lunar Economy Field Guide (Michael Nayak, ed., 2025)” ce poate fi lecturat de curioși integral aici.
Pentru leneși, sau cei mai puțin curioși, aveți mai jos un rezumat alcătuit cu ajutorul ChatGPT.
Lucrarea reprezintă o sinteză elaborată de DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency), în parteneriat cu NASA, Universitatea Johns Hopkins (APL) și numeroși parteneri industriali, cu scopul de a contura bazele unei economii comerciale sustenabile pe Lună în următorul deceniu. Documentul, rezultat al programului LunA-10, oferă un plan strategic pe 10 ani pentru dezvoltarea infrastructurii lunare și valorificarea potențialului economic al satelitului natural al Pământului.
I. Context și obiective
Lucrarea pornește de la ideea că omenirea se află în pragul unei „noi ere lunare”, trecând de la explorarea științifică (epoca „drapelelor și amprentelor”) la exploatarea comercială și crearea unui ecosistem economic autosustenabil. LunA-10 își propune să accelereze această tranziție prin tehnologii scalabile, servicii monetizabile și colaborări public-private. Scopul final este ca până în 2035 să existe un lanț lunar interconectat, care să susțină activități economice autonome.
II. Structura și conținutul principal
Cartea este împărțită în trei părți:
Perspective istorice și strategice – descrie evoluția de la programele Apollo la actualele misiuni Artemis, integrarea industriei private și semnificația politică a Acordurilor Artemis. Se evidențiază rolul central al DARPA în crearea unei infrastructuri interconectate între actorii guvernamentali și cei comerciali.
Componentele infrastructurii comerciale lunare – partea tehnică a lucrării. Sunt detaliate domenii-cheie:
- Energie lunară: dezvoltarea unei rețele de alimentare fără fir, scalabile, care să permită funcționarea continuă pe durata nopții lunare.
- Exploatarea resurselor (ISRU): tehnologii precum electroliza regolitului și reducerea carbotermală pentru obținerea oxigenului și metalelor. Un rezultat surprinzător: deșeurile (regolit deoxigenat încălzit) pot deveni produse comerciale reutilizabile.
- Ecosistemul metalic lunar: promovarea reciclării materialelor provenite din landere și echipamente dezafectate (conceptul „Re-ISRU”).
- Roboți ca serviciu, transport și logistică, rețele de comunicații, poziționare și navigație, hub-uri de infrastructură și chiar o rețea feroviară lunară sunt propuse ca servicii ce pot fi comercializate.
- Toate aceste elemente sunt integrate într-un cadru analitic care definește patru etape evolutive: Exploration Age, Foundational Age, Industrial Age și Jet Age — ultima vizând o economie globală rapidă bazată pe transporturi nucleare sau de fuziune.
Perspective juridice și economice – explorează factorii „non-tehnici” esențiali:
- efectele tratatelor internaționale (Tratatul Spațiului Cosmic, Acordurile Artemis, Tratatul Lunii);
- crearea unui Lunar Development Cooperative (LDC) — o entitate comercială autoguvernată pentru administrarea infrastructurii comune;
- dezvoltarea unei piețe de asigurări spațiale și a standardelor de interoperabilitate (prin consorțiul LOGIC);
- rolul bio-producției și al economiei circulare în susținerea unei prezențe umane durabile.
III. Concluzii
Ghidul funcționează ca un manual strategic și tehnologic pentru viitoarea economie lunară. El propune modele concrete de colaborare între guverne, industrie și sectorul financiar pentru a transforma Luna într-o piață viabilă. Lucrarea subliniază ideea că prosperitatea economică depinde de viteză, scalabilitate și cooperare internațională.
În ansamblu, volumul conturează o viziune integrată — tehnologică, economică, juridică și etică — asupra modului în care omenirea poate trece de la explorare la colonizare și valorificare economică a Lunii, deschizând drumul către o economie spațială interplanetară.
Tehno-optimism sau perspective reale?
Etapele evolutive descrise în Ghid sună extrem de cunoscut – Exploration Age sau, mai pe românește, Epoca marilor descoperiri geografice ar fi etapa în care ne aflăm noi acum când vine vorba de explorarea și exploatarea Lunii.
Unul din motivele care au determinat țările din vestul Europei să trimită numeroase expediții în necunoscut a fost accesul din ce în ce mai greu la bogățiile Orientului Îndepărtat. Drumul Mătăsii a asigurat pentru multă vreme o rută capabilă să satisfacă nevoile Europei. Însă dezintegrarea marelui imperiu mongol și expansiunea treptată a Imperiului Otoman ce a culminat cu căderea Contantinopolului în 1453 au făcut această rută din ce în ce mai nesigură și mai scumpă. Fapt care a determinat Europa să caute alternative în forma unui nou drum care să-i permită accesul la mirodeniile Orientului Îndepărtat. Și, bineînțeles, comercializarea lor.
La acel moment, navigația oceanică era deosebit de periculoasă. Ambarcațiunile folosite în acest scop erau o adunătură de lemne gata să se dezmembreze la primul val mai serios, lipseau hărțile și mijloacele de a cunoaște cu precizie poziția navei ceea ce oricum nu e de mare ajutor în lipsa hărții. La toate aceste provocări tehnice se mai adaugă teama de necunoscut și scorbutul – pe atunci o boală necunoscută. Însă o singură croazieră reușită însemna realmente dobândirea unei averi remarcabile pentru armator și echipajul supraviețuitor pentru că mirodeniile valorau chiar și de câteva ori mai mult decât greutatea lor în aur.
Ca Luna să facă obiectul unei economii viabile trebuie să ofere ceva aflat la mare căutare și la un preț care să justifice investițiile și să acopere riscurile inerente.
„Caravela” viitorilor exploratori lunari nu va fi în niciun caz Space Launch System – o întreprindere faraonică și nesustenabilă financiar ci, foarte posibil, Starship, aflată astăzi în dezvoltare. Deci mijloacele tehnice ar exista și ar permite costuri de transport rezonabile, accesul pe orbită fiind mai ieftin ca niciodată.
Suprafața Lunii este în curs de cartografiere și se creează infrastructura necesară viitoarelor dezvoltări.
Dar care sunt „mirodeniile” pe care Luna le poate oferi nu am idee, ceea ce nu înseamnă că ele nu există. Poate că nu au fost încă descoperite.
Oricum ar fi, în lipsa „mirodeniilor” lunare, este greu de crezut că vom trece mai departe de etapa explorării pur științifice și a „amprentelor” lăsate pentru a demontra spiritul puternic al vreunei națiuni terestre pe cale de afirmare la nivel global (China de exemplu). Pe de altă parte, chiar și în lipsa „mirodeniilor” proprii, Luna s-ar putea dovedi un excelent port de tranzit în căutarea „mirodeniilor” aflate pe alte corpuri cerești.
