În Ajun de Crăciun m-a sunat la telefon şi mi-a vorbit – în limba oficială a celor două state româneşti, colonelul Victor Makovsky, ataşatul militar al Rusiei la Bucureşti -, un european ai cărui părinţi locuiesc şi azi, la o azvârlitură de băţ, de Prut, pe teritoriul istoric al Basarabiei. Cel momentan şi parţial administrat de oficialii celui de-Al Doilea Stat Românesc.
I-am mulţumit pentru urările ocazionate de sărbătorile de iarnă şi i-am spus că sper ca anul 2013 să fie unul mai bun pentru cele două popoare ortodoxe, cărora le aparţinem fiecare dintre noi. Două naţiuni la fel de mândre, aspirând la respectarea demnităţii, identităţii şi istoriei lor reale.
Cu ani în urmă am avut parte de experienţe prelungite, în Germania şi Canada, luni bune trăind alături de ofiţeri veniţi din spaţiul estic european. De atunci ştiu că aceştia pun preţ doar pe rostirea francă a adevărului, preţuind mai degrabă un interlocutor cu opinii diferite, poate chiar incomode, decât unul cu păreri neconforme cu convingerile personale.
Esenţa acestui dialog telefonic? Speranţa interlocutorului meu că vom avea prilejuri noi, evenimente de interes public, la care să fim prezenţi şi să avem un dialog amical, despre ceea ce aşteaptă Europa de la Rusia, dar şi federaţia răsăriteană de la Uniunea Europeană.
Ca un făcut, în Ajun de Anul Nou m-a surprins plăcut şi apelul telefonic al colonelului, în rezervă, Anatol Munteanu, unul dintre conaţionalii de peste Prut, marcaţi şi azi de conflictul militar, îngheţat acum, din Transnistria. El este autorul unor volume de reconstituiri ale acelor momente de inegală confruntare, între apărătorii republicii ex-sovietice, cu capitala la Chişinău şi cei ce doreau şi au reuşit menţinerea unui cap de pod pro-Moscova, condus de la Tiraspol.
Compatriotul Munteanu îmi reproşa că am fost prea optimist în privinţa unei evoluţii pozitive a procesului de reîntregire naţională, nefiind deloc încântat – pe drept cuvânt – de situaţia actuală, politică şi economică, a celor care supravieţuiesc între Prut şi Nistru. Pe un teritoriu oficial condus de la Chişinău. Neoficial revendicat a fi parte a sferei de influenţă ruse. Sprijinit, cu tact, de Bruxelles pe calea integrării în U.E. şi de Statele Unite, pe drumul modernizării Armatei Naţionale, la nivelul standardelor profesionale ale timpului pe care îl trăim.
Cele două dialoguri, la fel de neaşteptate, dar concrete, sunt cele care au generat aceste rânduri-gânduri. Asta şi pentru că anul 2013 este cel când ar urma să se întâlnească, pentru convorbiri de lucru, preşedinţii Statelor Unite şi Rusiei.
Numai un naiv ar putea crede că oficialii americani au uitat deschis un microfon, atunci când s-au întâlnit, ultima dată, Barack Obama şi Dmitri Medvedev. S-a dorit, în mod expres, de către Casa Albă, ca opinia publică – în primul rând cea americană – să îl audă pe şeful statului promiţând un dialog constructiv cu omologul rus. Şi tactica adoptată a avut efect.
În mod evident, de pe agenda întâlnirii dintre liderii de la Washington D.C. şi Moscova nu va lipsi abordarea sensibilelor probleme ale aşa numitelor conflicte îngheţate, din diferite zone ex-sovietice, precum Transnistria, teritoriu practic desprins de administraţia republicană de la Chişinău.
Este de reamintit faptul că, la finalul anului 2012, preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti a făcut publică nemulţumirea sa, bine temperată, cu privire la presiunea Federaţiei Ruse, care nu acceptă evidenţa integrării, cu viteza melcului, a acestui land, în Uniunea europeană.
La Bucureşti, consilieri de ieri, de azi, ai administraţiei prezidenţiale, cădelniţează, de o manieră amuzantă, pe tema alternativei diplomatice la găsirea unei soluţii pentru menţinerea Transnistriei în teritoriul republicii de la est de Prut, desprinsă de URSS, în urmă cu două decenii. Vorbe în vânt.
Place sau nu, a devenit clar, pentru cine are ochi să vadă, că Departamentul de Stat este „in charge/responsabil”, de multă vreme, utilizând “low visibility/vizibilitatea scăzută”, în chestiunea tranziţiei teritoriilor de la est de Prut şi de Nistru spre arealul euro-atlantic.
Americanii ştiu sensibilităţile conducerii Rusiei de azi. Dar până şi Vladimir Putin este realist atunci când vorbeşte de “acoperirea operațională a zonelor cele mai complexe ale frontierelor noastre de stat.” Ori frontiera de stat a Federaţiei Ruse nu trece pe Nistru.
Nimeni, la Pentagon, nu contestă dorinţa Rusiei de a avea “forțe armate eficiente și gata de luptă, pregătite să riposteze oricărei amenințări, precum și oricărei agresiuni, pentru a apăra interesele țării noastre și ale aliaților noștri, pentru a garanta echilibrul de putere la nivel mondial.”
Dar orgoliul preşedintelui Rusiei, citat în fraza de mai sus – ca ţara sa să fie egala SUA – este una, realitatea fiind cu totul alta. Pe plan militar. Asta o ştia foarte bine fostul ministru al apărării şi a recunoscut-o public, atunci când a afirmat că ţara sa nu-şi poate propune să se confrunte cu NATO, raportul de forţe fiindu-i defavorabil.
Motiv pentru care a şi fost schimbat din funcţie, nu imediat, dar ferm. A fost înlocuit de un om cu experienţa militară validată în micul teatru de război din Cecenia. Unul care nu se poate compara cu cel din spaţiul ex-iugoslav, irakian şi afgan, unde scara confruntărilor armate, modalităţile de ripostă la acţiunile insurgenţilor au fost cu totul altele, de o anvergură incomparabil mai mare.
Dintr-o asemenea perspectivă, faptul că, la Kremlin, Putin a vorbit de reuşita ca două brigăzi ruse de infanterie motorizată să fie pe deplin echipate cu tehnică de luptă modernă – precum tancuri T-27BM, vehicule blindate BMP-2M şi transportoare blindate BTR-82 – poate fi percepută ca o bătaie amicală, insignifiantă, pe umerii generalilor de la Departamentul Apărării al SUA. Care au deja două brigăzi, extrem de puternice, în Germania şi Italia, pilonii oricărei eventuale operaţiuni de calmare a unor spirite înfierbântate estice. Asta ca să nu se uite…
Nu propriile panoplii militare – nucleare sau convenţionale – vor sta în spatele preşedinţilor Obama şi Putin, la discuţia lor din 2013. Ci accesul la tehnologia americană, util economiei ruse, posibil în condiţiile identificării unor soluţii amiabile pentru detensionarea spaţiilor geopolitice atemporale, precum Transnistria.
Iar aici americanii ştiu ce vor propune, iar ruşii ce ezitări au. Primii nu vor obţine, peste noapte, demilitarizarea colhozului condus de la Tiraspol. Ultimii nu ştiu încă avantajele pe care le vor avea, prin repatrierea ofiţerilor şi soldaţilor ruşi menţinuţi încă în capul de pod transnistrean.
Dar, la Washington D.C. şi Bruxelles se cunoaşte faptul că şi facilitarea accesului liber, în Occident, a cetăţenilor ruşi este una dintre cheile care vor schimba însăşi evoluţia federaţiei răsăritene, spre o democraţie reală, nu mimată de un autoritarism evident.
Apriori comparabilă cu întâlnirea de la Malta – din 2 şi 3 decembrie 1989, dintre preşedintele american George Bush şi cel sovietic, Mihail Gorbaciov – anunţata întrevedere dintre Barack Obama şi Vladimir Putin, dincolo de perdelele propagandistice, “de fum”, reciproce, poate detensiona şi soluţiona, pe termen lung, soarta unor europeni ce pot trăi mai bine, inclusiv în Transnistria.
Libera circulaţie, a celor din Est spre Vestul Europei va răsturna actualele inerţii tipice Războiului Rece. Şi la acest capitol, în mod paradoxal, diplomaţii militari ruşi şi americani sunt – nota bene – pe aceeaşi lungime de undă.
Ion Petrescu
Cum zici, bre, George? „sper ca anul 2013 să fie unul mai bun pentru cele două popoare ortodoxe”. Pai da, dar ce cauta niste state ortodoxe si „nationale” intr-o uniune necrestina care te impinge spre deznationalizare? Apropo, ce-ai sa faci de „valentine’s day”? Cum ai petrecut ultimul „halloween”? Cand se anunta urmatorul „liberty parade” in Bucuresti? In ce orizont de timp estimezi ca se vor aproba si in Romania casatoriile „homo”?
Eu pun sufletul inaintea stomacului: sper sa salvam romanitatea si ortodoxia in detrimentul modernizarii sub umbrela capitalului strain care sa ne pune la munca pentru beneficiul lor material.
A, si mai sper ca Moldova sa fie parte dintr-un „tranzactie” globala strategia, in care sa fim dati in grija Rusiei care sa ne faca pe plac oferindu-ne Moldova in schimbul cooperarii si scoaterii de sub „demonizarea” la care ii supunem. Pentru ca, trebuie sa recunosc, desi romanii sunt printre cele mai lipsite de caracter popoare din Europa (a se citi „De ce este Romania altfel?” a lui Lucian Boia care creioneaza un overview excelent asupra felului nostru de a fi), suntem incapatanati la maxim pe ideea cu Moldova si nu renuntam la ea. Un fapt demn de admirat, poate singurul, mai ales ca presupune niste costuri consistente in relatiile economice cu Rusia.
Apropo: am desconsiderat „Ciocnirea civilizatiilor” lui S.H. spunandu-mi ca s-a inselat cu demarcatia culturala dintre ortodoxie si occident, desi recunosteam ca are mare dreptate cu demarcarea culturala dintre civilizatii, dar pe masura ce timpul trece si occidentalii ne fac praf in toate, ajung la concluziile lui: locul nostru nu e in civilizatia occidentala.
Shoot boys 🙂
Bree articolul nu este scris de mine, ci de Ion Petrescu 🙂 Baui neica ceva beutura, de te-a lasat Dumnezeu fara darul observatiei pertinente… 🙂 🙂 )))))))) Eu si cu religia suntem destul de paraleli, ca sa nu zic ceva mai rau de atat. Ortodoxia sau pan-ortodoxia a fost folosita politic mai tot timpul de catre Rusia. Este o idee veche.
Eh, alt „pan-” mai bun nu vad. Credeam si eu pana de curand in CEE pana cand am vazut ca umbrela mai mare – UE – imi ia boii din curte si mi-i da in leasing. Culmea UE: sa importi produsele fabricate in propria tara. Cam asa vad eu UE.
Si mai e un motiv pentru care pan-ortodoxia ma tenteaza mai mult: democratia. Daca democratia e aplicata decizia se muta intre individul de rand, mediocru si needucat, si media care il poarta pe palme si il „informeaza”. Nici una nici alta nu sunt bune, ambele sunt catastrofale.
Foarte rau ca esti paralel cu „religia” doar ca ortodoxia nu e religie, e Adevarul. Cine gandeste altfel nu e ortodox si nu are nimic impotriva unei religii unice: mai multe adevaruri, nici un adevar.
Bai didi74, ai lacune mari mai baiete. ia uite ce zice Patriarhul Kiril al Moscovei: “Ne rugam astazi pentru Moldova, pentru inflorirea poporului moldovenesc, pentru ca orientarea politica a Moldovei sa contribuie la pastrarea unitatii Sfintei Rusii”, – a spus in incheiere Sanctitatea Sa, Kirill, Patriarhul Moscovei si al intregii Rusii”. Ca si anterior, nemultumirea Patriarhiei Rusiei avea legatura cu gestul Patriarhiei Romane de a recunoaste Mitropolia Basarabiei. Potrivit frontnews.ro, noul patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse, Kiril, a caracterizat masura Patriarhiei Romaniei de reactiva Mitropolia Basarabiei drept un „atentat la teritoriul canonic al Bisericii Ruse”. Hai, ia vino si ne povesteste cum e cu Adevarul. O sa-ti fie cam greu …
Cine se raliaza lui Kiril? Pai nimeni altcineva decat Patriarhia Sarba. Ia sa vedem ce spune ea: Din Comunicatul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe, reunit în sesiune ordinară de lucru la Belgrad, între 16 şi 27 mai 2011, sub preşedinţia Patriarhului Irineu:
[…] Sinodul (sârb) regretă faptul că există o criză profundă în relaţiile dintre Patriarhia Ierusalimului, cea mai veche biserică creştină, şi Biserica Ortodoxă Română, din pricina acţivităţii necanonice a ultimei în Ţara Sfântă.
Din păcate, nici în alte locuri ierarhia Bisericii Ortodoxe Române nu respectă ordinea canonică şi jurisdicţia Bisericilor surori. În cazul nostru, Sinodul sârb este recunoscător Bisericii Ortodoxe Române pentru relaţia bună pe care o are cu Eparhia din Timişoara a Bisericii Ortodoxe Sârbe şi pentru sprijinul acordat administratorului ei, clericilor şi monahilor, care corespunde cu atitudinea de dragoste frăţească a Bisericii Ortodoxe Sârbe faţă de românii din Banatul Sârbesc, dar, în acelaşi timp, exprimă regretul şi protestează ferm pentru intruziunea necanonică a unor episcopi şi clerici din România în teritoriul a doua dintre Eparhiile din Estul Serbiei, fără binecuvântarea şi aprobarea episcopilor competenti ai Bisericii Ortodoxe Sârbe.
Dacă nu se vor opri acţiunile necanonice si nefratesti ale acestor persoane, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe va lua toate măsurile canonice şi legale pentru oprirea lor, pentru păstrarea ordinii canonice veche de secole şi pentru a împiedica profanarea sfinteniei unităţii inter-ortodoxe, indiferent de cine a fost instigatorul şi organizatorul activităţilor care ameninţă acea unitate.[…]
Reamintim faptul ca Biserica Sarba are bine-mersi, pe teritoriul Patriarhiei Romane, biserici proprii si chiar un episcop, asa cum se recunoaste chiar din comunicatul de mai sus.
Deci cum ramane cu „fratia ortodoxa” ? Apa de ploaie …
Este o vorba : cum te f… un ‘prieten’ nu te ajuta nimeni!
Subscriu.Sarbii sunt parsivi.Pana in anul 1999, din lipsa de informatii, i-am perceput ca pe poporul cel prietenos fata de noi, insa ulterior am constatat ca acestia ne-au fost alaturi doar cand au avut interese.In anul 1940, de exemplu, factorii decizionali iugoslavi le-au sugerat alor nostri sa accepte neconditionat toate revendicarile teritoriale emise de URSS, Bulgaria si Ungaria.In acel moment inca nu era anulat tratatul de alianta militara dintre Romania si Iugoslavia.
Dupa anul 1999, am auzit ca in Serbia, etnicii romani sunt persecutati, daca se declara romani , doresc sa isi pastreze identitatea nationala si sa apartina religios de Patriarhia Ortodoxa Romana.Inclusiv preotii romani din Serbia au probleme din partea autoritatilor sarbe daca isi manifesta atasamentul fata de Patriarhia Ortodoxa Romana.
In Romania, sarbii isi pot pastra identitatea nationala si apartenenta la Patriarhia Sarba.Asa este si corect insa nu este corecta atitudinea sarbilor fata de minoritarii romani.
draga Gabriel, eu cand spun „ortodox” si apoi „Adevar”, ma refer la crezul ortodox, nu la patriarhii si Kiril si cine mai vrei tu.
Legat de pan-ortodoxie, exista o conditionare si o cauzalitate reciproca politic-culturala: ortodoxie-romania-moldova-rusia. Cultural (ortodoxie) exista o legatura intre aceste tari, politic insa exista o divergenta majora (Moldova). Daca politic se aseaza lucrurile (si aici Romania se pare ca nu negociaza), divergentele culturale de genul celor semnalate de tine dispar, intra in normalitate. Dar punctul de pornire trebuie (poate) sa fie tocmai legatura culturala: ortodoxia. Asta e punctul meu de vedere si nu trebuie sa fii obraznic daca nu-ti convine asta.
Amice, eu nu sunt obraznic, si ar trebui sa-ti iei masura asupra cuvintelor tale. Eu nu am facut decat sa citez din mai-marii intru ortodoxie. Si daca ei amesteca politica cu religia, atunci obraznicia e de partea lor si nu a mea. Si daca nu-ti convine, ia seama la obraznicia cuvintelor tale.
Intr-adevar, cum de mi-am permis eu, un roman ortodox, sa iau apararea Bisericii Ortodoxe Romane, fata de atacurile josnice ale Bisericii Ortodoxe Ruse si Sarbesti ? De cata obraznicie am putut da dovada! Lipsa de consideratie fata de ortodoxia pan-slava este, in opinia lui didi74, un afront. Mai mult, pentru el este normala o legatura intre politica si religie. Pai daca este asa, hai sa mai dam un citat:
Biserica Serbiei ne-a acuzat de nazism
Chiar si inainte de gestul, evident tactic, al patriarhului Aleksei, reactiile au fost ostile: „Reactivarea eparhiilor din Basarabia aminteste de perioada nazista”, arata, intr-o scrisoare trimisa patriarhului rus, patriarhul Serbiei, Pavel. In scrisoarea patriarhului Serbiei, a carui continut este publicat pe site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse se arata: „Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sarbe sustine in totalitate eforturile Patriarhiei Moscovei indreptate catre restabilirea unei ordini canonice normale in Moldova, care este o regiune canonica traditionala a a Patriarhiei Moscovei”. Totodata, Patriarhul Pavel subliniaza ca „sfidarea traditiilor canonice a stat la baza crearii aaa-numitei Mitropolii a Basarabiei”. Totodata, patriarhul Serbiei apreciaza ca reactivarea eparhiilor traditionale romanesti este asociata „cu una din cele mai negre perioade din istoria umanitatii, perioada ocupatiei naziste”.
Prin urmare, dupa didi74, daca ne vom alinia la politica Moscovei, vom fi intr-o fratie crestineasca.
Amara este coliva ortodoxa pan-slava. Cel putin pentru mine. Asa ca am aprins o lumanare si am dat un acatist intru binele crestinilor ortodocsi. E drept, am scris-o in grafie latina. Probabil ca didi74 si-ar fi dorit sa fie in grafie chirilica.
Din atitudinea liderilor Patriarhiilor Ortodoxe Ruse si Sarbe rezulta ca acesti oameni, inainte sa fie buni crestini, sunt nationalisti convinsi, care urmaresc in primul rand interesul clasei lor politice.Atitudinea crestina se situeaza pe plan secund.
Oamenii pot fi manipulati inclusiv politic de catre preotii lor, lucru foarte bine cunoscut de catre patriarhul rus sau sarb, asa ca nu vor sa isi piarda influenta spirituala in zonele locuite de romani si critica orice incercare a acestora de a apartine de Patriaria Ortodoxa Romana, si critica patriarhia noastra pentru ca vrea sa isi recapete influenta de drept in aceste zone.
didi74 probabil ca este slav, de asta are aceasta optica.Sangele apa nu se face.
Gabriel & didi74, domnilor religia si optiunea politica a fiecaruia nu prea se discuta. Orice am spune fiecare va ramane la opinia lui, si de aici poate iesi numai scandal. Dpmdv religia este doar prima forma de politica si nu trebuie confundata cu credinta in Dumnezeu…chiar n-are nici o treaba una cu alta, dar aceasta este doar opinia mea.
Si tot din punctul meu de vedere ideea de pan-ortodoxie este strict una politica dezvoltata de Rusia de foarte mult timp, pentru a stapanii Balcani si trebuie luata la picioare cu maxima responsabilitate asa cum am facut de altfel de pe vreamea lui IC Bratianu, cand agentii rusii dadeau de poamna icoane cu chipul Tarului si al Tarinei, prin tarile romane, in timpul asa-zisei 🙂 rascoale de pe la 1888.
Iar Patriarhia Rusa nu face altceva decat un joc politic incercand pe aceasta cale sa opreasca Republica Moldova din drumul spre Unire.
Dar acestea sunt doar opiniile mele, fara pretentii de adevar. oricum Adevarul, NU EXISTA!
George, polemica este apanajul oamenilor inteligenti. Ironia sau sarcasmul sunt figuri stilistice acceptate. Dar nu si denigrarea oponentului. Aici, ca si pe „celalalt blog”, sunt oameni care au pus mana pe carte la viata lor si i-au considerat pe profesori ca pe niste icoane. Asa a fost sa fie. Si invat si astazi, ca de aceea sunt pe acest blog 🙂
GMT, eu ma refeream la „Adevar” strict dpdv al credintei, nu dpdv politic/de idei.
Gabriel, nu te enerva ca n-ai de ce. Eu ti-am spus mai sus: neintelegerile intre bisericile ortodoxe exista pentru ca dpdv politic stam pe baricade diferite. Dar legaturile culturale dintre romani si sarbi, ca tot i-ai dat ca exemplu, sunt mai evidente decat cele dintre romani si occidentali, in ciuda aparentelor. Daca tot pomeneai de carte (care e argumentul permanent al fiecarui nervos, dupa cel cu „invata mai intai sa scrii”) iti recomand si tie „De ce este Romania altfel?” scrisa de un istoric, ca sa vezi exact cum ne situam cultural, ce sunt formele fara fond si care sunt cele 3 culturi care au fost reperele noastre de-a lungul timpului. Si, apropo, noi ne-am organizat statal cam cu 300-400 ani mai tarziu decat restul europenilor, iar un popor de tarani, ca asta am fost si asta (inca) suntem, numai de aceeasi „cultura” nu poate sa fie cu cei din vestul europei. Daca o sa umbli si tu des prin Europa (poate ca o faci, eu o bat in lung si-n lat de vreo 10 ani), o sa-ti dai seama de diferentele de civilizatie dintre ei si noi.
Cartea nu este o stare de nervozitate, ci o manifestare a dorintei de cunoastere. Daca o sa-ti spun ca am citit „Istoria religiilor” a lui Micea Eliade, o sa para o forma de blazare. Dar de „Relatare despre Regele David” a lui Stefan Heym? Sau „Numele trandafirului” a lui Umberto Eco?
Spui ca sunt 3 culturi care ne-au influentat? Dar cea sumeriana? Sau asiro-babiloniana? Sau Egipteana? Sau Greaca? Sau Romana? Ele nu? Crezi ca crestinismul a aparut din neant? De filosofia stoica ai auzit?
De batut lumea, am batut-o si eu. In Franta am cunoscut catolici si ne-am inteles foarte bine. Am avut un francez care era sectant (evanghelist) si care nu a vrut sa intre in Catedrala Notre-Dame. Mie imi venea sa cad in genunchi cand am ajuns acolo.
Am fost in Canada si m-am intalnit cu indieni (din India) si chinezi. Si ei aveau Adevarul lor.
Sa-ti spun de Confucianism? Asta nu e religie, e un mod de a trai. Ai studiat sa vezi ce inseamna?
Vezi tu, Adevarul asta are multe fatete si e bine sa cauti sa le intelegi.
Si am fost si in Rusia si am ramas impresionat de bisericile de acolo.
La Eliade subscriu si eu…Si nu pot spune ca nu m-a influentat si nici nu pot garanta ca l-am inteles intrutotul.
Si as mai dori sa adug ca astfel de discutii, despre astfel de subiecte, cu astfel de argumentari, sunt un lucru deosebit de bun pentru noi toti, incluzand aici si site-ul in asamblul lui.
Cultural, din pacate, ai dreptate.Romanii au mai multe in comun cu rusii, ucrainenii, bulgarii sau sarbii decat cu germanii , francezii sau olandezii.Ma refer aici atat la mentalitate, fel de a fi, de a se imbraca mai ales la tara, obiceiuri, cladiri mai vechi, inclusiv in mediul rural, samd.Sunt si romani care gandesc ca un german, de exemplu, insa aia sunt atipici.
Am vazut documentare TV cu asezari si oameni din Ucraina, Rusia, Serbia si aveai impresia ca este vorba de Romania.
Discutia a luat o turnura interesanta si simt nevoia sa „beneficiez” de citeva pietre aruncate prieteneste.
Mai intii, as vrea sa precizez, cu titlu de opinie personala, ca civilizatia si cultura sint doua chestiuni diferite. Civizilizatia tine de cite becuri ai in casa, cit de mare este hurdubaia careia i se spune catedrala, cit de mult asfalt ai in fata casei si daca te stergi la dos cu hirtie eco in veceu cu ventilator sau te stergi cu brusturi (tot eco) in fundul curtii beneficiind de ventilatie naturala (super eco). Cultura, pe de alta parte, tine de spiritualitate, de cantitatea de usturoi administrata cirnatilor, de modul de organizare al petrecerilor laice sau religioase.
Din punct de vedere cultural sintem mult mai apropiati de bulgari decit de francezi, de exemplu, in ciuda apropierilor si diferentelor de limba, chiar daca au fost vremuri cind in buricul Bucurestiului masele largi populare se inghesuiau mai tare la un choix a la creme decit la o salata de lugume proprie vecinilor.
Din punct de vedere al civilizatiei, renumitul „Manifest al Crinului Alb” din perioada interbelica matura pe jos cu Micul Paris, cu „Belgia Orientului” (aia ne credeam noi, se pare) si cu competitia dintre autoritatile romane si bulgare de a inaugura cit mai multe veceuri publice.
Astea fiind zise, trebuie precizat ca nu este chiar totul bine si frumos intre cei cu spiritualitate apropiata. Date fiind interesele teritoriale si nationale, apropierea culturala dintre romani si slavi a fost puternic estompata. Mai pe romaneste, adesea ne-am inteles mai bine cu varu’ Fritz, cu matusa Lizzie si cu unchiul Sam decit cu fratele Ivan sau chiar cu fratiorul Zeliko. Motivul este simplu: frate, frate, da’ brinza-i pe bani. Iar fratele Ivan (ca si fratiorul Zeliko) au rivnit adesea la brinza noastra (sau si-au dat toata silinta sa ne impiedice sa ne-o luam inapoi). De aici, tot felul de uitaturi piezise, pietre peste gard sau paruieli gospodaresti la circiuma,( cu fratele Ivan la crisma din curtea noastra desi am reusit si noi odata sa spargem geamurile si sa devastam tejgheaua la aia din curtea lui, ii zice Odessa).
Concluzia mea este ca, in ultima instanta, aliantele sint trecatoare (civilizatie), apropierea spirituala (cultura) nu tine de cald, iar singura nadejde este in fortele proprii. Liberalii aveau odata deviza „prin noi insine” iar militarii romani cintau odata „treceti batalioane romane Carpatii, NADEJDEA e numai la noi”. Astazi ni se spune sa ne punem nadejdea in „banii europeni” dar nu ni se precizeaza cum ne-a adus prosperitatea asta la o datorie de zeci de miliarde. Prin comparatie, mult hulitul Ion Antonescu, cel despre care se spune ca „a aservit Economia Romaniei, bla, bla” a lasat 44 de vagoane aur in visterie, nici o datorie si o creanta de 19 miliarde la Germania. Halal aservire, halal prosperitate „europeana”, CASA NOASTRA COMUNA. Poate, casa lor comuna ca noi sintem cu facturile. Sigur, Antonescu a dat germanilor petrol. Este adevarat. Dar l-a dat pe aur. Adrian Nastase a dat austriecilor acelasi petrol. Pe 16 dolari barilul. Antonescu a fost un dictator. Adrian Nastase este un democrat. Dar sa nu uitam ca vin banii europeni moca. Valuri, valuri.
Hans, am doar doua maini asa ca te plaud doar cu ele. 🙂
Respect pentru acest comentariu
Si o observatie personala: cand e 16 dolari nu doar barilul de petrol ci orice in tara asta, atunci prefer sa ma concurez cu Zeliko pentru veceuri publice decat sa ma vand pe o supa, ca si curvele batrane, la primul olandez/britanic/austriac/neamt/francez/italian venit.
P.S. am vorbit de „cultura” strict din perspectiva de diferentiere facuta de S.P. Huntington, perspectiva pe care am considerat-o mult timp „defecta” tocmai din cauza Romaniei si Bulgariei si Greciei care spargeau tiparele propuse de el prin apetitul pro-occidental. Ei, ultimii ani mi-au aratat ca domnul acesta a avut dreptate.
PPS cred ca un prim punct de plecare in aprecierea „drumului corect” pentru romani ar fi aprecierea corecta a ceea ce suntem. Ne place sa ne credem urmasi puri de romani, desi nu suntem, ne place sa ne credem urmasi puri de daci, desi nu suntem, ne place sa credem ca slavii si maghiarii si turcii a lasat doar urme „nesemnificative” in ADN-ul nostru, desi ei sunt cei majoritari. Toate astea datorita unui complex de inferioritate care ne e Consitutie. NU SUNTEM dar avem nevoie de o origine nobila si NU SUNTEM pentru ca in timp ce noi eram scut occidentalii inaltau catedrale. Sa fim seriosi.
Poate relationat intr-un fel cu subiectu’…
http://www.bezuprzedzen.org/doc/stosunek_polakow_do_innych_narodow_CBOS_01_2010.pdf
Pagina 2