Partea a VII-a
Asa cum mentionam mai sus, printre firmele chemate sa proiecteze un nou blindat s-a aflat si firma Adler, constructoare de piese si subansamble auto. Acestei firme i s-a cerut realizarea unui tanc ce urma sa cantareasca 100 tone. N-a reusit sa faca acest lucru, neavand nici timp si nici experienta necesara, proiectul ajungand la un prototip partial asamblat, capturat de catre britanici, dus in Anglia si “puricat”, ajungand dupa toate probabilitatile in lada de gunoi, fiind casat. Si asta n-a fost singurul proiect ce a ramas in pom dar le vom lua la rand, fiindca sunt deosebit de interesante!
Germanii, intentionau realizarea unei variante de Panther (cel mai probabil acesta urma sa fie de fapt, Panther II. Cel mai probabil acesta urma sa aiba 57 tone), pe care au numit-o E-50 (Panzerkampfwagen IX, dar apare in specificatiile germane ca: TSM 1536), fiind considerat blindat greu, urmand a avea cel mai probabil 57 tone, fiind dotat cu o versiune imbunatatita a motorului Maybach HL 230, numit HL 234, capabil sa scoata 900 CP, iar folosind injectia de carburant ar fi ajuns la 1200 CP. Era in linii mari identic cu Tiger II, coca, locul de amplasare a rezervoarelor de combustibil, radiatoarelor si ventilatoarelor erau la fel. Teoretic, urma sa atinga viteza maxima pe sosea de 60 km/h (40 km/h pentru E-75), dar ideea principala pe care s-a mers era construirea pe aceeasi linie de montaj a ambelor blindate (E-50 si Tiger II), fara a se modifica fluxul tehnologic.
Proiect E-50
E-75
Desi se ajunsese la ideea logica ca tancurile prototip si cele aflate pe linia de productie trebuiau sa aiba piese si subansamble comune, era deja prea tarziu, timpul nu mai tinea cu inginerii si proiectantii germani. Cu toate acestea, atunci cand au evaluat prototipul nefinalizat, britanicii au remarcat simplitatea acestuia fata de vechile Panther si chiar fata de Tiger II/King Tiger/Tigrul Regal, cu care avea asemanari (mai mult chiar, s-au inspirit dupa proiectele germane in realizarea tancului Centurion). Astfel, E-50 avea: doar 12 roti fata de 32 la Panther; transmisie dispusa in partea spate; ca armament urma sa aiba tunul de pe Tiger II, calibrul 88 mm, KwK 43 L/71, dar era avut in vedere si tunul calibrul 75 mm, KwK 42, dar fara frana de recul. Desi urma sa fie mai mare si mai usor de fabricat decat Panther, fiind identic in multe privinte cu King Tiger, inclusiv in ceea ce priveste turela Schmalturm, sistemele de vizare si ochire, cele in infrarosu, radio, etc (sisteme descrise in cursul acestui articol), E-50 ca si E-75 (un alt proiect din seria E, si asta ramas doar la nivel de intentie), urma sa fie incununarea intregii scoli ingineresti germane in ceea ce priveste constructia de blindate.
Despre el, cuvintele unuia dintre expertii britanici care l-au evaluat, n-au nevoie de niciun comentariu: “A avut ghinion, noi am fost cei norocosi!”. Si chiar au avut, fiindca E-50/75, daca germanii ar fi avut timp si resurse, iar razboiul se prelungea pana in 1946-1947, urmau sa devina coloana vertebrala a diviziilor blindate, scotand din peisaj blindate mai vechi, precum Panzer III/IV, chiar si Panther primele variante, ce s-ar fi transformat in vanatoare de tancuri, tunuri si obuziere autopropulsate. Si, daca adaugam la aceste blindate fantastice, noile arme pe care le dezvolta industria germana, precum noi arme de asalt, rachete ghidate AA si AT, rachete balistice V-2/3/4, submarine si avioane cu reactie, inclusiv bombardiere cu raza lunga de actiune, altfel ar fi fost, cu siguranta, harta Europei si a Lumii. Poate Romania ramanea Regat, poate comunismul disparea, poate, poate…Cand scriu aceste randuri nu ma pot gandi cu amaraciune ce-am fost si ce-am ajuns ca tara si industrie, ce puteam fi si nu suntem, ca armata si popor. Suntem, vai noua, doar o tara pe harta, fara perspectiva si viitor! Iertata-mi fie dizertatia, total nelalocul ei in acest articol, dar ROMANIA ma doare, chiar daca multora nu le mai pasa…
Chiar daca cel de-al Treilea Reich a murit, proiectele sale inovatoare s-au regasit, dupa razboi, in toate blindatele lumii, fie c-au fost americane, sovietice, britanice, frantuzesti ori israeliene. Categoric, din punctul meu de vedere, blindatele germane, tehnica si tehnologia militara germana, ingineria si cercetarea germana, au fost cele mai bune din lume.
E-100 in teste
Un alt proiect din seria E, bazat pe Panther si Tiger, a fost cel al tancului super-greu, E-100 (apare in evidentele germane ca: Gerat 383/TG-01. Waffenamt, a trasat sarcina realizarii E-100 firmei Adlerwerkte, in 1943, proiectul derulandu-se in parallel cu cel al firmei Porsche, 205 Maus). Acest proiect avea la baza sasiul de Tiger II, dar urma sa fie echipat cu turela Maus (intr-un final, l-au numit Tiger-Maus. Turela era insa monstruoasa, avand: blindajul cuprins intre 190-250 mm; rezerva interna de: 32 proiectile calibrul 128 mm/200 proiectile calibrul 75 mm). El urma sa fie fabricat de catre firma Henschel, avand urmatoarele caracteristici: greutate 140 tone; lungime 10,27 m; latime 4,48 m; inaltime 3,29 m; echipaj 6 oameni; blindaj cuprins intre 130-240 mm; ca armament principal erau avute in vedere trei modele de tunuri de mare calibru: PaK 44 L/55, calibrul 128 mm/KwK 44 L/38, calibrul 150 mm/KwK 44, calibrul 173 mm (PaK –Panzer Abwehr Kanone –Tun AT); un tun coaxial cu unul dintre cele trei tunuri, calibrul 75 mm, KwK 44 L/36 si 5 mitraliere calibrul 7,92 mm, MG-34; motor: Maybach HL-234, V-12, 900/1200 CP/9,25 CP/tona; viteza maxima pe sosea de 30-40 km/h; autonomie pe sosea de 120 km. Tancul, conform expertilor germani, ar fi costat 6100000 RM, dar ar fi fost capabil sa distruga blindaje de 185-308-334-420 mm de la mare distanta, rata de foc fiind probabil cuprinsa intre 2-4 proiectile/minut, cu armamentul principal si in functie de calibrul tunului, rezerva interna de proiectile fiind cuprinsa intre 24-42 de obuze (in functie de calibrul tunului), elevatia tunurilor cuprinsa intre -8/+24 grade.
Povestea acestui monstru este deosebit de interesanta. Proiectarea a inceput in anul 1943,in paralel cu prototipul Maus realizat de catre firma Porsche, fiind de fapt o extindere a sasiului de Tiger II. A fost realizat doar sasiul, deoarece Hitler a ordonat abandonarea sa, in 1944, in favoarea proiectului MAUS. Urma sa aiba trei versiuni de turele: identica cu cea de pe Tiger II (echipata insa cu un tun calibrul 128 mm, KwK 44 L/55), turela Maus (urma sa fie echipata cu tun: calibrul 128/150/170 mm + unul coaxial calibrul 75 mm) si cea Krupp (urma sa dispuna de tun calibrul 128 mm, KwK 44 L/55 (KwK-Kampf Wagen Kanone-tun montat pe tanc si o rezerva interna de 75 proiectile).
E-100 in varianta AA Alligator
Turelele, in functie de varianta, urmau sa dispuna de blindaj cuprins intre 40/60 mm-240 mm. Mai existau si doua variante exotice, una destinata apararii AA, echipata cu doua tunuri de calibrul 55 mm, numita Alligator, cealalta echipata cu un tun de mare calibru, 152/170 mm, numita Krokodil –ambele ramase doar pe hartie. Oricum, inginerii germani aveau in vedere dotarea seriei E cu mai multe variante de tunuri, precum: E-50: KwK 42 L/70 (calibrul 75 mm); KwK 45 L/100 (calibrul 75 mm); KwK 43 L/71 (calibrul 88 mm); KwK 46 L/100 (calibrul 88 mm); KwK 45 L/52 (calibrul 105 mm)/E-75: KwK 43 L/71 (calibrul 88 mm); KwK 45 L/52 (calibrul 105 mm); KwK 46 L/68 (calibrul 105 mm); KwK 44 L/55 (calibrul 128 mm)/E-100: KwK 44 L/55 (calibrul 128 mm); KwK 44 L/38 (calibrul 150 mm).
E-100 Krokodil
KwK 43 L/71, derivat din celebrul tun AT de calibrul 88 mm, PaK 43/41, era utilizat si de catre Tiger II si Jagdpanther, dar urma sa echipeze si Panther II/Panther F, putand trage mai multe tipuri de proiectile: PzGr. 39/43 APCBC-HE (greutate proiectil 10,4 kg; viteza initiala a proiectilului 1000 m/s; putea penetra blindaj de: 202 mm de la 100 m/185 mm de la 500 m/165 mm de la 1000 m/148 mm de la 1500 m/132 mm de la 2000 m/probabil 80-90 mm de la 4000 m.
Tiger II cu tunul KwK43 L/71
Bataia maxima era undeva la 16 km); PzGr. 40/43, penetrare blindaj (greutate proiectil 7,3 kg; viteza initiala a proiectilului 1130 m/s; putea penetra blindaj de: 238 mm de la 100 m/217 mm de la 500 m/193 mm de la 1000 m/171 mm de la 1500 m/153 mm de la 2000 m/probabil 100-100 mm de la 3000 m); Gr.39/3 HL, cu mare putere de explozie; greutate proiectil 7,65 kg; viteza initiala a proiectilului 600 m/s; putea penetra blindaj de 90 mm. O alta varianta a tunului AA de calibrul 88 mm, a fost KwK 36 L/56, utilizat de catre Tiger I (o arma foarte puternica, capabila sa faca praf orice blindat Aliat de la 1200-1500, la nivelul anilor 1942-1943, chiar si-n 1944. Arma era realizata de catre firma Krupp, angrenata dealtfel in intregul efort de inarmare nazist. Pentru Tiger, programul fabricarii de tunuri la Krupp s-a numit “Tigerprogram”), putand trage mai multe tipuri de proiectile: PzGr. 39 APCBC (greutate proiectil 10,2 kg; viteza initiala a proiectilului 800 m/s; putea penetra blindaj de: 120 mm de la 100 m/110 mm de la 500 m/99 mm de la 1000 m/91 mm de la 1500 m/83 mm de la 2000 m/probabil 50-60 mm de la 3000 m); PzGr. 40, penetrare blindaj cu miez din tungsten (greutate proiectil 7,3 kg; viteza initiala a proiectilului 930 m/s; putea penetra blindaj de: 171 mm de la 100 m/156 mm de la 500 m/138 mm de la 1000 m/123 mm de la 1500 m/110 mm de la 2000 m/probabil 80-90 mm de la 3000 m); Gr.39 HL, proiectil AT cu mare putere de explozie; (greutate proiectil 7,65 kg; viteza initiala a proiectilului 600 m/s; putea penetra blindaj de: 90 mm de la maxim 3000 m).
PAK 44
KwK 44 L/55, deriva din tunul greu AT, realizat de catre Krupp dupa experienta trista de pe frontul sovietic, incepand cu anul 1943, in numar mic, de doar 51 exemplare. Urma a fi adaptat montarii in turela, dar in varianta pe afet, avea urmatoarele caracteristici: greutate 10,16 tone; calibrul 128 mm; lungimea tevii 7,02 m; greutate proiectil: 28 kg, cel cu mare putere de explozie/28,3 kg, cel AT (PzGr. 43, putand penetra blindaj de: 200/230 mm de la 1000 m/148 mm de la 2000 m); elevatie cuprinsa intre -7◦/+45◦; viteza initiala a proiectilului 935 m/s; raza maxima de actiune de aproximativ 24,5 km. Aceasta arma a echipat si Jagdtiger (Sd.Kfz 186),dupa unele surse sub numele de 12,8 cm PaK 80/80 PJK (probabil, in aceasta varianta, cam 100 de bucati au fost produse. Unele surse il mentioneaza ca PaK 44)
E-100 cu tunul KwK 44 L/38
KwK 44 L/38, calibrul 150 mm, deriva cel mai probabil din obuzierul greu, 15-cm sFH 18 (M)/15-cm schwere Feldhaubitze 18 (sursele sunt nesigure in privinta provenientei KwK 44 L/38, dar Sfh 18M avea urmatoarele caracteristici: calibrul 150 mm; lungimea tunului 4,44 m; greutate totala 6,30 tone; elevatie cuprinsa intre -3◦/+45◦; viteza initiala a proiectilului 460/520 m/s; raza maxima de actiune de aproximativ 13,5 km; greutate proiectil 46,3 kg), ori dintr-o varianta navala a acestuia (posibil, realizata pentru Kriegsmarine, dar navele dispuneau de tunuri de 150 mm), urmand sa aiba o rezerva interna de 28 proiectile, putand penetra blindaj de 334 mm, rata de foc fiind de 2-3 proiectile/minut.
17 cm Kanone 18 in Morserlafette
PaK 44/46 L/71, calibrul 170 mm, era realizat de catre Krupp (incepand din 1942), firma Hanomag ocupandu-se de integrarea sa pe blindate. Obuzierul de mare calibru, in varianta pe afet si roti (apare in evidentele germane ca “17 cm Kanone 18 in Morserlafette”), avea urmatoarele caracteristici: greutate: pregatit pentru transport 23,37 tone/pregatit pentru lupta 17,52 tone; lungime 8,53 m; elevatie cuprinsa intre -6°/+50°; viteza initiala a proiectilului 925 m/s; raza maxima de actiune de aproximativ 30 km; rata de foc 4-5 proiectile/minut. Varianta destinata blindatelor ar fi avut teava marita la 12 m, dar rata de foc ar fi scazut la maxim 3 proiectile/minut, putand penetra blindaj de: 281/355 mm de la 1000 m/88 mm de la 1500 m. Rezerva interna de proiectile nu este cunoscuta cu certitudine, dar probabil ar fi aratat astfel: HE-30 de obuze; AP-31 de obuze; HEAT -36 de proiectile (exista speculatii ca germanii dezvoltau un proiectil APFSDS –Proiectil perforant subcalibru stabilizat cu ampenaje, cu sabot si manson detasabil, de calibru 170 mm, ce urma sa aiba viteza initiala de peste 1200 m/s. Acest proiectil urma sa fie utilizat pe blindate, dar informatia nu este sustinuta de dovezi, asa ca trebuie tratata ca atare).
Waffenamt, a trasat sarcina realizarii E-100, firmei Adlerwerkte, in 1943. La ordinul lui Hitler s-a sistat proiectul in 1944, Fuhrer-ul fiind atras, din considerente neclare, de proiectul mamut Porsche 205 Maus (un proiect de tanc gigant, ce-ar fi cantarit peste 200 tone, dar a carui valoare militara era indoielnica). Dealtfel, este neclara si ilogica orientarea germanilor spre asemenea tancuri super-grele, precum cele din seria E, proiecte extrem de greu de realizat de catre o industrie aflata in colaps, cu atat mai mult cu cat, in Europa devastata de razboi, inclusiv in Germania muribunda, nu prea mai exista infrastructura capabila sa suporte asemenea mastodonti (cai ferate, sosele, poduri, etc.). O explicatie ar putea fi dorinta germanilor de a crea blindate capabile sa suporte lovituri multiple, inclusiv din partea Aviatiei Aliate ce domina cerul Germaniei, si-atunci au mers pe blindaj masiv, tunuri de mare calibru si capabilitati de aparare AA –toate acestea cuprinse in aceste proiecte.
Spre exemplu, in 1945, sovieticii au gasit planuri si schite ale unor variante de E-100 si Maus, echipate cu doua tunuri AA de calibrul 88 mm (conform documentelor Waffenamt, fiecare battalion de tancuri E-100 si Maus, urma sa dispuna de cel putin trei asemenea blindate cu rol in apararea AA, din 1946-1947). Acesti giganti, urmau sa se numeasca Flakzwilling E-100/Maus, urmand a avea urmatoarele caracteristici, dupa toate probabilitatile: greutate 150/170/188/peste 200 tone; armament: doua tunuri AA de calibrul 88 mm; lungime peste 10 m; elevatia este necunoscuta, dar conform schitelor ar fi putut trage aproape pe verticala, si, foarte probabil, tunurile erau automatizate complet; latime 4,48 m; inaltime vehicul 3,30/3,70 m; motor Maybach HL-234 sau o varianta Diesel, B-517; transmisie automata, Mekydro, cutie de viteze in 12 trepte (8 inainte, 4 inapoi); echipament radio FuG 5/7/12, posibil chiar FuG 16; viteza maxima pe sosea era probabil de 20/40 km/h, dar se considera ca in teren accidentat ea n-ar fi depasit 12/24 km/h; echipaj 8 oameni.
Flakzwilling E-100/Maus
Cu toate acestea, au fost realizate doua prototipuri, unul dintre acestea se pare ca exista la fabrica Henschel din Paderborn, nefinalizat si fara turela. Celalalt, ce avea sasiul finalizat, a fost gasit de britanici pe terenul de testare de la Haustenbeck, tot langa Paderborn. Ambele prototipuri n-aveau armamentul montat, acesta nefiind gasit in fabrica din Paderborn.
WW
Blindate care au facut istorie: Panther si Tiger (VIII)
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera. Internet.
www.mapn.ro/…/Armata%20romana%20si%20evolutia%20armei%2…
www.oocities.org/…/pzpanther/pzpanther-d…
zonepsico.wordpress.com
www.bzi.ro/proiecte-imposibile-tancul-nazist-de-1-000-de-tone-2065…
www.wwiivehicles.com/…/pzkpfw-v.asp –
www.cartula.ro/forum/topic/987-romanian-panther-colors/
wehrmacht-history.com
ww2drawings.jexiste.fr/…/German-Armor.h…
Prototipurile de arme germane au fost excesiv mediatizate in contextul Wunderwaffe care se spera ca vor putea ridiculiza statistica care arata ca germanii erau surclasati la toate capitolele – resurse, productie armament, oameni. Proiectele aliate de arme – americane, rusesti, britanice – nu sunt asa de cunoscute pentru ca ei nu sperau intr-o Wunderwaffe ca sa se intample minunea: ei dominau aerian, terestru si maritim un adversar muribund. Si pana la urma e mai bine ca nemtii n-au gasit o modalitate de a prelungi razboiul (sa zicem pana la finele lui 1945) – nu de alta dar americanii erau cei care aveau cu adevarat o Wunderwaffe – bomba atomica. Si nu cred ca si-ar fi dorit cineva sa vada in Europa cateva Hiroshima.
Legat strict de prototipuri, sunt de parere ca prototipurile de tancuri rusesti erau cel putin la fel de bune ca si cele germane dar mai adapatate (posibile) economic. Adica, sa fim seriosi, Maus ce era? Dar E-100?
Privind in urma, cred ca singura arma cu care nemtii isi puteau prelungi agonia ar fi fost Me-262 dar si asta numai daca si daca si daca…
„Wunderwaffe-uri” aveau cu caru’ germanii, probabil daca mai trageam NOI de timp, probabil Hiroshima era in rusia, Anglia sau USA.
+ cum s-a spus in partea anterioara a articolului, viziune nocturna in ww2, pentru soldati si tancuri? (si multe altele)
Acu’ se vorbea Romana in ucraina.(si asa era deja pregatit tot pentru a fi transformata in colonie Romana.
Si americanii+britanicii+sovietici au avut proiecte superbe, ce vor urma si ele „pe teava” sa zic asa! Ideea este ca niciunul dintre aceste proiecte nu se ridica la tehnicitatea celor germane -chiar daca Maus si seria E erau utopice si imposibil de realizat. Faptul ca aveau idei superbe dar rupte de realitatea frontului, depasind posibilitatile economice, financiare si de productie ale fabricilor germane, este alta poveste. Pana la urma, atat americanii, rusii, englezii si altii s-au inspirat profund din proiectele germane,nu numai la blindate, chiar si la avioane, nave, submarine si rachete. Pot sa-ti spun ca numai la avioane cu reactie au avut cam 50 de proiecte, unele parand si astazi de domeniul SF. Germanii au fost dominati prin numarul de tancuri, avioane, nave, tunuri,soldati, etc pe care Aliatii l-au avut, nicidecum la capitolul tehnologie -ceea ce nu ia ajutat prea mult, este adevarat. In privinta bombei atomice, germanii s-au straduit s-o aiba, dar lucrau intr-o directie gresita (spre norocul tuturor), dar si aici se pare c-ar fi reusit sa faca o mica bombita, ce nu se baza pe fisiunea nucleara ci pe imprastierea de praf radioactiv (ceva in categoria armelor-murdare), daca nu ma inseala memoria. Sa fim insa seriosi, SUA au obtinut arma nucleara cu aportul cercetatorilor de nationalitate italiana, daneza, franceza, maghiara, etc -avand la dispozitie fonduri pe masura si facilitati de productie adecvate, inclusiv minereul necesar. Germanii n-au avut toate astea si, pana la urma, bine ca nu le-au avut!
Pai daca proiectele lor aratau bine doar pe hartie, dar erau imposibil de produs, inseamna ca erau irealisti. Si puteau sa aiba si pe mama tancurilor si a aviatiei, fara petrol n-ar fi fost decat niste bijuterii scumpe si inutile.
Imi pare rau, dar daca proiectezi ceva ce e imposibil la un moment dat, nu esti inginer, ci poet. Si nu cu poeziile castigi un razboi.
Cat despre bomba atomica germana, e mit. Fara apa grea sau supergrea, nu poti face o bomba. Si daca ar fi avut si nemtii dar si aliatii arma atomica, ar fi ezitat sa o foloseasca in Europa, ar fi ajuns in aceeasi situatie ca aceea legata de armele chimice. Toate armatele aveau si gaze toxice, dar nu le-au folosit.
Ca sa fie mai clar – nemtii au fost cei mai avansati tehnologic fara nici o indoiala.
Ia vezi tankurile americane – niste carute comparativ cu cele nemtesti sau chiar si rusesti. Pe frontul de Est in schimb a primat forta bruta. Pur si simplu nemtii nu au avut resursele necesare sa cucereasca un asemenea teritoriu imens si sa il si stapaneasca.
Romanii au fost un bun ajutor pentru nemti dar cu siguranta nu ar fi reusit sa stapaneasca si sa ocupe Ucraina, eventual tinuturile vechi romanesti. Restul e fantezie. :).
Va invit sa nu faceti greseala de a judecat inginerii de atunci cu mintea de acuma. Era o cu totul alta lume.
A fost o prostie sa atace urrs
Deja cand au ajuns la proiecte gen E-100 cam trebuiau sa se opreasca si sa se focalizeze pe imbunatatirea la maxim a ce aveau deja in productie…
E-100 KroKodil arata extrem de bine, dar tot ce ar fi trecut de 60-70t as fi blocat ca proiect. Se ajungea la un fel de turele de crucisator pe senile 🙂
E imposibil aproape sa nu lovesti asa ceva cu bombe de aviatie… trebuie sa fii miop. Deja nici Sturmtiger-ul nu era prea simplu de ascuns 🙂
Ma rog, cred ca unele astfel de proiecte erau continuate special pe gustul grando-maniac al fuhrer-ului… ca sa poata primi finantare si sa-i pastreze interesul si pentru proiectele mai practice – era ceva de genul „cine se bate pe primul loc” la orice idee gen portavion, submarin si crucisator terestru 🙂
Daca mareau inca putin ultimele proiecte, putea sa lanseze si un avion „ambarcat” de pe plafonul vehiculului 🙂
Cineva acolo sus mereu a pastrat un echilibru in lume si nu a lasat pe nimeni sa cucereasca puterea absoluta. Chiar cand aveau toate sansele de partea lor, ori se prosteau brusc, ori mureau subit. Acum imi vin in minte Alexandru Macedon,mort in plina glorie la 33 de ani chiar cand se pregatea sa atace vestul, Hanibal, i-a adus pe romani pe merginea prapastiei, dar in loc sa atace Roma s-a-nvartit 10 ani prin Italia, Gengis Khan, Napoleon, avea calduri si s-a dus sa se racoreasca in Rusia. Si daca tot suntem la ww 2 planul lui Stalin de a ajunge la Atlantic, lovitura preventiva a lui Hitlerl-a adus pe stalin pe marginea prapastiei, dar s-a prostit si el brusc si a pierdut lamentabil razboiul ca si castigat. Asa ca dupa opinia mea a castigat raul mai mic. Parca unul din generalii lui Hanibal a spus dupa Canae cand Roma era in curu gol: „cu adevarat, zeii nu au pus totul intr-un singur om „
Nemtii au produs Me-110 cand trebuiau sa produca doar Me-109 – si poate altfel arata Batalia Angliei, au produs Tirpitz si Bismark in loc sa se concentreze pe submarine, au produs tarziu, si o vreme au utilizat si prost (bombardier usor!), Me-262. Au construit Tiger 1 (cost triplu decat Stug III) si Ferdinand – desi duceau un razboi defensiv si nu detineau suprematia aeriana.