Bookerul ar fi fost să fie un tanc ușor, aerotransportabil și chiar parasutabil, destinat sprijinirii infanteriei americane. El ar fi trebuit să înlocuiască tancul ușor M551 Sheridan, retras de US Army în 1996, atunci când Pentagonul credea că epoca conflictelor de mare intensitate s-a terminat și doar ceva bătăi cu insurgentii ar mai fi la ordinea zilei. Au mai presupus planificatorii americanii că Strykerul dotat cu tun de 105mm ar fi foarte suficient în înlocuirea Sheridan.
Între timp lucrurile s-au schimbat și conflictele de mare intensitate au revenit în actualitate, dar spre cinstea lor, americanii au văzut acest lucru încă din 2018 atunci când Strykerul cu tun n-a dat mare satisfacție și US Army a lansat programul MPF (Mobile Fire Protection), adică un nou tanc ușor.
Două companii și-au făcut curaj să participe: General Dynamics Land Systems – cu un derivat care folosește șasiul “Ajax”, împreună cu componente preluate de la M1A2 Sep V3 Abrams și un tun de 105mm și BAE Systems cu o nouă versiune a tancului ușor M8. Într-un final GDLS a fost desemnată câștigătoare – în iunie 2022 – și a semnat un contract în valoare de 1,4 miliarde de dolari pentru primele 70 de blindate.
Doar că US Army a constatat cu regret că tancul sau ușor nu era chiar așa de ușor, atingând 42 de tone, ceea ce depășea clar caietul de sarcini. Zvonurile despre anularea întregului program circulau de mult timp, dar pe 1 mai lucrurile au fost complet clarificate când Dan Driscoll, secretarul de stat al US Army, a confirmat că programul a fost anulat.
M551 Sheridan
Întrebarea care se pune este cum s-a ajuns aici – de ai senzația că asiști la un program indian – iar răspunsul este… inerția birocratică.
Adică deși toată lumea știe că tancul nu se mai încadra de mult în cerințele contractuale nu s-a obosit nimeni să-i pună stop. C-o fi doar inerție, c-o fi vorba și de altceva nu știm încă, generalul Randy George, Șeful Statului Major al US Army, își pune cenușă-n cap, explicând cum că: „The Booker is a great example of bad procurement practices. We wanted to develop a small, agile tank that could be dropped where our convențional tanks can’t. We got a heavy tank.”
Ca idee generală, M551 Sheridan avea o masă de doar 15 tone și putea fi parașutat dintr-un C-130, despre M10 nici vorba de Hercules sau de parașutare, deși inițial ar fi trebuit să poată fi lansat dintr-un C-130.
În același timp, armata susține că M10 nu este un tanc ușor ci un tun de asalt destinat să distrugă fortificațiile și să ofere susținere împotriva altor blindate. Întradevar, tunul de 105mm de pe Booker era unul de joasă presiune și putea folosi poiectile explozive împotriva fortificațiilor sau perforante împotriva blindatelor, altele decât tancurile.
Dar sfârșitul i-a venit atunci când mini-tancul a fost testat în baza militară Fort Campbell, sediul diviziei 101 Parasutisti și s-a constatat că opt din cele 11 poduri din baza nu rezistă la greutatea tancului ușor, deși este de mirare că abia acum au remarcat asta, atât timp cât podurile respective au o limita de greutate cunoscută deja și fuseseră proiectate să susțină vehicule ușoare de tipul Humvee sau Sheridan, nu un monstru de 40 de tone.
Însă o întrebare tot răsare, dacă US Army își dorea cu ardoare un tanc ușor, de ce n-a așteptat să vadă cine va câștiga competiția pentru viitoarea MLI (inlocuitoarea Bradley) și mai apoi monta și un tun de 105mm pe același șasiu?!
Oricum, la o masă de +40 de tone, M10 Booker nu avea ce să caute în cala unui C 130, fie el și Super Hercules, iar un C-17 GlobeMaster III ar fi putut transporta un singur exemplar și nu două așa cum se dorea.
GeorgeGMT
Păi, ce vor face cu alea construite până acum? Le pun la păstrare în deșert, le vând la aliații cu pantalonii rupți în kour, le trimit în Ukraina?
Le trimit la garda nationala.
Sunt 80!! Probabil îi scăpăm noi de ele, așa cum făcurăm cu alea 67 AAV-7! Se cam încadrează în cerințele armiei române de acu’2-3 ani când doreau un tanc mediu de până în 50t. Ceva blindaj adițional și gata,50t .
Toate MLi-urile moderne au în jur de 30 tone cu un tun de 105 sau 120 ajung sigur pe la 40.
Soluția ar fii o mașină special construită să rămână la 20 tone cu compromisul de protecție acceptat.
Mli-urile au o carcasă mare pentru a acomoda grupa de infanterie.
Deci din capul locului sa greșit când sa pornit proiectarea de la Ascod.
De ce sa continuat programul este marea întrebare și dacă este util în forma actuală.
Sunt țări care nu au sau nu pot opera MBT-uri
Dar care vorfi în mod sigur descurajate de prețul de peste 10 milioane unitatea.
Rămân la părerea că un tanc ușor ar avea piață dar cu condiția să fie mai compact și să coste cât un Mli
Tanque Argentino Mediano, construit pe sasiul MLI-ului german Marder, a fost o poveste de succes.
https://tanks-encyclopedia.com/coldwar/argentina/tanque_argentino_mediano.php
Expresiile de gen „inerție birocratică” ascund de fapt factori că corupție, cumatrizm, nepotizm și lobby.
Clasele politice au degradat nu doar la noi .
Să le doneze României.Fata de ce avem acum, ar fi in mare câștig.
Daca SUA le va dona, poate că le va trimite în Taiwan sau Israel.
🤔🤔😃😂😂🤣🤣!!
Question is, why did the Israel want that? (smiley)
Asta se intampla cand nu vrei simplitate. Acum sa faci ceva de genu ar trebui sa fie lejer dar uite ca nu e. Tehnologia e frumoasa dar e complexa si grea.
Nici ca idee nu mi se pare cine stie ce sa incarci lantul logistic al unor forte de desant cu tanculetul asta. Asa au facut rusii cu bdm lor si au ramas cu ele in pana.
Sunt beneficii in a avea suport de la un d’asta dar parca nu merita…Mai repede le dai niste rachete at si niste drone si se descurca ei.
@Xv ziceai ca ai fost parasutist. Ce parere ai de tancuri d’astea parasutate ?
mai bine luau niște T55 că oricum sunt mai ușoare decât alea și cam la fel la protecție și tun… dacă se chinuie plecând de la alea pot obține ceva ma ușor, dacă vor întradevăr…
In Ro am avut o singura parasutare de tehnica inainre de 89, un ims, care s-a facut praf, pt ca a fost plafonul jos si tribuna oficiala trebuia sa vada memorabila fapta de arme, asa ca pe sistemul clasic „mere s-asea”, a iesit clasica fusereala.
F probabil si cu vreme buna era fix la fel, insa asa, cu nori, au fost toti multumiti ca au pe cine da vina: pe vreme.
Aia a fost toata combinatia, blame the weather, pe romgleza.
Sovieticii parasutau blindate, cu sistemul de retrorachete. La englezi, placaj, mai faceau si ei cascadorii de-astea, cu scimitar.
Astea in vremurile „bune”, deci ce vedeam in filme de instructie cu altii.
Sunt diferente mari intre „parasutisti, aeropurtat, desant aerian, asalt aerian, aeromobil, aerotransportat”.
Si infanteria marina folosea de multa vreme elicopterul pt desant (inclusiv rapel sau parama) si era by default, fara vreo brevetare/emblema/tag/abtibild/lauda afisata.
La fel VM-ul.
Ca opinie personala, pt cunoscatori, prefer detasat stilul Epure, nu Craciun.
E mult peste si ca eficienta si ca rafinament.
Acest EPURE?
„Căpitanul Ionel Epure revenise recent de la concursul ecvestru de la Roma, unde echipa României câștigase Premiul Națiunilor Unite. Avea să fie ultima sa competiție.
Clipele eroice ale lui Epure
In noaptea de 27-28 iunie 1940, escadronul 4 din Regimentul 3 Călărași, condus de căpitanul Ionel Epure, a fost atacat în Coșăuți, județul Soroca, pe malul Nistrului în Basarabia. Erau bandele de bolșevici și militari staliniști, așa numitele hoardele roșii. Acestea au trecut Nistrul, prin surprindere, încălcând tratatele în vigoare.
Căpitanul Epure era găzduit la acel moment în casa preotului Vasile Ostap. Așa că prima percheziție a fost ghidată spre acea casă. Nu l-au găsit însă pe căpitan. Acesta, însă, pentru a tempera agitația din regiune, formează o delegație de trei ofițeri: el însuși, locotenentul Vermenleu și locotenentul Bârsan. Delegația se prezintă în fața unității bolșevice, condusă de un maior sovietic.
Cu mult curaj, căpitanul Epure i-a cerut maiorului sovietic să oprească invazia și să respecte tratatele în vigoare. Bolșevicul s-a enervat la culme și i-a rupt epoleții de pe uniforma lui Ionel Epure. În câteva secunde, acesta a scos pistolul și l-a împușcat pe rus, fiind apoi împușcat de militarii ruși. În multe alte expuneri se vehiculează și faptul că Epure s-ar fi împușcat singur, dar relatările martorilor, cetățeni moldoveni, aceasta a fost doar o versiune a bolșevicilor. Este abandonat într-un șanț, dar localnicii îi recuperează trupul și îl înmormântează creștinește în cimitirul satului. Locotenenții Vermenleu si Barsan sunt dezarmați și 21 de cai ai escadronului sunt sechestrați de ruși.
Monumentul eroului Ionel Epure
În iulie 1942, familia căpitanului recuperează trupul eroului și îl repatriază în țară. În acel an se ridică la Coșăuți un monument închinat marelui erou. Monumentul va fi distrus în 1944, după reinvadarea Basarabiei de către sovietici.
Dar există miracole! Crucifixul din partea de sus a monumentului este acoperit de pământ și redescoperit după niște săpături în anul 1976, de către profesorul Filip Iepure (a se nota și numele).”
https://herghelie.ro/eroul-epure/
Nici vorba. Am zis pt cunoscatori.
@Robi- Acest Epure https://youtu.be/xjx5p5hYIO8?si=9GN0ePYhjQNj4Y8a
@Xv Nu cunosc istoria parasutistilor romani. Nici pe domnul asta nu il cunosc.
Cat de util ti s-ar parea sa ai dupa tine un tanculet din asta odata parasutat in spatele liniilor adversare ? Tinand cont de cat vad dronele in ziua de azi.
Robi- pai gandeste-te si singur cum faci rost acolo de munitie, ca aia se termina rapid si nu poate aviatia sa-ti trimita zilnic. La fel carburantul, tre capturate depozite, nu sa stai la mila aviatiei si a cateva „peco” din zona.
Tancuri la parasutisti= resurse imense irosite, in mare parte. E foarte dificila logistica, nu atat parasutarea, de transportat le transporti, dar au nevoie zilnic de aprovizionare.
E foarte greu si dupa capturarea unui aeroport, logistica e extrem de complicata , ia mult timp, multe proceduri, multi oameni.
#Robi https://youtu.be/xjx5p5hYIO8?si=9GN0ePYhjQNj4Y8a
Comentam la PSR cand am aflat de știre (pt comentariul întreg).
Mă uitam pe ce a fost în istorie și asta cu tanc ușor e așa.. poate la moravuri..dar nu la greutate.
Ce există acum:
– Sabrah (Filipine)- tot pe șasiu ASCOD: 33-36 tone
– Kaplan/Harimau (Turcia/Indonezia): 30-35 t
– Norinco VT-5 / Type 15 (China): 33-36 t
– TAM (Argentina): 30-34 t
– Anders (Polonia): 35 t (doar prototip)
Tot este peste 30 tone.
Singurele excepții:
– Sprut (Rusia): 18-20 tone
– Zorawar (India): 25 t
– Infanterikanonvagn IKV-91 (Suedia): 17 t cu tun de 90mm și 19 tone cu tun de 105mm (retras)
De menționat că programul Sprut („Caracatița”) este in coadă de pește..haha.. rușii lucrează la un înlocuitor..sunt nemulțumiți de tunul de 125 cică..
Zorawar este în dezvoltare (un program îndelungat, cu probleme..a se vedea Abhay) – nu e sigur că va fi implementat.
Iar IKV-91 a fost retras (au fost voci sa fie readuse din conservare și transferate Ukrainei). De menționat la, varianta îmbunătățită Ikv-105 cu tun upgrade de 105mm a fost testat de SUA dar nu a fost cumpărat.
Așadar..armata, teoreticienii, doctrina..cer un astfel de vehicul ușor.. aeropurtat.. amfibiu.. dar părerea mea că industria nu poate să livreze. Altfel nu se explică de ce atâtea proiecte au eșuat.
M-8 Buford din programul AGS de dinainte de MPF (M-10 Booker) avea 16-24 tone în funcție de nivelul de protecție – același tun M-35 ca Booker, pe șasiu de Stingray cu elemente de Bradley.
Dar au tras 13 ani de el (1983-1996)..cu teste peste teste..încercat să îl vândă la export..cu sad end..ceva putred a fost.
De menționat și cazul interesant (pt unii români) al prototipului de Redback cu turela Cockerill de 120.
https://www.army-guide.com/eng/product4956.html
Rămas la stadiul de prototip (turela XC-8 probabil cu tunul compact CTG-120 Ruag nu mai apare nici pe site-ul CMI Defense, Cockerill promovând exclusiv tunul de 105mm).
https://www.army-guide.com/eng/product4955.html
Deci..ce există pe piață ori este la fel de greu ca Booker și deci nici vorba de parașutare..ori daca e ușor nu este in serviciu.
Foarte probabil nu se poate și putere mare de foc și să fie ușor.
Propuneam ca alternativa.. reducerea masei prin înlocuirea tunurilor de calibru mare (90/105/120) cu calibru mediu (50-76) cu presiune mare (high pressure/high muzzle velocity) care, conform marketing-ului trag cu aceeași putere..
Dar și acestea au fost eșec..atât tunurile cât și platformele fiind deja istorie:
Enumeram in comentariul din PSR:
– Marder 2 (Germania) cu tun Mauser Rh-503 (cel de 50mm). Tunul (actualul MK-35) este oferit la turela Lance-35 dar nu a fost cumpărată de nimeni (nici Germania)
– Begleitpanzer BpZ-57 (Germania/Suedia) cu tunul naval Bofors de 57mm adaptat pe terestru
– Dardo T-60 (Italia) cu tunul Oto/Elbit HVMS de 60mm
– as adăuga și Denel cu Rooikat pe roți (Africa de Sud) cu adaptarea terestră a tunului naval Oto Melara de 76mm
Aceste tunuri au forța de foc a celor cu calibru mult mai mare dar cântăresc mai puțin. Tunurile de pe tancurile ușoare sunt rifled cu low pressure- nu au forța de penetrare atât de mare – sunt bune anti-infanterie..anti cazemate..fire support (în spatele MBT-urilor).
Dar și acestea au fost eșecuri..nu au fost introduse în serviciu și exista maxim la sertar in caz că cineva dorește să le scoată de la naftalină.
O alta soluție era unificarea programelor OMFV cu MPF..dar și OMFV pare să fie eșec..
..oricum eșecuri pe banda rulanta.. Booker e doar ultimul dintr-un șir lung..
Și atunci?
Care este drama? Americanii nu cunoșteau toate lucrurile astea..chiar credeau că vor face pe alchimiștii cu succes?
Problema, părerea mea, nu este produsul ci cerințele..Booker este bun..ca Sabrah.. Harimau..TAM etc..și-ar fi făcut treaba..
Tâmpenia e sa-i ceri sa fie parasutabil..să aibă 90-60-90..sa gătească..
Cine mai parasuteaza azi ceva in războiul modern cu atâtea drone.. UAV-uri..Shorad..?
Eu nu am auzit în Ukraina de tehnica militara parașutată..
Rușii parașutau cu tot cu echipaj înăuntru..vedeți vreodată în NATO așa ceva? Sa fim serioși..
Acolo nu le pasa de ocupanți..așa au și reușit probabil performanța de a dezvolta un vehicul atât de ușor (Sprut)..cu compromisul protecției..e material din ăla de vezi la husele de telefon..Military grade protection! doar așa sa le iasă.. Imposibil sa pui tun de MBT de 125 pe un MLI ușor (e totuși un șasiu de BMD-3/4)..doar dacă îl faci din tinichea..de materiale inovatoare greu de crezut..nu pot occidentali și reușesc ei care oricum sunt dependenți de furnizori din Vest (pline dronele rusești de componente Made in West)..
Dar să revin la M-10..OK nu încape în Super Hercules..nicio problema..îl zbori cu C-17 Globemaster sau..dacă vrei sa încapă mai multe..cu giganticul C-5M Super Galaxy..
OK costa mult mai mult ora de zbor decat cu un turboprop…dar sa arunci cu banii pe programe foarte costisitoare și apoi să le anulezi nu e pagubă nu?
Posibil sa fi fost și o decizie politică (Trump sau Musk) pentru că bani de pe licențe se duc și în Europa (șasiul este Ascod, motorul este MTU german iar tunul e evoluat din britanicul L-7..nu e exclus sa se achite inca niste redevențe ceva..fie și design vechi doar nu sunt medicamente sa expire exclusivitatea patentului după 20 de ani).
O mare prostie să anulezi după ce deja s-au fabricat vreo 80 de bucăți..într-un moment în care e extrem de greu sa primesti „marfa”..se știe că sunt întârzieri și backlog monstru la comenzi pe înzestrare- în toată lumea.
La cum îi știm pe americani..le vor casa (câteva păstrate la muzeu – macar atât)..nu le vor da altora.
Exclus Ukraina..e prea nou..are senzori hi tech etc (acel standard de comunicație FCSN – echivalentul Scorpion din programul francez). Nu își permit să ajungă pe mâna rușilor..
https://en.m.wikipedia.org/wiki/FCS_Network
In cazul cel mai optimist eu le vedeam transferate Marii Britanii..
Ar fi și cea mai lină tranziție (șasiu de Ajax și tunul evoluat din L-7) și au și cea mai mare nevoie.. programul Challenger 3 se încadrează la acele întârzieri monstru de care vorbeam..nu se întrevede operaționalizarea lor prea curând.
Pe modelul cum au luat Archer în așteptarea RCH-155..așa ar putea UK sa ia cele 80 de Booker pana vin Challenger 3..ca e foarte vulnerabila UK..citeam că și-au donat o groază din arsenal Ukrainei..și chestii noi sunt întârzieri mari..Chally, Boxer, etc..
Oricum decizia e dezastruoasă pentru industria de apărare în general..in sensul că va genera o undă de șoc pentru toate programele similare.. părerea mea că se poate lua adio de la orice program de tanc ușor pe NATO..
Și mă gândesc aici la recent anunțatul Lynx-120 din Italia (turelă Hitfact de 120mm pe șasiu de Lynx). Spania trebuie să își înlocuiască Centauro Gen 1 și caută soluții..și am citit că doreau să pună pe Ascod aceeași turelă Hitfact cu tun de 120 (cea de pe Centauro II)..care a și fost testată și e oferita la export de GDELS..acele proiecte de care s-a scris și pe RoMil cu CV-90 cu tun de 120 ca alternativa la Leopard 2 A8 că este prea scump (Cehia, Slovacia se gândeau)..
Sunt pa!.. părerea mea.
Bine că și rușii și chinezii sunt cam in aceeași situație cu light tank-urile lor că era mult mai nasol..
Ca o concluzie..nu cred ca sistemele in sine sa fi fost problema..ci doctrina privind încadrarea lor în arhitectura de apărare a SUA..2- posibil decizie politică (mult prea „european” programul pentru conducerea izolaționistă a SUA din prezent) 3 Decizia impacteaza si industria europeană care avea proiecte similare în perspectiva.
Una peste alta..e de rău..
Foarte interesanta explicatia, dar tin sa te contrazic pe partea cu chinezii. Au unul adaptat special pentru lupta in zone montane: Type 15. Din ce am citit / vizionat pare destul de adapta pentru nisa lui.
Robi- francezii au echipe de cc ad pe blindate, deci sunt pregatite sa actioneze la f mare distanta de front. Bineinteles combustibilul e o problema dupa un timp. Astea au fost concepute pe vremea URSS, cand densitatea de trupe in spatele frontului (MVD, OMON samd) era mai mare ca in prezent.
La ce spatiu are URSS, densitatea unitatilor, chiar cu esaloanele 2, 3, nu era mare.
Cu dronele e mai complicat, dar exista de multa vreme mascare vs intensificatoare sau termo, sunt si la noi cateva complexe, inca de acum 25 de ani, dar f putine, a fost un proiect.