Harta Pacificului de Vest
VI
Ce inseamna acest pivot in termeni de strategie militara pentru Statele Unite? Strategia este bazata pe conceptia de „Air Sea Battle” care are ca tel infrangerea capabilitatilor asimetrice chineze de anti-acces si de negare a ariei de operatii, prin infruntarea unui atac initial care este urmat de o campanie rapida impotriva sistemelor chineze de comanda si control, suprimarea sistemelor terestre ce ar putea pereclita suprematia navala si aeriana a SUA si a aliatilor sai si o blocada navala a Chinei. De fapt aceasta strategie are radacinile intr-o conceptie de aparare si atac care a fost initial creionata de Cardinalul Richelieu pentru Franta, in prima jumatate a secolului al-XVII-lea, faimosul „pré carré”, sau campul de lupta patrat, si care a fost eventual pusa in practica de Ludovic al-XIV-lea si locotenentii lui. Campul de lupta patrat (cateodata definit si ca campul de duel) este bazat pe apararea de sectoare si in special a cailor de acces existente in aceste sectoare. In cazul de fata ele sunt bazate pe caile de acces ale Chinei catre Oceanul Pacific si Oceanul Indian. Idea este ca lanturile de citadele ale lui Vauban vor fi imitate de anumite baze si instalatii ale Statelor Unite si ale aliatilor sai in regiune, care le dau posibilitatea se controleze si sa tina sub observatie punctele de strangulare pe care China nu le poseda si de care are nevoie sa le tranziteze atat din punct de vedere economic cat si militar.
Din aceste puncte miscarile Chinei pot fi observate, iar daca China intreprinde demersuri de a compromite unul din aceste puncte ele pot fi usor suportate pe caile de comunicatii interioare din Oceanul Pacific de care Statele Unite si aliatii sai benficiaza. Strategia este menita de a aduce un anumit grad de predictibilitate care in caz de conflict deschis ar forta mana Chinei sa tina deschise anumite cai de comunicatii, ajutand in acest fel la amortizarea unei ofensive chineze si preluarea initiativei de catre Statele Unite si aliatii sai, de a contra-ataca intr-un sector diferit de cel in care China ar putea initia un eventual conflict. O strategie foarte simpla si aplicata cu mult succes pentru Ludovic al-XIV-lea de Vauban si Turenne, unde un inamic se impotmoleste incercand sa sparga lantul de citadele care se sustin reciproc creind asfel posibilitatea de a folosi acest camp de duel ca o trambulina pentru a lovi teritoriul sau spatiul de lupta controlat de inimic, prin manevre rapide si decisive care sunt menite sa compromita liniile de comunicatii ale inamicului care asigura comanda, control si sprijin logistic. Observarea si controlul unor puncte critice duce la o anumita eficientizare a resurselor pe care Statele Unite si aliatii sai le poseda si nu ii forteaza sa apere un front continuu, care cel putin in teorie s-ar intinde din Indonezia pana in Peninsula Coreana. Incercarea de a apara un front continuu nu numai ca nu ar fi un mod eficient de aparare, dar ar duce de aseamenea la o slabire a capacitatilor de lupta ale Statelor Unite, care este constienta ca cel care incearca sa apere totul de fapt nu apara nimic (Frederich cel Mare).
Strategia cuprinde patru sectoare:
- Marea Chinei de Sud si caile de aces catre Oceanul Indian prin Stramtorile Malacca si Sunda.
- Marea Chinei de Sud si caile de acces catre Oceanul Pacific prin Marea Sulu, Marea Celebelor si Canalul Babuyan.
- Marea Chinei de Est si caile de acces catre Oceanul Pacific prin Arhipelagul Ryukyu si „Covata” Okinawa.
- Marea Galbena.
Liniile de comunicatii interne cu Marea Chinei de Sud vor fi asigurate din Guam in Arhipelagul Marianelor si din Darwin in nordul Australiei. Singapore controleaza Stramtoarea Malacca (principala artera economica a Chinei). Guam si Okinawa de asemenea vor asigura caile de comunicatii interne cu Marea Chinei de Est, iar Corea de Sud si Arhipelagul Nipon vor fi pivotul care vor tine sub obeservatie Peninsula Shandong si o buna parte a litoralului estic al Chinei. In esenta scena este pregatita pentru un asediu al secolului XXI unde citadelele pentagonale aparate de bastioane si raveline, liniile paralele de asediu si bateriile de ricoseu au fost inlocuite de grupuri de lupta portavion si amfibii, flote de avioane de lupta de diferite clase si o vasta infrastructura de comunicatii, ELINT si SIGINT menita sa suporte fortele combatante.
Aliatii principali de care Statele Unite va depinde sa aplice aceasta strategie sunt Australia, Coreea de Sud, Japonia si Singapore. Exista destul de mult scepticism in privinta acestei strategii. Unii critici ai acestei strategii sugereaza lipsa de necesitate a Chinei de a atinge o paritate tehnica si numerica atata, timp cat aliatii Statelor Unite sunt considerati veriga slaba a strategiei. Argumentul lor este bazat pe supozitia ca daca unul dintre acesti aliati care este in control al unui anumit punct strategic nu va avea „stomacul tare” de a „incasa un glonte pentru America”, pana cand Statele Unite vor fi capabile sa-si concentreze fortele si sa aduca situatia pe linia de plutire, si eventual sa preia initiativa, atunci conflictul este deja pierdut. Acesti critici sugereaza ca actiuni rapide din partea Chinei ar duce la capitularea rapida a „victimei” si prezentarea Statelor Unite cu un „fait accompli” care va fi greu de negat cu mijloace ne-nucleare. De fapt acesti critici se bazeaza pe faptul ca din punct de vedere istoric aliantele de obicei sunt slabe, prin faptul ca posibilitatile de planificare si decizie sunt ingreunate de factorii politici ai fiecarui aliat in parte. In efect critica asuma faptul ca daca Franta in era revolutionara si napoleonica a avut un mare succes in a infringe numeroasele coalitii si aliante care s-au format impotriva ei, China va avea un succes similar, ne fiind impovarata de aliati capriciosi. In momentul de fata aceasta alianta informala condusa de Statele Unite functionaeaza destul de bine, iar aliatii in general au fost cei care in prezent vor ca Statele Unite sa preia initiativa, atat din punctul de vedere al planificarii cat si al unei eventuale desfasurari a planurilor concepute. In momentul de fata exista o sporita cooperare intre Statele Unite si principalii aliati de a integra atat sistemele de comanda si control cat si sisteme active de lupta. Japonia si Statele Unite opereaza „de facto” un sistem unit anti-balistic iar fortele aeriene si navale opereaza de ani buni in grupuri de lupta mixte. In Coreea de Sud integrarea este si mai stransa din cauza pericolului Nord Corean, iar interoperabilitatea dintre Statele Unite si Australia este atestata de mai bine de sapte decenii.
VII
In ce consta de fapt acest pivot al Statelor Unite din punct de vedere material si al capabilitatilor? In marea lui majoritate acest pivot va fi suportat de o desfasurare a activelor US Navy in proportie de 60% catre Pacificul de Vest. Avioane de patrula maritima/anti-submarin P-3 si cele de SIGINT EP-3 vor fi mutate din aria de responsabilitiate a CENTCOM (US Central Command) in aria de responsabilitate a PACOM (US Pacific Command) iar ele vor fi sporite de desfasurarea noii generatii de avioane de patrula maritima/anti-submarin P-8 si de elicoptere anti-submarin MH-60. Ca sa asigure dominanta submarina a a Statelor Unite un al patrulea submarin de atac (SSN) este permanent stationat in Guam la Polaris Point, incepend cu Octombrie anul curent, iar noua clasa de submarine SSN (configurate special cu module de lansare a rachetelor de croaziera), Virgina, vor avea prioritate in stationare la Pearl Harbor in Hawai.
Patru distugatoare vor fi permanent stationate la Rota in Spania, pentru a asigura apararea anti-balistica in Europa. Pana acum aceasta misiune era asigurata de 10 distrugatoare prin rotatie. Distrugatoare si nave amfibii care indeplineau misiuni de cooperare in securitate si asistenta umana in Africa si America Latina vor fi inlocuite de nave de tip Joint High Speed Vessel (JHSV) si Litorral Combat Ship (LCS), eliberand aceste nave sa se desfasoare catre Asia si Pacific. Nave de tipul JHSV, LCS, plaforme mobile de debarcare cat si nave de logistica vor avea o prezenta inaintata continua, prin schimbarea de echipaje la intervale stricte (acest lucru deja se intimpla cu unitati ale US Navy stationate in Singapore).
US Navy de asemenea va activa un sistem de monitorizare maritima (Broad Area Maritime Surveillance – BAMS) bazat pe Global Hawk UAV pentru a mari capabilitatile ISR (intelligence, surveillance reconaissance – ISR – informatii, monitorizare si cercetare), iar capabilitatile de a domina spectrul electro magnetic vor fi sporite prin activarea mai multor unitati de avioane de razboi electonic E/A-18G Growler.
US Air Force deja are alocate 60% din active in regiune, dar anumite capabilitati vor fi sporite. Active ISR, MQ-9 Reaper, Global Hawk si avioane U-2 vor fi mutate din Asia de Sud Vest in regiunea Pacificului de Vest. De asemenea bombardiere B-1 vor incepe sa asigure o prezenta prin rotatie la Andersen Air Force Base in Guam unde vor spori capabilitatile care sunt in prezent asigurate prin rotatie de bombardiere B-52 si la intervale mai rare de bombardiere B-2. De asemanea 60% din flota F-22 va fi stationata in Japonia si in Hawaii, iar unitati F-22 din Statele Unite vor avea o prezenta inaintata prin rotatii in teatrul de operatii. Capabilitati spatiale si de razboi cibernetic de asemenea vor sporite cu infrastructura aferenta fiind pe cale de a fi inaugurata in Hawaii.
US Army o sa-si sporeasca efectivele in regiune de la 60.000 la aproximativ 91.000, cu o mare parte a efectivelor dedicate catre forte speciale, aparare balistica si razboi electronic/cibernetic. US Marine Corps au deja o prezenta inaintata in Okinawa si Australia, iar in curand USMC se va intoarce in Guam, dupa o absenta de mai bine de doua decenii. US Army are aproximativ 19.000 de efective in Coreea de Sud, iar US Marine Corps are Aproximativ 18.000 de efective in regiune, in marea lor majoritate in Okinawa. Cel putin trei si posibil patru batalioane de infanterie ale US Marine Corps vor fi prezente prin rotatie in regiune, unde vor fi responsabile de sporirea prezentei Statelor Unite, prin desfasurari de scurta durata in Australia, Singapore si potential Filipine. Statele Unite de asemenea va investi in modernizarea infrastructurii de logistica si sporirea efectivelor de SIGINT si ELINT care in momentul de fata sunt coordonate de National Security Agency (NSA), prin centre de operatii criptologice in Hawaii, Misawa in Japonia si Torri in Okinawa si sprijinite de instalatii similare operate de Australia si Noua Zeelanda.
VIII
Cum va raspunde China la aceasta provocare venita din partea Statelor Unite? Semnalele initiale venite din partea Chinei sunt destul de ambigue. Cel putin prin canale indirecte conducerea Chinei a inceput sa faca referinta la „Visul Chienzesc,” o conceptie a Colonelui (Ret.) Liu Mingfu PLA (Peoples Liberation Army – Armate de Eliberare Populara), fost profesor la Universitatea Nationala de Aparare. Conceptia Colonelului Liu este de a surclasa Statele Unite ca putere militare preeminenta si a contesta la scara globala influenta Statelor Unite. Atat Colonelul Liu cat si toti membrii Comisiei Militare Centrale (inclusiv presendintele Xi Jinping) sper sa atinga acest tel in2049, aniversarea a 100 de ani de la instaurarea Republicii Populare Chineze. Singurul lucru care a fost pus in practica in anii recenti este faptul ca China a inceput sa-si dezvolte forte armate care „pot lupta si castiga razboaie” si care initial vor avea ca tel revendicarea unor pretentii teritoriale ale Chinei. In acest aspect rezultatele sunt de asemenea destul de ambiue. Nu putem sa negam faptul ca fortele armate ale Chinei au inceput sa dea dovada de un grad de profesionalism mult mai inalt decat acum un deceniu in urma. Liderii chinezi sunt convinsi ca Statele Unite au intrat intr-o perioda de declin si ar dori sa intre in competie cu Statele Unite pe o scara globala. In acelasi timp, minutele care mai sunt facute public din sesiunile Comisiei Militare Centrale arata ca conducerea chineza in continuare vede fortele armate ca unul dintre pilonii de stabilitate interna. Cuvintele Presedintelui Xi evoca faptul (cel putin in opinia lui) ca Uniunea Sovietica s-a destramat nu din cauza problemelor economice majore ci din cauza unor forte armate slabe. Multi obsevatori, atat vestici cat si rusi s-ar putea sa nu fie de acord cu aceasta evaluare. Deci cel putin deocamdata China aparent nu stie ce cale vrea pentru fortele sale armate: factor stabilizator intern, mijlocul de a rezolva dispute teritoriale, sau unealta cu care sa provoace la nivel global Statele Unite.
Mai practic, China a inceput sa instituie asa numitul „sirag de perle” care asigura o anumita prezenta chineza in porturi care ar putea fi puse la dispozitia fortelor armate chineze in caz de conflict. Problema cu acest sirag este ca in caz de conflic armat in marea lor majoritate pot fi distruse foarte repede, cu exceptia instalatiilor din Pakistan si Myanmar, care ar putea fi suportate de pe cai terestre si aeriene mult mai usor decat cele din Bangladesh, Sri Lanka sau Tanzania. In esenta „siragul de perle” este menit sa asigure comunicatiile metropolei chineze cu sursele de energie din Golful Persic si Africa de Vest prin Oceanul Indian. Fiabilitatea lor in caz de conflict armat este dubioasa, fiind la capatul unor linii de comunicatii care sunt diafane si usor de taiat si interceptat, atata timp cat Statele Unite si aliatii sai contoleaza punctele de acces direct catre aceste instalatii.
Daca intradevar China are de gand sa intre intr-o competitie globala cu Statele Unite din punct de vedere militar, va avea nevoie de acces la fonduri mult mai mari decat are la ora actuala si ar trebui sa investeasca masiv atat in infrastructura militara cat si intr-o baza industriala destul de larga, care sa suporte aceasta infrastructura. In intervalul 2000-2009 China a avut cresteri anuale a bugetului de aparare de aproximative 12,5% per an. In intervalul 2010-2013 aceste cresteri ale bugetului de aparare al Chinei s-au limitat la 3,1% per an. Care au fost rezultatele acestui buget sporit? Fotografia (cel putin cea publica) indica anumite succese, dar si multe rezultate mediocre. Acccentul a fost pus pe asa zisele capabilitati asimetrice care au un anumit folos si care intradevar pot aduce anumite dureri de cap Statelor Unite. Altele chiar ca nu isi au folosul. China a dezvoltat si continua sa dezvolte o capabilitate anti-nava bazata pe rachete balistice. Conceptia rachetei in sine nu a fost si nu este o problema pentru China, care are anumite elemente similare cu rachelete balistice intermediare americane Pershing II. Problema Chinei este lipsa de infrastructura ISR si de comanda si control care este necesara pentru a folosi acest fel de arma. Lipsa acestei infrastructuri neaga de la bun inceput utilitatea unei asfel de arme. Banii cheltuiti pana acum de China pe diferite sisteme de armament cat si eficienta cu care au fost cheltuiti de asemeana ridica niste semne de intrebare. China are la dispozitie in momentul de fata 73 de unitati majore de suprafata si 63 de submarine. Din forta de suprafata ceva mai mult de 40% pot fi considerate unitati moderne care au fost contruite in intervalul ultimului deceniu. Aceasi statistica este valabila si pentru forta de submarine a Chinei, care din pacate este foarte departe de a fi considerata un pericol pentru US Navy. De fapt ea in momentul de fata reprezinta un pericol infirm pentru Forta de Auto Aparare Maritima Nipona (JMSDF), care are submarine conventionale foarte capabile si capabilitati de lupta anti submarin care sunt recunoscute de US Navy ca fiind printre cele mai capabille si eficiente. Din punctul de vedere al fortelor aeriene, China poseda aproximativ 1.100 de avioane multirol din care mai bine de 500 sunt versiunea chineza a MIG-21. Felul in care China is modernizeaza platformele arata ca s-au investit in anumite capabilitati care pe hartie sporesc capacitatea de foc si letalitatea fortelor armate chineze, dar arata ca China va avea o ucenicie destul de lunga in eforturile sale de a dezvolta atat sisteme de ISR si comanda si control corespunzatoare cat si tacticile si strategiile de a folosi aceste capabilitati cand ele vor fi disponibile.
Problemele Chinei in eforturile sale de a concura militar cu Statele Unite la scara globala sunt de trei categorii:
- Sistemele de armament dezvoltate de China pana la ora actuala nu sunt nici pe departe in aceasi categorie de performanta cu ce au la indemana Statele Unite si aliatii sai.
- Fortele armate chineze sunt intr-un proces continuu de formare profesionala, dar sunt inca departe de a fi cel putin la acelasi nivel ca potentialii lor adversarii niponi. Fortele de Auto Aparare Nipone (JSDF) sunt renumite pentru profesionalismul cadrelor sale. Atat unitati aeriene cat si cele navale sunt stiute pentru prezenta lor cu mult in afara ariei de interese nipone. Fortele navale nipone in general au o prezenta foarte larga in Oceanul Pacific, care desi sunt dependente de infrastructura americana, reprezinta totusi a doua ca prezanta in Asia. In contrast, flotilele chineze ies in larg foarte rar, de obicei pentru exercitii formale care nu dau unitatilor chineze posibilitatea unui ritm operational similar cu cel al US Navy sau JMSDF, care lasa echipajele suficient timp sa-si invete profesia si sa creeza anumite „obiceiuri sanatoase”, de a opera intr-un cadru operational bazat pe perioade indelungate si predictibile.
- Geografia da un avantaj enorm Statelor Unite si aliatilor sai. Controlul punctelor de strangulare care intercepteaza caile de comunicatii ale Chinei, cu sursele sale de energie din Golful Persic si din Africa de Vest, pot fi vazute ca un tip de portavion care nu poate fi scufundat si care daca sunt corespunzator inarmate ar duce relativ usor la negarea spatiului de lupta, in special cel maritim. Geografia de asemanea are anumite efecte asupra sprijinului logistic pe care China va trebui sa-l ofere fortelor desfasurate in caz de conflict armat. Caile de comnunicatii nesigure ar periclita de la bun inceput abilitatea Chinei de a sustine unitati militare care vor fi nevoite sa opereze si sa desfasoare operatiuni de lupta departe de spatiul litoral chinez si de umbrela de protectie care poate fi oferita de sistemele anti aeriene si anti navale chineze.
China probabil ca are trebui sa concureze mai intai cu Japonia din punct de vedere militar, pentru bun inceput. A provoca Statele Unite va fi foarte costisitor din punct de vedere material, iar a echivala Statele Unite din punct de vedere atat al capabilitatilor tehnologice cat si a profesionalismului resursei umane este o sarcina descurajatoare. China de asemenea se confrunta cu probleme majore interne. In ultimii 20 de ani 150 de milionane de cetateni chinezi au iesit din saracie si traiesc la standarde echivalente cu Statele Unite sau Europa de Vest. Cei aproximativ 1 miliard de cetateni chinezi care traiesc in medie din $1-$3 pe zi au mari sperante sa ajunga si ei in rangurile lumii prospere. China are nevoie de reforme economice, administrative si politice importante, care mai mult ca sigur vor depasi in importanta potentialele sale aspiratii de a deveni o putere globala, care ar putea sa detroneze Statele Unite de pe piedestalul sau. Ca sa atinga acest tel China, de asemenea, are nevoie de aliati de nadejde. In momentul de fata ea nu ii are, iar politica externa a Chinei pare a nu fi centrata pe aliante care ar putea ajuta pe termen lung la implementarea unei politici restrangere a Statelor Unite (De fapt Statele Unite de la sfarsitul celui de al-II-lea Razboi Mondial este singura putere in istorie pe care alte entitati nu au incercat sa o reprime – un avantaj enorm pentru Statele Unite). China in momentul de fata are un singur prieten de „vreme buna” in Rusia cu care are anumite conflicte teritoriale si care momentan au fost ingropate si o serie de clienti capriciosi si impredictibili (Coreea de Nord, Myanmar, Pakistan, posibil Iran) care nu pot contribui cu mult din punct de vedere militar, economic sau implicit la un eventual conflict cu Statele Unite si reteaua ei de aliante si parteneriate.
De fapt strategia Statelor Unite este menita sa forteze mana Chinei sa devina o „putere globala responsabila” care sa lase in urma obiceiurile nesanatoase de care da dovada la ora actuala ca o „putere egoista” si sa devina o putere activa in sistemul international. In acelasi timp Statele Unite ar face bine sa se agite mai putin la perceptiile Chinei cat si a restului lumii despre un posibil declin al puterii sale economice, politice si militare si sa ia ca lectie lamentarile Imparatului Augustus depre declinul Romei dupa infrangerea lui Publius Quinctilius Varus in anul 9 e.n. in Padurea Teutoburger de catre Arminius. Roma a mai supravietuit pentru inca patru secole si jumatate dupa dezastrul de la Teutoburger, fiind un stat mult mai ineficient si ne avand dinamismul economic, politic si militar al Statelor Unite.
Alex, ex-capitan USMC
Surse:
Colonel Liu Mingfu PLA „The China Dream”
Mark Gallichio „The Scramble for Asia”
Frederik Logevall „Embers of War”
Robert Leckie „Strong Armed Men: The United States Marines Against Japan”
Eugene B. Sledge „With the Old Breed at Peleliu and Okinawa”
John Keegan „A History of Warfare”
Christopher Duffy „The Fortress in the Age of Vauban and Frederick the Great 1660 – 1789”
China Quaterly
Foreign Policy
The Wall Street Journal
China isi calculeaza de 1000 de ori momentul in care sa treaca la fapte si are rabdare mai multa decat oricare alta tara. Ei nu se pregatesc pentru 2014 ci foarte probabil pentru 2020-2030 pana atunci ecartul se va mai reduce iar adversarii nu au aceasi rabdare. La americani vor fi tot timpul alegeri, alte probleme, alte prioritati, alte idei despre alocarea resurselor. Ar fi interesant un astfel de articol scris in 2020 s-ar putea sa constate un cu totul alt echilibru de forte.
Planurile pe 10 sau pe 5 ani au fost un dezastru pentru Comunisti si vor fi si pentru Ghinezi pentru simplul motiv ca multitudinea variabelor e imposibil de planificat sau chiar matricizat. Un alt factor e acela al neprevazutului ce are loc intotdeauna si pentru ca e imprevizibil nu poate fi prevazut in planurile tale cominterniste. Cine stie ce fel de sociatate va fi china in anul 2020 sau daca va continua sa existe at all.
O complectare la prezentarea facuta de Alex ar fi acea ca planurile de contigenta militara ale US referitor la China sau la orce alt adversar se modifica si se schimba periodic iar Alex poate explica acesta stratigerie militara mult mai bine decit mine.
Planurile strategice ale Chinei – economic, militar etc.- sunt elaborate pentru perioade de 200 la 500 ani! Sigur ca au si planuri pe termen mediu – 50 ani si pe termen considerat scurt -20 de ani, in care cincinalele sunt subpuncte. Toate sunt insa subordonate marilor targeturi din planurile strategice, fiind considerate etape necesare atingerii acestora.
China este inconjurata strategic de avanposturile SUA. Totusi, o superputere ca si China va putea rupe oricare din avanposturie secundare – Taiwan, Singapore – dar nu i-ar ajuta prea mult pentru ca ar fi o iesire spre nicaieri si ar mai trebui sa faca fata si la niste consecinte comerciale care i-ar trimite in somaj milioane de oameni. Dar somajul chinezilor = caderea afacerilor occidentale si mai degraba sustine China milioane de someri decat sa-si vada occidentalii fabricile blocate. S-ar putea sa vedem din nou un razboi ciudat, o confruntare maritima care sa aiba in paralel un circuit comercial functional. Solutia pentru China este sa actioneze terestru pe suprafete mari. Iar aici au o singura solutie: Afganistan. Daca vor intra in Afganistan (chinezii fiind si singurii care pot ocupa pe termen lung aceasta tara), strategic americanii vor avea mari dificultati, pentru ca se va crea legatura cu Iranul. Trebuie doar putina rabdare, sa se retraga americanii iar armata Afganistanului sa fie „de sine statatoare”.
http://www.evz.ro/detalii/stiri/israelul-simuleaza-un-razboi-cu-siria-1044795.html
In toata ecuatia asta lipsesc date despre un element foarte important: Indonezia.
Teritoriu urias, populatie foarte mare, resurse naturale uriase, acces aproape nelimitat spre orice zona.
Cumpara armament de la toata lumea, isi produc singuri o parte din echipamentele militare, incearca sa obtina acces la tehnologie.
In momentul asta mi se par in expectativa. Daca se hotarasc sa o coteasca spre China, toata constructia americana din Pacificul de vest, cu blocarea accesului Chinei spre Oceanul Indian si resursele Indoneziei, se cam destrama.
Cum vor rezolva problema asta?
Interesant, dar cam partinitor articolul pierzand din vedere faptul ca SUA este in regres iar China este in plina dezvoltare iar prezentarea Chinei ca fiind agresiva la propriile sale granite este deplasata.
Romaniia r trebui sa se uite spre Germania (cu care are legaturi istorice cu secole inainte de a aparea SUA pe harta) si vecinii sai.
Romanii sa nu uite ca stau la coada la vize la ambasada SUA si ca sunt tratati ca cetateni de mana a treia in ciuda faptului ca Armata Romana lupta cot la cot cu armata SUA pe multe frunturi.
Ti se pare deplasat cand pescadoarele tale intra in zona excusiva economica din Marea Galbena a Coreei de Sud si iti ucide o Garda de Coasta, iar dupa aceea de simti lezat ca aia incep sa traga in tine cu munitie de razboi, sa-ti sechestreze navele si sa ti le vanda la licitatie si sa-ti bage achipajele la parnaie pentru niste ani buni? Sau poate faptul ca acum China vrea sa revendice arhipelagul Ryukyu bazat pe faptul ca inainte de a a pierde razboiul Sino-Japonez (1894-95) Regaltul Ryukyu le platea chienzilor tribut. Cine stie poate vrea sa-i intrebe si cineva pe aia din arhipelag cate ceva despre viitoarea lor soarta. Acum daca mai adaugi ca te apuci sa executi manevre de desant amfibiu in arhipelgul Spratly pe una din insule care este teritoriu Malaezian fara acordul alora probabil ca nici asta nu o consideri o reactie deplasata.
Singapore este o tara foarte dezvoltata cu o economie dinamica, populata in proportie de peste 70% de etnici chinezi.Cum credeti ca s-ar comporta acestia daca Singapore ar fi in razboi cu China?Este interesant ca India nu este amintita printre aliatii SUA desi India nu se prea iubeste cu China.La o adica, India ar da cu siguranta o mana de ajutor impotriva Chinei.
Chinezii din Singapore sunt clasa politica la putere in stat. Sa nu crezi ca este vreun mare „love in” intre ei si neamurile lor de la nord. Ca exemplu te poti uita la coflictul dintre China si Vietnam din 1979 cand militiile locale din nordul Vietnamului au fost prima linie de aparare si erau in buna parte formate din cadre de etnie chineza (cei drept nu Han dar T’ai si Meo), iar asta nu i-a oprit pe aia sa-i bata pe verii de la nord pana le-a sunat apa in cap alora.
India nu stie ce vrea si ii cam lipseste o perspectiva strategica. SUA sunt nagajate cu ei pe plan politic si militar, dar Indienii continua sa vad lumea din jurul lor in aceasi termeni de mai bine de doua decenii prin prizma miscarii tarilor nealiniate. Pana se trezesc din somn nu prea ai cu cine discuta.
Dintai felicit autorul ptr amanuntita si documentata expunere. De o calitate rara ptr presa romaneasca de azi (si chiar de ieri).
Insa imi permit sa zic ca pv al auorului este cam “restrictionat” numai la optiunea militara si istioria cam recenta (si foarte recenta) si nu ia i9n considerare premizele si mai aloe omote intrebarea cheie : cui prodest sau da ce ghescheft am io? . Ca optiuner amiltara e cam fara cap si coada , adica lipeste profitul (sau cum zicea Pirus : inca o victorie ca asta ..)
Si asta fiindca un afurisit de portavion american din ultimele 2 serii are un MARE DEFECT: costa!!! Prea mult. Daca tot e sa pomenin de cestii intplate acu 100 de ani der Zweite Reich s-a codit sa isi riste navele de razboi ( Patrie mori linistoita flota ta in port sta pitita!. Asa si acu USA s-ar putea sa nu fie dispusa sa isi riste juma din portavioane.. care sunt cam putine (ce ziea Molossu?!).
Al doilea – care sunt cele 3 conditii ca sa castigi un razboi ? bani, bani, bani zicea (parca )Eugeniu de Savoia (daca am gresit numele scuze). L’argent est le nerf de la guerre se zice de pe vremea cand ucideai ieftin dusmanii (pana si Nabuliuone platea sub 1 $ 1960 … Insa in Vietman un vietnamez [incvlus copii de tata si bosorogii paralitici] cca 40.000 $. Un vietcong se sparie gandul – spre 400.000 si peste!!!) Scuze , se poa face un rezbel da ce chichirez are ? Sa ramai fara izmene si sosete ?!!?
D’aia zic rezbelu e cea mai proasta optiune. Si toata lumea stie bine (adica mai bine decat noi) Caare au fost urmarilr WW1 si WW2 ba si Vietnam . Si io banui ca criza di9n 2008 are ceva legatirta cu noste excursii der pin Orientul Apropiat!!
Cum am mai spus singura sansa a Chinei este o alianta cu Rusia,bagati multi bani chinezesti in tehnologii de varf militare de la rusi,tehnologic vorbind chinezi au nevoie de Rusia pentru ca ei sunt prea inapoiati cel putin militar vorbind
Mai zic ca “la nivel superior” asistam la o solutie gen “pat” (ca la sah) care convine ambelor parti … SUA mizeaza pe doctrina Mahan iar China pe teoria Hertlandului cestie ce inseamna ca nici una nu poate prevala pe plan global. SUA isi asigira control;ul cailor maritime ce ii vor permite un castig cu care sa isi intretina flota si facilitatile ei si ceva beneficii (bani) China va castiga si ea ceva bani din care va plati ceva SUA si din cand in cand vor plesni pe unu mic si prapadit ca sa isi arate “determinarea” .. mai degraba whistr decat pocker sau sah ..
Findca ambele amndoua partile se stiu prea slabe!
China are impotriva ei un nivel tehnologic precar .. si in viitorul apropiat unele probleme legate de o generatie imbatranita care nu va fi inlocita in intregime. (si unele proleme legate de prea multi masculi la varsta reproductiei, si prea putine femei,,, Vor fi solutii – acceptrarea homosexualitatii si ptr cei cu bani “importul” catorva zeci de milioane de femei, posibila o perioada de poliandrie [trei- patru barbati care vor avea urmnasi legali cu aceiasi femeie .. foarte protejata!] Si care va avea cel mai mare impact cultural – presupun ca peste vreo 40 de ani tot chinezu va fi fericit sa aibe o fiica si ca o chinezoaica aratoasa si bine educata va fi considerata mai valoroasa decat greutatea ei in aur)
SUA au impotriva lor expandarea “intereselor” .. Mie deja mi se pare ca sunt in situatia UK in 38 – prea multe “angajamente” fata de “capacitati”- fara a beneficia de mitul superioritatii culturale … Mai au impotriva o balanta comerciala negativa – si chiar daca ar decide reindustriualizarea Americii , ei bine! Asta inseamna timp, personal calificat si bani. Timpu nu le este favorabil – econmia lor se conduce pe termen scurt daca 2 trimeste nu ai crestere” actionarii te arunca afara!!! Personal calificati – pai au transformat muncitorii calificati in guarzi si bagatori de seama ,, “omul cel mai pretios capital” dar,,, Bani ? Ei da pot tipari in prostie dolari – insa dolaru de azi nu mai este dolaru din anii 50, Au insa inflatie de milionari (hm .. revedeti inceputu romanului politist Somnul de veci. Incepe cu o vizita la o avere de numa 7 milioane de $ :casa cat un palat, sera de orhidee, vreo 7 servitori . Pai se compara?! Da 7 milioane de atunci ar inseman azi intre 140 si 200 milioane azi) .. Plus ca azi un protavion este nemaipomenit de scump …
Cred ca cel mai mare pericol ptr SUA il reprezinta Iranu. Nu nu bomba taomica ci o “plimbare” prin Iran care prin costuri ar distruge SUA !!! (deja Afganistanu sdi Iracu au facut sa apuba Proiectu unui Nou Secol American) Asa ca un rezbel cu China ar reduce arhimultisuprabogatatsii Americii cam la niveluri europene. Si nu cred ca toti viseaza sa vada a Doua Venire (a lui Hristos) ci vor binecuvantarea Vitelului de Aur (adevartu lor God in care au incredere) iar asta inseamna FARA RAZBOI! (prin razboi nu inteleg scarmanirea sa zicem a Libiei. Din punctu lor de vedere)
In final sa nu uitam esentialul : de 30 de ani circuitul comercial Pacific (comertul din E Pacificului , exceptand China, Coreea de S si Japonia) a depasit ca valoare totalul circuitului comercial Atlantic (care a fost dominat in ultimele 5 secole). Si in cestia asta SUA (fata de Europa de Vest) au o optiune. Si de 20 de ani SUA “gliseaza” pe fatada pacifica.. cestie ce este de natura sa duca la o schimbare de garda la Washingon …
Adica pe sleau se repeta situatia din sec XVI cand circuitului comercial Atlantic a inlocuit drumul matasii ca importanta economica. Insa fata de binomul Venetia-Turcia –care nu au putut “comuta” – SUA sunt deja prezente in Pacific!! Comercial . Si au posibilitatea sa se extinda si in Oceanul Indian (adica sa profite de trezirea “tigrului” indian)
A da .. exista proiecte militare. Normal ca astas e treaba statelor majore! Insa nu militarii decid ci politicenii – asa cum scria Claussewitz : razboiul este politica iar politicienii – mai ales aia americani – sunt “telecomandati” de bani …
Lasa tablitele de la Tartaria. Daca am putea sa le citim si mai ales daca cultura noastra “culta” ar incepe cu ele .. ei da am avea o cultura la fel de imnpresionanta (sau si mai si). Eu zic ca o astfel de cultura este prin ea insasi o arma. Un popor cu o astfel de cultura va crede in “destinul sau manifest”, in “destinul sau civilizator” samd fara a gandi numai in cadrele stramte ale Götterdämmerung ului (distrugere, sange , moarte) ci avand credinta ca restu vor adopta “adevarata civilizatie”) Si gandeste ca la Pentagon Arta Rqazboiului a lu Sun Tzu cam are statu de cartte sfanta , altauri de Biblie. Si daca iti mai amintesti ca William Manchester( Memorii din razboiul Pacificului ) zice ceva despre aplicarea principiului chinezesc “sa muncim impreuna” (de catre marines!) air col Prouty il “barfea” pe col Landale ca repeta (fara saw citeze de unde) “principi” din cartulia rosie paote reusesti sa inteloegi ca nu ma refer la o anume propaganda (aia cu cel mai m,are pitic dinb lume sau cu tractoru care a dobvarat 4 avioane imperialiste) ci la funamdenteloe credintei in “dreptu” lor, si ca sunt dispusi sa accepte ca cei care vor triumfa nu vor fi ei ci nepotii nepotilor lor- in 2100 excelent! Da se poa si in 2200.. hm .. 2200 ? Unii viseaza ca pana atunci va avaea loc Sfarsitul Lumii , adica a Doua venire ,, Si cer tefaci cand planidicatorii tai viseaza la Dies Irae ??! S-ar putea ca in Dies Illae sa vezi cam multi “galbeni” care sa iti explice politicos cum sa caligrafiezi numele tau si sa folosesti betisoarele “hai incearca la noi chiar handicapatii” …
Nu prea cred ca aliatii SUA o sa vrea sa puna la bataie armatele lor pentru ce sa-si distruga prosperitatea in conflicte care nu au nimic de castigat mai degraba vor trada interesul economic primeaza noi romanii ce castigam din afganistan sau irak decat oameni schiloditi pe care societatea se va chinui sai integreze social.
Eu credeam ca armele secolului 21 sunt bancile chineze care nu au ce face cu banii si bancile americane care se vor imprumuta de la chinezi.
Good job Alex! The way things are going you may need a sponsor.
Hey George! Bringing Alex on board prove to be a smart move; how about giving him a pay rise.
For all of you aspirants! The secret of creative writings is: 95% research and only 5% perspiration.
http://www.youtube.com/watch?v=vnUwxDhE1kU … dogfight interesant
Eu cred ca confruntarea va incepe cand americanii vor incepe sa aduca productia din nou pe teritoriul USA. Sa va reamintesc ca multe fabrici datorita costului ieftin a gazului de sist se muta back to USA… Daca USA muta fabricile inapoi acasa… sa vedem cum raman chinezii in ismene! Aici o sa pun cateva articole care imi sustin teza… http://www.manager.ro/articole/analize/nicaieri-nu-i-ca-acasa:-industriasii-americani-nu-mai-vor-in-china-sau-aiurea-se-intorc-acasa–8604.html http://www.reuters.com/article/2012/07/http://www.forbes.com/sites/kenrapoza/2012/07/25/u-s-factories-leaving-china/24/us-usa-manufacturing-onshoring-idUSBRE86N05M20120724
Oare?! Ca sunt cheltuieli ptr ridfcartea unor noi fabrici (alea vechi au fost taiate si facute malluri ) . Pregatirea forteior de munca (din muncitor calificat poti face pazanic da invers e mai greu) . Si mai rau cu ce bani? Ai chinezilor? Sa nu mai zic ca chinezii au obtinut ce au vrut : how hnowu!!
Partea cu banii este relativ simpla. Corporatiile americane au rezerve de bani pesin (cash) sau echivalente de 5130 de miliarde USD, iar asta exclude institutiile financiare. Nu confunda problemele bugetare al guvernului si deficitul de cont curent cu sanatatea financiara a Americii corporatiste. Partea cu pregatirea fortei de munca este putin mai porblematica, dar nu ceva peste care nu poti sa treci. Majoritatea marilor corporatii au programe de pregatire proprie (ceva ramas din Marea Depresie) si in general exista programe de colaborare intre „business” si institutiii de invatamant pentru asa ceva. Stati linistiti ca iPhone si tot felul de prosteli de acest gen nu se vor face aici la fel cum nu se vor face ciorapi, maiouri, roboti de bucatarie si tot felul de astfel de ciurucuiri. Poate iti mai aduci aminte de otelaria pe care vroia Voest Alpine sa o construiasca in Ro. la Marea Neagra…ei acum es s-a mutat in Texas iar o buna parte din investitiile industriei petro-chimice din Europa se muta in US pe baza costurilor reduse. Ce vine inapoi in US se bazeaza pe anumite ramuri mai mult sau mai putin strategice. Restul se face concurenta intre China si alti care vor sa traisca mai bine, iar lista asta este destul de lunga.
http://www.forbes.com/sites/kenrapoza/2012/07/25/u-s-factories-leaving-china/ Link corect
http://business.time.com/2013/04/11/how-made-in-the-usa-is-making-a-comeback/ si pot contunua cu multe exemple. Atunci cred ca va incepe sa tipe China, cred ca e si o strategie pe termen lung. Daca americanii atacau chinezii cand foarte multe branduri america sunt produse in China creau o mare criza pe piata interna, dar cu productia acasa, e alta treaba!
Cu productia acasa obezul american nu mai poate cumpara iphone cu 500 de dolari ci cu 1000 se vor scumpi toate,mana de lucru extrem de scumpa in sua
Tocmai iti spuneam ca costurile vor fi radical micsorate in America datorita gazelor de sist, ca sa nu iti zic ca nu se mai pune problema transportarii din China, plus alte alte avantaje… In articolele de mai sus, se punea si problema ca in fiecare an salariile in china cresc cu vreo 20%…. SI apropo, in america iphone costa 300 usd! 😉 Dupa 2 luni chiar mai putin…Si toate produsele apple sunt mult mai ieftine in general…
Robert Ionut…sa vedem Ipone,,made in America,,?????serios acum,terorismul cam moare in fasa-este nevoie de un nou dusman ,,al democratiei,,….pai China este singurul stat care poate amenta suprematia obezilor-SUA pentru a supreviatui (complexul militar-economic)are nevoie de un dusman….si sa nu uitam ca in 1991 URSS-ul a facut cel mai mare rau obezilor-a disparut(o economie militarizata lasata fara dusman in cele din urma se prabuseste)
Am raspuns mai sus Seba. Vreau sa adaug ca o parte din fabricatie va fi automata (adica roboti) ceea ce va reduce cu mult personalul, in China majoritatea componentelor de la iphone sunt asemblate manual, ia gandeste te? Cost foarte mic la energia, nu mai exista transport din China pana in America care e cea mai mare piata de desfacere, si de acolo sunt si mai aproape de tovarashii europeni. Ca sa nu zic ca daca faci o fabrica robotizata nu mai ai nevoie de 1000 de galbenei, dar 50 de americani sunt suficienti. Sunt o groaza de articole pe trendul asta, „Leave China and come home”.
robotii nu platesc contributi la bugetul de pensii si o sa fie o problema atunci. in plus costa a dracului de mult. cat ii mai prostim pe galbeni o mere apoi cum o da al de sus.
Asta imi aduce aminte ca prin anii 70 lansasera o campanie : Buy American!! Parte a hazlie ca esarfele cu Buy American erau made in Japan si made in Taiwan.
Si8 as oberva ca o investitie Voest Alpine in Texas este orice altceva decat una americana.. ca mia est6e o cestie nasolala : capitalul amerlocan a devenit unu camataresc. Nu mai este industrial
Buy American este legislatie care este activa din anii 1930. Nu stiu cat din capitalul american este camataresc, dar cei de la Boeing, General Electric, Exxon (sa numim numai cativa) s-ar putea sa aibe opinii divergente.
dar noi romanii ce producem ca imi scapa. Ii analizam pe toti ne certam pe pielea ursului din padure…
Apropo de obezitate la bolile cardiovasculare procentul de mortalitate e mai mare in RO 155/100 de locuitoru dublu decat „obezii” care au doar 80/1000
http://www.worldlifeexpectancy.com/cause-of-death/coronary-heart-disease/by-country/
si la cancere ii batem, 144-123/1000 de locuitori.
cu alte cuvinte mai slabi dar mai gaunosi
http://www.worldlifeexpectancy.com/cause-of-death/all-cancers/by-country/
Pe 1 septembrie , invazia germană a Poloniei a declanșat al Doilea Război Mondial . Franța , Marea Britanie , Australia și Noua Zeelandă au declarat război Germaniei pe 3 septembrie . La scurtă vreme după aceasta, Nepal , Newfoundland , Tonga , Africa de Sud și Canada au urmat exemplul englezilor și au declarat la rândul lor război Germaniei. Pe 7 septembrie , Uniunea Sovietică a invadat Polonia din est. În anul următor, Uniunea Sovietică a anexat statele baltice , ( Estonia , Letonia și Lituania ) și părți din România ( Basarabia și Bucovina de Nord ) și a atacat Finlanda în ceea ce avea să fie numit războiul de iarnă . Acordul germano-sovietic a fost încălcat de către naziști, care au atacat URSS-ul în cadrul Operațiunii Barbarossa pe 22 iunie 1941 .
Alex,
Ai mentionat punctele obligate de trecere in oceanul Pacific, Indian si catre Japonia si Coreea. Probelma se refera la cum asiguri optim un dispozitiv continuu de cercetare pentru a-i depista la timp pe chinezi ? Solutia fiind repartitia resursei de cercetare aeriana, navala, COMINT, etc astfel incit chinezii sa nu fie capabili sa realizeze surprinderea. Ar fi interesant sa rezolvi aceasta prima problema, vazind de unde si ce resursa disloci din alte teatre, cu ce intensitate o folosesti si pe care directii. A 2-a probelma se refera la fortele de interventie capabile sa riposteze. Unde le plasezi, ce aliniamente si pe ce directii de interzis. La fel de unde disloci forte suplimentare fata de cele de care dispui acum si ce masuri iei pe celalalte teatre de actiuni militare, ca sa nu ramii descoperit. Eu asa as face.
Sistemele de cercetare sunt multiple, opereaza in diferite spectre, dar creeza o imagine destul de completa si integrata din punct de vedere ELINT, SIGINT si COMINT. NSA opereaza instalatii terestre la Misawa in Honshu si Torii Station in Okinawa care colecteaza nu numai COMINT/SIGINT dar si ELINT (si care sunt sustinute de instalatii in Hawaii si Australia) in afara de asta atat NSA cat si US Air Force Space Command (AFSPC) si US Navy Space and Naval Warfare Systems Command (SPAWAR) opereaza constelatii de sateliti insarcinati cu geolocatia unitatilor navale nu numai chineze dar si ruse si detectarea de lansare de rachete balistice cu diferite raze de actiune(aici vorbim de sisteme SBIRS, NOSS, etc.). SPARWAR de aseamenea opereaza un sistem fix de „hidrofoane” pentru detectia submarinelor – Integrated Undersea Sureveillance System (IUSS) care este suplinit de un sistem aditional care se poate desfasurat destul de rapid. In afara de asta sunt sisteme, care sunt mai de graba tactice cum ar fi BAMS si diferite platfome aeriene de genul EP-3, P-3, P-8, JSTARS, etc. despre care am discutat putin in articol. La ora actuala este destul de greu pentru Statele Unite si aliatii sai sa fie surprinsi de cam ce se intimpla in Pacificul de Vest, iar comandantul USPACOM nu cred ca-si pierde prea mult somn nestiind ce se intimpla cu unitati din flotele chineze, rusesti, nord coreene, etc.
Cat despre cum raspunzi la o asemenea situatie? In permanenta doua grupuri port avion si doua grupuri amfibii patruleaza Pacificul de Vest. MIsiunea lor principala este sa intervina in caz de criza.In afara de asta sunt submarine in Guam care patruleaza activ Merea Chinei de Est, iar unitati navale americane sunt stationate permanent in Singapore (distrugatoare si littoral combat ships -LCS). De asemenea exista un grup portavion care este permanent stationat in Japonia plus unitati navale aditionale. Din punct de vedere aerian nu cred ca exista prea multe probleme; intre ce active numai Statele Unite si Japonia au desfasurate in zona, foarte usor au o superioritate numerica (sa nu vorbim calitativ acum). Cred ca este destul pentru a rezista unui atac initial. De asemenea Forta de Autoaparare Martima Nipona are o raza de actiune mult mai mare decit este de obicei stiut. Ce urmeaza dupa va si initial suplinit de active din Hawaii, iar eventual de pe coasta de Vest a SUA din San Diego si Bremerton,
Fara suparare Alex. Limitele competentei tale se situează la nivel pluton, companie, adică subunitate tactică. În ştiinţa militară comandantul ajuns la acest nivel, luptă şi atît. Executînd misiunile reieşite din Hotărîrea comandantului Brigăzii sau Diviziei căreia îi este subordonat. La eşaloanele operativ-strategice treaba nu mai e vorba de luptă ci de planificarea unei operaţii. Şi pentru asta, cel puţin în România, e nevoie să urmezi cursurile Academiei de comandă şi stat major. Există legi şi principii ale războiului, norme tactice, operative şi strategice pe care trebuie să le cunoşti şi să-ţi formezi deprinderea de a le folosi. Ceea ce spui tu mai sus, e o enumerare de tipuri de tehnică militară şi atît. Cum le utilizezi pentru a-ţi atinge scopul ţine de arta militară, pe care, cu tot regretul, nu o stăpîneşti. Pe acest blog cu a apărut o sinteză a atacării României de către ruşi. Înjurată de toţi neaveniţii. Dacă reuşeşti să concepi ceva similar în privinţa Pivotului Asiatic, mai stăm de vorbă.
Alex este absolventul Academiei fortelor navale de la Annapolis, care este cu muuuuuult peste scolile militare din Romania, asa ca aceasta aroganta chiar nu-si are rostul, fiind de fapt chiar un pic ridicola. Nu-ti trebuie in mod obligatoriu nus ce scoala ca sa fii destept, dar daca ai marea bafta sa urmezi cursurile unei academii militare, printre cele mai renumite din lume, esti intr-un usor avantaj.
Apropos de „competenta”, imi aduc aminte cu multa veselie de scenariul prin care Rusia ar ataca Romania prin Dobrogea, si-ar ocupa Bucurestiul in cateva ore! A ajuns de pomina prin toata presa romaneasca, ca exemplu de „tactica” militara!
Accederea in academiile militare americane nu se face pe baza de carnet de partid sau capacitatea de a fi „un bun comunist”, ci doar pe baza CV-ului sau la recomandarea unui congresmen sau ofiter superior american, iar cum Alex nu este „born-american”, cu atat mai bun a trebuit sa fie pentru a accede intr-o astfel de instititie, Cu multi ani facuti pe front, cred ca stie mult mai bine decat altii ce vorbeste.
Spre deosebire de alti militari care vorbesc din carti, Alex si-a luat tresele de ofiter pe front, asadar stimate domn, acest comentariu este pur si simplu penibil.
Adevarat ca Alex n-a absolvit Frunze, ceea ce in ochii unora poate fi un defect major. Academia de comanda versus Annapolis?! 🙂 🙂 Bre daca e de ras, haideti sa radem…
Oricum suntem linistiti ca dumneavoastra aveti o mare competenta prin absolvirea academiei de comanda si stat major din Bucuresti. Ne-am linistit, are cine sa ne apere… 🙂 😉 🙂
Vocea Rusiei versus RomaniaMilitary, invingator la…compententa autorilor= RoMilitary. Apropo de credibilitatea celor doua organe de presa, RoMilitary bate la fund lejer Vocea Rusiei pe accesarile din Romania, avand de doua ori mai multi cititori! Si noi nu suntem angajatii Kremlinului ca altii. 🙂 🙂 si nici nu rade lumea de noi.
Annapolis rules…
raspuns de pus in rama 🙂
@George
poate il convingi pe Alex, sa scrie si despre experientele sale pe front, cred ca ar iesi ceva articole interesante.
Incerc…
Marea competenta a cursantilor Academiei de Comanda si Stat (la spritz) Major s-a vazut in 21 decembrie 1989, la Inter, cand au executat magistral operatiunea de anihilare a inamicului. I-au impuscat, i-au alergat si i-au mitraliat cu tancurile, i-au omorat cu bataia pe cei prinsi. Onoare si Patrie.
S-a vazut si dupa aia cand trageau cu tunurile dupa tanc in case…Ce-am vazut atunci in zona Televiziunii, m-a facut sa-i multumesc lui Dumnezeu ca nu aveam nevoie de armata pe granita de est.
Sa nu cadem nici in extrema cealalta. E adevarat ca buna parte din armata romana nu era pregatita atunci, mai ales pentru actiuni din astea in mediul urban.
Dar daca ar fi mers pana la capat si ar fi tras cu tot ce aveau ar fi „curatat” locul in cateva minute (l-ar fi acoperit cu morti si raniti). Din fericire armata a fost mai mult a poporului decat a „statului” si nu a facut asa ceva impotriva propriului popor
Sa nu uitam cum au actionat si alte armate mai apoi, in astfel de momente, vezi rusii in Groznai, evreii in Liban sau Palestina, chiar si americanii in prima actiune din orasul ala din Irak, i-am uitat numele. Au fost alungati de acolo in prima faza si au revenit apoi si l-au reocupat, dar tot asa cu artilerie, aviatie, victime colaterale (s-a vorbit de bombe cu fosfor alb etc).
Armata rosie a fost facuta praf la Groznai in primul razboi, iar in al doilea au inconjurat orasul si au tras cu artileria (inclusiv rachete Scud) pana au considerat ca a scazut suficient riscul sa intre in amuscade, si abia apoi au patruns in oras. Chiar si asa mai erau ceceni pe acolo, si doar superioritatea numerica si tehnica foarte mare a rusilor i-a facut pe ceceni sa abandoneze pozitiile de acolo (plus faptul ca Cecenia e totusi mica si nu prea aveau nici unde sa se regrupeze).
When people are exposed to only one side of an argument long enough, they tend to accept the conclusion of that argument as fact, even if it is no such thing. The purpose of our discussion and debate must be to arrive at the truth of a specific topic and not to win, make others look stupid or secure epistemological comfort. To do so ones feelings and emotions have to be shelved entirely, because they undercut reasoning, memory and cognition.
Am fost ofiter de infranterie si comandant de pluton si companie. Nu am ocupat niciodata functii de stat major, nici macar in batalioanele din care am facut parte. Am fost intotdeauna interesat mult mai mult de partea umana si intereactiunile dintre oameni pe campul de instructie, pe poligon si pe campul de lupta, fie ca a fost vorba de a recrea manevra Colonelului Joshua Lawrence Chamberlain pe Little Round Top de la Gettysburg sau invatind principiile de baza de navigatie, sau cum lichidezi un lunetist ziua in amiaza mare in Ramadi. Pana la urma asta salveaza vieti si te ajuta sa supravietuiesti, care pentru mine cel putin este un lucru mult mai important decat a avea o anumita abilitate de a te juca pe harta dea strategul. Cand ajungi sa ai un subaltern ucis sau schilodit pe viata sub comanda ta si trebuie sa le explici celor apropriati de ce s-a intimplat ce s-a intimplat, toate chestiile legate de strategie zboara pe fereastra.
Acum ai expus mai sus niste chestii care tin amandoua de mintea cocosului: „repartitia resurse.” Cu ce vroiai sa-ti raspund decat cu ce se afla acolo in materie de active? Tu crezi ca eu chiar stiu care sunt procedurile care se aplica cand un satelit NOSS sau orice altfel de platforma observa un eveniment major? In primul rand asta nu este o chestie de strategie, ci de procedura. Deci de unde pana unde? Tu chiar crezi ca cineva cand observa asa ceva se duce si se uita in nu stiu ce catastif ca sa vada care ar fi reactia potrivita? Tare ma indoiesc de asa ceva. Hai sa-ti spun inca un lucru acum dobandit din experienta profesionala: singura lege si singurul principiu al razboiului pe care le-am aplicat vreodata a fost acela a face tot ce-mi sta in putinta sa castig si sa-mi aduc oamenii teferi acasa.
Daca vroiai cu adevarat sa contribui cu ceva la aceasta discutie (In loc sa ma ataci pe mine personal – nu ca ma supara acest lucru; vorba unui fost subaltern: „Skipper they can shit all over you; your shoulders are wide enough and I’m sure you can take it.”) de ce nu ataci principiul/strategia de SeaAir Battle expus mai sus si creat de fazanii in rezidenta de la Pentagon. Asta ar fi fost mult mai interesant, in schimb ne-ai suspus la o intreaga polologhie de geopolitica, iar link-urile care le tot dai spre articole scrise de tine, bazate pe tot felul de teorii dubioase si care sunt usor de demontat. si care in cel mai rau caz ar adormi niste copii care inca mai asculta de la parinti povesti de genul Ciuc si Ghec de Arkadi Gaidar si in oirice caz nu pe cei care au pretentii la Hans Christian Andersen, Fratii Grimm sau Charles Perrault.
Iar acum daca tot vorbim de strategie sa-tim impartasesc un proverb american: La razboi toti amatorii discuta despre strategie pe cand profesionistii discuta logistica.
Sempre Fidelis, Alex. Imi place confruntarea de idei intre doua sisteme…cel american si cel sovietic promovat si de armata romana.
Nimeni nu poate fi mai presus de ofiterul politic, de politruc.
E de remarcat rolul NSA in tata ecuatia asta ELINT, SIGINT si COMINT dar cum reactioneaza si Pentagonul respective Washingtonul la ce informatii se transmit de pe teren. Sa nu uitam ce s-a intamplat la pearl Harbor.
Niii maaa
http://incomemagazine.ro/articole/sua-pot-distruge-90-din-rachetele-rusiei-in-primele-ore-de-razboi
Pacat de ele bre ca rusii, stie toata lumea, fac cele mai frumoase rachete ICBM din lume. Pacat de ele, da si americanii astia sunt rai si imperialisti, nu ca rusii, democrati si buni la suflet 🙂 😉 , nu le-ar mai muri multi inainte!
„Acutizarea bataliei pentru resursele din zona arctica.”
Acolo Norvegia, in caz de ceva, naval si aerian poate produce mari surprize Rusiei….
Pot distruge in numai 6 ore rachetele rusesti? Pai aia o sa stea 6 ore sa fie bombardati continuu?
Interesant ca vorbeste de arme de inalta precizie, deci nu neaparat arme nucleare. Mai degraba cred ca e vorba de rachete de croaziera cu capacitati anti-bunker, anti-radar, sau care pot fi ghidate prin satelit si se pot ghida si singure (camere video-termoviziune) si care pot distruge inclusiv tinte mobile (gen rachete mobile aflate in miscare).
Probabil suplimentate de rachete nucleare, care sunt mai precise la americani. Practic americanii isi pastreaza aproape intact arsenalul nuclear, pentru lovituri ulterioare sau ca amenintare.
Sa nu uitam ca americanii au avut la racheta Pershing 2 o incarcatura de lupta manevrabila si cu autoghidare activa cu radar si video parca ceea ce o facea extrem de precisa si foarte greu de combatut (a fost si motivul pentru care URSS a semnat trataul cu rachetele balistice cu raza medie, pentru a putea scoate Pershing 2 din apropierea granitelor lor). Ca si manevrabilitate si precizie era peste ce spun rusii acum cu Bulava si capetele de lupta manevrabile ale ei
Chiar si asa, cu doar 10 % rachete ramase rusii pot crea mari probleme americanilor, de unde si nevoia de scut antiracheta. Ala mai „rade” sa zicem 75% din ce a ramas, si rusii ar ramane cam descoperiti apoi, la mana unui arsenal la fel de mare ca al lor, de dinainte de conflict si care i-ar face praf de la un capat la altul al tarii.
Am inteles ca rusii cer mai nou niste tratate legat de armamentul conventional si vor sa iasa din cel cu rachetele cu raza medie.
Tocmai pentru ca sunt tot mai depasiti la capitolul asta, arme de precizie, rachete de croaziera cat mai stealth, cu raza mare de actiune, foarte precise (tot felul de ghidaje, chiar si fara a fi nevoie de cel prin satelit) si care (unele) sunt si anti-buncar si pot distruge un siloz de lansare a unor rachete intercontinentale, centre de comanda, statii radar sau pot urmari si distruge inclusiv tinte mobile.
http://www.youtube.com/watch?v=XBvlm9rZmF0
http://www.youtube.com/watch?v=UfY5vQ6u55A
http://www.youtube.com/watch?v=3Lng76WCmkE
Liderii si poporul chinez nu-si doresc sa conduca tarile din jurul lor, dar vor sa-si recupereze ceea ce cred ca este a lor de drept, in special Taiwanul, insulele Diaoyutai si insulele Spratly . Chinezii cred ca au dreptul sa aiba un cuvant de spus legat de evolutiile din statele vecine care le afecteaza interesele.
Stii ce cred eu? Ca avem dreptul sa recuperam Bavaria pentru ca ne apartine de drept: a facut parte din regatul lui Burebista. Vorbesti tu cu Angela sa ne-o restituie?
Cu tot cu fabricile BMW de acolo…ar fi o chestie sa zica madam DA. 🙂 😉
Initial am vrut sa-i spun „Vorbesti tu cu Angela sa ne-o dea?” dar mi-am dat seama repede cum o sa ne-o dea Angela asa ca am ramas la „restituie”. :-)))))))
George GMT si Alex ce parere aveti despre acest articol al lui Valentin Vasilescu preluat de pe situl Vocea Rusiei?
http://romanian.ruvr.ru/2013_03_18/Cum-au-taiat-Dragonul-chinezesc-Si-Ursul-rusesc-ghearele-Vulturului-american/
Se numeste propaganda pe o tema data. 🙂 😉 Santierele navale rusesti nu duduie, ci abia se refac dupa colapsul din anii „90. Deocamdata duc o lipsa acuta de personal, iar calitatea lucrarilor rezida din explozia de la bordul submarinului Nerpa in care au murit 20 de oameni, sau in defectiunile continue si depasirile de buget in cazul portavionului indian. Intradevar industria navala rusa isi revine, dar mai are foarte mult pana cand sa ajunga la nivelul URSS, care si acel nivel era destul de slab.
Forta navala a Chinei, este chiar…haioasa. Submarinele nucleare chinezesti sunt atat de slabe, inca NICIODATA un submarin strategic made in china nu efectuat o patrula oceanica. Sunt zgomotoase, au probleme cu radiatile, etc,etc. Flota de suprafata chineza, desi in rapida dezvoltare, abia invata sa duca operatii complexe departe de casa, nu stiu sa alimenteze navele in mars pe timp de nopate, nu au portavioane, si tehnologic sunt la ani lumina de Europa, Rusia, nemaivorbind de SUA. De fapt chinezii au invatat sa alimenteze pe mare in urma cu doar cativa ani.
Restul articolului este o serie de chestii aproximativ reale, dar puse intr-un context cu totul mincinos. Citez: „Beijingul a semnat şi tratate comerciale cu peste 20 de state (Argentina, Australia, Brazilia, Emiratele Arabe Unite, Japonia,”, adevarat numai ca Japonia si Australia sunt cei mai loiali aliati ai americanilor impotriva Chinei, ambele state inarmandu-se zdravan tocmai datorita Beijingului.
In privinta Yuanului, efectiv nu prea stie ce vorbeste, dolarul nu are cum sa fie dat la o parte deocamdata si in nici un caz de catre o moneda exotica. ABC-ul economiei i-ar fi explicat autorului ca pt a ca moneda unui stat sa devina moneda de rezerva si tranzactionare internationala, are nevoie in primul rand ca tara respectiva sa aiba deficit comercial muuuult si bine si multe alte criterii. China of course are excedent 🙂 .
Una peste alta se iau cateva chestii reale, se amesteca, se schimba contextul, se numara barcile cu vasle la portavioane, si pescadoarele la submarine nucleare si de aici rezulta ca „amaratul” de Vultur american are „doar” vro 51 de submarine nucleare, cele mai performante din lume, dar Dragonul Chuinezesc i-a retezat aripile cu cele 8 rapciugi de submarine nucleare din epoca de piatra, din care 5-6 nici macar nu au curajul sa le scoata in larg… 🙂 😉
ASADAR AM O PARERE FOARTE BUNA DACA CINEVA DORESTE UN EXEMPLU, NU DE FOARTE INALTA CALITATE, DE MANIOPULARE A INFORMATIEI, PE METODA: 90% ADEVAR-10% MINCIUNA!
In rest e…OK. 🙂
Pe 1 septembrie , invazia germană a Poloniei a declanșat al Doilea Război Mondial . Franța , Marea Britanie , Australia și Noua Zeelandă au declarat război Germaniei pe 3 septembrie . La scurtă vreme după aceasta, Nepal , Newfoundland , Tonga , Africa de Sud și Canada au urmat exemplul englezilor și au declarat la rândul lor război Germaniei. Pe 7 septembrie , Uniunea Sovietică a invadat Polonia din est. În anul următor, Uniunea Sovietică a anexat statele baltice , ( Estonia , Letonia și Lituania ) și părți din România ( Basarabia și Bucovina de Nord ) și a atacat Finlanda în ceea ce avea să fie numit războiul de iarnă . Acordul germano-sovietic a fost încălcat de către naziști, care au atacat URSS-ul în cadrul Operațiunii Barbarossa pe 22 iunie 1941 .