Continuam povestile militarilor romani, continuam seria ofiterilor Leonidas Pop, David Urs, Ioan Boeriu, Alexandru Hanzu, Danila Pop cu generalul Gheorghe Domasneanu sau Georg Domschen asa cum apare in listele militarilor romani de exceptie absolventilor Academiei Militare Tereziene, institutie inca in functiune din 1752 si actual centru-partener in materie de formare initiala si continua NATO.
In acest articol poate gasim si o explicatie, dar nu unica, de ce prin 1929 orasul Timisoara era electrificat iar in unele orasele mici din Romania din prezent apa curenta este inca o problema.
Povestea generalului incepe in satul Mehadia, Caras-Severin tatal sau fiind soldat in trupele de graniceri banatene iar mama sa, fata unui taran avut, propietar. Gheorghe Domasnean urmeaza cursurile scolii inferioare militare Eisenstadt si scoala reala militara superioara din Biserica Alba, Banatul sarbesc de astazi pe care a absolvit-o in conditii foare bune. Rezultatele sale execeptionale in invatamantul militar capteaza atentia generalului roman din anturajul Imparatului Franz Josef, Traian Doda. Acesta il sponsorizeaza si este admis la academia miliatara tereziana de la Viena pe care romanul Domasneanu o termina ca sef de promotie.
La finalizarea studilor a fost trimis la regimentul 43 Infanterie Canansebes. Gradul de capitan il primeste in urma unei vizite la Viena si o data cu aceasta avansare solicitarea de a activa in cadrul statului major al armatei imperiale. Devine maior la Riva del Garda, provincia Trento. Se intoarce la Viena la ministerul de razboi de acesta data, proaspat locotenent-colonel. Primeste la exceptional gradul de colonel la un an si ceva dupa ultima avansare in grad si este decorat cu ordinul Leopold si Crucea de merit, de munca sa se leaga primul sistem de comunicatii integrate postal si telegrafic din cadrul ministerului de razboi austriac.
La inceputul razboiului generalul proarspat avansat, iarasi la exceptional, este seful de stat major al armatei a 10-a imperiale si angajat in luptele din Tirol. La finalul razboiului generalul solicita trecerea sa in rezerva.
Este rechemat in activitate de data asta sub steagul romanesc, in cadrul compartimentului militar al consiliului dirigent alaturi de Stefan Ciceo-Pop, Ioan Boeriu, Alexandru Hanzu, Danila Pop. In cadrul acestei structuri a activat la organizarea primelor divizii romanesti din Banat. Participa alaturi de generalul Ioan Boeriu in campania impotriva Ungariei bolsevice condusa de extremistul Bela Kun, la invazia trupelor maghiare generalul Domasneanu actioneaza decisiv si blocheaza avansul inamic. Este invitat la Bucuresti de catre generalul Cristescu, sef al marelui stat major la vremea respectiva pentru a deveni loctiitorul acestuia, fapt ce ar fi insemnat ca in scurt timp putea deveni sef al marelui stat major. Generalul refuza si solicita din nou iesirea la pensie, ramand pentru scurt timp la divizia 19 Banat pentru a preda functia. In 1920 generalul trece in rezerva cu toate onorurile cuvenite si este decorat cu Ordinul Coroana Romaniei in grad de comandor, de catre regele Ferdinand.
Desi pensionat, generalul este cooptat in mai multe institutii si asociatii din Banat de interes public, institutii care inping o agenda de modernizare a orasului Timisoara. Apogeul acestor activitati vine in 1929 cand generalul devine primar al orasului de pe Bega. De notat, in analele primariei Timisoara ramane mentionat faptul ca atat timp cat a fost primar nu a primit nici un leu, fiind multumit de pensia sa de general iar remuneratia specifica functiei de edil este directionata spre modernizarea orasului.
Anul 1931 aduce inca o distinctie primarului si generalului de divizie rezerva Domasneanu, respectiv regele Carol al II-lea considera necesar decorarea cu ordinul Ferdinand I in grad de comandor. De asemnea devine cetatean de onoare al Timisoarei. La 18 septembrie 1940 se stinge din viata la Timisoara si este inmormantat cu toate onorurile cuvenite.
O scurta trecere in revista a decoratilor acestui militar roman: Ordinul Coroana de Fier, Ordinul Imparatului Leopold cu insemne de razboi, Crucea Meritul Militar cu insemne de razboi, Crucea de Cavaler al Ordinului Franz Joseph, Ordinul de Merit „Signum Laudis”, ordinul Coroana Romaniei in grade de Comandor si ordinul Regal Ferdinand I in grad de comandor.
Ce subliniez prin aceste exemple de militari este standardul etic si profesional pe care il solicita functia publica in Romania acum 100 de ani. Din pacate a durat 30 de ani de la revolutie sa avem in functie un ministru al aprarii care sa fi fost militar de cariera recunoscut ca atare de aliatii nostrii si nu politruci, unii cu sange inca pe maini de la revolutie sau altii care poarta 4 stele pe umeri desi au fost paharnici la tot felul interlopi-lideri-sindicali prin anii 90. Ma repet, nu mai putem accepta nici un rabat de la standardele pe care generali precum Boeriu, Hanzu, Pop si multi multi altii ni le-au lasat.
Ma semnez al vostru lt(rez)
Dedic aceste scurte randuri Orasului Timisoara, in asteptarea sarbatoririi a 30 de ani de cand cu sange niste eroi au platit drepturile noastre si libertatile noastre!
Am onoarea!
Bibiografie:
http://archive.is/OA92V#selection-435.0-449.32
http://miles.ac.at/miles/news/2017/Hoher_NATO_Besuch.php
https://vesteademehadia.files.wordpress.com/2018/05/coperta-vestea-noua-2018-nov-2017-mart-20181.pdf
http://www.revista-studii-uvvg.ro/files/2017/27/Colocviu_europa.pdf
http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/51746/1/BCUCLUJ_FP_280244_1941_007_001.pdf
Simpozion GENERAL GHEORGHE DOMĂŞNEANU: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1712047088870416.1073741829.828458937229240&type=3
https://www.europeana.eu/portal/en/record/9200291/BibliographicResource_3000073505754.html
România în primul război mondial, Editura Militară, 1979
Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
Si noi cititorii avem onoarea sa-ti raspundem la fel, pentru osteneala de a ne aminti sau reaminti de acesti bravi barbati in uniforma tarii. Cat despre ‘standardul etic si profesional pe care il solicita functia publica in Romania acum 100 de ani’, aceasta e o fraza de exceptie care ne reaminteste picajul intelectual la care ne-a impins ciuma rosie de ieri si de azi.
deci a preferat fruntas in satu lui, decat codas la oras. cariera de militar a fost sub austrieci. care e schema?
Multumesc pt efortul de a readuce in atenția noastră adevărate personalități ,exemple de urmat…..
Păcat de sărbătorirea ratată a centenarului…..
2018-2019 puteau fi doi ani in care editorialiști, producători, etc. să aducă in atenția tuturor oamenii care au creat țara, si să facă o retrospectivă a lucrurilor bune , dar și o analiză a eșecurilor noastre ca stat ,cauză/efect ……
Din pacate dane nu am avut timp pentru asta, ca ne-am blocat in festivism tampit. Nu afost o sarbatoare a constructie, a exemplelor bune ci o sarbatoare pe model atat de drag noua: 23 august si multumim partidului.
Traian Doda ,un alt carasean de la Pirlipat,almajean care a avut un rol hotarator in emanciparea noastra.Noi trebuie sa ne rescriem istoria si asta cat mai repede posibil,mizeria aia comunista nu isi are rostul.
Vlahii din Banat si Ardeal au avut un rol strategic in planurile habsburgilor,daca reusesti sa pui mana pe The Grand Strategy of the Habsburg Empire a lu’Wess Mitchell ti-o recomand.Austriecii niciodata nu au avut incredere in maghiari si pt asta au avut o strategie extrem de inteligenta si anume au infiintat celebrele batalioane de graniceri din care si un stra-stra bunic de al meu a facut parte,cu dublu rol,unu-sa pazeasca granitele si doi ,erau folositi impotriva maghiarilor,in a caror loialitate austriecii nu credeau.Mai mult,celebrii panduri au avut acelasi scop ,de paza a granitelor + sa fie folositi impotriva maghiarilor cand e cazul si ei au ajuns sa lupte chiar impotriva prusacilor cu rezultate extrem de bune,marea masinarie prusaca fiind surprinsa de stilul de lupta al pandurilor,care era total atipic pt timpurile de atunci,acestia trageau si fugeau cautand sa profite de relieful din zona.
Austria chiar a promovat migratia vlahilor spre Banat si Transilvania ,oferind pamant si scutiri de taxe pt vlahii care se stabilesc in imperiu si intra in componenta celebrilor graniceri.Situatia a fost si invers cand in Regat se ofereau pamanturi gratis pt vlahii din Imperiu,multi ardeleni au ajuns in Oltenia si viceversa.
Mai exista un mit pe la noi,cum ca Habsburgii nu au dorit Moldova si Valahia pt ca erau diferente de educatie ,bla bla si toate intoxicarile de doi lei.Total fals,cand Eugeniu de Savoia elibereaza Banatul si Transilvania de sub turci,misiunea lui era sa introduca sub protectia Imperiului si Moldova si Tara Romaneasca,insa austriecii renunta la plan dintr-un motiv cat se poate de simplu.Nu puteau sa le asigure protectia tarilor romanesti care erau expuse geografic invaziilor,iar austriecii pt a le proteja trebuiau sa isi riste armata intr-o confruntare directa,care era total contrar strategiei lor militare.
SPre surprinderea multora,Imperiul Habsburgic nu a fost un imperiu puternic,au supravietuit secolelor printr-o diplomatie de exceptie si o strategie militara exceptionala,prin care refuzau angajarea directa a armatei in batalii decisive,fiind constienti ca daca pierd o batalie mare,imperiul dispare.Erau singurul imperiu in care natiunea de baza reprezenta 15% din totalul populatiei spre deosebire de turci sau rusi ,unde procentul depasea 50% ,iar la prusaci procentul era peste 70%,de asta Prusia isi putea permite si infrangeri majore,pt ca nu contau prea mult,in schimb daca austriecii isi expuneau armata la o confruntare directa si sufereau o infrangere majora,tot imperiul pica.
Iar economic iar nu a fost un mare succes,motorul economic al imperiului au fost cehii,lucru care se vede si din Mein Kempful lui Hitler,care dupa evrei ,ii ura din suflet pe slavi,in special cehii,care ajunsesera sa detina multe functii importante in Imperiu fiindca ei reprezentau motorul economic.
Contrar propagandei,zona Ungariei ,a Banatului si a Transilvaniei,nu a fost o zona foarte dezvoltate,era o zona inapoiata,la marginea imperiului,agrara in mare parte.Sunt multe de spus si de scris
Oho Dane draga, pai nu pot sa fac o serie atata de ampla in asa scurt timp. Urmeaza si Traian Doda fi linistit.
Este interesant ce spui, revin cu un comentariu mai amplu ca aici necesita sa ma documentez un pic.
Dar important este sa demonstram faptic ca personalitatile Romaniei Mari au avut vocatie europeana si au construit Europa dupa primul razboi. au construit europa sin inainte si au contribuit la identitate nationala. Deci cele doua nu se exclud.
Asta cred eu ca este arcul in trecut-vitor, acel numitor comun de care avem nevoie.
Incaceva, in perioada razboiului austro-prusac una din cele mai importante functii din cancelaria militara imperiala era ocupata de Maresalul Leonidas Pop de Bistrita, romanas de-al nostru, contributor de seama la emanciparea nationala si identitatea romaneasca.
Nu uitați de cdr Domașneanu eroul rezistenței din munții Banatului!
Nu uitam, cunosc, ma angajez sa cercetez mai indetaliu si sa scriu un articol. Macar atat pot face eu pentru acest erou.
Frumos articol. Citesc cu intereses aceste articole din seria oamenilor de exceptie pe care neamul romanesc i-a oferit indiferent sub ce steag.
Cu acestea find spus pun imaginea generalului langa un general din prezent hapsan dupa functii si imi rezulta o caricatura langa un portret desavarsit. Comparatia intre primarii din prezent si dl general chiar nu are nici un sens. In epoca pensilor speciale acum aproape 100 de ani generalul Domasneanu si-a donat remuneratia pentru oras.
Parca vorbim de extraterestrii…
Merci Mircea, scriem in continuare despre „extraterestrii”, ca bine zici. Poate-poate o punem de un conpediu a personalitatilor militare romanesti langa cei arhicunoscuti desigur care nu mai au nevoie de mentiuni.
Domnule Lt în rezervă este ultima oară când vă mai citesc evocările. Nu este bine pt psihicul meu, nu cred că astfel de oameni chiar au existat. Așa că îmi vine să pun mâna pe un par și să mai dau în ei când ii văd hlizind onctuos la prostime
Off mai Gabi, pai ce sa facem….
Superb articol, Lt! Chapeau!
Părerea mea, hîc…
Merci Sharky.
toti in perioada aceea erau atrasi in tara oamenii de valoare si erau promovati in functii. Nu era totusi asa coruptie ca acuma si atata nepotism. Am avut un ministru al educatiei care a facut liceul si facultatea la institutii de prestigiu si mafiotii il atacau ca nu are diploma de bacalaureat..unde am fost si unde am ajuns. ..
Ala nu avea nici o treaba cu educatia. O varianta de Abramburica mai bine acoperita propagandistic.
Interesant… totusi daca e sa luam din exemplele romanilor nascuti in afara vechiului regat si au fost implicati in primul razboi mondial… Ioan Dragalina va fi printre primii la mare departare de multi altii.
Frumos, interesant si instructiv, o lectie de istorie! O lectie despre cum ar trebui sa fim si nu suntem…Multumesc!
Stiu ca o sa va stric atmosfera, dar sa fim totusi putin realisti. Si atunci, ca si acum, pentru fiecare Domasneanu, existau cativa de Constantin Teodorescu / Turtucaia.
Ar fi interesant sa abordam tot intr-un articol de duminica pasaje din cartea lui Marcel Fontaine: Misiune in Romania.
Modul in care ofiterul roman lovea fizic trupa, cum nu avea nicio preocupare pentru soldat, pentru comanda …
Din pacate peisajul era si atunci, ca si acum mai curand gri inchis
Da, erau vremuri in care se practica si bataia trupei, am citit despre aceasta practica iar Regele Carol al II-lea a fost acuzat de unii ofiteri de „slabirea disciplinei militare” ca solicita pe loc trecerea in rezerva a ofiterilor care bateau trupa.
Avea si el putine calitati.
Practicile acestea au continuat si in interbelic, bunicul a fost jandarm si mi-a povestit de aceste practici uzuale chiar in timpurile concentrarilor de dinainte de razboi……tot el mi-a povestit ca primii ofiteri si subofiteri care au murit la Cotul Donului au fost dintre acei care se indeletniceau cu acest tip de ,,disciplinare”.
Lt.(rez) , felicitari pentru articol, ca intotdeauna interesant si educativ.
Multumesc de articol, exceptional ca de fiecare data
Multumesc Catalin!
SALUT, multumesc ptr articol.
Respect
La fel Radu!
Mulțumim frumos!
Încă o dată, felicitări pentru articole!