Indienii, saracii, inca mai incearca

Prin octombrie 2014 descriam in cuvinte simple cum India este client-captiv in mana larga a Rusiei nu numai pentru sisteme complexe de armament, cum ar fi: submarine, rachete aer-aer, sisteme AA sol-aer, tancuri, avioane multirol, artilerie etc ci si pe zona munitiei.

Ca sa recapitulam un pic, hindusii au cumparat tancurile, ba le si produc sub licenta (T 90), dar munitia AT de tip Fin Stabilized Armour Piercing Discarding Sabot (FSAPDS) o cumpara cu banii jos de la Moscova, Rusia refuzand sa le ofere licenta.

In aceste conditii indienii s-au indreptat catre propria lor industria sa vaza aia si sa faca ce-or sti dar sa ofere armatei un proiectil FSAPDS bastinas cu aceleasi carateristici tehnico-tactice. Pana acum n-au reusit, dar de acesta data sunt optimisti.

Aflam astazi ca Defense Research & Development Organization (DRDO) – o organizatie de tot rasul  pentru noi, de tot plansul pentru ei – ar fi reusit in sfarsit sa faca ceva, reusind sa obtina foarte bune rezultate in tragerile de proba cu mai sus-numitul tip de proiectil anti-tanc.

„The trial results established the penetration capabilities of the indigenously designed FSAPDS ammunition, at par with NATO and Russian tank ammunition,” declara pompos DRDOul. Cica noua munitie ar fi fost dezvoltata de Armament Research and Development Establishment (ARDE) din Pune, daca asta va spune ceva…

Mai zice DRDOul si ca: „With low cost, low wear and moderate chamber pressures, this ammunition is extremely safe and effective up to combat ranges. The successful trials would pave the way for overcoming the shortage of tank ammunition for T-72 and T-90 Indian Army Main Battle Tanks.”

In prezent munitia de tanc „inteligenta” ii costa pe indieni cam 72 de milioane de dolari pe an, totul importat din Rusia. Necazul li s-a aratat hindusilor prin 2012 atunci cand au intrerupt colaborarea cu israelienii de la IMI pe motive de coruptie, ajungand astfel in bratele curprinzatoare ale ivanilor care, foarte prompti, au crescut pretul proiectilelor cu 40%, fara prea multe si complexe amanunte.

Dar desi DRDOul ne explica cu multa mandrie nationala ce forta penetratoare are proiectilul lor, omite insa sa ne explice cum au rezolvat adevarata problema aparuta atunci cand au incercat sa replice „ghiuleaua” ruseasca. Astfel, proiectilul a avut intotdeauna o oarecare putere de penetrare dar nu a reusit niciodata sa comunice cu SCFul (sistemul de control al focului) instalat pe T 90. Pentru ca proiectilul si SCFul comunica in momentul in care proiectilul se afla pe teava si nimeni din India n-a aflat inca ce si mai ales cum isi vorbesc…

Aici a fost de fapt calcaiul lui Ahile al incercarii indienilor de a scapa de monopolul munitiei de tanc perforanta rusesti si deocamdata cel putin agentia indiana nu face nici o referire la rezolvarea acestei particulare situatii, ne anunta doar ca bucata lor de fier a penetrat nus’ cati cm de otel. Nu stim insa de la ce distanta, nu cunoastem daca au rezolvat problema comunicarii tanc-proiectil, nu stim daca a si nimerit ceva, stim doar ca a penetrat.

Noi sa le uram indienilor mult succes dar sa ramanem totusi mai circumspecti, mai ales fata de DRDO, o organizatie de absolut tot rasul, asa cum mai spus.

GeorgeGMT

26 de comentarii:

  1. Sa vedem cine rade la urma la finantarea SU-57, fara banii indienilor cam slabe sanse sa faca Ivani’ hoeii aia projekt-finalizat, banditii care vor sa sperie Westul demokratik.

    Or fi avand hindustan multe divinitati de cerut bincuvantare, dar nici tampiti nu sunt.

    • tâmpiți nu,habarniști da.
      mie sincer mi-e ciudă că nu am găsit și noi să le”vindem” ceva ,ăștia sunt partenerul ideal….bogat și nepriceput.

      • Comisaru' Moldovan

        Se numește trădare Psycho. Să ne aducem aminte de contractul cu irakienii, pe lângă alte mizerii înfăptuite de foștii secretari de partid.

      • Herr Von Renn Weg

        Pai poate nu am incercat… macar un remorcher pt submarine, cred ca am fi putut sa le vindem! 😀

  2. Dar noi producem FSAPDS ? Sau pt calibrul 100 nu se pune problema ?

  3. Din ce știu noi producem muniția ptr al nostru tr85m1.

    Oricum ale noastre săracele trebuie înlocuite rapid. Sunt depășite cam din toate punctele de vedere.

    • http://www.revista.forter.ro/_wsn/2013_4/07-arm/06.htm

      „În zona artileriei terestre, întreprinderea realizează muniţie antitanc cal. 100 mm tip săgeată şi elemente de muniţie cal 155 mm tip CARGO BB. Tot la Plopeni se realizează, cu titlu de noutate, sistemul de contramăsuri electronice pentru aeronave cu capcană termică CHAFF şi cu capcană dipol FLARE.”
      BM-412Sg – proiectil perforant trasor, subcalibru, tip săgeată, cu elemente detașabile.

      • da pa Wiki:
        https://en.wikipedia.org/wiki/TR-85
        „In order to increase the firepower of the TR-85 tank, the BM-421 Sg round (known internationally as the M309 cartridge) was developed in cooperation with Israel as part of the modernization program started in 1996.[10] Made by Aeroteh SA from Bucharest and marketed by ROMARM SA, the BM-421 Sg projectile can penetrate 444 mm of RHAe at 90° at 500 meters, 425 mm at 1000 meters and 328 mm at 4000 meters”

      • Off-topic: „sistemul de contramăsuri electronice pentru aeronave cu capcană termică CHAFF şi cu capcană dipol FLARE.”

        Din câte știam eu, „chaff” și „flare” sunt fix invers.
        Am văzut însă că același lucru e scris și pe forter.ro, și pe ump.ro. Ce pot să mai zic?

  4. Pai TR85M1 nu trage cu proiectilul săgeata saune vreo diferență față de cel de pe T72 și T90 alta în afara de calibru?….știu ca-s făcute în țară după o licență israeliană.

    La comunicarea dintre proiectil si tanc te referi la ceva funcții ale calculatorului balistic sau la ce mai exact, fa-ma și pe mine sa înțeleg, eu nu cred că odată tras proiectilul mai poate comunica cu tancul dar mă gândesc ca exista ceva care-i poate calcula traiectoria după impact astfel încât să poată face ceva corecții.

    Rog ceva explicații că ma gandesc că nu toți stiu șpilul.

    Mulțam!

    • Nu „comunica” in nici un fel
      Calculatorul are calcule prestabilite ptr toata gama de distante , viteza etc, viteza vantului , conditii atmosferice , temperatura pulberii etc
      Ptr a putea face corectie si a iti da punct de impact in vizorul ochitorului
      Asemanator cu corectiile lunetei la lunetisti , cevA mai sofisticat
      Munitii programabile ..ar fi alea cu focos „retardat” si nu e o mare inginerie , exista mai de mult , numai ca astea de „iau date” la gura tevii usureaza operarea ( pe tancuri focoasele de distanta sunt in general „preprogramate” mecanic)

  5. Întrebarea era pt George.
    Mulțam!

  6. Vreun senzor ceva in proiectil ce comunica cu tancul pana la impact?

  7. Daca vor le dam t-55 si ei ne dau t-72…heehhee !

  8. Nu stiu exact, probabil ca tancul comunica cu proiectilul odata ce acesta este incarcat.
    Din ce stiu eu Romania importa proiectile AT din Israel, ma refer la cele sub-calibru din tungsten.

  9. Indienii au cumpărat licența pt muniție prin 2014 de la ruși Tehmasch.
    Au primit linie de producție cu scolirea personalului în Rusia.
    Apoi asistență de la ruși când a pornit linia din India, se descurcau greu indienii singuri.
    http://www.tecmash.ru/en/

    http://tecmash.ru/media/novosti/tekhmash-obespechil-litsenzionnoe-proizvodstvo-v-indii-boepripasov-dlya-tanka-t-90s.html tr tradus.

    Produc Mango
    https://topwar.ru/uploads/posts/2017-02/1486990819_2.jpg

  10. The German taper-bore guns were an odd off-shoot from the main avenue of anti-tank development that, although successful, foundered for the simple fact that the German war economy could not afford the raw materials required to produce them. Three guns were produced and issued for service, and all relied on what is commonly known as the Gerlich principle. In simple terms this involved the use of a small projectile core made from tungsten, a hard and very dense metal ideal for punching a way through armour plating. In order to provide this tungsten core with the maximum punch the Gerlich system involved the use of guns with calibres that tapered downwards in size from the breech to the muzzle. The special projectiles involved used flanged or ‘skirted’ forms that allowed the flanges to fold back as the bore narrowed, This had the advantage of increasing the emergent velocity of the projectile, enabling it to travel farther and to hit the target harder. The principle was attractive to the German ordnance designers who adapted it for the anti-tank gun, but the principle had some disadvantages: to ensure the maximum power of the gun expensive and relatively rare tungsten had to be used for the projectile core, and the guns themselves were costly to produce. The first of the taper-bore guns to enter service was the 2.8-cm schwere Panzerbüchse 41 (2.8-cm sPzB 41), which was really little more than a heavy anti-tank rifle, with a bore that tapered from 28mm (1.1 in) at the breech to 20 mm (0.787 in) at the muzzle. It used a light carriage, but an even lighter version of the carriage was produced for the German airborne formations. Both types were still in use at the end of the war. Second of the taper-bore guns was the 4.2-cm leichte Panzerabwehrkanone 41 (4.2-cm lePak 41, or light anti-tank gun 41). This used the carnage of the 3.7-cm Pak 35/36 but the ordnance was tapered from 40.3 mm (1.586mm) at the start to 29.4mm (1.157 in) at the muzzle. These guns were issued to German airborne units. Largest of the trio was the 7.5-cm Pak 41. This was a very powerful and advanced gun in which the bore decreased from 75 mm (2,95 in) to 55 mm (2.16 in). At one time this gun showed so much promise that it almost took over from the 7.5-cm Pak 40 as the standard German anti-tank gun, but despite having a better armourpiercing performance it was passed over because of the German tungsten shortage. Tungsten was normally used for the machine tools to produce more weapons, but the raw materials had to be brought into Germany by blockade runners and when these were repeatedly intercepted on the high seas the supplies dwindled, It was a choice between anti-tank guns and machine tools, and the result had to be the machine tools. Thus production of the taper-bore guns ceased. Only 150 Pak 41s were made, and once their
    The 7.5-cm Pak 41 was the largest of the German taper-bore guns, but was prevented by the general tungsten shortage then prevalent in Germany from becoming the standard German army heavy antitank gun.
    ammunition had been expended they passed from use. The same applied to the other two guns, though the sPzB 41 was still in use in 1945 as its small projectiles made few demands on available stocks.
    Specification 2.8-cm sPzB 41 Starting calibre: 28 mm ( 1.1 in) Emergent calibre: 20 mm (0.787 in) Length of barrel: 1.7 m (5 ft 7 in) Weight: in action 223 kg (492 lb) Traverse: 90° Elevation:-5° to+45° Muzzle velocity: AP 1400 m (4,593 ft) per second Projectile weight: AP 0.124 kg (0.27 lb) Armour penetration: 56 mm (2.205 in) at 365 m (400 yards)
    4.2-cm lePak 41 Starting calibre: 40.3 mm ( 1.586 in) Emergent calibre: 29.4 mm (1.157 in) Length of barrel: 2,25 m (7 ft 4.6 in) Weight: in action 560 kg ( 1,234.5 lb) Traverse: 60° Elevation:-8° to+25° Muzzle velocity: 1265 m (4,150 ft) per second Projectile weight: AP 0.336 kg (0.74 lb) Armour penetration: 72 mm (2.835 in) at 455 m (500 yards)
    7.5-cm Pak 41 Starting calibre: 75 mm (2.95 in) Emergent calibre: 55 mm (2.16 in) Length of barrel: 4.32 m (14 ft 2 in) Weight: in action 1390 kg (3,064 lb) Traverse: 60° Elevation:-10° to+ 18° Muzzle velocity: AP 1230 m (4,035 ft) per second Projectile weight: AP 2.5 kg (5.51 lb) Armour penetration: 171 mm (6.73 in) at 455 m (500 yards)

    Asta facea germania in al 2-lea razboi mondial
    M-ai pe romaneste ;la teava de 100mm montam o chiuloasa de 120mm,obtinem cca 35-40% penetrare in plus
    Pe celebrul t55 montam ,cu sprijin american bineinteles,vezi Striker de 105mm,montam noua inventie…

  11. capatu satului

    indienii încă încearcă,
    ceva ceva tot au reușit,
    fata de noi sunt departe, foarte departe,
    încearcă sa contrabalanseze industria militara chineza,

    încert încet vor ajunge acolo unde doresc sau se vor apropia de dezideratul lor,

    totuși sunt domenii fata de care sunt la ani lumina fata de noi,
    în doi ani au facut 6000 km de autostrada noi nimik,
    https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-22339431-simion-pwc-fiul-meu-are-dreptate-poate-trebui-aducem-indienii-faca-infrastructura-rutiera-doi-ani-facut-6-000-kilometri-autostrada-iar-noi-nimic.htm

    așteptăm un bust, un bulevard, o strada cu numele iluștrilor conducători,
    nu peste mult timp va apărea lejea cu defaimarea si sa te tii cu condamnarile celor care isi permit sa condamne realizari infractorilor si inculpatilor de la putere,
    zdragnea si restu vor intra direct pe pereţii bisericilor in rându sfintilor despre care muritor de rand nu are dreptu sa exprime pareri

    asa inzestrarea noastra si industria militara va ramane tot acolo unde e locu ei, dupa pensii si salarii majorate,

  12. E foarte simplu : când te-a plesnit un proiectil de la inamic,înseamnă că tu ai tras după vrăbii mai devreme.

  13. India este o federatie de state cu 23 de limbi oficiale si aproape 1.5 miliarde locuitori plus vreo 30 milioane in diaspora.
    Eu zic ca este foarte bine sa ramana asa cum sunt ,linistiti si impotmoliti…

    • Tara lui Andrei

      Indienii desi ar fi putut s-o faca macar n-au fost belicosi ca altii de pe continentul ala… Asta ar fi de apreciat la ei. Ei au cam fost ca romanii…

      Pe viitor nu pot sa zic cum o sa fie si ce obiective s-ar putea sa le vina in cap dar in mare pare ei au fost cam defensivi nu ofensivi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *