Și în aces scop nu se uită la bani. După ce au semnat cu francezii pentru 42 de Rafale F4 și după ce umblă vorba prin presă că ar fi gata să semneze pentru încă 12-18 Rafale, la sfârșitul lunii mai, tot pin presă, s-a scurs informația că Jakarta ar fi foarte aproape de un contract cu China pentru 42 de aparate Chengdu J-10 Vigorous Dragon.
Ar fi vorba nu de avioane noi ci de unele care se află acum în uzul forțelor aeriene chineze (PLAAF) și de aici am discuta atât de un preț mai mic cât, mai ales, de o livrare extrem de rapidă.
A existat pentru scurt timp și o postare oficială în acest sens făcută de ministrul apărării indonezian – Sjafrie Sjamsoeddin – pe Facebook, dar între timp postarea a fost ștearsă. În respectivul mesaj era indicat că piloți indonezieni sunt pe punctul de a fi trimiși în China pentru începerea pregătirii pe J-10C.
Este de așteptat ca avioanele să sufere unele modificări pentru a fi aduse la standardul cerut de Indonezia. Dacă contractul pentru J-10C se va materializa este de așteptata că acestă să fie de facto mult mai amplu și să cuprindă și nave de luptă sau/și alte tipuri de arme.
Indonezia, în ultimii ani, a tot încercat să cumpere avioane de luptă noi, a cochetat cu Su-35S, mai apoi cu Mirage 2000-9 la mâna a două, dar în final a marșat pe Rafale și mai are de asemenea și un memorandum semnat cu Boeing pentru 24 F-15EX Eagle II, inclusiv aprobarea Congresului, doar că suma estimată pentru cele 24 de avioane americane este una monstruoasă – 13,9 miliarde de dolari în 2023.
Dacă comanda pentru J-10C se va confirma, Indonezia va opera în paralel două canarduri de generația 4.5, ceea ce ar fi foarte interesant. De asemenea țara asiatică are relații foarte bune cu China, atât dpdv politic cât mai ales comercial, astfel încât lucrurile n-ar trebui să ridice probleme.
Și ca să fie treaba oablă, apare știre cum că Jakarta si Ankara ar fi bătut plama pentru achiziția de către asiatici a 48 de aparate turcești KAAN contra a 10 miliarde de dolari. Evident că deocamdată KAAN nu există decât la nivel de prototip zburător, iar turcii sunt la anii lumina de realizarea unui avion măcar de generația 4, ce să mai vorbim de a V-a.
Turcii nu au motoare proprii, avionica, radare performante, cunoștiinte și experiență în domeniu și deocamdată singurul avion realizat în Turcia este Hurjet și el tot la nivel de prototip. Să faci saltul de la un avion de antrenament, încă neintrat în producția de serie la unul de generația a V-a pare ceva demn de teoria conspirației. Dar măcar la nivel de intenție, Indonezia pare dornică. În rest nu prea avem ce discuta despre avionul turcesc de generația “a V-a”.
Afacerea ar fi fost parafată, deși nu cunoaștem exact ce tip de document a fost semnat (scrisoare de intenție, memorandum, contract ferm etc) cu ocazia expoziției de tehnică militară IndoDefense 2025 din Indonezia.
Este însă evident că opearrea a 2-3-4 tipuri extrem de diferite de avioane, fiecare cu munițiile lui, nu va fi nici ușoară și nici ieftină dar prezintă măcar avantajul că țara nu va depinde de un singur producător.
În acest moment, Indonezia are o flota de avioane de luptă compusă în principal din avioane rusești – Suhoi Su 27 și Su-30, plus o escadrilă de F 16A/B, la care se adaugă 32 de TA-50I (FĂ-50).
În același timp, este implicată și în programul sud-coreean KF-21 Boramae, inițial cu 20% (48 de aparate), mai apoi cu doar 7%, dar tot cu ocazia IndoDefense 2025, Jakarta a semnat un nou acord cu Coreea de Sud prin care își exprimă dorința fermă pentru cumpărarea a 48 de aparate KF-21.
Rămâne cum de văzut dacă indonezienii vor face pasul cel mare către China și una peste alta, Allah să-i înțeleagă pentru că pe lângă indonezieni (care discută cu cam toți fabricanți și fabricanți aspiranți de aeronave de lupta, semnează cu multă lume), ei bine, “ghiveciul”indian sau din unele țări arabe nu mai pare chiar așa ghiveci.
GeorgeGMT
ce se-ntimpla in Indonezia si mai peste tot in lume e dramatic pt Europa. Aceasta pur si simplu nu prea mai exista. Nici un avion nou in ultimii 30 de ani, doar ici colo niste modificari cosmetice. Parca vad ca-n viitor Germania va cumpara avioane chinezesti pe Temu.
Amis, in schimb, isi au bagate cite un deget peste tot, ba un motor la unii, ba un radar, ba un avionics.
Aia cu degetul…
Ii ceri voie, și dacă te lasă ii bagi degetul.
Nu i-a forțat nimeni pe suedezi de exemplu, sa ia exclusiv motor amerlocic. Acum depind de ei pentru orice.
Amis au cele mai bune echipamente pt avioane militare, cu cel mai bun service, piese de schimb etc. deci cine vrea sa faca asemenea avioane, nu prea are de ales.
mda, nasol in Europa, ca are doar Rafale, Eurofighter si Gripen si nu Kaan cum au altii; basca Meteor nu e lider si pionier in domeniu sa se ia si altii dupa asta si sa dezvolte rachete
iar cele doua programe Tempest si FCAS pentru 2040 n-au motoare, radare, avionica si ce mai trebuie, asteptam de la americani. nu mai bine iau nemtii si francezii niste Suhoaie?
Deci cu cine se bate Indonezia ? Sau cine-i ataca ? Iau 42 de Rafale ?! Daca se inteleg cu chinezii pt J-10C (ba chiar si instruire piloti) inseamna ca sunt prieteni. Idem cu Coreea S. In SUA au aprobarea Congresului deci prieteni. Cu India n-au nimic de impartit iar Filipinele sunt pe partea SUA ca si Australia . A ramas Africa dar e departe!
Au ceva insurgenta dar asta n-o combati cu Rafale, J10 sa F15 !
Vor doar sa toace bani la un venit de 3000$/cap !? Pot sa incerce cu PSDNL, cu mai mult succes !
Timorul de Est este foarte periculoasa…
politica Indoneziei de a se aproviziona cu armament divers tine de experienta cu Timorul de Est cand s-a confruntat cu un embargo de arme de la americani in anii 90 si pana la sf anilor 2000.
asa ca ei au o politica externa „free and active” de balans intre marile puteri, chestie de traditie daca ne gandim si la miscarea de nealiniere
https://thediplomat.com/2025/03/indonesias-foreign-policy-under-prabowo-still-free-but-more-active/
„Traditionally, Indonesia has adhered to a “bebas dan aktif” – “free and active” – foreign policy, whereby Jakarta keeps a careful balance in its foreign relations with rival great powers.”
Iau de la toti si diversifica sa nu ramana fara suport in cazuri nasoale, sa ramana cu ceva activ si sa evite sa fie legati de vreun bloc major, est sau vest, sa-si mentina autonomia strategica. nu vor sa fie pusi sa aleaga de pilda intre chinezi si americani, la un moment dat
de aia au un asa zis ghiveci. problema e ca noi ne-am cam obisnuit cu flote de 1 hai 2 avioane de lupta in Europa si in afara de sf Razboiului Rece asta n-a fost standard pe nicaieri, toate statele serioase aveau flote diversificate fie ca roluri ale avioanelor fie ca provienienta acestora si problema se vede cu okiu liber de pilda la Turcia si dependenta de americani…si decizia de a diversifica cu europenii acum cand exista mai multa flexibilitate din partea Germaniei pentru ca se aliniaza unele interese anti-ruse, prevenirea migratiei etc. (Eurofighter). Grecia e alt exemplu care a luat si de la francezi si de la americani
nu in ultimul rand, multirol pur nu exista, poate Rafale sa se apropie de aceasta categorie in rest au limitari inerente situatiilor cand au fost proiectate (Eurofighter – interceptor, Gripen – vanator monomotor, Mig-29 vanator de front -> autonomie mica etc.) ; s-au dezvoltat variante, dar o tara mare nu poate sta intr-un multirol si atat (Franta o exceptie notabila)