INDUSTRIALIZAREA URSS. CONSECINTE ASUPRA MOTOMECANIZARII ARMATEI ROMANE (I)

Despre industrializarea URSS se pot scrie carti intregi, dar un pas important in acest proces a fost contractul din 1929.

La 8 mai 1929 Saul Bron, negociator din partea Uniunii Sovietice, a semnat un contract istoric cu firma principalului arhitect industrial american din Detroit, Albert Kahn, pentru a proiecta prima fabrică de tractoare sovietică la Stalingrad. La 9 ianuarie 1930 a fost semnat al doilea contract cu Kahn pentru ca firma sa să devina consultanta pentru toate construcțiile industriale din Uniunea Sovietică. În cadrul acestor contracte, în perioada 1929–1932, firma lui Kahn, la sediul său din Detroit și biroul special creat de proiectare din Moscova, Gosproektstroi, a pregătit peste 4.000 de arhitecți și ingineri sovietici și a proiectat peste 500 de uzine și fabrici, inclusiv uzina de tractoare din Chelyabinsk și uzina Uralmash  în Sverdlovsk.

Transferul de tehnologie din USA catre URSS a fost urias.

Pe 11 ianuarie 1930 Times a salutat acordul dintre firma lui Kahn și guvernul sovietic. În total, programul a implicat cheltuieli de aproape 2 miliarde de dolari numai în 1930 și a inclus ridicarea a patru mari fabrici de mașini, camioane și motociclete; nouă fabrici de tractoare și instalații de mașini agricole; și peste 500 de alte fabrici pentru industria ușoară și grea. Albert Kahn a subliniat caracterul cuprinzător al proiectului: „Nu trebuiau proiectate doar instalațiile, ci utilajele trebuiau selectate și comandate, planurile fabricilor trebuiau să fie pregătite și chiar uneltele  necesare pentru a construi fabricile trebuiau comandate aici și expediate.”

La acest transfer de tehnologie au contribuit si cei 1500 de ingineri si tehnicieni americani aflati in 1931 la munca in URSS, autoritatile sovietice avand o politica de a angaja direct personal calificat din SUA , pe langa inginerii si tehnicienii americani  care veneau in URSS prin contractele cu firmele americane.

Erau trecute in contract fabrici de tractoare, dar sovieticii au construit tancuri in aceste fabrici inca din 1932, iar la inceperea razboiului cu Germania au trecut la productia masiva de tancuri.

În februarie 1932 inginerul american din New York, A. Wishnewsky, după încheierea contractului său cu sovieticii, a afirmat că la Stalingrad „se punea accent  mai degraba pe producția de tancuri  decât de tractoare”.  În opinia sa, „ acolo dezvoltarea producției de tractoare a fost conceputa pentru a conduce  la productia de tancuri “ , exact ce s-a intamplat in timpul razboiului.

 

Saul Bron n-a mai apucat sa vada succesul fabricilor sovietice, a murit in timpul epurarilor staliniste in 1938.

Sursa:   The Soviet Problem with Two “Unknowns”   , autor  Sonia Melnikova-Raich

La acest transfer “civil” de tehnologie s-a adaugat importul de armament occidental  si URSS a reusit un salt urias in dotarea Armatei Rosii.

Se poate mentiona:

Achizitionarea licentei tunului antitanc Rheinmetall de 37 mm, o varianta a Pak 36 a fost vanduta URSS.

A rezultat tunul sovietic M1930 de 37 mm

Ulterior a aparut varianta de 45 mm M1932

 

In domeniul tancurilor URSS produsese in 1928-1931 tancul T18

In 1930 achizitioneaza licenta tancului britanic Vickers 6-ton

A rezultat tancul T-26

De asemenea, a ajuns in URSS si Walter Christie si tancul sau.

 

Din aceasta colaborare a rezultat seria de tancuri BT

Ulterior a aparut si faimosul T34, cu aceeasi suspensie Christie

 

Acesta uriasa modernizare a Armatei Rosii nu a scapat neobservata de militarii romani .

“Revenind la motomecanizarea Armatei Roşii, conform viitorului mareşal Kliment Voroşilov, în anul 1933 se înregistra un coeficient de 7,74 cai putere pentru fiecare soldat, faţă de 2,6 în urmă cu 4 ani. Coeficientul de motomecanizare înregistrat în 1933 plasa armata sovietică în faţa celei franceze şi nord-americane, dar şi în faţa celei britanice, considerată cea mai motorizată (până) la acea data(134) . Afirmaţia precedentă se cuvine însă nuanţată, în sensul că, în cadrul statului şi al societăţii sovietice, aspectele cantitative treceau de multe ori în faţa celor calitative, iar asupra altor caracteristici ale declaraţiilor cu iz propagandistic nu mai este cazul să insistăm. Şi alte date informative deţinute de structurile militare româneşti conduceau la concluzia că, din punct de vedere al motorizării şi mecanizării, „U.R.S.S. este perfect dotată”. Mai concret, la jumătatea anilor ’30, Uniunea Sovietică deţinea 10.000 de care de luptă, 150.000 de tractoare militare de tot felul şi 10.000 de autoblindate, pe lângă camioane grele şi alte automobile(135)”

(134)C.S.P.A.M.I., fond M.I.A.P.R , Direcţia Tehnică, dosar nr. 435, fila 35

(135) Ibidem, dosar nr. 644, f. 60

 

De asemenea, militarii romani isi dadeau seama ca nu aveam cu ce sa ne opunem tancurilor sovietice:

“Revenind la problema specifică a tancurilor, menţionăm, în primul rând, un studiu datorat generalului Iosif Iacobici, publicat în revista „România Militară” pe parcursul părţii a doua a anului 1934, în cuprinsul a trei numere distincte ale publicaţiei amintite. Ofiţerul român, viitor şef al Marelui Stat Major sub regimul Antonescu, până la ruptura de „Conducător”, aborda spinoasa problemă a apărării contra carelor de luptă şi a blindatelor, în special prin prisma iminenţei unui atac sovietic. Iacobici începea prin a constata că „instrucţia noastră tehnică şi tactică, prezintă actualmente un atât de mare gol în ce priveşte toate problemele în legătură cu motorizarea, încât […] însuşi M.S.Regele a crezut necesar de a ne indica această lacună ordonând măsurile drastice”; articolul continua cu evidenţierea progreselor sovietice în materie, analiza posibilităţilor româneşti de ripostă şi avansarea unor propuneri concrete privind desfăşurarea instrucţiei antitanc.[…]

În cea de-a treia parte a amplului său studiu, publicată în noiembrie 1934, Iosif Iacobici abordează problema organizării instrucţiei pentru defensiva anticar, chestiune considerată de autor „aproape total necunoscută apărării noastre”.  “

Sursa:” ARMATA ROMÂNĂ ŞI EVOLUŢIA  ARMEI TANCURI.” paginile 42 si 49.

Militarii romani isi dadeau seama si de uriasul decalaj intre armata sovietica si armata romana. Asa cum am scris in articolul “  ROMANIA INTERBELICA – “GRANARUL EUROPEI”, UN FALS GROSOLAN  ‘’ de pe Tehnomil, o incercare de motorizare a armatei romane a avut loc in 1928-1929, cand s-au testat tractoare agricole de catre Inspectoratul General al Artileriei, pentru a se vedea ce tractoare agricole puteau fi folosite de armata romana. Nu s-au obtinut rezultate concrete, testele s-au intrerupt. Odata cu importul masiv de tehnologie occidentala, diferenta dintre armata sovietica si armata romana a devenit uriasa, era evident ca nu puteam opune tancurilor si tractoarelor sovietice cai si boi. De aceea in  aprilie 1934 Antonescu sustinea ca pe langa folosirii tractoarelor agricole in armata, Romania sa treaca la construirea in tara a tractoarelor agricole, a camioanelor precum si altor vehicule :

“La Reşiţa se poate construi carul de infanterie tip “Carden Loyd”, a cărui licenţă este cumpărată. Credem că, la nevoie, Reşiţa poate să-şi organizeze utilajul astfel ca să poată construi şi care de luptă (uşoare şi mijlocii). La „Astra” se pot construi autocamioane curente (marca “Marta”). Credem că aceasta ar fi în măsură să construiască şi autocamioane şi autocamionete pe 6 roţi. Din cauza situaţiei financiare şi economice „Astra” a oprit astăzi complet fabricarea autocamioanelor.”

“În ceea ce priveşte industria naţională trebuie a se lua măsuri pentru punerea bazelor în domeniul motorizării. Reşiţa ar putea fi uşor utilată pentru fabricarea tractoarelor agricole, tractoarelor pe şenile metalice, utile artileriei grele, care de infanterie (tanchete) şi care de luptă. „Astra” pentru fabricarea autocamioanelor, autocamionetelor şi autocisternelor. De asemenea, poate fi îndrumată în fabricarea autocamioanelor Fabrica I.A.R. Desigur că, la început, aceste fabrici vor fi aservite fabricilor din străinătate; dar, cu timpul, ele pot să devină complet de sine stătătoare. Nu trebuie neglijat că montarea fabricaţiei în ţară nu s-ar putea face repede, necesitând un timp de amorsare de circa 3 ani. În acest interval sunt necesare măsuri de satisfacere din străinătate.”

Cateva precizari:

Antonescu aminteste de camioanele Marta. Acestea fusesera construite la Arad, pana in 1926, cand fabrica Astra s-a mutat la Brasov.

http://www.automobileromanesti.ro/Altele/Marta/

Mai exista in Romania  din 1931 firma Ford, care producea automobile si camioane. Ford a livrat armatei romane camioane.

“In August 31, 1939 Romanian government purchased 1, 500 ambulances and 400 trucks from Ford Great Britain, 250 trucks Ford Germany, 500 Ford trucks with Marmon Harrington drive (1,600/1,800$ each) and 1,000 trucks from the United States, and 250 trucks from Ford Romania . Starting in February 1940, Ford-Dagenham delivered assembly kits to Romania for assembling 700 trucks, 4 fuel tanks, 27 ambulances, 90 vehicles for troop’s transportation and 50 cars. Ford Motor Company started a new era by supplying the Romanian Army, as they needed a significant number of Ford trucks. Between 1939 and 1942, the Company delivered 2,320 wagon trucks, 200 fuel  tank  trucks and 488 tractors to the Army”

Problema cu Ford a fost ca desi prezenta Ford in Romania a adus certe avantaje economiei romanesti, la hala din Bucuresti se facea doar asamblare, cu piese importate  din Marea Britanie si SUA. Dupa inceperea razboiului nu au mai fost disponibile aceste importuri si utilitatea fabricii Ford s-a redus, proces ce s-a reflectat si in numarul de angajati al fabricii,ce a scazut in timpul razboiului cu 280 de angajati in 1936, 607 in 1942, 376 in 1946. Lipsa suveranitatii tehnologice si-a spus cuvantul.

Hala Ford, proiectata de acelasi arhitect  Albert Kahn.

In perioada 1935-1940 s-a renuntat la constructia de tractoare agricole in Romania. Romania interbelica avea una din cele mai slabe agriculturi din Europa, productia la hectar de grau si porumb fiind pe ultimele locuri. Pentru o agricultura intensiva Romania avea nevoie de mai mult de 20000 de tractoare. Aceasta cerere de tractoare ar  fi putut satisfacuta din productia interna. O fabrica de tractoare agricole ar fi fost rentabila economic, investitiile s-ar fi acoperit prin cresterea productiei agricole. S-ar fi pus bazele unor linii de productie de serie mare, la 20000 de tractoare se puteau dezvolta si alte industrii. Una e sa asimilezi un motor pentru 300 de vehicule, alta sa ai nevoie de 20000 de motoare,  devine rentabil sa construiesti si motoarele in tara , nu sa le importi.

E adevarat ca s-a realizat in tara senileta Malaxa, pe  o licenta Renault UE, dar comanda era de numai 300 de bucati, s-au realizat in tara 126 de bucati, plus ca nici senileta nu era prea bine conceputa si realizata, nu a adus mari beneficii armatei romane.

In 27 aprilie 1935 a fost aprobat in Consiliul Superior al Apararii Tarii un plan pe 10 ani pentru inzestrarea armatei, in valoare de 28,972 miliarde lei urmat de alt plan in 1938 care adauga alte 48,655 miliarde lei  si  de constituirea  in 1939 a unui nou Fond al Apararii Nationale cu un buget de 3 miliarde lei anual

Cu toate aceste cheltuieli, in iunie 1940 s-a definitivat planul pentru inzestrarea armatei de uscat pe anul 1940/1941. Se solicitau in acest  plan printre altele, achizitionarea a 42 de motomitraliere, 261 de autoblindate, 648 de blindate pentru recunoastere, 440 tancuri de lupta,8492 diverse autocamioane. Plus o rezerva de material de 20% din acest necesar (“In umbra marelui Reich” ,Alexandru Stefanescu, paginile 72 si 80) .

Nu stiu cum s-a ajuns la acest necesar, cantitatile sunt imense, cine ne vindea in iunie 1940 in plin razboi, 10000 de camioane , 1000 de blindate, 500 de tancuri? Singura posibilitate pentru a obtine o parte consistenta din acest necesar era o industrie autohtona, cantitatile erau importante chiar si pentru economii dezvoltate. Doar ca industria autohtona era foarte slaba, atunci s-au vazut efectele neglijarii motorizarii in armata romana si lipsa unei industrii care sa furnizeze camioanele si blindatele necesare armatei romane. Intrarea Romaniei in razboi in 1941 a adus o nedorita confirmare a lipsei de motorizare a armatei romane, n-am avut niciodata cantitatile cerute in iunie 1940, noi nu  produsesem nici macar un tractor agricol care era foarte necesar militarilor romani, de sute de tancuri nici nu se pusese problema. Vom vedea cat de mult ne-a lipsit un tractor agricol produs in Romania, in partea doua a articolului.

 

 

Caudillo

 

39 de comentarii:

  1. ionica fonosch

    *Coruptie la greu in micul Paris …obrazul subtire 🙂
    ** 1984 aveam „10000 de camioane , 1000 de blindate, 500 de tancuri”
    conform planului din 1940 🙂
    https://www.facebook.com/BucurestiulSecret/videos/parada-de-23-august-1984/315293303023401/
    PS 1 Franta a vandut Rusiei licente de piese artilerie si electronica …primul radar rusesc REDUT a avut la baza electronica franceza 🙂
    https://www.rumaniamilitary.ro/radare-rusesti-scurta-istorie
    PS 2 Razboi Ruso Finlandez
    https://www.armedconflicts.com/quot-PEGMATIT-quot-quot-REDUT-quot-t45700

    6
  2. ionica fonosch

    *au cumparat mascat licente de”material” naval de la italieni 🙂
    https://en.wikipedia.org/wiki/Soviet_destroyer_Smyshlyony_(1940)
    *construiau submarine de inspiratie italiana/uk
    https://en.wikipedia.org/wiki/Soviet_M-class_submarine
    *motoare de avion rusesti
    https://en.wikipedia.org/wiki/Mikulin_M-17
    PS noi micul Paris , boieri 🙂

    6
  3. ionica fonosch

    Tractoare 1
    http://www.cartula.ro/forum/topic/2725-poze-tractoare-romanesti/
    Tractoare 2
    http://www.automobileromanesti.ro/Tractorul/IAR_23/
    PS Atunci ca si acum boierii scoteau bani din tara pe obiecte de lux 🙂

    4
    • In partea a doua sunt mai multe precizări privind tractoare românești. Până atunci ai la dispoziție articolul din Tehnomil.

      2
      • ionica fonosch

        Multumim 🙂

        1
        • Am cateva precizari de facut. Atat articolul de pe Tehnomil mi-a dat multe batai de cap , cat si acest articol , pe care l-am rescris de mai multe ori, nu eram multumit cum iesea, pana la urma a trebuit sa-l impart in doua, n-am mentionat niste lucruri.
          In primul rand iti multumesc pentru ca mi-ai furnizat enciclopediile din 1938, articolele n-ar fi existat fara ele.
          In al doilea rand iti multumesc pentru articolele din Akirk/Tanks , erau foarte instructive.
          Multumesc de asemenea administratorului Tehnomil pentru sugestia facuta la „Granarul Europei” , forma publicata pe Tehnomil e a doua varianta, consider ca este mai buna decat prima varianta a articolului.
          N-am comentat pe Tehnomil din motive pur personale, fara nici o legatura cu site-ul Tehnomil , care ma bucur ca si-a reluat activitatea, sper sa am timp sa comentez si acolo.
          Multumesc de asemenea lui Nicusor pentru linkurile puse la

          https://www.rumaniamilitary.ro/aspecte-ale-inzestrarii-cu-tehnica-de-lupta-a-armatei-romane

          si care m-au ajutat la scrierea acestui articol. Chiar daca nu-i apreciez multe din comentarii si avem pareri diferite pe multe subiecte , nu am nici o problema sa recunosc ajutorul dat de Nicusor.

          De asemenea , iti datorez scuze ca nu te-am crezut cand ai scris ca sunt persoane care fac un ban cinstit de pe site-ul RoMil, atunci am crezut ca exagerezi , intre timp am ajuns la concluzia ca sunt comentatori care chiar castiga si ei un ban de pe urma comentariilor postate pe RoMil.

          2
  4. Nu inteleg de ce USA ?? are prostul obicei de a-si ” crea ” adversarii. URSS, acum Rusia si RPC. Sper sa nu repete si cu India, aceiasi greseala…

    11
  5. LaCuscaPsd&Pnl

    Wtf nu mai pot să comentez sau ce? Sunt blocat?

  6. SUA se aflau în plină criză economică, iar sovieticii plăteau în aur.

    5
    • Oare din al cui aur plateau, cine au fost oare aia care si-au trimis tezaurul in Rusia in 1917 si nu l-au mai recuperat niciodata ?

  7. Ce a fost,a fost. Deocamdată Rusia nu-i nici moartă, nici prea vie dar sincer, nici o Ucrainä puternică nu vreau. Polonia este suficientă.

    11
  8. In timp ce URSS lupta ca sa se industrializeze , armata romana lupta cu industria romaneasca , vazuta ca un obstacol in calea spertului .
    Inclusiv prin trimiterea la puscarie a celor care stateau in cale .
    In 1940 , la momentul adevarului , brava armata regala romana a tulit-o , dar nu a uitat sa isi incaseze soldele .
    Si vad ca retraim istoria , din toate punctele de vedere .

    https://www.iar80flyagain.org/afacerea-carpi/
    https://www.iar80flyagain.org/afacerea-carp-adevar-si-legenda-ii/
    https://www.iar80flyagain.org/afacerea-carp-adevar-si-legenda-iii/

    *** mananci maro din nou.

    Oricum, game over .

    4
    • ionica fonosch

      Se trimite un betiv se provoaca un scandal apare o fituica 🙂
      Nimeni nu studiaza legatura dintre betiv si aparatia fituicii
      NImeni nu studiaza trecutul celor care au diseminat fituica
      Reteta succesului marca legionari/usr 🙂 in zona strangerii neautorizate de informatii sa nu zic securism infect !
      PS1 USR si AUR sunt la origini modesti sclavi basisti …gradul de subordonare fiind in ordinea mentionata in text [marele dragnea si el fost scalv basist …pnl adunatura de scalvi basisti …psd …te uiti la ciolacu si te apuca plansul …tragedia este ca nu avem alternativa ]
      PS2 Ce se uita este ca la momentul 89 multi oameni de arta au participat ca „organizatori” la revolutie si ca nu pupai doctorat inainte de 1989 fara sa fii mebru de partid si de avizul indirect al coanei lenuta…[„artele” e contaminate si ele de nepotism securism si capitalism de cumetrie …cum a fost bine definit de Ion Iliescu ]

      1
  9. Interesant articol, multumesc Caudillo! Poate totusi invata astia ceva din istorie. Mai vreau!

    3
  10. referitor la agricultura slaba din perioada interbelica putem multumi regatului care si-a batut joc de taran prin mirobolanta impropietarire cu 3-4 iugare ( 1,5-2c ha ) din care nu poti literalmente sa faci o agricultura rentabila ( asocierea nici in zilele noastre nu tine prietenii stiu de ce ) , tractor cu 2 ha nici in cele mai superbe visuri nu era realizabil pentru taranul de atunci .

    4
  11. Multumesc Caudillo pt articol, este punctul pe i astazi.cand suntem iar ca in 1916 si 1940 (ca stadiu al apararii) . Astept continuarea
    “In umbra marelui Reich”, Alexandru Stefanescu nu face si comparatia cu ce armament aveau rusii la data respectiva.

    3
  12. Errare humanum est sed perseverare diabolicum(eu in loc de diabolicum as pune ridiculum). sau cand pui banul si profitul inainte de orice. dupa ce au facut prostia cu urss in anii 30,vajnicii capitalisti,in goana lor dupa profit,au repetat greseala 50 de ani mai tarliu cu mignonii chinezi. si s au trezit fix in ceasul al13lea cand aia fac orice de la ace de cusut la statii orbitale si portavioane.am vazut de curand un documentar despre o „fabricuta” de excavatoare a baietilor.40000 de excavatoare pe an !!!!! asta ,in caz de bum bum o sa faca mbt uri,mli uri,sph uri si alte „uri”.cateva mii pe an probabil.si cate din astea or fi in micuta china?? iar alora care bat campii cu lozinca” nu mai cumparam chinezarii” le spun ca in primul rand 15%din comertul mondial este cu produse chinezesti si in a ldoilea rand 1/4 din clasa de mijloc a planetei este chineza(si este in crestere).adica mare parte din ce produc,consuma ei.

    9
  13. ‘Elite’ civile și militare incompetente și cleptocrație, de la rege și până la ultimul primar. Ce sa mai vorbim de viziune? Hai s-o spun pe-a dreaptă: exterminarea acestor ‘elite’ de către comuniști mi se pare o pedeapsa istorică meritată, nu meritau o alta soartă pentru cat de iresponsabile și hoațe au fost.

    15
    • Viziune? Iata care era viziunea lui Carol al II-lea in anul 1931. Intr-un interviu acordat unui ziar spaniol acesta a spus(citat aproximativ):

      Suntem vecini cu un urs care în zece ani ne va sugruma. Ceea ce putem face noi este să ne trăim viaţa până atunci!

      Era constient de pericolul rusesc inca din 1931 dar şi faptul că îl va ignora cu desăvârşire, cu cinism şi fatalitate, condamnând poporul român cu bună ştiinţă prin noncombat. O atitudine gen Ludovic al XV-lea, „După mine, potopul!”.

      9
    • Sociologia proastei guvernări în românia interbelică

      5
  14. „Hai s-o spun pe-a dreaptă: exterminarea acestor ‘elite’ de către comuniști mi se pare o pedeapsa istorică meritată, nu meritau o alta soartă pentru cat de iresponsabile și hoațe au fost.”

    Si azi unde suntem? Se repeta istoria?

    3
  15. Romulus Vlad

    Minciuni, propaganda!! Mareata URSS nu a cumparat niciodata armament vestic si nici nu a cochetat cu imperialistii! URuSSia si a creat singura toata tehnologia!! alti au invatat, importat, copiat si furat de la ei. Muahahah. Lasand gluma deoparte… miscam si noi ceva cu productia autohtona? Alooo, cei cu pensii speciale care se sacrifica de dragul poporului…hai mai oameni, faceti ceva.

    6
  16. Eu vad că suntem în aceeași situație precum la finele anilor 1930, începutul anului 1940. Ce diferă acum este contextul și norocul, care momentan pare sa ne suradä. Avem aceeași dusmani, însă doar unul din ei ne stă în fața, restul forțat ne stau alături.

    Faptul că rusul a crezut că nu mai are nevoie de o reindustrializare, bazandu-se pe tehnologia lor învechită, ne-a dat nouă un moment de respiro și vad că acum chiar alergam că nebunii sa ne ridicam nădragii sus(înarmăm). Daca pierde războiul, Rusia ne oferă șansa să ‘contam’ in propria noastră apărare, ba chiar sa ne mai recuperăm ceva teritorii pierdute în trecut cu mare ‘ajutor’ rusesc. Important este sa nu ne oprim și să conștientizăm și noi faptul că avem nevoie de o reindustrializare, că tot a venit vorba de tractoare, tancuri s.a.m.d.

    Eu îmi pun numai o întrebare retorică! Oare cum arată România astăzi fara sa fim parte din lumea occidentală(UE/NATO) și cu Rusia câștigând războiul din Ucraina în prima faza a războiului!?! Suna horror, asta-i? La fel că în 1940, as zice eu!

    2
  17. Mai mult calm, in rest poate ai ceva mărturii scrise pe subiect

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *