Un avion usor, ieftin si bun! Asta au cerut pakistanezii prietenilor chinezi. Un low-cost al avioanelor multirol decent si adaptabil.
Iar in urma acestor cerinte si-a facut intrarea pe piata aparatelor multirol JF-17 Thunder, deocamdata doar in dotarea Fortelor Aeriene Pakistaneze, incepand cu anul 2008. Idee Pakistanului este sa achizitioneze in jur de 150-250 de aprarate, pana in acest moment fiind livrate un numar de aproximativ 40. Deocamdata China nu intentioneaza sa includa JF-17 in planurile sale de achizitie. Deocamdata.
Dar ce stie sa faca “chinezaria”?! Pai Thunder-ul are ca obiectiv inlocuirea flotei invechite de Chengdu F-7, Nanchang A-5 si Dassault Mirage III/5, din aviatia pakistaneza.
Asamblarea aparatelor a inceput in vara lui 2009, iar primele 50 de aparate vor avea in principal avionica si armament chinezesec, astfel:
-motorizare RD-93 rusesti
-avionica de generatia a patra
-radar NRIET KLJ-10
-radar LETRI SD-10, pentru ghidajul rachetelor
Pentru urmatoarele avioane se preconizeaza utilizarea de de avionica si armament european. Printre sistemele avute in vedere de pakistanezi se afla: radare Galileo Avionica Grifo S7, Thomson-CSF RC 400, impreuna cu MBDA MICA IR/RF, cu raza mica si medie pentru ghidare rechete.
De asemenea Silex Galileo a oferit radarul AESA VIXEN 500E, insa Pakistanul cauta ceva mai bun si se pare ca a gasit. Astfel JF-17B a fost pozat cu nou radar de tip AESA, se pare chinezesc. Daca acel tip de radar va intra in standardul noilor avione pakistaneze, sau este doar o incercare, vom vedea.
JF 17 Thunder poate duce in jur de 3,5 tone de armament si poate folosi cam tot arsenalul unui avion modern, de la rachete IR cu raza scurta, la rachete BVR.
Gandit ca un aparat ieftin si solid, JF-ul pakistano-chinez, poate nu este impresionant in fata F-16 V, Rafale sau Typhoon, dar cel mai probabil nici nu-si propune asta. Daca acest aparat se va dovedi la fel de fiabil pe cat are pretul de mic( 25 milioane de dolari) si daca este suficient de versatil si adaptabil, s-ar putea ca primul avion militar low-cost sa aiba un succes nebanuit.
Pentru ca istoria confruntarilor de orice fel arata ca omul din spatele mansei este cel mai iportant lucru la un avion de lupta, impreuna cu numarul de ore de zbor. Iar la un cost per/unitate atat de scazut, daca presupunem ca si mentenenta este la fel de modesta, oferta pakistanezilor s-ar putea sa fie primita cu mult entuziasm, mai ales de tari mai sarace.
Nu am intentia sa insir acum toate sistemele si armamentul pe care acest aparat il poate duce, ci pur si simplu, ideea din spatele conceptului mi se pare interesanta. Sa ne aducem aminte zambetele condoscente ale concurentei, la aparitia Loganului autohton! Zambete carora multora le-au ramas fix in gat, in urma succesului ideei de low-cost.
Acum se pune intrebarea, strict filosofica: 48 F-16 nus ce varianta, sau 96 de JF-17B cu radar AESA si productie in tara?! Pretul, in principui, ar fi cam acelasi, basca ca Romania are acces la tehnologii si armament la care pakistanezii nu au!
Fara a mai pune la socoteala faptul ca daca o tara meembra NATO, europeana, ar alege acest aparat, reclama pe care i-ar face-o ar fi fabuloasa. Pentru ca am vorbi de o tara care are acces la orice tip de avion si armament, dar a ales JF-17. In urma unei astfel de alegeri probabil ca am putea cere Chinei si sacrificii umane, ca ar accepta orice. Orice investitii, orice relatii privilegiate…
Bineinteles ca RoAF nu s-a gandit si nici nu se pune problema unei astfel de asocieri, dar nu putem sa nu ne intrebam: DAR, daca…?!
Iar sfatul meu este sa nu priviti acest aparat cu superioritatea tipic europeana! Priviti-l cu atentie si doar inchipuiti-va cum va arata peste 10 ani!
FOTO: geopolicraticus , jet-airlinezz & Xairforces