După ce programul franco-germano-spaniol pentru viitorul avion de generatia a VI-a a fost, în sfârșit, declarat oficial mort, companiile germane nu văd în asta un motiv de doliu național și pentru că guvernul german și-a propus pentru apărare să atingă 3,5% din PIB până în 2030, ceva speranța există, mai ales că germanii, pe vremuri, erau – alături de britanici – cei mai buni proiectanți și constructori de aeronave, mai ales militare.
Așa că francezii au fost lăsăți să-și vadă de treburile lor, pentru că trebuie să spunem că dezastrul intitulat FCAS este mâna francezilor și a Dassault, iar nemții își fac planuri de viitor.
Airbus Defence and Space, împreună cu alte șapte companii germane pregătesc o alianța pentru un avion de generația a VI-a german. Cele opt companii germane care își incearca norocul sunt: Airbus Defence and Space, Autoflug, Diehl Defence, Hensoldt, Liebherr, MBDA, MTU Aero Engines și Rohde & Schwarz.
De remarcat ar mai fi că aceste companii germane sunt foarte apropiate de companii spaniole din industria aerospațială: GMV, Grupo Oesia, Indra, ITP Aero și Sener, care și ele au semnat o declarație comună în care își exprimă dorința să participe la dezvoltarea avionului de generația a VI-a. Și în Germania și în Spania, programul este condus de Airbus Defence and Space.
Deocamdată nu este vorba de lansarea unui program de dezvoltare ci mai mult de golit buzunarele. Adică, companiile germane și spaniole s-au strâns în cerc, precum un grup de băieți, și numără ce are fiecare prin buzunare, vor să vadă dacă tehnologiile pe care fiecare le are în portofoliu le ajung de un avion de generația a VI-a, dacă mai au nevoie de parteneri etc, totul fiind deocamdată la nivel de inventar tehnologic.
Este evident că lucrurile sunt excepțional de complexe și pleacă de la arhitectura aerodinamică a avionului, până la grămada de sisteme și sub-sisteme necesare. Deocamdată știm că germanii au radarul AESA, dețin măcar rachete aer-aer performante (Meteor și IRIS T), nu știm cum stau cu motorul, sistemele de război electronic, întreagă panoplie de software necesară și o grămadă de alte lucruri deosebit de complexe.
Este greu totuși de crezut că germanii și spaniolii vor pleca singuri la drum, recentele semnale din presă pot indica că suedezii ar putea fi un al treilea partener în program, poate și polonezii, poate și alți europeni.
Problema rezidă în faptul că francezii s-au izolat singuri de această dată, nu că germanii ar fi imaculați la capitolul seriozitate în materie de programe franco-germane, dar acest avion era quintesenta viitorului tehnologic al Europei și fără el, deocamdată stăm în Tempestul britanico-italiano-japonez și evident în F-35A-ul celor de la Lockheed Martin, ceea ce nu este deloc liniștitor, măcar prin prisma faptului că banii, cu zecile de miliarde, pleacă peste ocean în loc să rămână în Europa.
Tehnic vorbind, ceea mai mare problema a germanilor va fi motorul care va trebui să genereze o cantitate enormă de energie electrică capabilă să alimenteze radarul AESA foarte puternic și sistemul activ de război electronic, bașca alte sisteme, iar aici germanii nu au experiență și nivelul de cunostiințe tehnice pe care îl au francezii.
Lucrurile se pot rezolva dacă ai un buget suficient de mare dar este probabil că nici măcar la 3,5% din PIB Berlinul să nu-și permită singur întregul program. Și aici nu este vorba doar de banii necesari pentru cercetare-dezvoltare ci și de viitoarele comenzi.
Spania și Germania își doresc să aibă cu ce să-și inlocuiasca avioanele Eurofighter deținute astăzi, dar câte avioane de generația a VI-a pot comanda cele două țări? 300 de unități? Poate 400? Poate, dar tot este puțin pentru a genera un program viabil și din punct de vedere economic, astfel încât nevoia unor alți parteneri în program rezidă atât în necesarul de finanțare, și poate chiar de aport tehnologic, cât și în viitoare comenzi care să ofere programului un portfoliu credibil și din punct de vedere numeric.
PS Haios este că și francezii tot spre suedezi se uită, ambasadorul francez în Suedia declarând:”There is a strong mutual recognition between Dassault and Saab, for a long time and the two manufacturers have a common DNA, a strong respect and a shared competence. We can look together at the avenues of convergence on a common vision of the combat aircraft of the future.”
Evident că cei de la SAAB se pot uita cu atenție la ce au pățit germanii și spaniolii cu Dassault și trage învățămintele necesare sau își pot încerca norocul…
GeorgeGMT
