Ceea ce este mai putin cunoscut este faptul ca grecii au deja de cateva decenii o masina de lupta a infanteriei, denumita Leonidas.
Si asta pana sa se ajunga la decizia de coproductie a 250 de VBCI 8×8 MK2 Philoctetes (secondate de alte 120 bucati din inventarul fortele armate franceze) sau la oferta germana a Rheinmetall pentru 205 senilate KF-41 Lynx la pachet cu 200 de Marder A3 din stocul Bundeswehr (in completarea celor 40 de Marder primite in schimbul BMP-1 cedate Ucrainei) si pachet de modernizare a celor 123 (initial 183) Leopard 2A4s la nivelul A7 HEL, oferta estimata la peste 3,5 miliarde euro. Si sa nu uitam nici de aventura incercarii de achizitionare a 164 M2A2 Bradley ODS-SA, acompaniata si de o potentiala modernizare a vechilor M113A1/A2.
Modelizare potentiala modernizare a Leonidas – EODH (Leonidas 300) bazata pe turela Nimrod 300 / Valhalla HWS
Prima versiune a lui Leonidas a fost de fapt transportorul blindat austriac Saurer 4K 4FA, construit cu mici modificari de catre filiala greaca a companiei (Steyr Hellas SA) intre 1981 si 1987. Desi initial producția a fost mai degraba doar asamblare, participarea industriei grecesti a crescut progresiv. In aceasta prima versiune, transportorul blindat avea un motor de 320 CP si o greutate de 14,8 tone.
Saurer 4k 4FA (sursa Wikipedia)
Pentru a ajunge la designul „Leonidas-2” s-a realizat o modificare mai profunda a modelului anterior, de catre ELVO (Elliniki Viomihania Ohimaton sau pe englezeste : „Hellenic Vehicle Industry”) in 1987, cu scopul de a-l transforma in vehicul blindat de lupta de infanterie (MLI). Noua versiune avea o greutate de 18,8 tone si folosea un motor de 450 CP, putand atinge viteza maxima de 70 km/h.
Dupa dezbaterile privind constructia turelei, cu mai multe solutii avute in vedere, s-a ajuns la renuntarea la turela, astfel ca 700 de exemplare de Leonidas 1 si 2 au fost construite si livrate fara turela, in versiunea transportor blindat (echipate doar cu o mitraliera .50cal), atat fortelor elene cat si celor cipriote. Toate carcasele Leonidas 1 au fost aduse la standardul Leonidas 2.
Leonidas 2
S-a mai propus un Leonidas 3, prin 2002, insa s-a renuntat din cauza designului depasit.
Incepand cu 1988, cei de la ELVO au intrat in colaborare cu austriecii de la Steyr-Daimler-Puch
pentru dezvoltarea unui nou MLI, insa au fost nevoiti sa abandoneze din cauza pretului prea ridicat fata de cerintele grecilor. Steyr au continuat dezvoltarea, insa in colaborare cu spaniolii de la Santa Bárbara Sistemas … rezultand ASCOD Ulan/ Pizzarro.
ELVO au continuat pe cont propriu obtinand in 1998 un nou design, denumit Kentaurus („ΚΕΝΤΑΥΡΟΣ”).
Prototip Kentaurus
Acesta se baza pe un motor diesel MTU 183TE22 de 420 CP (cuplat la o cutie de viteze ZF LSG-1000, cu transmisie RENK SU-1201C in 6 trepte de viteza inainte si 2 inapoi), o turela E-8 Kuka cu un singur operator si echipata cu un tun EBO calibrul 30 mm, mitraliera coaxiala 7,62mm, sistem computerizat de tragere Toxotis.
Cu un echipaj format din 3+8 persoane, viteza maxima pe sosele a Kentaurus era de 75 km/h, iar masa totala urca la 19,8 tone. Accesul in vehicul se realiza prin doua trape in plafon si doua usi plasate in spatele compartimentului trupei.
Coca era realizata din placi de otel sudate, in arcul frontal blindajul rezistand la proiectile perforante APDS-T de calibrul 30x173mm trase de la la 1500 de metri, de 25x137mm la 400 de metri și de 20x139mm la 30 de metri. Blindajul lateral rezista la proiecctile perforante (AP) de 12,7 mm la 100 de metri si la orice distanta la calibrul de 7,62 mm. Vehiculul rezista la schije de artilerie cazute la 15 metri si impotriva minelor de 2,5 kg. Se putea adauga la nevoie kit-uri de blindaj suplimentar, pasiv sau reactiv, precum si captuseala interioara antifragmentatie.
Turela cu profil redus KUKA E-8 era si ea din otel sudat cantarind 1,58 tone, fiind dorita a fi echipata initial cu un tun Bushmaster II de calibru 30 mm, dar prototipul avea deja o licenta EBO pentru tunul Mauser Mk30. 100 de lovituri APDS-T si alte 100 HE-I erau gata de tragere in interiorul turelei, alte 196 putand fi stocate in vehicul. Turela actionata electric se putea roti cu 30° pe secunda, elevatia tunului fiind intre -10° si +45°, tot cu o viteza de 30°/secunda. Ca armament secundar jumelat cu tunul se folosea o mitraliera MG3A1 calibrul 7,62 mm, inlocuibila in optiune cu una de 12,7 mm sau cu un lansator de grenade automat de cal. 40 mm, putand fi adaugat si lansator de rachete antitanc sau antiaeriene.
Desi vehiculul a recut cu succes testele armatei elene, a fost aprobat si chiar a fost semnat in 2003 un acord pentru o prima comanda de 140 vehicule, totul a fost pus apoi in asteptare, mai ales dupa criza din 2009. Si chiar in 2009, armata greaca a semnat un memorandum de intelegere pentru 450 de vehicule BMP-3, insa totul a fost inghetat in 2012.
Iar de atunci se tot cauta un inlocuitor pentru mai vechile BMP-1, in numar de aproximativ 500 de bucati.
Tema modernizarii Leonidas a mai fost reluata in 2019… si ulterior, in mai multe randuri, pana astazi.
Efortul se focaliza pe integrarea unei noi turele teleoperate (stabilizate in 2 axe, cu urmarire automata a tintei si sistem de control al focului de generatia a 3-a) si echipate cu un tun automat actionat cu gaz de tip Mauser Mk 30F de 30 × 173 mm (care echipeaza si MLI Puma german), alaturi de clasica mitraliera coaxiala cal. 7,62mm. Acelasi tun fuseses utilizat si pentru sistemul antiaerian Artemis 30 fabricat de EVO, retras din serviciu intre timp. Ideea era de a refolosi tevile de pe cele 60 de sisteme duale Artemis 30 pentru a echipa Leonidas, reducand costul modernizarii cu echivalentul a 350.000 de euro (costul tunului). In acelsai timp se cauta o solutie de crestere a puterii de foc fara a penaliza numarul de soldati transportati de vehicul, ceea ce inseamna evident ca turela si munitia sa fie complet exterioare compartimentului trupei. Turela teleoperabila mai avea avantajul zgomotului redus in interiorul vehiculului, elevatie mai ampla a armamentului, consum redus de curent datorita masei mai mici (950 kg complet echipata cu tot cu munitie) si deci a unor servomotoare mai putin gurmande decat in cazul unei turele clasice.
Aceeasi turela putea fi echipata alternativ cu lansator de rachete antitanc iar tunul MK 30F inlocuit cu tun Mk 20 de 20 mm (RH-202) sau 2 tunuri A14 de 23 mm (ZU-23-2) din sistemele antiaeriene existente si ele in inventarul armatei grecesti.
Modernizarea includea si placi suplimentare multistrat de blindaj si captuseala anti-fragmentatie interna (spall-liner), promitand in pachetul maximal protectie nivel 5 frontala si 4 de jur imprejur, pentru a rezista la impactul direct al munitiei penetrante APDS-T calibrul 25 mm x 137 utilizata de blindatele turcesti.
Echipajul in aceasta configuratie este format din sofer, comandant/tragator si o grupa de 8 militari.
Masa totala este estimata la 17,5 tone, compensata de suspensie ranforsata si de utilizarea unui nou motor Caterpillar C7 de 360Cp (fata de 320 Cp anterior) si un cuplu de 1254Nm.
Greutatea de luptă a versiunii IFV complet modernizate cu platforma de armare telecomandă este estimată la 17 sau 17,5 tone, în funcție de configurația finală. Echipajul este format dintr-un comandant/tunar, un șofer și un grup de infanterie de 8 persoane (2 + 8).
In optiune era oferit un sistem de aer conditionat, un generator auxiliar (APU), camere de vedere fata-spate, comunicatii moderne si interfon, sistem de management al luptei.
Si se pare ca asa a ramas, fara decizia concreta a vreunei modernizari, in 2023-2025 EODH propunand , din nou, o modernizare similara (Leonidas 300) bazata pe turela Nimrod 300 / Valhalla HWS Tyr 25/30 si motor Caterpillar C7 de 360CP.
In fine… de urmarit saga in continuare, ar putea sa mai aibe si alte episoade, cu sau fara legatura directa cu negocierile cu partea germana pentru necesarul de blindate al Greciei.
Marius Zgureanu
Surse:
Greece keeps modernizing its Leopard 2A4 tanks and seeking Toma Lynx IFVs (armyrecognition.com)
