Şi o să-mi susţin afirmaţia!
În 2013 izbucneau în România cele mai mari proteste de stradă împotriva exploatării zonei Roșia Montană. Demonstrațiile au fost mari, românii s-au mobilizat – pentru prima oară – să-şi apere Ţara şi până la urmă au câștigat, guvernul Cioloş a trimis o cerere către UNESCO ca Roșia Montană să fie declarată zonă de patrimoniu, declarând în timp aria, ca parc național.
În 2017, februarie, guvernul dragnea lovește prima dată cu deja faimoasa ordonanță 13, batjocorind pe faţă întreaga Românie. Dar românii – ăia care încă mai gândesc – au ieșit atât de masiv, de frumos şi de creativ în stradă, încât nu numai că ordonanța a căzut dar românii au ajuns să fie cunoscuți şi respectați în întreaga lume civilizată!
Şi temuţi de psd!
Acum, orice om cu mintea limpede vede şi se crucește cum psd-ul nu numai că se dovedește un partid mincinos dar își dă cu multă sârguință cu stângul în dreptul de zici că chiar ei se vor alungați de la guvernare: creșteri de taxe – după ce s-au jurat că le vor coborî, se iau în gură cu băncile – care bănci finanțează practic guvernul şi care vor transfera noile costuri tot pe capul nostru, accize crescute – după ce tot ei le-au micșorat, Roșia Montană din nou pe tapet şi bomboana de pe colivă, modificările din Justiție.
Oricum am privi lucrurile şi-au pus în cap băncile, Comisia Europeană – care a criticat modificările din Justiție, şi-au pus în cap americanii – tot pe Justiție, Macron le-a atras atenția etc.
Astfel, pesedistilor le-a luat Dumnezeu mințile, românii vor ieși din nou în stradă, iar de această dată motivele sunt multiple. psdul lui dragnea lovește în exact cele două teme care au unit de fapt românii în faţa clasei politice: Roșia Montană şi Justiția, doar că acum mai au de luat cu Huo! şi creșterile de taxe, lipsa investițiilor, nepotismul dus la cote aberante etc, etc.
psdul şi-a „plătit” clientela şi votanții săi devotați, dar de taxat şi sărăcit ne taxează şi ne sărăcesc pe toți…
Roşia Montană
Tudose: Vom încerca să retragem dosarul Roşia Montană de la UNESCO, să nu ne mai menţinem punctul de vedere/ Acolo sunt zăcămintele noastre
Premierul Mihai Tudose a declarat marți că nu crede că statul roman va pierde în procesul cu Gabriel Resources, care cere despăgubiri de 4,4 miliarde dolari pentru nedemararea proiectului exploatării aurifere de la Roșia Montană, şi a acuzat Guvernul Cioloş că în ultimele zile de mandat a înaintat actele necesare către UNESCO pentru a declara toată zona arie protejată natural, motiv pentru care nu se vor mai putea face exploatări de zăcăminte acolo în cazul in care UNESCO va finaliza procedura de declarare ca arie protejată natural, potrivit news.ro.
„Eu nu cred că vom pierde (procesul cu Gariel Resources – n. red.) (…) Ei invocă foarte multe investiții făcute, dar investițiile le-au făcut în: salvăm patrimoniul de acolo, au mai făcut o biserică, au plătit niște oameni. Ei au tras acum linie, au adunat toate acele cheltuieli şi au zis: uite cat am investit noi. Stai puțin că tu ai spus că investești în mailing, în săpat după aur, nu în spoturi la TV, nu în drumuri, nu în muzee (…) Una e să sapi şi alta e să-ţi dăm voie să faci orice. Ei, chiar orice nu merge”, a declarat Mihai Tudose la Romania TV.
Problema UNESCO
„E greu până te acceptă, dar după ce te-au acceptat, e aproape imposibil să te retragi. Vom încerca să retragem, să scriem că nu ne mai menţinem punctul de vedere, punându-ne într-o situaţie absolut ciudată faţă de organele internaţionale de profil. Dacă lucrurile rămân definitive, s-a închis.”
Sursa: Hotnews.ro
Şi acum noi trebuie să ne facem treaba
Politicienii români au așteptat patru ani, după protestele din 2013, pentru a pune din nou la cale distrugerea Roșiei Montane. Și-au imaginat, în tot acest timp, că noi vom uita, că nu vom mai fi atenți sau că pur și simplu vom avea alte priorități. Au așteptat și s-au gândit la un plan diabolic: cum să se debaraseze de litigiul cu Gabriel Resources și de teama că se va afla despre afacerile lor necurate cu goldu’. Singura lor scăpare, să aprobe mina cu cianuri de la Roșia Montană.
Iar acum acest plan e aproape de a fi împlinit. În septembrie, arbitrajul Gabriel Resources vs. România [1] intră într-o nouă etapă, aceea a marilor dezvăluiri. Este posibil ca Tribunalul de la Washington să publice plângerea integrală a companiei miniere împotriva statului român. În acest memoriu, se vor regăsi toate motivele pentru care firma canadiană cere despăgubiri.
Teama că Memoriul companiei va deveni public se pare că îi îngrozește pe câțiva dintre politicienii care au susținut de-a lungul timpului proiectul minier. Reacțiile din presă din ultimele zile arată cât de exploziv ar putea fi conținutul Memoriului și explică graba politicienilor de a încheia arbitrajul. Printre cei vizați de expunerea Gabriel Resources s-ar putea regăsi și Călin Popescu Tăriceanu [2] sau Mihai Tudose [3], cei ce decid, în numele statului român, viitorul arbitrajului.
Dacă nu ne mobilizăm acum, vom pierde tot ce am obținut în stradă în 2013. Și, odată cu Roșia Montană, vom pierde și primele victorii împotriva politicienilor corupți. Semnează și tu petiția pentru Roșia Montană pentru a-l determina pe prim-ministrul României să nu facă blat cu Gabriel Resources.
După protestele din 2013, ce au reînviat spiritul civic și au dat speranță unei întregi generații de români, atât Gabriel Resources cât și statul român și-au schimbat semnificativ strategia. Gabriel Resources s-a văzut nevoită să scoată asul din mânecă: amenințarea cu un arbitraj internațional împotriva României. Iar statul român a jucat cartea tăcerii.
În vara anului 2015, Gabriel a făcut prima mutare. A înregistrat litigiul la Curtea Internațională de la Washington. Au urmat o serie de amenințări în presă din partea companiei miniere încheiate cu prezentarea publică a sumei cerute ca despăgubiri din bugetul public – 4,4 miliarde de dolari. În tot acest timp, Guvernul nu a făcut nicio declarație prin care să-și asigure cetățenii că se vor lupta până la capăt pentru apărarea șanselor României. Dimpotrivă, Guvernul s-a grăbit să confirme pe surse că firma canadiană ‘are documente prin care să-și justifice pretențiile’, fără a-și asuma nicio poziție oficială. Mai mult chiar, pe 21 august 2017, Agerpres a publicat un articol care divulga că avocații ce reprezintă guvernul român în litigiu i-ar fi recomandat premierului Tudose abandonarea arbitrajului în schimbul aprobării minei de aur de la Roșia Montană [4].
Din nou interesele companiei miniere și ale politicienilor români coincid. E drept, din motive diferite. Compania vrea să scoată bani cu orice preț, iar politicienii vor să-și protejeze propria piele. Mihai Tudose declara în 2014 că “zăcământul trebuie exploatat”, iar acum a găsit momentul să-și îndeplinească datoria față de RMGC. Scadența este cu atât mai presantă pentru oficialii români cu cât compania minieră amenință că va da tot din casă despre înțelegerile avute cu aceștia. Hai să spunem ferm, din nou, că nu cedăm Roșia Montană și că viitorul ei nu e de vânzare. Ne vei ajuta și tu să strângem 10.000 de semnături? După semnarea petiției ne vom mobiliza împreună în continuare.
Doar uniți salvăm Roșia Montană,
Roxana și echipa de-clic
P.S.: Pe 1 septembrie se împlinesc patru ani de la debutul Toamnei românești, imensa mobilizare care a salvat Roșia Montană. A fost primul moment când noi, cetățenii, am câștigat împotriva politicienilor corupți. Semnează și tu pentru a spune răspicat că noi suntem Roșia Montană.