Încep o serie de articole despre posibilitățile EU de a umple golul lașat de prezumtiva retragrea americana și de a dezvolta soluții și capabilitati proprii, independente sau macar autonome. Primul articol este despre MLRS-uri (“Sistem de rachete cu lansare multiplă” în nomenclatorul romanesc), un tip de echipamente ubicuu în fostul Pact de la Varșovia dar ceva mai puțin folosit în tarile occidentale, ceea ce a dus la existenta a puține tipuri de sisteme după terminarea Războiului Rece, rămânând practic sistemele americane M270 MLRS și MARS-urile germane, celelalte armate având numere mici sau chiar lipsindu-le în întregime aceasta capabilitate.
În prezent Europa încearcă să înarmeze inclusive cu astfel de echipamente, după succesul în Ucraina al HIMARS, ponderat totuși de bruiajul rusesc după ce confruntarea a devenit pozițională.
Care este situatia in tarile europene NATO.
Calibre ex-sovietice:
În est exista o serie de tari care au menținut în serviciu calibrul sovietic de 122 mm și cred că e foarte bine, având în vedere că s-au dezvoltat muniții noi, cu raza extinsa și încărcături din ce în ce mai moderne și variate, de pilda chiar și noi, cu cercetarea la pământ și subfinantata cronic avem lovituri termobarice. Sunt în serviciu și relativ noi echipamente precum LAROM (Romania – Israel), WR-40 Langusta (Polonia, 2006) sau RM-70 Vampire (Cehia).
MLRS-uri americane:
În vest nu s-au înlocuit sistemele abandonate după 1990, rămânând în serviciu cantități mici de M-270 MLRS sau MARS german:
- MARS II (Germania): Versiune germană a M270A1 cu sistemul european de control al focului (EFCS)
- LRU – Lance-Roquettes Unitaire (Franța): Varianta franceză modernizată în 2010 pentru a lansa rachete GMLRS. Armata franceză operează 13 sisteme LRU (din 2021) cu Regimentul 1 de Artilerie. Sistemul asigură precizie de 5 metri de la țintă și este utilizat împreună cu radare COBRA de contrabaterie și sistemul ATLAS
- M270B2 (Regatul Unit): Ultima variantă britanică
Chiar înainte de războiul ruso-ucrainian a apărut în tarile europene HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System) care este varianta pe roți a familiei americane MLRS, mai ușoară și mai mobilă decât M270. Este în serviciu în prezent în Romania, Estonia, Lituania, Letonia, Polonia și Italia.
Muniția este în exclusivitate fabricata de companiile americane însă din fericire vor exista și capacități de producție europene în Germania, urmare a dezvoltării locale a sistemului GMARS este un sistem nou dezvoltat în parteneriat între Lockheed Martin și Rheinmetall, bazat pe șasiul Rheinmetall HX 8×8.
Sisteme sud-coreene:
În timpul războiului ruso-ucrainian s-a ajuns la concluzia că livrările și capacitățile de producție americana a munițiilor sunt limitate și sunt necesare localizarea producției în EU.
Polonia a dorit dezvoltarea unei soluții proprii și a apelat la transfer de tehnologie sud-coreean K239 Chunmoo cu calibre multiple: 130mm, 227mm, 239mm, cu rază de acțiune: până la 80 km (standard), 200 km (rachete cu rază extinsă în dezvoltare).
Pe lângă polonezi au mai arătat interes Estonia (contractate) și Norvegia (în evaluare), care recent a renunțat la soluția dezvoltata în Germania pe baza tehnologiei israeliene (EURO Puls).
Sisteme dezvoltate pe baza tehnologiei israeliene:
PULS/EuroPULS (Precise & Universal Launching System), produs de Elbit Systems, este un sistem modular extrem de flexibil, cunoscut anterior ca Lynx. Versiunea EuroPULS este dezvoltată în parteneriat cu KNDS (Germania/Franța) pentru piața europeană.
Are calibre multiple 122mm, 160mm (Accular, ambele pe LAROM), 306mm (Extra), 370mm (Predator Hawk), pe sasiuri IVECO 6×6.
Tarile europene interesate de acest system sunt Germania, Danemarca, Olanda, Spania si Grecia, unele cu contracte deja semnate, altele in process de evaluare.
Un aspect important de mentionat este că Lockheed Martin a refuzat integrarea rachetelor GMLRS pe platformele PULS, menținând exclusivitatea tehnologică.
Franta, campionul autonomie chiar si fata de europeni, singurul sistem complet indigen european.
Franța dezvoltă propriul sistem de înlocuire pentru LRU, numit „Frappe Longue Portée Terrestre” (FLP-T) sau „Foudre”.
Specificații planificate pentru Foudre sunt o rază de acțiune 150 km (faza inițială) avand o capabilitate viitoare planificata până la 1.000 km pentru rachete de croaziera. Sistemul va fi unul modular cu rack interschimbabil, achiziția planificată fiind de 13 sisteme până în 2030, 26 până în 2035.
Franta isi construiește lansatorul propriu îl face compatibil cu podurile americane, astfel încât să poată folosi stocul existent de GMLRS/ATACMS/PrSM dacă are cooperare cu SUA, dar în același timp să aibă și rachete franceze suverane în același format.
Pe noi nu ne ajuta aceasta varianta, întrucât ar trebuie vehicule noi, Podurile HIMARS/M270 (mecanic și electric) sunt proprietate Lockheed Martin; orice rachetă non-Lockheed care vrea să zboare din acel pod trebuie integrată și certificată de Lockheed și aprobată de SUA (IȚAR, export control, improbabil).
Practic, dacă Lockheed nu vrea, nu poți pune racheta Foudre/Thundart într-un pod HIMARS, nici nu poți “inversa” și folosi podul HIMARS pentru altceva decât ce certifică producătorul.
Turcia, membru NATO, a dezvoltat propriul sistem MLRS de calibru mare bazat pe tehnologie chineză WS-1, insa este putin probabil ca acesta sa fie adoptat de alta tara NATO in viitorul apropiat.
Sisteme de achizitie a tintei si radare.
Acesta este un domeniu unde țările europene stau destul de bine, având soluții foarte bune din punct de vedere tehnologic. Amintesc aici, COBRA (Counter Battery Radar): Sistem franco-german operațional din 2005, considerat cel mai avansat radar terestru de localizare a armamentului sau suedezul Arthur (Artillery Hunting Radar), produs de Saab (Suedia). Mai exista soluții americane precum cele achiziționate de Romania pentru HIMARS precun radarul multirol (G/ATOR), ce vă fi complementat local cu GM200 al Thales.
Unde suntem acum.
Există o tendință de extindere a razei de acțiune, de pilda de la 20 la 40 km la Grad la 70-80 km (GMLRS) si dezvoltarea ER GMLRS cu rază de 150 km si trecerea de la rachete neghidate cu dispersie mare la rachete ghidate GPS cu CEP de 10 metri sau mai puțin, permițând angajarea țintelor cu o mai mica cantitate de munitie, precum si integrarea intr-o retea cu UAV-uri, sateliți si altor tip de unitati (terestre, aero) în procesele de achizitie a țintei.
Initial HIMARS a fost de mare succes in prima parte a conflictului ruso-ucrainian si au permis Ucrainei să execute conceptul „deep battle” fără superioritate aeriană (lovirea țintelor operaționale – 40-70 km în adâncime). Ofensivele ucrainene reușite din Harkov (septembrie 2022) și retragerea din Herson au fost precedate de campanii HIMARS care au neutralizat artileria rusească, apărarea aeriană și sistemele EW.
Eficacitatea HIMARS însă a scăzut dramatic după iulie 2023 datorită măsurilor rusești de război electronic și a adaptării armatei ruse la un război eminamente pozițional.
HIMARS a devenit astfel „ineficient” în rapoartele ucrainiene din 2024, cu eroare de ghidaj peste 15 metri (vs. CEP 10m specificat) si acuratețe redusă cu până la 90% în unele zone. De asemenea și proiectilele 155mm ghidate GPS de la „one shot, one target” au ajuns la o rata de eșec majoră, ca urmare a bruiajului reușit de ruși.
Dependența excesivă de GPS reprezintă vulnerabilitate fiind necesar de backup navigation (inerțial, ghidare optică, ghidare radio).
Conflictul din Ucraina a mai demonstrat că artileria reactivă trebuie să fie, pentru eficiență maximă un sistem de sisteme integrând ISR, C4I, platforme de lansare, muniție precision, EW și logistică.
Alte lecții relevante ale acestui conflict pentru MLRS-uri ar fi urmatoarele:
- Precizia ghidată GPS este extrem de utila dar vulnerabilă la război electronic sofisticat
- Shoot-and-scoot nu este opțional
- Consumul de muniție depășește dramatic capacitatea industrială NATO și dependenta de HIMARS ne creează o problema suplimentara, având în vedere capacitatea limitata a UȘA de a livra muniție și eventualele constrângeri politice.
Europa se confruntă cu o problema privind autonomia strategică în domeniul apărării, determinată de posibila retragere a sprijinului american și de necesitatea de a garanta propria securitate independent iar munitie reprezinta un element cheie si este nevoie sa fie rezolvata cumva dependenta de livrarile de munitie americane sau israeliene si nevoia de intelligence prin asset-urile americane (avioane ISR, sateliti etc.). Voi enumera din punct de vedere tehnic ce solutii si limitari pe termen mediu.
- Sateliți.
Există deja o rețea europeana, denumita Copernicus, însă este în principal una civila, având limitări în ceea ce privește utilizarea militara, în special în ceea ce privește rezoluția care insuficientă pentru tracking mișcări militare în timp real. Exista și serviciul Copernicus SEA (Support to EU External Action) relevant pentru analiză imagini satelit pentru asistență UE și state membre, suport politică externă, management crize, monitorizare probleme securitate în afara teritoriului UE continental (supraveghere frontiere, supraveghere maritime). La acest moment se explorează posibilitatea unei rețele de sateliți pentru uz militar.
Evident exista mai vechiul Galileo (GPS) care este in curs de completare cu IRIS 2, sateliti de orbita joaca ce intra deja in serviciu. Spre deosebire de Copernicus (care doar „privește”), IRIS² este despre comunicații securizate. Va oferi internet prin satelit securizat pentru armatele UE, rezistent la bruiaj și atacuri cibernetice. Voi reveni insa asupra acestui domeniu intr-un articol viitor intrucat sunt multe lucruri de spus.
- Drone MALE
Eurodrone este primul sistem MALE (Medium Altitude Long Endurance) european, o colaborare Airbus Defence and Space, Dassault Aviation, Leonardo, urmând să aibă că misiune principala ISTAR primar: Intelligence, Surveillance, Target Acquisition, Reconnaissance. La acest moment sistemul este deja contractat de Germania, Franța, Italia și Spania, fiind un program cheie pentru autonomia europeana, care vă evita limitările ITAR ((International Traffic în Arms Regulations – USA), de la care porni dezvoltarea de diverse alte capabilitati. Primul zbor este planificat pentru ianuarie 2027 cu o intrare în serviciu în 2030.
Provocari imediate.
O problema a strategiei EDIP (European Defence Industrial Strategy) este că multe tari UE inca depind de componente, tehnologie, know-how din țări terțe similare (în special aliatul american)
Olanda, Estonia, Letonia, Lituania, Cehia, Bulgaria, România, Croația, Slovacia, Finlanda au artata Comisiei ca desi nu doresc să blocheze intiatiava de Regulamet au îngrijorări privind „flexibilitate limitată” a abordarii EU.
EU nu are un raspuns imediat la HIMARS, complet cu autonomie 100% la platforma și muniție, dar lucrează activ să reducă această dependență.
EuroPULS este răspunsul european pentru viitorul apropiat la HIMARS, combinând sistemul israelian PULS cu standardele EU și producția europeană. Este un sistem deschis care poate folosi rachete de la orice producător KNDS și Elbit. Pana la acest moment Olanda, Germania si Danemarca au semnat contracte, proiectul fiind sub control european complet asupra arhitecturii foc (KNDS fire control system) iar Elbit va transfera know-how PULS la KNDS pentru producție locală, inclusive munitie.
Pentru lansatoarele HIMARS deja existente, care nu pot primi muniție de alta proveniență datorita limitărilor ITAR, există opțiunea GMARS (Global Mobile Artillery Rocket System) care este răspunsul Lockheed Martin în asociere cu Rheinmetall la cerința europeană de platformă europeană cu muniție americană.
Rheinmetall și Lockheed Martin au decis să creeze un “centru de excelenta” ( 😊 ) pentru producția de rachete/motoare de rachetă în Europa, cu sediul în Germania. Va produce până la 10.000 de rachete pe an (ATACMS, GMLRS pentru HIMARS/M270/GMARS, plus alte tipuri – Hellfire, PAC‑3). Din punct de vedere logistic, GMARS plus acest hub european înseamnă că România nu ar mai depinde de livrări din SUA pentru stocurile de GMLRS/ATACMS – aprovizionarea și mentenanța s-ar face din UE. Din punct de vedere al suveranității, muniția rămâne “americană în Europa” din punct de vedere al designului, standarde și control de export la Washington, dar cu producția fizică în uzine europene conduse de Rheinmetall și parteneri.
Prin urmare, pentru o autonomie pe termen scrut (1-3) ani EU este bine plasata în domeniul MLRS și poate avea propriile sisteme, fabricate local, inclusiv muniția. Pentru sistemele deja existente (HIMARS sau soviet legacy) exista opțiuni de a fabrica muniție în mai multe țâri europene, inclusiv cea de 122 mm.
Situatia sistemelor MLRS romanesti.
Avem 54 de HIMARS noi-noute cu ceva rezerva de munitie si LAROM-urile noastre cu munitie produsa local, doar de 122 mm, pentru cea de 160 mm fiind prea delasatori si limitati ca sa facem cel mai mic efort s-o producem aici.
România produce deja lovituri de 122 mm îmbunătățite la Tohan (raze mai mari, capete HE moderne), deci pentru componenta “Grad” dependența externă este limitată.
Pentru 160 mm LAR, dependința este de Israel (ÎMI/Elbit), dar tehnologia ACCULAR/EXTRA este deja parțial europeanizată prin acordurile Elbit–KNDS/Diehl (EuroPULS, Extra produs și în Europa). Prin urmare poate ar fi oportun să integram LAROM în ecosistemul EuroPULS (aceeași familie de rachete Accular/EXTRA, același C2).
EuroPULS este deosebit de important și din perspectiva dezvoltării Joint Fire Support Missile (JFS-M), o rachetă de croazieră „low-cost”, lansabilă din containerele standard MLRS/HIMARS sau EuroPULS cu rol de vânător a sistemelor S-400 sau radare/centre de comanda EW. Are rază de 499 km (limitată artificial pentru export/tratate, tehnic poate mai mult), zbor la joasă înălțime (terrain masking), greu de detectat de radar.
Pentru HIMARS, din punct de vedere al autonomiei, dependența de SUA rămâne mare (muniția este tot Lockheed), dar se câștigă timp de reacție logistic (producție în Germania) și o ancorare industrială europeană, pana la urma profitul se duce in America si nu vad de ce s-ar retrage dintr-o astfel de afacere.
Evident, nu aveam pretenții pentru a adopta o soluție proprie, cum au făcut polonezii sau francezii și nici nu cred că e cel mai indicat lucru pentru acest domeniul al MLRS-urilor întrucât avem o capacitate redusa de a susține eventuale exporturi. Am putea să ne specializam pe nișa 122/160 mm prin producția de muniții cât mai variate sim ai complexe. În ciuda achiziției HIMARS cred că este deosebit de importanta o consolidare a producției naționale de 122 mm (inclusiv rachete cu rază extinsă și capete de luptă variate) pentru a asigura un “nivel minim garantat” de volum de foc cu resurse interne. AEROSTAR cred că poate asigura întreținerea vehiculelor și eventual o asamblare a unor vehicule noi în caz de nevoie.
O alta abordare utila ar fi modernizarea LAROM astfel încât să poată folosi aceleași familii de rachete ca EuroPULS (Accular 122/160, ulterior poate chiar un EXTRA), reducând numărul de familii logistice diferite.
Pe termen lung (+10 ani) s-ar putea sa fie necesara alinierea la o eventuală rachetă europeană de 227–300 mm (MBDA Joint Fire Support Missile sau succesorii lui Foudre/FLP‑T francez), care să poată fi integrată cu un minim de modificări pe platforme existente (HIMARS/GMARS) prin poduri adaptate.
Pentru segmentul “heavy/long range” (150-300+ km), singura cale realistă de autonomie este intrarea în programele europene (EuroPULS/EXTRA/Predator Hawk, viitoare rachete MBDA) plus participare la capacitățile de producție GMLRS din Europa.
Abordari alternative.
Personal cred ca MLRS-urile vor ramane foarte relevante, in ciuda problemelor evidentiate cu ghidajul GPS si bruierea acestuia in Ucraina.
Cu toate acestea, trebuie completate sau ajutate cu alte elemente și cred că cel mai la îndemăna este aviația. De fapt și în privință Marinei Militare cred că o reducere a numărului de nave sau a mărimii acestora n-ar fi o tragedie, o escadrila suplimentara multirol putând completa sarcinile de lovire anti-nava sau anti-racheta ale navelor. De fapt, cred că fară fregate AA foarte capabile nu are rost să avem o flota de suprafață cu nave mai mari de nivelul corveta.
Rachetele lansate din aer (de croaziera sau simple) pot ocoli o parte din problemele MLRS, nu depind de poduri standard 227 mm sau alt calibru mare, au rute flexibile, pot ataca din unghiuri neașteptate și pot evita densitatea EW rusesc într-un duel pozițional. Ucraina a obținut acest efect cu Storm Shadow/SCALP EG împotriva depozitelor, podurilor și țintelor importante rusești.
Daca SUA au reserve în a vinde de pilda PrSM sau stand-off-uri lansabile de pe F-16 (JSOW sau JASSM / JASSM ER), o soluție imediata ar fi achiziția stand-off-ului israelian Rampage care este deja integrata și asigura o capacitate de lovire la aprox. 100 km, zbor supersonic, optimizată pentru penetrare în zone puternic apărate, cu ghidaj GPS + inerțial, cu variante mai noi dotate cu sisteme avansate de navigație și rezistență la EW. Țintele tipice ar fi centre C2, baze aeriene, infrastructuri critice, noduri logistice.
O escadrila cu un ecosistem de arme european (preferabil Rafale) ar fi deosebit de utila pe termen mediu și lung întrucât sunt în dezvoltare sau exista deja operaționale o serie de rachete excelente, care acopere diverse paliere (SCALP/Taurus) și sunt pe țeavă niste proiecte deosebit de interesante precum STRATUS – Future Cruise/Anti-Ship Weapon, 3SM Tyrfing, LCM/MdCN, SPEAR-EW, Taurus Neo. Ar fi utilă și o cooperare mai mare cu Ucraina care deja produce drone și rachete capabile de lovituri spectaculoase.
Sursa foto: milmag.pl
Steppewolf
Link-uri/referințe:
https://www.rheinmetall.com/en/products/tactical-wheeled-vehicles/wheeled-armoured-vehicles/gmars
https://nationalinterest.org/blog/buzz/ukraines-himars-rocket-artillery-dilemma-212520
https://wavellroom.com/2023/04/26/rise-of-the-rocket-launcher-2/
https://www.rusi.org/explore-our-research/publications/commentary/mlrs-and-totality-battlefield
https://revista.unap.ro/index.php/bulletin/article/view/2017
https://defence-industry-space.ec.europa.eu/eu-defence-industry/asap-boosting-defence-production_en
https://www.airbus.com/en/products-services/defence/uas/eurodrone
https://en.wikipedia.org/wiki/GBU-39_Small_Diameter_Bomb
tot odata este destul de ignorata pe aici strategia Ministerului Economiei fiind considerata doar un nou Pdf ,unde scrie ca se va aduce licenta cooperare industriala pt motoarele de mars ale rachetelor de 122 mm raza-extinsa de la tohani ,plus introducerea in productie unui nou calibru mai mare pt lansatoarele de rachete ,ca va fi licenta pt un calibru de la Himars ,sau ceva pt Larom vedem probabilitatea e ca e ceva pt Larom .
ca noi nu credem asta e dar o surpriza pt mine e carfil care are in portofoliu un proiectil mortier cu motor racheta cu raza de 14 km cu suprize suprize ,nemtii aia rai care nu fac transfer de tehnologie :
Propelling charge: 1 cartridge + 6 suplementary charges
• Type: EI (Nitrochemie- Rheinmetall)
Sper sa fie LAROM, adica munitia de 160mm… la care ar fi timpul sa apara si o versiune cu raza extinsa, spre 60-70km sa zicem. De dorit integrarea locala a productiei.
LAR160 si 122 ar trebui sa aibe si versiune ghidata LASER (tehnologia STAR-80L?) nu doar AccuLAR.
Cat despre EXTRA pe LAROM, se stie ca a fost testat, deci integrarea exista:
https://www.rumaniamilitary.ro/elbit-vinde-munitie-puls-in-europa
https://www.rumaniamilitary.ro/wp-content/uploads/2025/04/larom_extra.jpg
Deci nici aici nu am avea scuze.
Apoi ar ramane de discutat Delilah (calibrul 330mm), rachetele balistice Predator Hawk calibrul 370mm … si eventual ce s-ar mai integra pe EUROPULS. de genul NSM, mai ales devenind capabila sa loveasca tinte terestre:
https://www.navalnews.com/naval-news/2025/07/naval-strike-missile-successfully-fired-from-europuls-mars-3/
Pentru ultimele, m-as gandi la o a doua brigada Puls/LAROM… asta e, ma repet.
forta romanesca de munca e mai ieftina decat cea germana si altii au nevoie de rachete ieftine ,pt ce vor avea in dotare ,dar noi nu avem tehnologia ci altii ,o mana spala pe alta ,numai sa vrem ca nu cred ca o sa produce noi rachete pt himars ci ei ,noi pe alea ieftine la alt sistem ,dar om trai si om vedea zice orbu
Felicitări pentru analiză! Consider că România trebuie să depășească etapa soluțiilor de compromis și să adopte o strategie radicală de modernizare, bazată pe următoarele puncte tehnice:
Trecerea la 160 mm ca standard minim.În loc să menținem calibrul 122 mm doar din inerție, ar fi mult mai înțelept să stabilim calibrul 160 mm (familia Accular) ca prag de bază. Tehnic, 160 mm oferă un echilibru ideal: o încărcătură de luptă dublă (40 kg de explozibil), precizie sub 10 metri și o rază de 45-50 km care ne pune la adăpost de contra-bateria inamică. Este „pumnul de fier” care nimicește un asalt de masă, nu doar îl hărțuiește.
Din punct de vedere tehnic, este mai bine să ai 10.000 de rachete de 160 mm ghidate decât 100.000 de rachete de 122 mm neghidate care s-ar putea să nu lovească nimic important.Lecția din Ucraina ne arată că precizia bate volumul. În loc de o salvă de 40 de rachete „oarbe” de 122 mm pentru a acoperi o zonă, 1-2 rachete ghidate de 160 mm distrug ținta chirurgical. Rezultatul? Mai puține camioane de aprovizionare expuse și un consum de muniție de zece ori mai mic pentru același efect distructiv.
România poate și ar trebui să livreze actualele stocuri de 122 mm către Ucraina, unde acest calibru este vital pe front. Această mișcare ar goli depozitele noastre de muniție moral învechită, transformând un cost de mentenanță într-un capital politic și strategic imens în cadrul NATO.
Cu ajutorul Elbit Systems, putem transforma această tranziție, de la 122 la 160 mm, într-un motor economic. Daca factorul politic autohton ar vrea, România poate produce sub licență, racheta de 160 mm: Tohan pentru corpuri/focoase, Electromecanica Ploiești pentru motoare și ghidaj, iar Aerostar pentru integrarea pe platforme. Astfel, înlocuim cantitatea oarbă reprezentată de calibru 122 mm cu precizia suverană, calibru 160 mm, fabricată acasă.Astfel, banii rămân în țară, iar noi devenim hub regional pentru un calibru modern, nu doar un utilizator de stocuri vechi.
Susțin ideea de a nu ne baza exclusiv pe GPS. Integrarea navigației inerțiale (INS) pe rachetele de 160 mm produse local este singura cale de a garanta că artileria noastră rămâne letală chiar și într-un mediu electronic contestat.
Adoptarea ecosistemului EuroPULS ne permite să integrăm ghidaj inerțial (INS) și senzori locali, eliminând dependența critică de GPS, care în Ucraina s-a dovedit vulnerabil în fața bruiajului electronic dens.
Prin acest salt tehnologic, România ar trece de la logistica greoaie a mii de rachete neghidate, la eficiența chirurgicală, a unui sistem modern, multicalibru, adaptat realității războiului de uzură.
Asta ar fi valabil pentru tintele de valoare mare unde totusi munitia de 122 mm sau chiar 160 mm s-ar putea sa nu ajunga, neavand raza de actiune asa mare.
Aceste doua calibre eu le vad ca fiind mai degraba versatile adica si pentru lovirea unor zone de teren sau la saturatie, nu numai ghidate. De pilda pentru o lovitura cu submunitii anti infanterie/ anti blindate n-ai nevoie de mare ghidaj pentru ca o folosesti inerent pe zone mai intinse.
Chestii mai mici puse pe o camioneta gen Dodge Ram ca in Ucraina, Toyota merg? Mai ales 122mm cu ceva ghidaj eventual. Pana si NSM mergea de pe JLTV.
Da, au turcii niste prototipuri chiar pt 122 mm
https://turdef.com/article/trlg-122-guided-artillery-rocket-now-available-to-pickups
Probabil ar fi utile pe 4×4 pentru unitati gen RIM, VM sau ceva unitati de reactie rapida.
Dar pentru ca ecapacitate mica totusi pe aceste vehicule ar trebui sa fie musai ghidate, asa ar avea sens.
Au mai existat tentative in cursul Razboiului Rece, chiar si noi am pus ceva pe sasiu de ARO
Pe auto civile ar fi utile pentru o eventuala mobilizare generala, sa ai dispozitivul optimizat sa-l pui si pe asa ceva in caz de nevoie/pierderi, pt trupe teritoriale in special.
Mie mi-ar fi placut sa vad la 4×4 blindate ale noastre cerinte de integrare mortier de 120 mm pe ele, nu doar tractare. Asta ar trebui sa fie principala metoda de foc la nivel de batalion (finalndezii au 2 baterii de 120 mm/batalion!) si obligatoriu mobila ca nu-ti trebuie ABTBU blindat pentru tractare, poti si cu Toyota la o adica. Dar pe noi ne-a dus capul doar pentru 82 mm… nu ca n-ar fi bune, excelente la nivel de companie.
Înțeleg nevoia de volum, dar 160 mm este pragul unde saturația devine distrugere reală, nu doar hărțuire. Tehnic, 160 mm domină 122 mm prin:
Capacitate de transport: 122 mm este prea mic pentru submuniții anti-blindaj (DPICM) eficiente. 160 mm are volumul intern necesar pentru a transporta încărcături care scot din luptă tancuri, nu doar infanterie.
Zona de supraviețuire: Cu 122 mm tragi de la 20 km, intrând în raza dronelor FPV și a artileriei medii. 160 mm îți permite să saturezi o zonă de la 45-50 km, stând în siguranță.
Eficiență logistică: Decât să tragi 40 de rachete mici (oarbă saturație), mai bine tragi 10 de 160 mm cu efect superior.
Dacă livrăm stocurile de 122 mm , Ucrainei, putem retehnologiza industria noastră pentru a produce masiv un singur calibru tactic modern. 160 mm face tot ce face 122 mm, dar mult mai letal și de la distanță dublă.
Standardizarea pe un singur calibru (160 mm) maximizează puterea de distrugere și raza de acțiune, simplificând radical logistica și producția națională prin eliminarea fragmentării resurselor între tehnologii depășite (122 mm) și cele moderne.
I tentatively suggest that we not hastily abandon the further development of 122mm rockets. This type of ammunition still has untapped potential. During the International Artillery Conference, a project for a 122 mm guided missile, being developed at the Warsaw University of Technology, was presented. In the future, this solution may be used in the WR-40 Langusta, Homar-K, and Homar-A launchers.
The Polish Army operates 75 WR-40 Langusta multiple rocket launchers, as well as a number of Soviet BM-21 Grad and Czechoslovak RM-70/85 launchers. The latter two will be completely replaced by the significantly more modern Homar-K and Homar-A launchers within the next few years. According to the Ministry of National Defense plans, both systems are to be integrated with the Polish Feniks-Z 122 mm ammunition. This family of munitions will therefore be used in the Polish Army for many decades, contributing to its modernization. This proposal was presented by the Warsaw University of Technology during the International Artillery Conference.
The aim of the Warsaw University of Technology project, and more specifically The aim of the Defense and Security Research Center is to increase the precision of conventional 122 mm caliber munitions. Work on this has been ongoing for several years, so the WUT team has significant experience in this field. The Warsaw university collaborates with the only Polish manufacturer of these munitions, the Mesko plant. As the speaker, Dr. DSc, Eng. Robert Głębocki, mentioned, the requirements for reducing the circular error of impact are not demanding. The project aims to create ammunition with improved area accuracy, not point accuracy, i.e., with a CEP reduced from 800 to 50 meters when firing at maximum range (approx. 40 km).
Despite modest assumptions, progress compared to the starting point is significant. The adopted criteria suggest that the production of such guidance systems could have a favorable cost-effectiveness ratio. Development of an inertial navigation module that would meet these requirements is feasible domestically. Among the components the WUT team is working on are:
– a gas-dynamic control actuator;
– an aerodynamic system Control actuator;
– precision guidance system (inertial systems);
– inertial navigation;
– control algorithms;
– HWiL modeling and research;
– smokeless propellants (in collaboration with Nitro-Chem).
As part of the research into various types of guidance systems, the decision was made to integrate the missile with, among others, a Galileo satellite receiver. Due to a shortage of sufficient Feniks-Z missiles for testing, the team created its own similarly sized (only slightly shorter) rocket, called Orion, for testing purposes. Several dozen units were built. In addition, a suitable launcher was built. Mesko provided significant support in this regard, providing rocket engines and dynamometers for testing. Proving ground tests were conducted in Toruń, among other locations.
An interesting feature is the ability to lengthen the 122 mm missile, which, despite its increased dimensions, will fit in the same launcher. This will enable the addition of, for example, the aforementioned inertial navigation module to the weapon, but without reducing the fuel supply or warhead size. The team from the University of Technology has developed its own, license-free optical gyroscope based on infrared and ultraviolet sensors. By using multiple types of sensors and conducting a significant amount of research, the University of Technology’s employees have collected a wealth of data on the missile’s behavior, which has enabled the development of new solutions and knowledge for simulation studies and aerodynamic calculations.
[…]
The work conducted by the Defense and Security Research Center could significantly increase the effectiveness of 122 mm rockets with little impact on production costs. Since Langusty, Homary-K, and most likely Homary-A are or will be integrated with the Feniks-Z family of weapons, continuing the development of these ammunition and supporting this type of work seems logical. At stake is a significant improvement in the striking power of the Rocket and Artillery Forces, as well as creating a starting point for the development of larger-caliber ammunition. It should be remembered that the system’s rocket launchers The BM-21 and its derivatives are widely used worldwide, and the 122 mm caliber will remain with us for many decades to come. The export potential of this class of guided missile is therefore very significant.
https://defence24.pl/przemysl/amunicja-kierowana-do-langusty-i-homara
It is also worth supplementing the information on artillery radar systems with the Polish LIWIEC system.
https://www.pitradwar.com/oferta/416,radiolokacyjny-zestaw-rozpoznania-artyleryjskiego-liwiec#
https://defence24.pl/nowe-radary-liwiec-dla-wojsk-rakietowych-i-artylerii
As a follow-up to my previous post: we are implementing the GLADIUS reconnaissance and strike system in Polish Rocket and Artillery Forces. This system, integrated into the TOPAZ artillery command and control system, gives commanders complete control over the battlefield.
https://defence24.pl/sily-zbrojne/kolejne-wyrzutnie-systemu-gladius-trafiaja-do-wojska
https://milmag.pl/jak-wyglada-pełny-gladius/
https://www.wbgroup.pl/produkt/topaz/
In Poland, we were developing modern reconnaissance and command systems even before the outbreak of the full-scale war in Ukraine.
If you have any questions, please feel free to ask. I will try to find more detailed information if possible.
The best option is to attend the MSPO 2026 trade fair with a list of questions for specific suppliers.
Efortul Universității din Varșovia de a moderniza calibrul 122 mm este admirabil, însă confirmă limitările acestuia: investiții masive pentru a obține o marjă de eroare de 50 m pe un vector subdimensionat. Pentru România, saltul direct la 160 mm este soluția tehnică și industrială optimă:
Eficiență terminală și Precizie: Indiferent de ghidaj, 122 mm rămâne la circa 19 kg explozibil. Calibrul 160 mm oferă 40 kg și o marjă de eroare sub 10 m precizie punctuală, nu de zonă.
Este mai eficient să distrugi o țintă cu 1-2 rachete grele decât să consumi zeci de rachete ușoare optimizate.
Zona de supraviețuire: 122 mm expune lansatorul în raza dronelor FPV și a artileriei medii. Standardul 160 mm permite lovituri de la 50 km, asigurând protecția echipajului prin distanță.
Standardizarea C2 și Logistica: Un calibru unic facilitează integrarea rapidă a sistemelor de comandă-control (tip TOPAZ). Un flux logistic unitar pentru o rachetă care oferă simultan rază, putere și precizie elimină fragmentarea resurselor.
Independența industrială (Tohan): Decât să începem cercetări costisitoare pentru a resuscita calibrul 122 mm, este mai pragmatic ca Uzina Tohan să treacă direct la producția sub licență a calibrului 160 mm. Avem infrastructura de bază; retehnologizarea pentru un calibru modern ne transformă din utilizatori de stocuri vechi în hub regional de producție pentru performanță reală.
România ar trebui să livreze stocurile de 122 mm, Ucrainei și să concentreze resursele Tohan pe 160 mm care este un calibru care oferă nativ ceea ce cercetarea poloneză încearcă să obțină prin compromisuri tehnice.
fa si tu un efort sa scrii fara AI
Nu trebuie sa deranjeze opiniile și viziunile contrare care în cazul meu chiar nu contează și nu influențează absolut cu nimic optica factorului decizional român.Inclusiv opțiunea mea pentru calibru 35 mm și alte idei pe care le am.
Dacă ar fi depins doar de mine, de acum 23 de ani când România a fost invitata oficial sa adere la NATO, în etape, eșalonat, tot calibrul standard sovietic ar fi fost înlocuit cu cel NATO, inclusiv la nivel de grupa de infanterie.
Americanii și israelienii sunt pragmatici , cu adevărat profesioniști și vizionari inclusiv in domeniul militar și cu toate astea nu adopta calibrul 122 mm.
In concluzie, 122 mm , ca și ag-7, de exemplu, mai are viață lungă în armata română.
nu ma deranjeaza opiniile contrare, eu m-am referit la altceva.
Eu spun ce gândesc și precizez că opiniile mele chiar nu contează.Indiferent de viziunea și opiniile mele, te asigur că 122mm mai are viață foarte lungă în armata română.
Unii oameni deși sunt bine intenționați, pentru că așa sunt ei setați, nu au viziune și ignora realitatea tehnologica existența dar și concluziile care pot fi trase foarte ușor urmărind modul cum se desfășoară acum războaiele și impactul real pe front al categoriilor de armament și muniții folosite.
Opinia mea este că ar trebui mers doar de la 160 mm, inclusiv, in sus, din motivele deja menționate și repetate de mine insa fiind realist, știu că se va perpetua actuala stare de fapt.
Așa cum unii apreciază și acum calibrul 122 mm sau ag-7, pentru că este foarte ieftin și îl producem noi, fără să conteze ce poate face și cât de util, precis, letal este Carl-Gustaf M4 în comparație cu RPG-7, în urma cu câțiva ani în urmă, unii tanchiști români apreciau T-55.Unii oameni refuză să se informeze, să vadă ce tehnologii exista, cum se poartă războaiele și ce impact real au pe câmpul de lupta toate categoriile de armament și muniții folosite.Bun, eu mă opresc aici.Ce am avut de spus, am spus și îmi păstrez opiniile.
Steppewolf, te rog să nu consideri afirmațiile mele ca un atac la persoana ta pentru că nici nu se pune problema de așa ceva și știu foarte bine că ești foarte bine intenționat.
Bună observația lui @stepe cu AI. Zici că
@Sorin
a înghițit o placă de vinilin.
Rimează.
Să remarcăm că unitățile militare de propagandă au căpătat un nou avânt odată cu apariția Inteligenței artificiale. Propun să bem în cinstea camarazilor digitali. Ce bei robotule, vin, țuică? Lichior zici?
Mesajul e printre rânduri, ca telegrama:
Stop Trimiteți 122 mm în Ucraina Stop.
Ne-am prins, robot idiot, ai repetat asta de vreo zece ori, mă rog doar de cinci ori:
1. România poate și ar trebui să livreze actualele stocuri de 122 mm către Ucraina, unde acest calibru este vital pe front
2 Dacă livrăm stocurile de 122 mm , Ucrainei,
3. România ar trebui să livreze stocurile de 122 mm, Ucrainei,
4. Înțelept ar fi să susținem Ucraina cu stocurile actuale de 122 mm
5 În concluzie, stocurile de 122 mm sunt ideale pentru Ucraina
Până la urmă nici n-ai ce să le reproșezi.
Concluzie de robot: 122 mm pentru Ucraina Stop, tâmpiților Stop! Și micați-vă draq mai repede Stop că arde cămașa pe noi Stop Semnat: Irina и Olga Stop.
Xорошo, Ирина?
Mulțumesc pentru atenție. Observ că te deranjează mai mult repetiția argumentului decât conținutul lui. Dacă susținerea Ucrainei cu armament compatibil sovietic ți se pare propagandă, problema este la tine.
Asta e ca în bancul ăla cu spionul american înfiltrat în Rusia, care nu-și dădea seama cum a fost prins.
”M-am antrenat 5 ani să vă învăț cultura și obiceiurile, știu să cânt la balalaika, dansez cazacioc, beau vodca dintr-o sorbitură, măcar spuneți-mi unde am greșit, cum v-ați prins că sunt spion?
-Băi Bob, tu ești băiat de gașcă. Da nu știu cum să-ți spun, ești negru.”
1. Roboțel de tinichea, românii nu sunt politicoși și nu mulțumesc. Și nici n-ai de ce să-mi mulțumești pentru că te-am făcut robot idiot. Adică precum bancul de mai sus, ceva nu dă la socoteală.
2. Rețea neuronală, ai exact același argument legat de formă și conținut, pe care le avea impostorul care se dădea lt-col al armatei române, Horia Pupăză Cucuveaua. Bănuiesc că ești tot el, deghizat. Sau cumva i-ai omorât personalitatea, l-ai aruncat într-un șanț, și i-ai luat locul?
Da, nu știu care ar fii atitudinea vizavi de aceste operațiuni psihologice de propagandă, pentru că e blogul și munca altora, dar roboții se înmulțesc din ce se vede. Am putea organiza festivalul roboților.
Oamenii limitați în gândire , având caracter negativ, când nu au argumente și sunt deranjați de opiniile altora, insulta.Asta este valabil și pentru tine.
Da, opinia mea este că tot armamentul sovietic deținut de armata română, după ce ar fi fost înlocuit gradual cu armament modern standard NATO, așa cum trebuia făcut demult, să fi fost trimis în Ucraina, pentru dotarea armatei ucrainenee, deoarece așa este mult mai util și folositor pentru România decât să îl caseze.Te deranjează așa ceva?Mi se fâlfâie.
Pot sa folosesc cuvinte grele la adresa ta insa as înseamnă că aș fi ca tine.
@omul
intr-adevar dar stii cine s-a mai inmultit in ultimul timp ?
trolacii muscali, precum contul tau de exemplu
is atat de usor de depistat, cum ai si reactionat la propunerea donatiei de munitie de sorginte sovietica
ma hranesc cu durerea si ura voastra, imi place teribil cand vad cum va zvarcoliti de ciuda si de ura.
Terra devine mai curata si este o lume mai sigura si mai buna faptul ca in fiecare zi sunteti mai putini rusi ramasi pe aceasta planeta.
@stepe
M-ai prins, mă doare foarte tare în cur de ce muniție se duce sau nu la ucrainieni.
Sau poate că tactica voastră e de tip sovietic să vă ponegriți interlocutorii, făcându-i dușmani de clasă? Te-am categorisit în vreun fel? Nu. Dar tu îți permiți să fii jegos, ăsta ți-e caracterul de progresist, înțeleg.
Spre deosebire de tine, eu nu cred că o postare pe acest blog va determina o schimbare. Și n-am nicio problemă să mă dispar de aici, spre deosebire de unitatea militară ucrainiană de propagandă care defilează aici și cântă la trompete. Gata, m-am cărat, poți să-mi dai acum replici inutile.
@desertfox, @omul are dreptate.Domnul in cauza repeta ca o placa stricata niste jumatati de adevar.
o varianta a 122mm ar putea primi ghidaj SAL, din drona sau alte surse, rezolvata problema ghidajului.
S-a mai discutat despre corectii de tragere aici:
https://www.rumaniamilitary.ro/viitorul-larom
si mai e si ghidajul optic pentru tinte mai valoroase, cum au procedat sudcoreenii cu Biryong 130mm pe nisa marina:
https://www.rumaniamilitary.ro/rachete-ghidate-optic-de-la-lig-nex1
Yes, I also believe 122 mm remain useful especially for targets to the frontline. You simply don’t need those big calibers for every day workand such guidance systems will lower the need for large quantities of ammo to achieve the desired target effect.
@steppenwolf – absolutely!
Stocuri de munitii este ce lipseste europenilor
wow, bravo, un articol f consistent.
Dar, un general neamt spunea ca razboiul din Ukraina e f util pt testarea echipamentelor militare si studiul strategiei optime.
In acest sens mi-ar place, am mai spus de altfel, sa vad intii care ar fi o strategie optima in razboaiele actuale si de aici ar deriva necesitatile de inzestrare si, evident, nevoile financiare si de personal.
O detaliere mai fina ar putea sa prezinte si care ar fi partenerii, ce se poate face in tara si ce se poate importa si de unde! Si de ce nu, ce trebuie inventat!
De altfel inzestrare nu-nseamna numai arme, ci si tot ce e pe linga, de la logistica, la spitale si chiar bucatarii.
@neamtu tiganu, o sa fac o exceptie pt ca e articolul meu.
tocmai o strategie discuta acest articol, adica metoda de a deveni cat mai autonomi fata de US intr-un domeniu in care aceste arme si-au dovedit utilitatea, fiind capabile de lovituri spectaculoase
e totusi un articol de blog, nu o lucrare de cercetare si nici nu mi-am propus sa rezolv eventuale probleme de logistica, spitale si bucatarii. la astea din urma va las pe dvs. sa va ocupati ca am vazut ca sunteti priceput;
tacticile, metodele operationale reprezinta altceva, nici macar in mod larg nu le poti numi strategie.
dar sa admitem termenul asta de „strategie”. detalierea nu stiu cat de fina e pentru ca totusi mie mi se pare clar si evident (nu finut!) ca am spus ce ar trebui sa facem in tara (122 mm, 160 mm) si de unde am lua munitie pt HIMARS pe lant logistic mai scurt ba chiar am sugerat si alternative europene, fie tot MLRS fie altceva (aviatie) pt nevoile operationale cu raza lunga.
mi se pare destul de clar de pilda ca multi europeni, adunati pe langa Germania, au luat un model deja existent (israelian sau coreean) ca sa sara etapa R&D-ului si pe care au ales sa-l dezvolte. Asta a fost din lipsa de timp nu ca nu ar fi existat capacitati tehnice ca sa concepem propriile MLRS-uri.
@steppewolf, am remarcat ironia si malitiozitatea… nu stiu daca scopul unei strategii ar fi autonomia fata de US. Ma gindeam ca mai important ar fi eficacitatea militara.
Dar oricum eu nu ma pricep, aflu insa cu mindrie ca m-as pricepe la bucatarii– nu stiam.
Vorbim limbi diferite, eu ma gindeam la ce ar trebui sa aiba armata, tu ai alta strategie!
P.S Sorin a bagat argumente, nu le comentez ca nu ma pricep, dar mi se par logice!
Test, ce conditii trebuie indeplinite sa imi apara comentariul la timp, nu dupa 8-32 de ore, trebuie sa va dau CNPul, cazierul, sa jur pe curcubeu, ce ?
In caz ca totusi apare, cuvantul strategie e o vorba prea mare pentru o analiza a situatiei prezente. Europa e praf si muricanii au dreptate. Nu avem un sistem nou, nu avem munitie, nu avem sateliti dedicati si doar ne dorim sa…. Rezultatul actual este doar vina politrucilor bruxelezi ce au mizat pe alte subiecte total opuse calamatei independente de SUA : politici verzi falimentare, migratie necontrolata devoratoare de resurse, sabotarea independentei energetice, supra reglementarea economica, utopicele drepturi ale alfabetului, subdimensionarea fondurilor pentru cercetare si in final, anularea oricarei preocupari pentru inzestrarea militara.
Alternativa reala la americani este, surpriza, colaborari cu Israel sau Coreea si cica ne dorim ca UE sa fie jucator mondial.
Test, dupa ce ca esti bagat in seama mai vrei si tratament poreferential?… nu esti singurul.
Asta patiti daca faceti spume la gura si nu va opriti din invective.
Razvane multam, dar tot am raspunsuri ce inca nu au aparut Eu nu am cerut sa fiu „bagat in seama” si nici „tratament preferential”, la treaba asta vreau comunism. Doar cunosti de cand bantui pe aici, nu pot sa ii mint si sa le spun ca sunt isteti cand abereaza ori sa nu le raspund cu aceiasi moneda cand fac insinuari si etichetari aiurea.
PS. Sarbatori fericite, multi ani, sanatate si impliniri !
@RTI, pe aici trebuie sa spui numai ce trebuie, nu merge oricum, ca nu esti de capul tau!
Fer inaf ! Deutschland über alles ! Vive la France ! Slava Ukraina ! Heil UE ! Orange man bad ! Long live the emperor Xi !
Eniuei… la multi ani domnule, sanatate si bucurii alaturi de cei iubiti !
Za rodina-ți sună mai bine, ai?
Nu cunosc dar tu da, probabil mostenita din familie.
Bravo, o analiză eficientă a situației actuale. Și eu cred că ghidarea rachetelor de 122mm, pe lângă raza de 40km, ar trebui integrată în producție la noi, ca și producerea rachetelor de 160mm cu mărirea razei spre 70km, simultan cu mărirea numărului de lansatoare LAROM/Puls la 72, patru batalioane în cele două regimente de artilerie, iar toate lansatoarele trecute pe camioane Iveco
Rachetele de 122mm ar putea fi folosite în principal cu submuniții anti-infanterie, cred că așa sunt și acum, dar cu o precizie mai redusă, CEP de 50 metri, iar rachetele de 160mm cu muniție unitară, pentru lovituri de precizie, CEP de 5-10 metri, pentru ținte importante, puncte de comandă, poduri, stații radar. Având un container cu 122 și unul cu 160 ai flexibilitate în lovituri atât pe lini frontului cât și în adâncimea lui, plecând de la 30 spre 70 km. Peste ai Himars sau cumperi și Extra de 150km tot de la consorțiul germano-israelian
multam! da si mai ales ale noastre, la cum sunt concepute inclusiv cele vechi de 122, pot avea 2 tipuri containere spre diferenta de modelele normale de Grad, WP legacy care nu aveau containere.
Rectificare, nu submuniții, că sunt periculoase post-conflict, ci cu fragmente de tungsten
Mulțumim pentru articol, @Steppe!
Pe scurt:
– nu m-aș grăbi să renunț la 122mm, încă are viitor;
– am un presimț că vom face ceva cu coreenii cei buni în domeniul ăsta, am mai spus-o;
– din experiența ucraineană , „shoot and scoot” ar trebui regândit, și acum preferă să tragă și să adăpostească, instant, piesele, în loc să tragă și să fugă. Au observat că reacția și contrabateria este mult mai rapidă decât viteza de deplasare a tehnicii, și sunt prinse și distruse de drone, de obicei Lancet. Bine asta e valabil mai mult pentru obuziere tractate și autopropulsate, dar și MLRS-urile au început să devină victime.
Părerea mea, hâc…
Observația privind adăpostirea rapidă este foarte corectă, însă, din punct de vedere tehnic, aceasta susține tocmai trecerea la un calibru superior, precum cel de 160 mm:
Reducerea timpului sub foc: Într-o fereastră scurtă de tragere, 2-4 rachete de 160 mm cu precizie sub 10 m obțin același efect cu o salvă lungă de 122 mm. Mai puține secunde în poziție de tragere înseamnă o adăpostire mai rapidă și șanse mai mari de supraviețuire.
Putere și rază de acțiune: Cu un focos de 40 kg , dublu față de 122 mm) și o bătaie de 50 km, 160 mm scoate din luptă blindate grele stând în afara razei dronelor Lancet sau a artileriei medii inamice.
Logică industrială: Pentru Uzina Tohan, este mai eficient să producă masiv un singur calibru modern decât să fragmenteze resursele între tehnologii diferite. Standardizarea simplifică radical logistica și mentenanța pe front.
Înțelept ar fi să susținem Ucraina cu stocurile actuale de 122 mm și să ne concentrăm producția națională pe 160 mm, unificând astfel puterea de distrugere cu precizia și supraviețuirea echipajelor.
@Sorin
Când am spus că vor face ceva cu coreenii, nu la 131 mm m-am gândit, ci la ceva mai mare. Diferența între caracteristicile tehnico-tactice ale munițiilor de 122 și 131 mm este prea mică, pentru a justifica schimbarea calibrului. Cu bătaia mărită la >40km, muniție termobarică și proiectile cu submuniții AP, 122 mai poate avea un rol destul de important pe viitoarele câmpuri de luptă. Dacă îi mai pun și un kit de ghidare, cu atât mai bine.
Cel mai mare avantaj e faptul că deja ai liniile de producție, și cunoștințele necesare pentru producția lor, în masă. Nu mai trebuie să pierzi timp, și bani(mulți), pentru trecerea la altceva.
Părerea mea, hâc…
cu placere @sharky, mai am cateva pe teava
mie-mi plac coreenii, au chestii eficiente, n-au greturi la transfer tehnologic insa as vrea sa fiu intr-un lant logistic si spre vest, nu numai spre Polonia pentru ca si ei au aceeasi potentiala problema ca si noi, apropierea de Rusia ba chiar avand granita cu Rusia si Belarus am putea spune ca-s mai expusi ca noi. Si fiind asa aproape nu e de neconceput sa distruga fabrica de munitie. De aia cred ca o comonalitate cu restul tarilor EU (NATO e on hold) e de dorit.
Acest mesaj se vrea o completare, la primul când am uitat sa integrez in el și aceste idei:
Este adevărat că în anii 1970-1980, armata sud coreeană a dezvoltat și introdus în dotare, calibrul 131mm insa azi, acest calibru este considerat vechi și înlocuit treptat de rachetele ghidate de 239 mm ale sistemului K239 Chunmoo, deși acesta din urmă păstrează capacitatea de a lansa și vechile rachete de 131 mm prin containere dedicate.
IDF are și dezvoltă calibrul 122 mm însă o face datorita specificului misiunilor de luptă pe care le are de îndeplinit.Majoritar, lupta urbană cu insurgenții palestinieni unde cantitatea de ținte (lansatoare de rachete inamice, cuiburi de mitralieră, echipe antitanc) depășește adesea nevoia de putere explozivă brută cum ar fi 160 mm și o singură salvă de 18 lovituri de precizie, calibru 120 mm este mult mai utile decât 10 lovituri de 160 mm.O rachetă de 122 mm este suficientă pentru a distruge o țintă specifică într-o clădire, lăsând restul structurii în picioare. Aceasta este o necesitate politică și juridică pentru IDF.Armata română are alte nevoi și va îndeplini alte misiuni de luptă decât o face IDF in Gaza.
https://prod-pf-terre-admin.cloud.defense.gouv.fr/sites/default/files/ccf/20251114_NP_CCF_RMG_soumettre-l%27adversaire%28Q.r%C3%A9duite%29.pdf
Chief,arunca un ochi la articolul de la pg 19 incolo.As avea niste critici la adresa modului in care or facut marii aliati exercitiile astea,dar momentan sa luam cum a cazut.
@Mihais
Foarte interesant. Bag eu traduse cateva chestii:
” A New Tactical Equation to Solve
The last three decades have seen the development of considerable military capabilities by major competitors across all confrontation spaces, even as Western European armed forces experienced rapid atrophy, having been resized to manage crises or low-intensity operations against armed groups. Thus, what has been theorized as Anti-Access/Area Denial (A2AD) is materializing today through a defensive posture at the strategic level and an offensive-defensive posture at the tactical level (aggressive sanctuarization), leading to the locking down of the air-land battlefield from 3 contiguous and intertwined domains and fields:
The Three Fields of Interdiction
The Land Space itself, prohibited mainly by deep, massive, and precise fires, and counter-mobility in depth.
The Airspace, prohibited mainly from the ground (integrated multi-layered ground-to-air defense).
The Electromagnetic Field, denied by multi-layered offensive jamming (land, air, space) and in depth (land, tactical to strategic).
Consequences for Maneuver
Thus, the conquest of indirect fire superiority, a prerequisite for land maneuver given the mass of launchers opposed to us, requires conquering freedom of maneuver almost simultaneously in the land, air, and electromagnetic spaces, as the adversary’s long-range launchers are protected by multi-layered surface-to-air defense, which is itself protected by multi-layered jamming. Classic air-land maneuver is therefore now impossible from the outset: it has moreover become M2MC—conducted in 4 to 6 domains and fields, characterized in the land space primarily by a maneuver of fires in depth, and no longer by shock at the point of contact.
Four Major Changes to Undertake
To be capable of defeating a powerful military adversary, Western land components must undergo several pivots.
Change of Perspective: A cultural, organizational, and doctrinal shift from „Close-Centric” to „Deep-Centric”—from maneuver to fires. Statistically, nearly 60% of total losses suffered and inflicted result from deep fires. While these are regaining clear primacy on the battlefield, the Western soldier—whose DNA is profoundly maneuver-oriented and whose warrior ethos magnifies shock at the point of contact—must now devote all their ingenuity and focus to deep combat (following the example of the 1918 artilleryman who learned from the failures of the 1914 infantry’s „offensive at all costs”).
Scale and Tempo
Change of Scale: Regarding the capabilities and mass to be deployed and sustained, NATO regional plans rely on numerous allied army corps and divisions. High-intensity combat is a battle of large units, where the unit of account is the division, the first level of combat integrating all capabilities (counter-battery, multi-layered surface-to-air defense, Battle Space Management, etc.). The logistical challenge is colossal: a division consumes approximately 1,500 m³ of fuel and the volume of 250 containers every 24 hours; a single regiment can fire 3,700 155mm shells in one day. Losses are massive: with peaks exceeding 1,500 deaths per day during WFX25-4, divisions lost an average of 500 killed and 1,000 wounded daily.
Change of Rhythm: The acceleration of combat requires commanding more quickly to dominate the adversary’s decision cycle. This means conducting a faster cycle of assessment, planning, order dissemination, and force adjustment, and planning simultaneously across multiple levels (Parallel Planning) from level 1 to level 3 (or even 4). Concepts of successive planning by level (the one-third/two-thirds rule) or planning limited to the first phase of superior level operations are now obsolete. Optimal divisional agility relies on producing an order during execution every 24 hours.
Changing the Way of Operating
Corps and division-level command posts must be able to plan and conduct M2MC (Multi-Domain Multi-Field) operations to synchronize effects in the land, air, electromagnetic, informational, and even space domains.
The phasing of operations is evolving, with a very long phase of penetration/access-seeking and progressive conquest of superiority in the depths of land, electromagnetic, and air spaces before units come into contact in the „Close.” In a context of contested deployment and permanent space surveillance of key infrastructure (ports, airports, rail hubs), hiding one’s deployment becomes difficult; deception operations must therefore begin very early.
New missions must be accounted for, such as divisional breaching (of very deep obstacle belts) or counter-reconnaissance. The latter is carried out by a divisional discovery echelon carrying all necessary capabilities (Surface-to-Air Defense, Counter-UAS, offensive jamming, Electronic Warfare sensors, etc.) to blind the enemy by destroying their airborne sensors (notably drones of all types) and ground sensors (artillery observers, reconnaissance, special forces), thereby protecting the division from devastating deep fires.
…….
Contested Air Superiority: What is at Stake for Land Forces?
Subduing the adversary—the theme of this issue—also raises the question of freedom of action, a fundamental principle of war for Foch. Discussed for many years, the end of „operational comfort” appears even more pressing for the air and naval domains, with the constant development of capabilities allowing for Anti-Access/Area Denial (A2/AD).
Air superiority, in particular, is directly contested by integrated ground-to-air defense systems, dronization, and the refinement of various equipment: primarily radars and missiles. This trend generates constraints on land maneuver. The resulting major imperative for Army units is increased autonomy, particularly regarding anti-aircraft capabilities.
The End of „Classic” Air Supremacy
As early as 2014, a foundational IFRI study warned against technological developments (radars, munitions, etc.) and strategies (A2/AD) that potentially challenged Western air superiority. Since then, the high-intensity conflict in Ukraine has provided a striking example of the contestation of „classic” air superiority and its implications for ground troops.
It is by no means a matter of denying the importance of air superiority, as all conflicts illustrate the necessity of a Multi-Domain and Multi-Field (M2MC) approach. As strategist Hervé Coutau-Bégarie pointed out, air power constitutes a decisive element in acquiring global superiority, less through direct destruction than through the disorganization it causes.
However, we observe (notably in Ukraine) a bypassing of traditional air power through:
Massive dronization
The use of glide bombs and loitering munitions
The density of integrated anti-aircraft defense systems
Redefining Air Superiority and its Limits
Air superiority characterizes the freedom of action of friendly forces using the air environment and, conversely, the constraint on the action of opposing forces using the air environment against friendly forces. It is defined by its duration, its geographic area, and its altitude domain.
This definition is particularly interesting because it emphasizes potential limits: it is unrealistic to expect that air superiority can be ensured permanently, across all layers, and over the entire operations zone. The refinement of detection means and ground-to-air defense has reinforced this trend, making Suppression of Enemy Air Defenses (SEAD) operations more complex.
Furthermore, the common understanding of air superiority is being diluted both „upwards and downwards”:
Upwards: It integrates the issues of very high altitude (THA), including satellites.
Downwards: In the lower layer, it is directly challenged by the unprecedented density of drones observed in recent theaters, which forms a sort of barrier. In a recent conference, Robert Brovdi, the current head of Ukrainian autonomous systems, even used the expression „Great Wall of China” to describe his strategic project.
The electromagnetic space is an invisible but omnipresent dimension that encompasses all electromagnetic waves, from radio waves to gamma rays. It is thus divided into several components, each having specific applications. Radio waves are mainly used for voice communications and data transmissions. Microwaves are implemented in radars for target detection and tracking; they are also used in certain high-frequency communications or directed-energy weapons. Infrared systems allow for seeing in the dark by detecting heat sources. Visible light is used for signaling systems and laser targeting, and recently for communications with the emergence of LI-FI (Light Fidelity) technology. Finally, ultraviolet and X-rays are applied mainly for the detection of specific materials or secure, very short-range communications.
In the military context, the exploitation of the electromagnetic space is indispensable because it enables the implementation of Command & Control (C2), meaning the sharing and transmission of information, target detection by sensors, processing of objectives by effectors, and coordination of operations. Mastery of this space offers a decisive advantage to a force in its ability to see and communicate, and therefore to command more effectively than its adversary.
These technologies offer unprecedented capabilities, but they are also vulnerable to electromagnetic and cyber attacks. Indeed, the increasing dependence on electromagnetic technologies presents challenges and threats. Military forces must face adversaries capable of jamming communications, disrupting navigation systems, and conducting cyberattacks.
The protection of electromagnetic systems against these threats has become a strategic priority. Moreover, the electromagnetic space is a shared environment where interference is generated by both civilian and military sources. Effective management of the electromagnetic spectrum is essential to maximize the efficiency of operations. With the increase in the number of connected objects, the spectrum is also becoming increasingly congested. Solutions such as dynamic spectrum reuse and the use of high-spectral-efficiency waveforms are in development to meet this growing demand.”
„Military Capabilities for Mastery of the Electromagnetic Space
Electronic warfare acts on the electromagnetic spectrum to attack an enemy or protect against such attacks. It is divided into three main categories: jamming, deception, and localization. Jamming consists of emitting signals that disrupt the enemy’s communications or detection systems and make radars ineffective or prevent communications between opposing units. Deception techniques involve the transmission of false information to mislead the enemy, capable of including the creation of false radar targets to disorient opposing forces. Localization aims to identify the position of opposing units or command posts through triangulation or biangulation calculations according to the principles of direction finding.
Secure communications are essential for maintaining the integrity and confidentiality of information transmitted between military units. Related technologies include cryptographic techniques to encrypt communications, making it difficult for the enemy to intercept and understand messages. Resilient networks are developed to function even in the event of disruptions or attacks through the use of redundant systems. Satellite communications allow for relaying information over long distances, offering global coverage and increased resilience against terrestrial interference.
Electronic surveillance and reconnaissance allow for gathering critical information on the movements and intentions of the enemy. The technologies involved include radars, used to detect and track air, land, and sea targets. Modern radars are capable of providing real-time information on the positions and speeds of targets. Electro-optical sensors, such as cameras and infrared sensors, are used for visual surveillance and the detection of thermal signatures. Electromagnetic intelligence systems (SIGINT) intercept and analyze the enemy’s electronic communications and signals to obtain actionable intelligence.
To protect its own systems against electromagnetic attacks, a military force must deploy effective countermeasures. This includes electromagnetic hardening, which consists of designing systems capable of resisting electromagnetic interference and attacks. Detection and localization systems use sensors to detect and locate sources of jamming or interference, allowing for rapid and targeted responses. Training and education are essential for preparing forces to operate in contested electromagnetic environments, by developing tactics and procedures to overcome attacks on our systems.”
ne intoarcem la operatiuni la nivel de divizie deci 🙂
Dacica? 🙂
plus brigada aia SE, se vrea divizie? Sau corp? 🙂
https://mncse.ro/
https://mndse.ro/
@M.Z.
Am semnalat, de ceva timp, că lumea, inclusiv ucrainenii, trec la divizie și corp, ca eșalon de conducere a luptei.
Brigada aia e brigadă, în compunerea unei divizii. Ai un comandament de divizie, la București, și unul de corp la Sibiu. Ce vrei mai clar de atât?
Părerea mea, hâc…
stiu ca ai semnalat, dar semnalam si pentru altii.
la corp si divizie lipseste continutul, localizat in Romania, chiar daca e multinational. Mai mult, stationat la noi.
@M.Z.
Dacă-s multinaționale, eu zic că nu lipsește conținutul. Doar va veni, și le va umple, când și dacă va fi cazul.
Părerea mea, hâc…
da, stiu, doar ca as prefera o prezenta ceva mai consistenta acum, decat „o sa venim in caz de”.
Descurajeaza mai mult decat o promisiune.
Sa nu-i apuce si pe altii sindromul Trump.
N-am stat nici noi pe loc; brigazile noastre au trecut de la 3 batalioane de lupta la 4 batalioane de lupta, mai putin VM-ul.
Din ce va vad aici sunt 2 divizii:
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/05/Romanian_Land_Forces_organization_2026.png
si comandamentul de corp (NATO) la Sibiu si de divizie (NATO) la Bucuresti.
ma gandesc ca totusi ar mai fi loc de niste brigazi. RIM de pilda facut brigada, apoi una pe granita de vest ca nu e nimic acolo care sa fie grupata cu cele doua de VM cu zona de responsabilitate Nord (Maramures-Bucovina); 1 divizie + RIM pe Dobrogea, Gurile Dunarii, sudul Moldovei si 1 divizie centrul Moldovei intre Bucovina si zona de responsabilitate a diviziei Getica.
Pe langa divizii, brigazi de rezervisti pentru improspatarea efectivelor.
Iar comandamentul de corp NATO de la Sibiu in rezerva. Ar trebui ca si Bg de Garda sa fie unitate luptatoare, specializata pe lupta urbana, eventual cu un shadow brigade de rezervisti pe aceeasi specializare.
Ce mai vad la unii, s-au reactivat regimente nu batalioane.
În Vest este Brigada 18 ISR Decebal, care văd că a preluat și Bt 495 Cpt Ștefan Soverth de la Bg 1 Argedava, dar au mutat un batalion de artilerie AT de la Lugoj la Zalău. Mda, ai dreptate, zona Banat a cam rămas mai săracă în unități militare
Bg 18 are alt rol si nu e in componenta unei divizii, nici n-ar trebui sa fie, nu e construita ca sa tina o zona din front.
Divizia Gemina din Transilvania are 2 bg de munte subdimensionate (3 batalioane de lupta) si Bg. 81 cu 4 batalioane de infanterie.
Doctrina care rezuta din structura asta este apararea arcului Carpatilor cu brigada mecanizata actionand ca rezerva operationala in zonele mai joase/trecatori, VM actioneaza folosind capacitatea de deplasare in munti ca forta de manevra pentru a lovi din flanc forte inamice sau pentru eventuale raiduri, cu misiune primara de a apara crestele muntilor. Misiunea principala insa este defensiva stationara pe arcul Carpatilor.
Avem insa pe granita de vest si partial cea de nord o lipsa de unitati combatante. Parca ar fi binevenite doua batalioane de VM pe nord si reorganizate un pic brigazile de munte.
Iar pe granita de vest ar fi buna o Bg nou formata pentru ca pur si simplu nu e nimic acolo si-ar fi o buna rezerva; De asemenea, fiecare divizie ar trebui sa aiba alocata o brigada teritoriala.
Continuând ideile tale, la Bg 2 VM un batalion în Petroșani, la Bg 61 VM un batalion la Borșa, ajungând la câte patru batalioane de luptă ca și Bg 81 și NATO(2). Toate batalioanele actuale VM sunt cantonate în zona căilor de accces între Transilvania/Muntenia-Moldova. În zona de vest ar putea fi o brigadă mixtă infanterie-vânători de munte, cum era odinioară Bg 18, 2 infanterie+1 VM
m-am mai uitat la structura si din cate am mai cautat pe net s-ar dori 8 brigazi de manevra. momentan avem 7, 6 in 2 Divizii (intra si extra carpatic) si a 7-a in Oltenia ca Brigada multinationala. Nu e clar daca se doresc 8 brigazi de manevra cu totul sau fara a se numara Bg. MNSE.
Bg MNSE si Bg 81 vor fi ambele cu Piranha V; probabil MLI-urile se vor duce la cele 3 brigazi mecanizate din Divizia Getica, la fel si obuzierele autopropulsate K9.
Deci cel putin o brigada boua mai e preconizata; as mai zice ca 2 batalioane de VM ar fi nevoie ca sa fie brigazile montane cu cate 4 batalioane, lectie desprinsa din Ukr si din exercitii, brigazile mici se „dizolva” repede.
Acum ma uitam la granita de vest, e complet libera, de la Tm la Satu Mare nu-s unitati de manevra deci teritorial ar fi locul cel mai potrivit.
La nord de Iasi iarasi e un spatiu relativ liber si de acolo ar avea acces direct Moldova si axa spre Chisinau / Ungheni si mai departe Odessa, fiind un nod de comunicatii inzona. Iar zona sudului/ Dunarea e relativ libera.
Pe granita de vest as infiinta o brigada de infanterie usoara, cu 4 batalioane de infanterie, cu misiune principala securizarea infrastructurii critice si anti operatiuni hibride, antrenata sa efectueze operatiuni impreuna cu cele doua grupuri de elicoptere din Transilvania; ar mai avea batalion ISTAR / drone & EW, 1 batalion de geniu pentru lucrari rapide, de la blocaj drumuri inclusiv cu copaci la lucrari improvizate, EOD-uri, capcane etc. Rolul principal ar fi mentinerea controlului asupra spatiului interior si securizarea manevrelor pe liniile interne…ca vehicule in principal 4×4 si MRAP, mortiere, drone, Carl Gustav/Javelin/MANPAD – intr-un fel 81 Mecanizata are misiunea asta, de aia le-au si luat radare unguresti 🙂
Bg. Banat?
https://www.rumaniamilitary.ro/brigada-18-infanterie-banat-o-forta-renascuta
La Bg 81 înființezi un batalion nou la Satu Mare plus cele trei de la Baia Mare, Dej și Bistrița, la brigada nouă transferi Bt 191 Arad, înființezi trei noi batalioane, unul de INF la Oradea, două de VM, unul în Caransebeș, pentru zona montană de SE, și unul la Abrud/Câmpeni, pentru Munții Apuseni, plus batalioanele de artilerie, AAA și logistică, la Bg 2 VM un batalion în Petroșani, la Bg 61 VM un batalion la Borșa, ajungând la câte patru batalioane de luptă și ele, asta ca o sinteză
nato o saaiba probleme cu dunquerque simdrome, diversi actori care o sa fie tentati sa o dea cotita
@Mihais
Maître, mi-ai dat greu. Franceza mea e cam ruginită, am folosit-o foarte rar de când am terminat liceul, și nu sunt familiarizat cu acronimele franțuzești. A trebuit să citesc articolul de 3 ori, ca să-l înțeleg(sper c-am și reușit). Cam mult le-a trebuit, din mai până în noiembrie, să sintetizeze lecțiile alea.
Care lecții, fie vorba între noi, dacă urmărești ce se întâmplă în Ucraina, sunt cam logice, nu-ți trebuie un exercițiu de corp de armată pentru asta, noi le-am cam discutat pe majoritatea, pe aici.
Asta pe scurt, așa, dar ar merita un articol și discutat mai amănunțit, disecată fiecare lecție.
Părerea mea, hâc…
P.S. Sper să fie citite lecțiile astea și de cine trebuie, și, mai ales, înțelese, că acolo e problema mare. De pus în practică, nu mai vorbesc, chestiile alea cu exoatmosferic, electromagnetic, cibernetic, dau greu unora care visează atacuri cu baioneta la armă și cercetare la contact cu TAB-ul.
Încerc să pun traducerea articolului, făcută rapid, pe genunchi, printre dat cu aspiratorul și cu mopul, pentru cine e interesat.
„ÎNFRÂNGEREA PRIN LUPTĂ: experiența EXERCIȚIULUI „WARFIGHTER”
de general de divizie Jean-Pierre FAGUE, comandantul Diviziei 1
O nouă revoluție în afacerile militare are loc astăzi sub ochii atenți ai armatelor occidentale, care nu toate înțeleg pe deplin amploarea sa sau adaptarea profundă necesară capacităților militare și metodelor de luptă pentru a obține victoria împotriva marilor puteri militare. Menționarea frecventă a unei „reveniri” la războiul de înaltă intensitate (HI) poate fi înșelătoare, deoarece cadrul de referință al generației privind HI (anii 1990) a devenit învechit în lumina schimbărilor rapide în curs. Exercițiul de simulare american WARFIGHTER, în prezent cel mai solicitant și reprezentativ pentru lupta de foarte înaltă intensitate, își propune să antreneze personalul de comandă al unităților mari împotriva armatelor echipate similar, punând în lumină aceste noi cerințe pentru obținerea victoriei în luptă. În 9 zile și 9 nopți de luptă în timpul WARFIGHTER 25-4 (Inset 1), cu prețul pierderilor mari – câteva mii de morți și răniți – Divizia 1 Franceză, operand în cadrul Corpului III SUA, a distrus tactic forța a 2,5 divizii inamice, dominând o OPFOR de clasă mondială care implementa cele mai moderne sisteme și tactici. Cum au realizat acest lucru și ce lecții pot fi învățate? Generalul Fagué împărtășește aici principalele lecții tactice învățate din participarea sa în ultimii 4 ani la 6 cicluri de exerciții WARFIGHTER, cuprinzând aproximativ cincisprezece exerciții de luptă divizionare.
A supune prin luptă înseamnă a cuceri prin privarea adversarului de opțiuni sau prin impunerea unui cost insuportabil, în special prin distrugerea capacităților sale și acționarea asupra moralului său pentru a-l aduce cât mai rapid posibil la capitulare, predare sau renunțare. Mai prozaic, câștigarea războiului, odată ce speranța de a putea „câștiga războiul înainte de război” s-a spulberat. Acest mod tactic de victorie, care poate lua forma unui război de uzură sau a unei războaie militare, nu se opune unei lovituri fulgerătoare, decapitarea inamicului prin distrugerea posturilor de comandă fiind căutată constant pe câmpul de luptă. Pentru a înțelege efectele care urmează a fi produse asupra inamicului, este necesar mai întâi să analizăm cadrul angajării.
Noul Mediu Operațional
Principalele evoluții care afectează desfășurarea războiului de la sfârșitul secolului trecut includ:
• O extindere a zonelor de confruntare, limitate timp de aproximativ douăzeci de secole la suprafețele terestre și maritime,
extinse succesiv, datorită progresului tehnologic, la domeniile aerian, informațional, electromagnetic, exoatmosferic și cibernetic. Fiecare mediu sau domeniu este el însuși în expansiune. Astfel, domeniul maritim s-a extins de la suprafață la
submarin și acum la adâncurile mării, la fel cum spațiul aerian se extinde la altitudini foarte mari. Prin urmare, lupta trebuie să poată fi desfășurată simultan sau succesiv în toate sau o parte din aceste domenii; aceasta devine astfel multi-mediu și multi-câmp (M2MC) de la nivelul diviziei pentru lupta terestră.
• O extindere a zonelor de confruntare, limitate timp de aproximativ douăzeci de secole la suprafețele terestre și maritime,
extinse succesiv datorită progresului tehnologicla domeniile aerian, informațional, electromagnetic, exoatmosferic și cibernetic.
• Extinderea temporală a confruntării, odinioară limitată la faza care separă declararea războiului de încetarea ostilităților și
acum aproape permanentă, în special sub pragul de atribuire în domeniile cibernetic, informațional și spațial. Aceasta implică adaptări ale posturii operaționale, vigilență continuă și capacități de reacție și acțiune în aceste noi spații.
• Dezumanizarea crescândă (robotizare/dronizare) a câmpului de luptă, într-o dublă căutare a celui mai bun raport cost/eficiență pentru a permite producția de masă a tehnologiei într-un context al industrializării războiului și al urmăririi riscului asimetric – configurații de desfășurare în care roboții/dronele ucid oameni în speranța de a forța adversarul să capituleze – un efect strategic car nu este produs de roboții care distrug roboți.
Noul câmp de luptă de mare intensitate, Verdun 7.0 – care combină arhaismul brutal al bătăliilor la scară largă cu integrarea rapidă a tehnologiei de înaltă performanță în șapte medii și câmpuri – se caracterizează prin:
• Umbra lungă a armelor nucleare pe câmpul de luptă, unde diverse acțiuni tactice (treceri de frontieră, atacuri asupra infrastructurii critice, pierderea unor unități mari sau a unor active valoroase etc.) pot afecta pragurile de utilizare a armelor nucleare sau pot constitui un factor declanșator.
• Masa, fie în ceea ce privește efectele produse – sisteme, muniții și resurse – fie unități terestre pentru controlul mediului fizic. Pentru a crea masă, alianțele vor fi esențiale, cu cerințele lor de interoperabilitate (umane, tehnice și procedurale).
• Abrazivitatea și letalitatea extremă generate de profuzia efectorilor, rezultând niveluri foarte ridicate de victime, a căror acceptare de către societățile și liderii occidentali rămâne de demonstrat.
• Transparență sporită – pentru protagonistul echipat cu senzori numeroși și variați – îngreunează disimularea, elimină surpriza și accelerează lupta prin scurtarea ciclurilor de detectare-lovitură.
• Creșterea adâncimii de angajare la distanță foarte lungă, unde focul în adâncime nu mai este doar pregătitor, ci devine decisiv.
• Accelerarea luptei, legată de abundența senzorilor și introducerea IA în sistemele informatice, ceea ce accelerează luarea deciziilor.
O nouă ecuație tactică de rezolvat
Ultimele trei decenii au fost martorii dezvoltării de către principalii competitori a unor capacități militare considerabile în toate zonele de confruntare, chiar dacă forțele armate ale Europei de Vest s-au atrofiat rapid, fiind reduse pentru a gestiona crize sau operațiuni de intensitate redusă împotriva grupurilor armate. Astfel, ceea ce a fost teoretizat ca anti-acces/interzicere a zonei (A2AD) se materializează acum ca o postură defensivă la nivel strategic și o postură ofensivă-defensivă la nivel tactic (sanctuar agresiv), ducând la blocarea câmpului de luptă aerian-terestru din trei medii și câmpuri contigue și interconectate: uscatul în sine, interzicerea în principal prin foc adânc, masiv și precis și o contramobilitate în adâncime; spațiul aerian, interzis în primul rând de la sol (apărare sol-aer integrată multistrat); câmpul electromagnetic, negat de bruiajul ofensiv multistrat (sol, aer, spațiu) și în adâncime (sol, tactic la strategic). Astfel, atingerea superiorității focului indirect, o condiție prealabilă pentru manevra terestră având în vedere masa de lansatoare cu care ne confruntăm, necesită obținerea aproape
simultană a libertății de manevră în spațiile terestre, aeriene și electromagnetice, deoarece lansatoarele de rază lungă de acțiune ale adversarului sunt protejate de o apărare sol-aer multistrat, ea însăși protejată de bruiaj multistrat. Prin urmare,
manevra clasică aer-sol este acum imposibilă de la bun început:
a devenit, în plus, M2MC(Multi-mediu, Multi-câmp) – efectuată în 4 până la 6 medii și câmpuri, caracterizată în spațiul terestru în primul rând prin manevre de foc – în adâncime și nu mai prin contact direct.
Patru schimbări majore necesare
Pentru a putea învinge un adversar militar puternic, forțele terestre occidentale trebuie să treacă prin mai multe transformări.
• O schimbare de perspectivă – culturală, organizațională și doctrinară – de la focul în adâncime la focul în adâncime, de la manevră la foc. Statistic, aproape 60% din pierderile totale suferite și provocate se datorează focului în adâncime. Pe măsură ce acesta își recapătă primatul clar pe câmpul de luptă, soldatul occidental, al cărui ADN este adânc înrădăcinat în războiul de manevră și al cărui etos războinic amplifică impactul luptei corp la corp, trebuie acum să-și dedice toată ingeniozitatea și întregul său rol războiului în adâncime (precum artileristul din 1918 care a învățat din eșecurile ofensivei totale a infanteriștilor francezi din 1914).
• O schimbare de scară. În ceea ce privește capacitățile și masa care urmează să fie desfășurată și sprijinită, planurile regionale ale NATO – cadrul prioritar al angajamentului nostru major – se bazează pe numeroase corpuri și divizii aliate. Luptele de mare intensitate sunt bătălii între unități mari, unde unitatea de cont este divizia, primul nivel de luptă integrând toate capabilitățile (contrabaterie, apărare sol-aer multistrat, Managementul Spațiului de Luptă etc.). Provocarea logistică este colosală: o divizie consumă aproximativ 1.500 m³ de combustibil și un volum de 250 de containere pe 24 de ore; un singur regiment poate trage 3.700 de obuze de 155 mm într-o singură zi. Pierderile au fost masive: cu vârfuri care depășesc 1.500 de morți pe zi în timpul WFX25-4, diviziile au pierdut în medie 500 de morți și 1.000 de răniți în fiecare zi.
Divizia a răspuns prin consolidarea și adaptarea sprijinului său medical (desfășurarea Îngrijirii Prelungite pe Teren la unitățile de Rol 1, transferul victimelor către unitățile de Rol 3 ale Corpului, evacuări terestre cu autobuzul etc.) și a serviciilor sale mortuare (înmormântare de urgență etc.), dar și prin efectuarea unei întrețineri agresive a echipamentelor reparabile și
injectarea de echipamente complete (prepoziționate în teatrul de operațiuni), precum și întărirea personalului pentru a-și reconstrui capacitățile pierdute și a continua lupta într-un interval de timp compatibil cu manevra sa (câteva zile până la câteva săptămâni).
• Schimbarea ritmului. Accelerarea luptei descrisă anterior necesită, pentru a domina ciclul decizional al adversarului,
o comandă mai rapidă, adică efectuarea unui ciclu mai rapid de evaluare – planificare – diseminare a ordinelor – ajustare a forțelor și planificare simultană pe mai multe niveluri (Planificare Paralelă) de la nivelul 1 la nivelul 3 (sau chiar 4). Conceptele de planificare succesivă pe nivel (regula unei treimi) sau de planificare limitată la prima fază a operațiunilor la nivelul superior, care nu mai permit această agilitate, sunt, prin urmare, învechite. Experiența arată că agilitatea optimă a unei divizii se bazează pe producerea unui ordin în timpul operațiunilor la fiecare 24 de ore, ceea ce permite ajustările zilnice
necesare manevrei, integrând în același timp întârzierile și inerția de ajustare (rearticulare, întăriri etc.) inerente formațiunilor mari.
În timp ce corpurile de armată, diviziile și brigăzile își planifică angajamentele (câteva săptămâni) în mod tradițional pentru a produce ordinul lor operațional inițial (OPORD), planificarea conduitei (FRAGO) se desfășoară pe un orizont de luptă de 4 zile (adică 4 ATO), permițând integrarea cu planificarea operațiunilor aeriene, ceea ce produce o parte semnificativă a efectelor profunde pe care divizia le încorporează în manevra sa.
• Schimbarea metodelor operaționale. Posturile de comandă la nivel de corp și divizie trebuie să fie capabile să planifice și să conducă operațiuni în M2MC (Multi-mediu, Multi-Câmp) pentru a sincroniza efectele produse – de ele însele sau de alte entități – cel puțin în domeniile terestru, aerian, electromagnetic, informațional și chiar spațial. Efectele în spațiul cibernetic nu se potrivesc în prezent bine cu tempo-ul luptei aer-terestre divizionare, iar cele provenite din domeniul naval sunt integrate în spațiul aerian (atacuri de pe mare etc.). Fazarea operațiunilor este în evoluție, cu o fază foarte lungă de penetrare/căutare a accesului și cu o fază de cucerire progresivă a superiorității în adâncimea spațiilor terestre, electromagnetice și aeriene înainte ca unitățile să ia contact în spații apropiate. Acest lucru se întâmplă într-un context de desfășurare contestată și supraveghere permanentă a spațiului având în vedere infrastructura de interes (porturi, aeroporturi, noduri feroviare),
ascunderea desfășurării sale devine dificilă, iar operațiunile de înșelăciune (strategice, apoi operaționale și tactice) trebuie, prin urmare, să înceapă cu mult timp înainte. Trebuie luate în considerare noi misiuni (și capabilitățile asociate dezvoltate pe întreg spectrul DORESE), cum ar fi străpungerea diviziei (a benzilor cu obstacole adânci) sau contra-recunoașterea, efectuate de un eșalon de recunoaștere divizială echipat cu toate capabilitățile necesare (DSA, LAD, bruiaj ofensiv, senzori GE etc.) pentru a orbi inamicul prin distrugerea senzorilor săi aerieni (drone de toate tipurile în special), precum și a senzorilor terestre (observatori de artilerie, unități de recunoaștere, forțe speciale) și astfel protejarea diviziei de focul devastator în adâncime.
Divizia, unitatea de cont pentru lupta de înaltă intensitate (HI)
Eșalon integrativ al HI, responsabil pentru tranzițiile tactice pe care le anticipează, le planifică și le conduce, divizia asigură un triplu nivel de integrare:
spațial (orizontal: Adâncime – Apropiere – Spate și vertical: cu Corpul și Brigăzile sale), temporal (pe un interval de timp de 96 de ore, etapizat cu Corpul și Brigăzile sale) și funcțional (arme interarme/Funcții de luptă încrucișate și M2MC).
Se concentrează principal pe Adâncime, unde aduce inamicul în raza de acțiune a capabilităților brigăzilor sale, ale căror acțiuni le coordonează în apropiere; efortul său secundar se concentrează pe spate, de unde oferă rezistență logistică brigăzilor sale, pe care le protejează pe o rază de 360°, consolidând câștigurile și păstrându-și libertatea de acțiune (legătura cu națiunea gazdă, evacuarea răniților, a personalului capturat și a echipamentului avariat, transferul zonei din spate către corp sau națiunea gazdă).
În această luptă divizionară extrem de complexă împotriva unui inamic puternic a cărui slăbire se bazează pe reducerea masei sale și, dacă este necesar, a vitezei sale (E=mc²), o condiție centrală pentru succes este menținerea constantă a unui echilibru local favorabil între puterea de foc și forțe, prin menținerea celui mai bun echilibru între trei variabile: tempo, risc (atât pentru misiune, cât și pentru forță) și uzură. Aceasta necesită capacitatea de a:
• Industrializa atacurile de foc în adâncime și de a produce uzură mare și rapidă asupra inamicului într-o ordine predeterminată (HPTL), pentru a evita să fie copleșit de o RAPFOR (Forță de Acțiune Rapidă) nefavorabilă în adâncime sau în contact cu o forță inamică considerabilă. Această hiperletalitate se realizează la nivel de divizie prin combinarea:
– Capacități de achiziție profundă de înaltă performanță cu multi-senzori, în orice condiții meteorologice (eforturi pe SIGINT-ELINT SAR și GMTI), la sol și la înălțime și la joasă distanță aeriană, permițând achiziția în masă a țintelor la o adâncime compatibilă cu raza de acțiune a sistemelor de sprijin al focului la distanță lungă;
– o organizare și procese integrate de direcționare (letale și neletale) în cadrul postului de comandă al diviziei, atât în planificare, cât și în execuție, bazându-se pe sisteme de informații în timp real (de exemplu, sisteme de informații care agregă fluxuri de informații din teatru în timp aproape real) și direcționare asistată de inteligență artificială, permițând identificarea rapidă a țintelor și a efectorilor cel mai bine poziționați, precum și coordonarea în timp aproape real a spațiului aerian (Green & Blue Air Clearance – Garanție Aeriană Verde și Albastră) și a spațiului terestru (Ground Clearance – Garanție la Sol) pentru a trage mai repede decât adversarul (doar hiperletalitatea poate compensa inferioritatea numerică a lansatoarelor);
– efectori (rachete sau proiectile reactive) care produc efecte terminale sporite (ogive multiple ghidate terminal, efecte de suprafață, ținte întărite etc.) pentru a crește numărul de ținte atacate de fiecare muniție;
– Capacități de atac aeromobile (și aeriene pentru JFACC) de înaltă performanță, capabile să penetreze zonele apărate și integrate în rețeaua de direcționare în timp real (transferul țintelor neangajate prin Quicknet etc.), permițând uzura accelerată a adversarului prin angajamente zilnice în profunzime, ideal în ferestrele de oportunitate deschise de corp în beneficiul diviziilor sale, prin convergența efectelor de neutralizare produse de diverse eșaloane superioare naționale sau multinaționale (de exemplu, bruiaj aerian sau SEAD de către JFACC, coordonat cu bruiaj spațial sau chiar atacuri cibernetice de către rețele naționale etc.).
• Controlează-ți ritmul (alocă suficient timp pentru ca uzura să se acumuleze în adâncime) și asigură-te că menții cea mai bună geometrie a desfășurării tale pentru a păstra un avantaj relativ pentru focul tău (distanța de tragere) și o aliniere a frontului tău cu foc inamic pentru a-i împiedica să învingă unitățile în detaliu, având posibilitatea de a-și concentra focul succesiv asupra uneia sau alteia (vezi diagrama de mai jos). Aceasta necesită:
– Gestionați spațiul de luptă alocat în cel puțin patru medii în care divizia sincronizează direct activitatea și efectele produse de mii de sisteme, aeronave, muniții și active digitale: terestre (Land Space Management), aeriene (Air Space Management), electromagnetice (EW/Jamming Authority) sau informaționale, împotriva unui inamic care încearcă să facă în esență același lucru.
– Mențineți libertatea de acțiune pe teren prin sprijin de mobilitate care permite traversarea frecventă a diferitelor obstacole din zonă (bariere de apă, linii defensive etc.) și capabilități puternice de contra-mobilitate atât în spațiu apropiat, cât și în adâncime pentru a încetini ritmul unui inamic superior.
• Păstrați cu zel capacitatea operațională prin protejarea posturilor de comandă și a unităților pe întregul perimetru. Protecția forțelor se bazează pe o combinație de măsuri active (LAD, DSA multistratificat, CBRN și apărare cibernetică etc.) și măsuri pasive (acoperire contra-baterie, înșelăciune sistematică, dispersare, tranșee regulate, aliniere geometrică a frontului divizional etc.) care sunt integrate la nivel divizionar, atât în planificare, cât și în execuție.
Astfel, principalele condiții pentru victorie în luptă pe un câmp de luptă solicitant și în continuă evoluție sunt acum cunoscute, iar un număr mare de lecții tactice au fost trase din aceste exerciții simulate (vezi inserția de mai jos). Divizia, primul nivel integrator al războiului de înaltă intensitate, joacă un rol central în implementarea lor. În timp ce toată activitatea militară combină arta și știința, lupta divizionară, prin natura sa solicitantă și complexitatea extremă, se încadrează cu siguranță mai mult în domeniul științei decât al artei. Cu toate acestea, ea oferă ample perspective pentru geniul tactic pentru cei care îi stăpânesc complexitatea și permite armatelor cu capacitățile necesare să supună un inamic puternic prin luptă.
Cele 22 de lecții ale COMDIV1 despre lupta divizionară
1. Capacitatea operațională a diviziei (CAPOPS) este o comoară pe care comandantul acesteia trebuie să o protejeze constant pentru a-și controla rata de declin.
2. Divizia câștigă sau pierde bătălia în profunzime (aproximativ 60% din pierderile provocate și suferite se datorează artileriei).
3. Divizia trebuie să caute constant oportunități și poziții cu avantaj relativ și să-și mențină focul de artilerie într-o rază favorabilă față de cea a inamicului. Trebuie să manevreze pentru a schimba timpul pe uzură (răbdare tactică) în raport cu riscul asumat.
4. Divizia trebuie să se asigure că Corpul sincronizează angajamentele simultane ale diviziilor sale pentru a crea multiple dileme pentru inamic și a-l împiedica să-și concentreze succesiv focul asupra fiecăreia dintre ele.
5. Pentru a obține victoria, divizia trebuie să-și planifice și să-și desfășoare operațiunile folosind M2MC, cel puțin în cele patru domenii în care produce efecte (terestru, aerian, electromagnetic, informațional).
6. Divizia trebuie să-și desfășoare operațiunile pe un orizont mobil de 96 de ore (4 ATO), ceea ce îi permite să sincronizeze efectele M2MC pe toată adâncimea câmpului de luptă (inclusiv cele produse de entități externe – de exemplu, cibernetice, spațiale).
7. Contrarecunoașterea este esențială. Orbirea inamicului protejează divizia de focul său indirect.
8. În recunoașterea ofensivă, primul contact cu inamicul intern (IIN) al inamicului trebuie efectuat de cea mai mică unitate posibilă, ideal fără echipaj.
9. Divizia trebuie să lupte cu tunurile și lansatoarele sale pe front pentru a le maximiza raza de acțiune.
10. Divizia trebuie mai întâi să distrugă sistemele care îi provoacă victime (și, prin urmare, să înțeleagă acest lucru în mod constant).
11. Focul de contrabaterie este esențial în luptele de mare intensitate. Eficacitatea sa trebuie evaluată zilnic.
12. Utilizarea optimă a senzorilor se bazează pe alinierea adâncimilor de căutare și de lovire, complementaritatea dintre unități (corp, divizie, brigadă) și un echilibru între țintire (aproximativ 70%) și informații (aproximativ 30%).
13. Divizia trebuie să își conserve elicopterele de atac în fazele inițiale ale luptei (obținând superioritatea electromagnetică și aeriană) pentru a maximiza angajarea ulterioară a acestora împotriva formațiunilor blindate.
14. Divizia trebuie să fie întotdeauna pregătită să treacă la o postură defensivă, deoarece CAPOPS (Capacitatea Posturilor de Operațiuni Anticipate) poate scădea rapid.
15. Fiecare manevră trebuie să includă un element de înșelăciune și să ascundă constant de inamic intențiile sale (zona de traversare, zborurile cu drone) și efortul său (poziția rezervei sale). Utilizarea momelilor sporește protecția.
16. Protecția forței se bazează pe o combinație de măsuri active și pasive care trebuie planificate (alocarea prioritizată și dinamică a resurselor de apărare) și proceduri care trebuie practicate (de exemplu, camuflaj, dispersarea unităților).
17. Libertatea de acțiune a COMDIV se realizează în special prin delegarea consolidării câștigurilor (coordonarea cu națiunea gazdă/ONG-urile/autoritățile locale, fluxurile logistice) către un post de comandă din zona din spate.
18. Agilitatea tactică a diviziei se bazează pe trei factori principali: anticiparea sa (planificarea pe un orizont de 4 ATO), capacitatea sa de a executa tranziții rapide și un ciclu scurt de luare a deciziilor (aproximativ 12 ore între evaluare și emiterea unui FRAGO pe ciclu).
19. Într-un război de uzură, rezervele sunt rareori folosite împreună pentru a schimba echilibrul puterii și a obține o victorie decisivă, ci mai degrabă pentru a reaproviziona CAPOPS (Capacitatea Operațională) ale brigăzilor într-un ritm compatibil cu bătălia.
20. O nealiniere a frontului corpului de armată creează un risc pentru divizie. O nealiniere a frontului diviziei creează un risc pentru brigăzile sale (concentrare succesivă sau laterală a senzorilor/focului asupra unității izolate).
21. Corpul de armată trebuie să convergă în mod regulat efectele teatrului de operațiuni pentru a deschide ferestre de acces pentru divizii, permițându-le apoi să obțină superioritate în domeniile electromagnetic, aerian și terestru.
22. Într-o luptă între egali, victoria aparține celui care face cele mai puține greșeli (egoul este primul dușman al liderului).”
Sper să-l ia, pentru că e destul de lung.
Părerea mea, hâc…
Gentlemen, if you need contacts with Polish authors of materials on artillery-related topics, I can recommend three people:
1. Lieutenant Colonel Tomasz Lisiecki
https://lubimyczytac.pl/autor/271232/tomasz-lisiecki
https://x.com/Tom_Lisiecki
2. Antoni Walkowski
@AntoniWalkowski
https://defence24.pl/strona-autora/antoni-walkowski
3. Adam Świerkowski
@adamswierk99
https://defence24.pl/strona-autora/adam-swierkowski
Write and ask questions, they’re nice and friendly people 🙂
Mulțumesc pentru sursele de informare.
Din perspectivă tehnică, consider că pentru România unificarea pe 160 mm este calea cea mai înțeleaptă:
Supraviețuire: Precizia sub 10 m și focosul de 40 kg distrug ținta rapid, minimizând expunerea la contrabaterie.
Rază: Cei 50 km oferă protecție vitală împotriva dronelor Lancet și FPV.
Logică industrială: Permite Uzinei Tohan să producă un singur flux modern, eliminând fragmentarea resurselor.
În concluzie, stocurile de 122 mm sunt ideale pentru Ucraina, dar viitorul nostru ar trebui să fie independența pe un calibru greu și precis.
Nu mai luptati in trecut Lancet e de domeniul trecutului, pana la terminarea razboiului sau dupa. Genu asta de drone o a aiba minim raza care o au acum ! Nu stiu cum se face dar tarile cu precadere din estul Europei raman ancorate in 122, pe cand tarile vestice cauta MRLS cu bataie mare, nefiind interesati sa ajunga inamicul la 30-40Km sa dea pe el cu 122 la hectar ! Nu invatam nimic de la SUA, de la Franta….
Turcii au TRG-230 si TRG-300, daca am fi isteti am colabora cu ei, pentru ca sunt deschisi la transfer si au preturi bune !
Doar din motive financiare anumite țări est europene rămân la 122 mm iar Romania și la 152 mm, in cazul obuzierului tractat, că și cel calibru 122mm, ag-7, etc.Ca să nu zic că deși Romania a fost invitata sa adere la NATO, in anul 2002 și aderat in anul 2004, și acum are că arma standard de asalt AKM calibru 7,62 mm.Daca politicienii perindați la guvernare, începând cu guvernul Năstase , lejer puteau impune adoptarea calibrului 5,56mm prin modernizarea și adaptarea AKM-ului la acest calibru.
In 21 de ani de la aderarea la NATO, în etape, toate forțele noastre armate ar fi trebuit să aibă acum întreg armamentul și muniția la standardul NATO, folosindu-se atât cât se poate, inclusiv prin joint venture, complexul militar industrial românesc.
Forțele armate române au cu adevărat ce învață doar de la cei cu experiență reală de război, parteneri: SUA, Israel, Ucraina.
Chiar daca nu este tara prietena, specialiștii militari pot trage niste concluzii și de pe urma armatei ruse văzând atât cât se poate, cum aceasta se comporta și desfășoară misiunile de lupta.
Si nu e mai bine decat sa lansezi 40 de 122 sau 26 de 160mm la o azvarlitura de prastie, langa tine ,sa lansezi 10 ghidate de 300 mm la 100km ? Ce trebuia incarcatura sa „bagi in 4 buc de 122.. bagi intr una de 300mm faci dintr un motor de la 122 prin inginerie inversa unul mai mare pentru una de 300 ca nu e vreun satelit… sau iei licenta daca nici atat nu suntem in stare sa facem…
Cred ca va scapa din vedere ca loviturile cu calibru si raza superioare celor de 122mm au o gama oarecum diferita de tinte. In plus sunt si mult mai scumpe. Tot in plus in linia intai iti face o curatenie pe care cele cu raza de 100-300 km ar face-o la un pret astronomic. La fel cele de 160 nu iti acopera o suprafata comparabila cu cele de 120 din cauza numarului mai redus de vectori.Puterea distructiva a celor de 160 nu cred ca suplineste numarulr celor de 122. De ce cred asta? Pai avem WW2 unde Nebelwerfer-ul german desi un lansator bun nu reusea sa aina efectul pe care il avea un nr comparabil de Katiușa. Iar Nebelwerfer avea un calibru superior. Este bine sa avem si 122 pe langa celelalte.Si dpdv financiar si al flexibilitatii.
la artileria reactiva ii singurul domeniu unde si europeni considera ca santem buni
in orice video despre achiziti de armament european noi eram prezentati doar cu larom , atat
ar fi o nebunie sa nu ne pastram singura nisa pe care o mai avem
si ar trebui sa o dezvoltam si sa dezvoltam noi munitii fie singuri fie in cooperare
mai ales ca la arma asta consumul de munitie e foarte mare
Suntem buni ca nr de lansatoare ca avem cele mai multe de 122 in NATO , altii fac motoarele de racheta, capete dirijate si sunt tari si mai de lumea a treia care fac cea ce noi nu suntem in stare ! Plangem dupa Israelieni ! Asta e adevarul !
nu mai avem asa de multe de 122, ca am dat si la ucraineni.
Si daca nu mai avem asa multe si nici stocuri @ MZ , de ce nu trecem la alceva mai performant la care sa facem stocuri? Tot o tinem pe” avem experienta, putem sa producem….. ” Asa si akm avem , munitie avem le fabricam hai sa le tinem in stoc… ca i caz de ceva mai sunt 3 – 4 vecini care sa ne dea munitie, chestie valabila si la proiectilele reactive/rachete de 122, tot 3-4 vecini aliati care ne pot da…
crezi ca trecerile astea se fac de azi pe maine?
crezi ca capacitatea aia noua se construieste la un pocnit din degete?
Chiar si cu razboiul la usa, mai trec niste ani pana sa putem produce din alea noi. Deci ce facem, nu producem nici din alea vechi si ieftine pentru nevoile noastre mizand ca pana peste 2-3 ani cand incepem sa primim din alea noi nu va fi nici un razboi?
Parerea mea, e ca asa cum punea @ Sorin, as da 35 APRA Moldovenilor , restul ucrainienilor, sa poata rezista cat mai mult si sa i distruga pe rusi. Asta se poate face prin NATO sau tarile care sprijina cu bani Ucraina. O parte din lanstoare le dam gratis contributia Romaniei, restul ni le platesc entitatile de mai sus. Spui ca dureaza cativa ani productia? ,cea mai buna solutie, cumpararea unui stoc cu banii jos de rachete si lansatoare cum am luat si mistralul si in 2-3 ani integram producem si la noi . Raman Larom, care trebuie modernizat la viitorul sistem de rachete cu bataie mare ! Cand au fost create aceste sisteme nu existau dronele FPV si nici dronele ratacitoare….. Cele gen l
Lancet in 2 ani o sa aiva autonomie 80km sau mai mult la cat de repede evolueaza. Nu mai gasesc acum, dar e undeva pe net cate lansatoare GRAD au pierdut lunar rusii si ucrainienii,mai ales din cauza dronelor…. Daca nu avem sisteme de lovire la distanta, vom piere lansatoarele noastre „patriotice” cu care asteptam rusii sa vina la 30km de noi. Unde mai pui ca avem min 2 ani in caz de ceva sa ajunga rusii aici si avem timp destul pentru a crea stocuri ! Larom il mai putem tine sa l dam moldovenilor daca rusii incearca sa intre in Moldova pe la portul Giurgiulesti de stat nu cel achizitionat de noi. Atunci noi si ucrainienii care vor fi neutrii vom asista ca si acum la unare cum trec dronele si lovesc Moldova. De ce credeti va e urgenta inarmarea pe aparare aa si pe sisteme de artilerie tunuri ATMOS
Nu v a fi nici un razboi in Romania in urmatorii 3-4 ani, ca nu au , cum, cu ce ,pe unde sa vina terestru sa dam cu Larom. Sigurul razboi care poate sa apara e in R M care poate fi atacata pe 2 fronturi, 1 dinspre Transnistria si 2 de rusi care vor inceraca jonctiunea cu Tiraspolul prin portul Giurgiulesti de stat. Si tinand cont ca frontul e mic si zona de debarcare unde pot veni rusii e mica, 35 de Larom iar nivela, plus tunurile ATMOS…
Apropo, nu stie nimeni cate am dat si cate mai avem….
Ar fi fost bine ca, după 1989, România să fi mers alături de Franța în privința dotărilor militare, ținând cont de istoria comună. Lipsa de angajament real a clasei politice ne-a adus într-o poziție dependentă și fragmentată în materie de apărare.
sunt filofrancez intr-un fel dar fortele armate franceze au unele abordari care nu se potrivesc oricui, de aia si lipsa de succes la export a blindatelor franceze de pilda, cu mici exceptii.
dar da, ca directie si parteneriat ar trebui sa fim mai aproape de francezi, sa aprofundam relatiile distruse de remarca stupida a lui Chirac si aroganta lui Sarkozy. Sunt pe trend crescator relatiile cu ei, de la Hollande incoace, ne-au scos dintr-un mic rahat cu preluarea fostei Romtelecom de catre Orange si capabilitati proprii care ii fac cei mai interesanti aliati militari din EU – chiar si cand era UK (de pilda sateliti si ISTAR proprii, non NATO).
Personal de la ei, daca ar fi sa fac o lista de cumparaturi ar fi Scorpene ala mic cu fuel cells, Rafale, elicoptere, Caesar si ar mai merge si altele
In clipa de fata, Franța trăiește de pe urma imaginii din trecut și este un stat cu grave probleme economice, politice și sociale, aflat în plin proces de islamizare și africanizare/,arabizare, etnic și cultural.Marsilia este un exemplu dar și cartierele unor mari orașe franceze locuite majoritar de magrebieni.
Recent, primind lovituri in organul genital, a fost eliminată economic și politic din fostele sale colonii africane unde firmele franceze exploatau foarte avantajos și ieftin, resursele naturale.
In clipa de față, Franța nu este capabilă să își facă ordine la ea acasă și cu atât mai puțin sa protejeze și ajute substanțial Romania in cazul unui ipotetic război cu Rusia dar Turcia are potențialul sa o facă.
Cei câteva mii de militari francezi aflați în România au un rol simbolic, de imagine, iar în caz de război, sunt irelevanți.
Cea mai buna protecție pentru România ar fi atragerea unor mari investitori din SUA, Turcia, China, India, țările din Golf, in tara noastră, fiecare cu sume de ordinul miliardelor, zecilor de miliarde de USD.Intrun asemenea scenariu, ai cea mai buna protecție militară și politică fata de Rusia, deoarece acei investitori au legături personale, directe, cu conducerea statelor lor care ar interveni politic și proteja interesele investitorilor săi care ar fi cei mai buni lobbyisti pentru România.
Pentru Marea Neagra și specificul platoului nostru continental, A26 este cel mai potrivit.La fel și pentru Marea Baltica.
Ce aș cumpăra de la francezi?Doar radare, sisteme de rachete AA.
In decembrie 1989 dar și în prima parte a anilor 1990, conducerea politică a Franței, în frunte cu președintele Mitterrand a avut în realitate,o atitudine ostilă față de România, motivul fiind nu doar puternicul lobby maghiar iredentist ci și implicarea financiară a regimului Ceaușescu, in anul 1981, în susținerea adversarului politic la alegerile prezidențiale din Franța, Nicolae Ceaușescu l-a susținut la alegerile din 1981 pe președintele în exercițiu de atunci, Valéry Giscard d’Estaing iar Mitterand nu a uitat și iertat.
Având în vedere dorința României de a adera la NATO, manifestată încă din anii 1990, înțelept ar fi fost să facă tot posibilul să meargă alaturi de SUA cât mai mult posibil, acolo unde și cât se putea, punând accent maxim pe joint venture, atât cu firmele americane cât și vest europene , israeliene, optând, in funcție de bugetul disponibil și posibilitatea de achiziție, pe ce este mai performant tehnologic, încercând să avem o armata cat mai compatibila și interoperabile cu cea americană, turcă.Trebuia și trebuie pus accent nu pe francofonie sau alte simpatii culturale ci exclusiv pe pragmatism și făcut ce este mai bine atât pentru forțele armate, complexul militar industrial și economia noastră.
Steppe, înainte de orice vreau să îți spun că îmi place articolul tău de sinteză: îl găsesc coerent, argumentat și bine documentat – și îți mulțumesc; cu ajutorul tău, am mai priceput ceva în plus!
In al doilea rând, eu aș crede că e vital să ne debarasăm de doctrina sovietică și de calibrele aferente – mergând pe calitate și precizie mai degrabă. Dar eu sunt soldat neinstruit și asta e numai o părere oarecare. Aștept continuarea seriei de articole și te salut, domnule!
Fain articol Steppe, mie mi-a placut atat cum te-ai documentat, cat si argumentatia.
Astept urmatoarele, spuneai ca mai ai cateva.
Si eu prefer 160 mm.
multam, da, sper sa mai trimit unul spre sf saptamanii.
Foarte buna trecerea in revista a sistemelor Europene. Dpdv al tehnologiei stam bine mai la toate capitolele mai putin 5th gen aviatie. Marea problema tine de stocurile limitate de munitie, mai pentru toate categoriile de forte.
Unde sunt partial in dezacord sau mai bine zis o mica completare, lovirea inamicului in adancime trebuie sa fie o capacitate unde toate cele 3 categori de forte sa-si aduca aportul, inclusiv marina. Navele sunt platforme ideale de lansare rachete grele, au capacitate de auto-aparare, port senzori. Pentru inceput rachetele tip NSM cu posibilitate de atac la sol cu raza 200–300km sunt super (in situatia putin probabila in care Rusia ajunge la gurile Dunarii, marina joaca un rol important in sustinerea trupelor terestre) dar pe viitor e musai sa fie dotati atat cu rachete AA cu raza lunga (contribuie la apararea Constantei si tinerea la distanta a aviatiei inamice) si cu rachete de croaziera. Corvetele Europene in dezvoltare sigur suporta vls mk 41, fregatele FDI suporta 4 x mk 41/ sylver, Scorpene subs pot lansa rachete de croaziere. Deci poti dezvolta o capacitate de lovire foarte puternica fara sa ai nevoie de distrugatoare sau „fregate” de 10 000 tone. Nu degeaba toti botii Kremlinezi baga tare impotriva dotarii FNR; ele pot reprezenta un pericol enorm pentru efortul de razboi al Rusiei impotriva NATO.
O sa vina Tempest-ul iar Rafale si Eurofighter sunt inca foarte relevante si capabile.
De acord si cu ideea ca lovirea in adancime trebue sa fie facuta de cat mai multe categorii de forte mai ales ca Europa e relativ mica, ii lipseste adancimea strategica. Insa depine ce inseamna in adancime.
Cu privire la dotarea marinei militare am o parere mai nuantata. Personal cred ca nu ar trebui mai mult de 6 corvete, eventual dublate de nave rapide care pot intra si pe Dunare, gen cele suedeze, am uitat cum se cheama. As prefera un mix de submarine, drone, elicoptere si un grup aditional de avioane multirol. Nu vad rostul operarii unor fregate peste 3000 tone, chiar si foarte moderne in Marea Neagra.
Un articol care prezinta multe date, analize si idei, mai ales pt situatia noastra f sensibila si cam descoperita. Intrebarea este daca cei responsabili sunt la fel de atenti ca @steppewolf ! 122-ul este prezent azi si e bine(nu stim in ce stare dupa ani) dar maine fara 160 nu e bine, vazand situtia din Ucraina.
Daca rusii isi permit sa-si toace generatiile dela 20 la 40 de ani (e treaba lor) noi nu prea avem posibilitatea. In plus munitia, de partea asta a frontului e mai scumpa si mai greu de obtinut, Au trecut 4 ani (de fapt 11 din 2014) si europenii nu s-au prea desteptat(despre politicienii nostrii care ne-au condus si generali…ma abtin)
Totusi 122, 160, MLRS-urile, Foudre si celelalte fac retferire doar la o adancime a frontului de max 100,150 hai 200km. Si mai departe ? Rusii au unde sa se retraga(si sa-si fabrice armele), Napoleon si Hitler(nu-i asociez) au inaintat cca 7-800km fara sa-i invinga (cauze diferita dar distantele sunt tot mari) ! De aici si tupeul rusilor.
Putin este arogant fata de europeni, i-i desconsidera, are frica doar de SUA ! Dece ? SUA are posibilitatea sa distruga si Uralii adica inima industriei de armament ! Rusii au posibilitatea sa bombardeze Berlinul, Parisul sau Londra cu multe rachete . Europenii n-au decat ce dau amercanii(azi se pune si problema daca dau) ca sa ajunga la Moscova sau in Urali.
Noi, europenii, ii putem tine la distanta pe front (sa zicem pe Nipru sau Don) cu LAROM 122+160, cu Himaris, cu MLRS, cu Foudre, MARS II, M270, EuroPuls, etc dar lor nu le pasa de celovecii morti si ne dau in cap cu Kalibr(si altele) pana la Londra, pt ca nu avem decat 2-3-5-10 Tomahawak pe care avem sau NU voie sa le folosim ! Deci este nevoie de „bate” lungi si grele(pe care noi nu le avem deloc) ca sa avem pace ! Macar daca ucrainienii le-ar avea.
Varianta ca Ucraina pierde este ca Putin va avea o armata dubla sau tripla ca putere…. si stim ce va face cu ea. Iar Trump nu va vedea nici un $”NewMarshall” retur dela Putin !
Da, exista aviatia. Dar rusii au aa buna si nemtii, francezii si englezii au s-o piarda r a n d pe r a n d pe masura ce rusii se vor apropia de ei.
Vesticii grei de cap(incl americani) n-au inteles si nu inteleg ca si o Moldova sau o Estonie inseamna o intarire a armatei lui Putin si 2-3 pasi mai aproape de Paris, Londra, Berlin, Haga, Madrid, chiar si de Berna si…. Zurich ! Ce o sa se mai „adape” Putin din „pristolul” de la Zurich si Bruxelles !
pentru lovituri in adancime sunt si alte mijloace, nu numai MLRS-uri si vectori balistici si am mentionat ca sunt in dezvoltare diverse capabilitati europene, adica versiuni mai noi ale celor deja existente (Taurus, Spear) sau vectori noi (Tryfig – Germania/Norvegia supersonic, STRATUS – succesor franco britanic SCALP, LCM/MdCN – Tomahawk-ul frantuzesc).
am incercat sa limitez articolul, si asa lung, la MLRS-uri si rolul acestora
„articolul, si asa lung”
Nu, articolul tău NU e lung. Ceilalți le scriu scurte… 😀
Si eu zic ca MLRS ar trebui sa fie baza artileriei noastre, si ca ar trebui
1- sa ne axam pe ceva cu raza cat mai lunga, ceva in clasa Himars
2- trebuie marit semnificativ numarul de lansatoare (spre 300 ca numar)
3- trebuie musai facuta munitia aici, ca luam ceva de la coreeni, ca ne legam cu francezii cu proiectul lor, etc dar trebuie facuta aici.
4- ca idee posibila, Lockheed are un proiect interesant pentru rachetele de pe Himars, ar pastra motorul ca booster si ar atasa o mini racheta de croaziera in varf, ca incarcatura de lupta,cea ce ar mari foarte mult raza de actiune
Ar fi un proiect interesant si la noi, ca tot s-a postat ca vor sa faca unii de aici niste rachete de croaziera ieftine de diferite clase si raze de actiune (nu stiu cat de seriosi sunt insa). Alea mai mici ar putea merge puse si pe un motor racheta de 160mm de Larom (daca le facem aici pana la urma), cu un senzor optic/IR si/sau un Lidar in varf si bati deja poate la 300 km, peste ce poate Himars si sistemele echivalente ca putere de foc (26 de proiectile, chiar daca de calibru mai mic). Daca ii bagi si ceva AI pentru recunoastere tinte si urmarirea si lovirea lor in mod autonom (mai ales ca GPSul va fi cel mai probabil bruiat de inamic) am avea cel mai smecher sistem de MLRS.
Asta ar merge pentru a elimina in primul rand artileria inamica pe toata distanta aia de sa zicem 0 pana la 300 km de linia frontului, plus alte tinte precum sisteme de razboi electronic, statii radar, sisteme AA
Pentru ceva cu raza si mai lunga m-as lipi de britanici si proiectul lor Nightfall, daca ar fi posibil
Eu sincer as merge doar pe MLRS ca artilerie grea, cat mai multe piese (si 500 daca se poate, de tipul de ziceam mai sus), nici nu m-as mai uita la artileria clasica de 155 mm. Plus drone cu raza lunga pentru cercetare, detectare tinte si eventual dirijarea focului
Pentru distante mai scurte, drone, eventual roiuri de drone cu AI, imune la bruiaj, setate sa patruleze o arie data si sa atace tot ce recunosc ca inamic acolo, aruncatoare de 120mm cu raza extinsa si rachete AT (mai ales daca tot se vorbea ca ar face un fel de Spike mult mai ieftin)
@radu2
„Si eu zic ca MLRS ar trebui sa fie baza artileriei noastre”
Nu sunt de acord cu premiza. Infanteria are nevoie de obuziere si in mod special de mortiere ca suport. Nu poti face suport cu mlrs.
Danger close pentru obuziere e 600m, pentru mlrs e 2km. Iar motiera numai zic ca e vitala pentru infanterie ca o pot aduce foarte aproape si coordona cu linia 1 cel mai usor si e cea mai versatila ca tipuri de munitii.
p.s.
Din ce stiu infanteria daca are pe mana/integrate arme specializate (mortiere, rachete at, manpads) face treaba cu ele mai mult decat daca ar fi folosite separat.
p.p.s.
Nu neg ca poate gandesc eu ca un infanterist la treaba asta si nu vad the bigger picture.
@robi
Pai eu tocmai asta am spus ca as pastra aruncatoarele, adica mortierele,si de 120mm si de 82/81 mm.
As inlocui complet AG-9 cu rachete AT (Spike si daca se face racheta aia de se zicea aici la un moment dat, un fel de Spike derivat dintr-o racheta tinta sau asa,mult mai ieftin) si as mai face un pluton de drone (de atac, FPV, kamikaze) cel putin, la nivel de batalion.
Astea asigura focul de sprijin pana la 10-20-40 km de linia frontulu (cred ca deja sunt drone cu fir optic ce bat pana spre distanta aia, deja se acopera in mare parte distantele de foc de la obuzierele de 155mm cu ele)
Nu mai vad rostul obuzierelor si tunurilor grele daca ai MLRS de tipul de care am zis, si pe care le folosesti ca sa distrugi punctual artileria grea inamica in special (atat Mlrs cat si tunuri si obuziere grele autopropulsate, tractate etc), pana spre 300 km distanta de linia frontului. Plus alte tinte, radare, statii de razboi electronic, sisteme AA samd
la AG-9 as merge pe Carl Gustav care sa inlocuiasca ambele AG-uri ca artilerie la purtator a plutonului/grupei; insa din moment ces-au facut munitii noi, inclusiv termobarice, cred ca mai dureaza
@radu2
Inteleg ce vrei sa zici dar dronele pot sa vina sau sa nu vina si ce timp de reactie au ? Ce facem daca apar solutiile tehnice anti-drone ?
Artilerie vine sigur si parca stau mai linistit in sant stiind ca daca vin retarzii betivi pot sa chem niste popice in capul lor.
In fine atat ma duce pe mine capul la subiectul asta. Sarbatori fericite !
Cand e de nivelat un bloc,ce face 152/155mm nu face nici o drona.Iar cand drona va cara fulgerator 50kg de bum-bum,va costa cat nu face.Dronele ucrainene din familia Vampir dau startul de la 20k si nu se apropie inca de 50kg la 40km.
Nici una din jucariile actuale nu e inca inutila,cata vreme exista C-UAS.
Atacuri in masa nu mai exista in UA din cauza artileriei ghidate de drone. Prin masa insemnand nimic in vant gen un pluton.
@robi
Pai ai si aruncatoarele de 120 mm pentru asta, nu doar drone. Plus rachete AT „la purtator”
Ideea mea cu MLRS ala e sa distrugi cu el artileria grea a inamicului (obuziere si tunuri grele si MLRS), ca aia iti face cele mai multe probleme si pierderi.
Si fara sprijinul ei nu stiu cat de eficient va mai fi un atac cu blindate si infanterie. Sau chiar o aparare, daca te hotarasti tu ca atacul e cea mai buna aparare
@mihai
Nu stiu ce sa zic de 152/155 vs blocurile moderne din beton si zonele urbane intarite. Acolo tot mai bine dai cu MLRS cu termobarice ori daca poti, cu bombe grele de aviatie, cum au facut si israelienii in Gaza si Liban,ori mai fac rusii cu bombele alea supergrele cu planare (ca ei nu pot veni mai aproape datorita apararii AA ucrainiene).
In plus exista pericolul ca astfel de zone urbane partial distruse sa devina un obstacol si pentru atacator (sau mai ales pentru atacator). Se formeaza „natural” obstacole, strazi blocate de bucati de beton si moloz ce ingreuneaza avansul vehicolelor, inclusiv blindate, se formeaza „natural” tot felul de pozitii de tragere protejate prin si printre ruinele ramase si cladirile partial distruse partial ramase in picioare, creste posibilitatea de a organiza ambuscade de tot felul, de a amplasa mine si capcane, daca mai ai si zone cu tuneluri subterane, beciuri etc ce comunica si in alte parti deja devine un cosmar. Cele mai multe astfel de situatii se rezolva de obicei prin asedii care epuizeaza aprovizionarea aparatorilor si nu prin bombardamente, trebuie neaparat si controlul aerian al zonei samd.
Sper ca si ai nostri se ocupa la fel de serios si de problema cu luptele urbane, alaturi de cea cu arme combinate pe dealuri si campii libere. De la pregatirea de lupta la logistica necesara
numarul lansatoarelor e mai putin important, as zice ca acum e foarte important de unde procuram munitie moderna si cat mai buna, cat mai multa si daca avem destul mijloace de achizitie a tintelor.
„Eu sincer as merge doar pe MLRS ca artilerie grea, cat mai multe piese” – cam ce inseamna artilerie grea? ca eu aici am scris doar de MLRS-uri, obuzierele sau rachetele de croaziera/balistice tactice merita un articol separat mai ales ca-s multe noutati aici. Nu cred ca va putea cineva renunta la obuziere sau mortiere.
Drone si cu AI, si cu capacitate de loitering, imune si la bruiaj … eventual sa se si intoarca la lansator/zona de decolare daca nu gasesc nimic 🙂 vor fi probabil si astea candva, eu ma bucur ca Romarm a inceput sa faca ceva: https://romarm.ro/en/produse/drone/
Munitie trebuie sa facem si noi aici, neaparat. De aia ma gandeam la „traforajul” ala inspirat din ideea lui Lockheed.
Daca facem motorul racheta pentru 160 mm si daca acea companie (Blue Space parca,sau altii, oricum firma romaneasca) chiar face acele rachete de croaziera usoare (desi am inteles ca niste cehi s-au apucat chiar mai inainte de asta) ar fi zic eu combinatia ideala.
Odata ca faci totul aici (zic eu, inclusiv prin printare 3d, motorasul ala de croaziera tre sa duca un singur drum, nu trebuie aliaje ultrarezistente sau asa) si poti tine pretul jos si deci sa faci si cantitate mare.
Apoi ar avea caracteristici foarte bune pentru a elimina orice piesa mai mare de artilerie, aparare AA, radare, razboi electronic pe o distanta de sa zicem pana in 300 km, ar veni in „stol” ar fi tinte relativ mici si greu de detectat si lovit (ar fi un fel de loitering munition cu raza lunga, capabile sa manevreze si sa detecteze singure tintele).
Cele mai sofisticate lucruri la ele ar fi softul si sistemele de detectie (zic eu un Lidar combinat cu un sistem optic).
Toate astea ar fi realizabile la noi, cred eu, si am avea una din cele mai smechere artilerii din lume.
Ar fi si foarte mobila si greu de atins, totul pe roti, pe camioane mobile, capabile sa lanseze de la distante foarte mari, merg fara probleme pe sosele si evident ar avea si capacitate de teren accidentat, chiar daca nu la nivelul senilatelor, mai fiabile si mai usor de intretinut.
Ce ne-ar mai trebui ar fi drone cu raza foarte lunga, pentru cercetare (inclusiv cercetare radio-electronica) si descoperire tinte, inclusiv marcarea lor daca e posibil, eventual un satelit doi, sau macar colaborare cu altii pentru primit date de la sateliti, evident si radare pentru contrabaterie, dar alea cred ca am luat deja ceva.
As renunta la artileria grea clasica, da, la obuzierele si tunurile grele de 155/152 mm, 130mm etc, indiferent daca sunt tractate, senilate, pe roti.
As pastra doar aruncatoarele (mortierele) de 120mm (si de 82mm), si alea cu posibilitate de incarcare automata, pentru lupta in localitati, teren accidentat etc.
Oricum dronele par sa ocupe tot mai mult spatiul tinut pana acum de artileria grea, si deja exista drone imune la bruiaj sau care se intorc in siguranta la zona de lansare daca nu au distrus nicio tinta. Nu demult am vazut asa ceva la ucrainieni, e o drona anti-Shahed, decoleaza si aterizeaza vertical, se duce dupa Shaheduri si daca nu gaseste ori distruge niciunul se intoarce si operatorul o aterizeaza si o refoloseste fara probleme.
Exista si drone ghidate cu AI, desigur, acolo insa e de lucru mai mult zic eu
Oricum, Craciun si sarbatori fericite tuturor si sa speram (desi pare destul de greu) ca lucrurile vor fi mai bune la anul
aici nu suntem de acord, cred ca inclusiv artileria clasica (obuziere, mortiere) are un viitor pentru ca munitiile au raza din ce in ce mai mare si exista metode pentru a fi cat mai precise.
sa ne aducem aminte ce prapad a facut printre tancurile rusesti obuzul de 152 mm ghidat
https://defence24.com/armed-forces/ukraine-strikes-russians-with-drone-laser-guided-munitions
personal cred ca un 155 mm cu un APU mai hotz ca cele spaniole sau tractate inca mai au un viitor, mai ales in zone mai greu accesibile.
desigur ca ideal e sa le ai pe camion iar cele pe senile sa aiba si auto loader dar nu vad de ce ar fi inlocuite complet de drone, pana la urma obuzul o sa fie intotdeauna mai ieftin ca o drona si nu prea ai cum sa-l interceptezi
daca as fi statul roman as face o otelarie la Resita, as reactiva Arsenal pentru tevi de obuziere si mortiere si m-as pune pe facut munitii cat mai avansate; artileria i-a ajutat enorm pe ucrainieni si ne-ar fi foatre utila si noi, adica faceam chestia asta in WW2 si n-o facem acum
La fel cu artilerie reactive 122mm/160mm, s-ar putea face acum, cred ca si Aerostar au lucrat la modernizarea si reconditionarea vechilor APRA si actualelor LAROM, nu am nici o indoiala ca nu e posibil sa facem intern un MLRS capabil si munitia aferenta.
Craciun fericit @radu2!
Multumesc la fel @steppewolf
Ca sa explic mai bine, pentru ca acel cocnept nu exista inca fizic, sau poate Lockkheed l-au testat deja in faza de prototip.
Ideea cu tipul asta de MLRS e sa folosesti un motor racheta ca booster, la care sa atasezi in varf o mini racheta de croaziera. Asta era conceptul Lockhhed. Am vazut ca si unii de la noi (Blue Space parca) vor sa faca niste mini rachete de croaziera, cea mai mica parca ziceau ca ar avea 300km raza de actiune (desigur si incarcatura e mica). Nu stiu insa daca e ceva serios ori se alinta si ei sa fie bagati in seama. Sper sa fie ceva realist insa, tehnic nu pare ceva chiar iesit din comun
Daca o pui in varf la un motor racheta din ala (sa zicem ceva de 160mm produs local) ii asiguri raza aia de actiune si daca cresti semnificativ incarcatura de lupta, pentru ca nu-ti mai trebuie atata combustibil.
Iti mai trebuie un soft, o AI daca vrei, cu recunoastere tinte, un sistem simplu de ghidare inertial si niste senzori gen Lidar (care citeste terenul si vede inclusiv chestii ingropate usor ori camuflate de vegetatie) si eventual un senzor optic (inclusiv in caz ca tintele sunt marcate laser de alltcineva sau altceva) si/sau un detector de emisii radio (sa se duca dupa statii de razboi electronic sau radare de ex).
Astea ar actiona precum acele loitering munition, munitii calatoare. Ar putea manevra pe spatii mari sa caute tinte, nu ar depinde de Gps neaparat, ar avea o raza de actiune foarte mare, ar veni in stoluri si ar fi destul de mici ca dimensiune,facandu-le si greu de detectat si greu de contracarat.
Ar putea lansa fiecare cateva submunitii sau ar avea incarcatura cumulativa echivalenta cel putin cu o Spike AT
Tintele ar fi in principal artileria grea inamica, Mlrs, obuziere grele, dar si blindate, concentrari de blindate, statii radar, centre de comanda etc, sisteme AA . Doar secundar le-ai folosi sa ataci transee inamice de ex, in special le-ai folosi sa cureti terenul pana la sa zicem 300 km de artilerie grea, radare si sisteme AA inamice .
Cel putin asta e ideea mea, amu nu stiu cat de realizabila e tehnic ori daca e ceva fezabil (desi cred ca tehnic ar fi realist de facut,totusi)
Pentru mini rachetele de croaziera ale noastre e o firma din Cluj, am uitat si eu numele, nu e Blue Space.
Eu am inteles din ce directie vin propunerile tale, practic vrei sa reduci vulnerabilitatea fata de drone a echipamentelor grele de artilerie, tractata sau auto.
Numai ca nu prea vad cum sa renunti la obuziere, cel putin la nivel de brigada iti trebuie pentru raspuns rapid,in cateva minute, asupra unei pozitii atacate de inamic; poti imbunatati munitia, de pilda cea laser a fost foarte utila ucrainenilor.
dronelor le-ar lua mai mult timp pentru a raspunde la un astfel de atac plus ca pot fi probleme meteo, de bruiaj etc; artileria n-are problema asta…
nu zic ca ideea nu e buna sau realizabila, spun ca nu poate inlocui ce face artileria.
@steppewolf si @robi
Ce spun eu cu un model de Mlrs de tipul ala nu e sa se inlocuiasca obuzierele grele cu drone ci Mlrs sa ia complet locul obuzierelor grele,fie ele autopropulsate ori tractate.
Iar pe MLRS il folosesti in primul rand pentru a elimina obuzierele si tunurile grele inamice (alea de 152/155mm) si Mlrs inamice, ca astea provoaca cele mai multe pierderi si daune si pe astea vrei sa le elimini primele.
MLRS ar avea raza mai lunga decat orice similar, suficienta munitie la o singura salva trasa de un singur camion (teoretic ar putea distruge dintr-o salva 26 de sisteme inamice de artilerie/MLRS) si ar avea si munitie „inteligenta”, nu-ti trebuie coordonatele precise ale tintei ci doar locatia generala (data de radare contrabaterie, cercetarea proprie din teren, informatii date de drone sau chiar sateliti), rachetele alea isi cauta singure tinta cu senzorii de bord, pot zbura in cerc pana o descopera si identifica si o ataca dupa un algoritm si sistem controlat de soft/IA, sau pot fi ghidate la fata locului de drone sau personal propriu cu marcatoare laser de ex.
Chiar daca artileria inamica e camuflata sau s-a miscat spre alte pozitii dupa ce a tras sistemul asta de Mlrs permite descoperirea si distrugerea tintelor datorita senzorilor si capacitatii mari de manevra a rachetelor
Odata ce ai eliminat artileria inamica poti sa te concentrezi pe statiile de razboi electronic, radare si sisteme AA intinse pe toata distanta aia de sa zicem 300 km. Si dobandesti si superioritate aeriana locala, atat pentru aviatia proprie/elicoptere cat si pentru dronele proprii.
Pentru lupta de aproape pastrezi aruncatoarele/mortierele de 120mm plus drone plus rachete AT. Fara sprijin de artilerie din partea inamicului cred ca sunt deajuns mijloacele astea pentru a respinge un atac de blindate sau infanterie.
In plus poti reincarca Mlrs cu rachete cu submunitii care sa ajute in caz de ceva, sa le tragi „la hectar”, desi nu stiu daca se vor practica asalturi masive cu grupari blindate si valuri de infanterie,mai ales daca o sa le lipseasca sprijinul de artilerie.
De asta zic ca n-ar mai avea rost sa ai obuziere grele autopropulsate (sau tractate). Ar fi mai greoaie, cu raza mult mai mica de foc eficace, cu o logistica si intretinere mai complicate,ar fi mai vulnerabile la atacuri de contrabaterie.
Eu as baga banii si industria inspre asa ceva, MLRS si munitia inteligenta pentru ele, cat mai multa si cu raza cat mai lunga. Plus drone (ucrainienii fac mai multe drone anual decat trag rusii proiectile de artilerie de 152 mm parca) plus varianta aia locala de Spike romanizat plus evident proiectile de 120 mm
Dar repet, acum chibitam si noi de pe margine si ne infierbantam cu ceva vin de Craciun heh, deciziile le iau oricum cei de la butoane si putem doar spera ca stiu ce fac si fac bine
e interesant ce spui dar nu stiu daca s-a inventat MLRS-ul ala inca;
pe de o parte obuzierul are o incarcatura mai grea care are si efect balistic daca e nevoie pe unele tipuri de munitie;
apoi daca compari calibre similare, LAR cu 160 mm vs 155 standard NATO obuzier, raza de lovire nu e fundamnetal diferita, e aprox. 40 km la ambele.
din punct de vedere balistic, rachetele cu ghidaj pot fi trase pe traiectorii diferite în acelasi interval de timp, deci un fel de MRSI de tip „rocket” poate fi fezabil, mai ales cu ghidaj gps/inertial iar fereastra de impact se poate „largi” software
is curios insa care sunt diferentele de costuri, tind sa cred ca rachetele sunt totusi mai scumpe ca obuzele
apoi va trebui investit in stabilizarea pentru ca iti doresti secvente de tragere diferite. o data poti avea nevoie de secvente rapide, cu diferenta la 1-2 secunde intre incarcaturi, alta data posibil sa ai nevoie dpdv tactic de foc sustinut care sa tina inamicu cu capu jos…si aici ai o problema cu reincarcarea tuburilor care dureaza mai mult la MLRS-uri pe care n-o poti face in mers schimband pozitia, cum o poate face un K9/Pzhaubitzer 2000
la prima vedere as zice ca un astfel de MLRS hibrid ar avea mai putine tuburi, servomotoare mai bune si cei-i mai trebuie pentru a misca pod-urile/tevile pentru MRSI-uri, stabilizare calumea…
apoi la munitie, la MLRS ar trebui sa fie ghidata, plus motorul, as zice ca iesi mai scump ca la obuze dar posibil sa ma insel.
Asta e modelul de la care m-am inspirat
https://www.twz.com/air/lockheeds-low-cost-cruise-missile-truck-is-now-in-testing
https://www.twz.com/wp-content/uploads/2025/03/HIMARS.png?w=1024&h=732
At the 2025 Air & Space Forces Association (AFA) Warfare Symposium today, Lockheed Martin also showed concept artwork of a ground-launched version of CMMT, with an example being fired from an M142 High Mobility Artillery Rocket System (HIMARS) using one of its rocket pods. This version is apparently based on the second configuration of CMTT, but it’s fitted with a supplementary booster for launching.
Atat doar ca in cazul asta aici am folosi un booster/motor racheta de 160 mm de la Larom si in varf ai pune una din mini-rachetele alea de croaziera de discutam, adaptata pentru a fi lansata asa. N-ar avea raza de actiune din conceptul Lockheed dar cred ca ar ajunge spre 300 km (daca imi amintesc bine specificatiile prezentate).
Asta ar fi
https://www.mediafax.ro/social/o-companie-din-romania-anunta-ca-a-inventat-o-racheta-de-croaziera-autonoma-cu-inteligenta-artificiala-23645686
„Racheta cântărește 50 de kilograme, dintre care 10 kilograme reprezintă încărcătura utilă și are o autonomie estimată la aproximativ 200 de kilometri în versiunea actuală. Viteza proiectată poate atinge 0,85 Mach, în funcție de configurația finală a fuselajului. In etapele următoare sunt planificate versiuni cu distanță medie de operare de aproximativ 500–600 km și o distanță lungă de aproximativ 900–1100 km.”
O varianta usor largita (ca incarcatura de lupta in special) a primului model, cel mai mic, cred ca s-ar incadra la fix cu ce zic eu, si ar fi cel mai usor de produs dpdv tehnic si ca pret. Ai avea practic echivalentul unei Spike doar ca mai desteapta, cu IA si cu senzori mai avansati (Lidar pe langa cel optic/IR) si cu raza mult mai lunga.
Cehii au si ei un proiect de racheta de croaziera din categoria mai mare
https://en.defence-ua.com/weapon_and_tech/what_is_the_new_narwhal_cruise_missile_for_ukraine_that_can_strike_moscow_and_engels-16752.html
si ar trebui si noi sa ne uitam mai serios la astfel de proiecte cu raza lunga,mai ales daca putem sa le facem aici
MLRS asta ar fi folosit mai mult ca o pusca cu luneta si nu ca o mitraliera, sa fac o comparatie, si ar elimina in special piesele grele de artilerie inamica, sistemele radar, sistemele AA si statiile de razboi electronic, hat pana la 300 km sa zicem.
La nevoie ii pui ca incarcatura ceva submunitii si le tragi si la hectar, ca mitraliera, sa pastrez comparatia, ai 26 de rachete pe lansator, imprastiate corespunzator vor avea si asa un efect serios
Raducule, suna excelent ce zici tu, daca ai suficienti bani și îți permiți să cheltui oricât, fara nicio problema.Nu este cazul multor țări, și din păcate, nici al României.
O singură rachetă GMLRS costă peste 150.000 USD, în timp ce un proiectil de artilerie de 155mm costă aproximativ între 3.000 și 8.000USD. Pentru un bombardament de durată, MLRS devine nesustenabil financiar.
Nu poți purta un război daca nu ai suficienti bani așa că ai nevoie și de artilerie de camp, insa de una moderna, foarte precisa, și evident, cat mai letala, având raza de acțiune și cadență de tragere cat mai mare.
@Sorin
„”O singură rachetă GMLRS costă peste 150.000 USD, în timp ce un proiectil de artilerie de 155mm costă aproximativ între 3.000 și 8.000USD.””
Iar o drona kamikaze costa intre 500 si 1000 de dolari poate. Si alea au si avantaje (si dezavantaje fata de proiectilele de care zici tu.
Apoi legat de preturi, noi nu suntem americani totusi, iar ce propuneam eu era vorba de un motor racheta de 160mm (semnificativ mai mic decat Gmlrs de pe Himars) produs local, la pretul „casei” plus o mini racheta de croaziera produsa tot local.
Americanii de la Anduril propun ceva similar la sub 200.000 de dolari, cred ca noi ne-am descurca sa facem complexul ala la juma din pretul ala,deci pana in 100.000.
Cu un buget de 1 miliard, intins pe cativa ani, ai avea 10.000 de astfel de proiectile racheta pentru Mlrs si ai avea posibilitatea sa ameninti extrem de serios orice inamic (inclusiv pe rusi, ca la aia ne gandim toti in primul rand) intr-un duel de artilerie pe scara larga si pe zone intinse.
Ai si SAFE, si bugetul apararii in crestere, mai tai ceva de la borduri si ronduri de flori facute anual de catre primarii (inutil si la suprapret sa manance si gura firmelor de casa ceva bun) si nu cred ca ar fi probleme financiare.Mai degraba tehnice, de integrare a unui astfel de produs.
Bine, e clar ca vorbim discutii aici, chibitam de pe margine pentru ca cine stie ce vor si fac ai de la butoane care decide de fapt
Aia e vechea problema a mejterilor, motoarele care au fost si importate din Franta.
Stiu ca totusi au progresat, marisera bataia pt cal 122.
La Larom, din cate stiu, toata munitia de 160 a venit de afara cand a intrat instalatia in dotare.
Pe langa astea au luat si ceva aparatura pt cc-obs chiar misto pt vremea aia (inclusiv frantuzeasca termo, cateva buc) plus echipament finlandez Vaisala (sonde meteo) si intr-o vreme ramasesera fara baloane, asta e obiceiul locului, sa ne-mpiedicam de „maruntisuri”.
Multam de articol si tuturor de comentarii.
Bine structurat &documentat, cu mix potrivit de sinteza vs detaliu.
deci toata lumea pe aici viseaza baraje de artilerie sovietice cu sute,mii de mrls , altii nu viseaza ,pt ca vor o dezvoltare a razboiului mobil nu static si pt aia se pregatesc ,deci calibrele si rachetele mrls pt distante pana in 50-60 km au un singur rol ,de asediu ,ce asediezi ,pai trupe incercuite sau orase ,daca pt orase ai nevoie de precizie,pt camp nu ai nevoie,merge si la hectar,iar la hectar producem noi ,ce ne trebuie e stocuri cu cantitate ,dar cangi bani ca nu suntem chinezi sa lucram pe 100 e euro luna
In Ucraina, mai ales în primul an de conflict, armata rusă a folosit pe câmpuri, unde erau poziții defensive ucrainene, baraje masive de mrls, la hectar, aspect prezentat de posturile tv și presa din România, în imagini video și fotografii, fără să distrugă pozițiile ucrainenee.Pentru că lipsea precizia iar în anumite situații, probabil și capacitatea de a distruge anumite fortificații.Ai nevoie , cumulat, de precizie și letalitate, peste tot, oraș sau camp unde se afla poziții defensive mai ales puternic fortificate care chiar daca sunt lovite direct, pot fi distruse doar de la un anumit nivel al calibrului in sus, fiind concepute sa reziste la calibre de 82-122 mm.
Ia în calcul și de logistica de care ai nevoie ca sa transportul muniția necesară și faptul că un convoi de autovehicule format din sistemele de lansare și cele logistice, pot fi mult mai rapid depistate de inamic și sunt țintă ideala pentru roiurile de drone sau artileria inamicului.Este mult mai simplu și ușor să camuflezi un singur lansator calibru 160 mm, care pe langa precizie, are capacitatea letala superioara celui de 122 mm decât un întreg convoi.
In anul 2022, daca nu părăseau pozitia din care trăgeau, in 4 minute, artileriștii riscau să fie depistați și distruși de inamic prin foc de contrabaterie.Acum, datorita dronelor FPV, care au raza de acțiune de cel puțin 20 km, timpul de a trage rapida precis și părăsi locul pentru a nu fi depistat, este mult mai mic.
ai probleme in a intelege ce inseamna incercuit
Eu am înțeles ce ai vrut sa spui insa tu nu ai înțeles ce am spus eu.Ce afirmi tu este valabil doar daca inamicul aflat în camp deschis nu se afla adăpostit în poziții defensive fortificate.
Încă din perioada WW I, pozițiile defensive fortificate, pentru a limita drastic, pierderile de vieți omenești, au forma sinusoidala adică în zig zag și sunt prevăzute cu buncăre in care, și în cele două WW, trupa se retragea pe timpul atacului de artilerie apoi revenea in tranșee, în pozițiile de tragere de unde tragea asupra inamicului aflat în ofensiva.
Tranșeele făcute în zig‑zag reduc efectul artileriei, pentru că explozia și schijele nu pot merge pe toată lungimea tranșeului. Practic, lovești doar un colț, nu toată linia. În plus, dacă soldații se ascund în buncăre în timpul bombardamentului, așa cum fac și în Ucraina, și sunt numeroase videoclipuri cu viața pe front, in linia 1, sunt și mai protejați, pentru că buncărele îngropate și acoperite cu lemne și saci cu pământ, rezistă destul de bine la exploziile care cad în apropiere.
Grad-ul de 122 mm este bun pentru a lovi zone mari unde se afla la suprafață, neprotejate, trupele inamice și tehnica sa de lupta, dar nu este foarte eficient împotriva tranșeelor bine făcute și a buncărelor unde se adăpostește trupa, in timp ce obuzierele autopropulsate, moderne, calibru 155 mm, pot trage mai precis și pot lovi aceeași zonă de mai multe ori, ceea ce le face mai utile împotriva pozițiilor fortificate.Dronele FPV intra peste tot, în funcție de îndemânarea operatorului și lacunele existente în dispozitivul defensiv inamic.
Chiar daca proiectilul de 122 mm, lovește buncărul unde se afla trupa adăpostită, daca lucrarea defensiva a fost făcută așa cum trebuie, este foarte posibil ca sa nu aibă capacitatea să îl distrugă și cel mai probabil doar il va avaria, insa un calibru superior, cum este al obuzierului autopropulsat de 155 mm sau mlrs de 160 mm, cel mai probabil îl va distruge.Pentru asemenea poziții defensive, ai nevoie de precizie la tragere și letalitate maxim posibil.
Chiar și în cazul unui adăpost individual de infanterie, daca acesta este foarte bine făcut, poate rezista la o lovitură de 122 mm, cu condiția că proiectul sa nu cada direct in adăpost sau sa explodeze la o distanta minima de 5 metri.
Reține că în Ucraina, ambele tabere au rezistat și rezista în fața ofensivei inamice , nu in camp deschis, neprotejati, ci în poziții defensive fortificate pregătite din timp.
In Ucraina, rușii au tras la greu cu Grad-ul asupra unor poziții defensive, fortificate, transformând aspectul zonei într-un peisaj selenar insa datorita lipsei de precizie a proiectilelor, chiar daca au consumat camioane de rachete, nu au anihilat defensiva ucraineana.
Ai probleme grave ,fortificatiile alea costa ,nu se realizeaza peste noapte, nu se distrug cu mrls
Te asigur că nu am nicio problema.😉
Rezistenta ucraineana se bazează pe asemenea poziții defensive fortificate.
Încă de la începutul conflictului din Donbas (2014), Ucraina a construit linii defensive eșalonate extrem de complexe. Orașe precum Avdiivka, Bahmut sau Marinka nu au fost doar puncte pe hartă, ci adevărate cetăți betonate, cu rețele de tuneluri și puncte de tragere protejate.Aceste poziții defensive fortificate au și dinți de dragon, șanțuri anti-tanc și câmpuri de mine vaste, toate având că principal rol, stoparea avansului trupelor terestre inclusiv a tancurilor, mli-urilor, tab-urilor.Linia Surovikin care a stopat ofensiva ucraineana in anul 2023, este construita la fel.
Tu ai afirmat:,,deci calibrele si rachetele mrls pt distante pana in 50-60 km au un singur rol ,de asediu ,ce asediezi ,pai trupe incercuite sau orase ,daca pt orase ai nevoie de precizie,pt camp nu ai nevoie,merge si la hectar,iar la hectar producem noi ,ce ne trebuie e stocuri cu cantitate ,dar cangi bani ca nu suntem chinezi sa lucram pe 100 e euro luna”.
Tu te-ai referit la utilitatea mrls calibru 122 mm pentru camp și ar fi cum zici tu, daca inamicul, chiar și încercuit deși uneori se ajunge in aceasta situație, nu este poziționat în poziții defensive fortificate ci este descoperit.
Războiul în Ucraina se poartă așa, mai mult static, deoarece niciuna din părți nu deține supremația aeriană ca să poată executa lejer, punctual , atacuri la sol, și de la distanță apropiata și nu cum procedează aviația rusă care nu a reușit să anihileze apărarea AA ucraineana(daca era implicată SUA în conflict, direct, luptând simultan cu rușii și ucrainenii, datorita avioanelor de generația 5 și armamentului de precizie, in câteva săptămâni ar fi lichidat apărarea AA și aviația militară, așa cum a făcut IDF cu Iran, apoi elimina in etape, dar mult mai rapid, opoziția de la sol) chiar daca se lauda că Su-57 este avion de generația 5 ceea ce eu nu cred , așa că adaptandu-se la realitatea existența, aviația rusă lansează de la o înălțime de circa 10.000 metri și distanta de circa 70-100 km, bombe din gama FAB, care planează pe aceasta distanță și lovesc ținte importante din defensiva ucraineana, având efect de demolare asupra țintei vizate.
Binenteles că și obuzierele calibru 152 mm și mlrs calibru superior celui de 122 mm, joaca un rol foarte important atât în distrugerea pozițiilor defensive fortificate și acționează ca un instrument de demolare grea, având rolul de a sparge structurile de beton, de a anihila rețelele de tranșee prin forță brută și de a izola defensiva prin distrugerea logisticii din spatele frontului.
In camp deschis, exact la ce te-ai referit tu, față de calibrul 122 mm, obuzierele de 152 mm și mlrs-urile grele, calibru 220 și 300 mm, folosite de ruși, generează o undă de șoc mult mai violentă și o densitate superioară de schije grele, capabile să anihileze instantaneu trupele descoperite pe o suprafață mult mai extinsă și să penetreze chiar și blindajul vehiculelor de suport.
Armata rusă distruge in ritmul pe care îl poate ea duce, fortificațiile ucrainene, printr-o combinație de bombardamente masive cu bombe de planare FAB-500/1500, lovituri de artilerie grea de 152 mm și mlrs-uri termobarice TOS-1A, care trag precis asupra țintei, urmate de asalturi de infiltrare cu grupuri mici de infanterie susținute de drone FPV.
In cazul ipotetic al încercuirii inamicului aflat în camp deschis, in pozitia descoperit, tu vrei să îl anihilezi, daca acesta vrea să lupte, și nu să îl hărțuiești, cum faci cu 122 mm, ale cărui schije sunt mici și pot fi oprite uneori de vestele antiglonț moderne sau de obstacole ușoare, daca te afli la o distanță suficient de mare de locul exploziei .
Daca sta culcat jos, sub foc de mortier sau Grad 122 mm, infanteristul mai are o șansă de supraviețuire insa sub foc de 160 mm, s-a terminat cu el , datorita schijelor mult mai mari și vitezei lor, undei de soc la explozie mult mai violenta care îl afectează fizic foarte grav și sutelor de submuniții antipersonal care deversează deasupra unităților de infanterie inamice , sute de mici bombe care explodează simultan.Foarte nasol pentru inamic.
Nicușor, nu ignora faptul că o singură rachetă ghidată GMLRS poate face treaba a 40 de rachete neghidate Grad, reducând presiunea pe logistica transportului.
este un razboi de rupti in fund laudarosi nevoie mare unde orice echipament care asigura o mica victorie intr-un satuc este mareata arma suprema care umple internetu ,de ce pt ca nici unii nici altii nu au informatie in principal ,nu au avioane secundar ,nu au capacitate de a distruge fortificatii avansate ,si nu au cel mai important lucru oameni alocati pt un razboi care sa le asigure victoria ,si bazat pe un astfel de razboi sa dai solutii definitive ca unele echipamente sunt depasite,sa fim seriosi
asediul mariupolului cu ce sa facut , a fost posibil pt ca ala a fost obiectivul prioritar a rusiei unirea donbasului cu crimeea terestru,teritoriu cucerit e teritoriu cucerit de ce crezi ca doctrina Nato incepe sa se schimbe privind cedarea de teritoriu pt temporizare fiind discutii la nivel destul de inalt pt
lovituri preventive de „razboi hibrid”,chestii neasumate oficial ca e cool si la moda ,probabil insa sunt un raspuns la niste actiuni pe teritoriu Nato executate de rusia si neasumate
Gresesti daca consideri ca vest europenii, cu ce tehnica de lupta, stocuri de munitie si numar de militari au, ar face mai mult, pentru ca chiar nu pot.SUA, da, atat datorita tehnologiilor militare detinute cat si gândirii militare și culturii de comanda.IDF, la fel.
Fara superioritate aeriană, însă, armata SUA si IDF ar fi forțate să intre în noroiul tranșeelor, unde avantajul tehnologic se reduce considerabil în fața artileriei de masă.
Fata de cele doua WW, cand de multe ori, partea adversa era indusa in eroare de intentia de atac a adversarului, cu tot felul de actiuni de dezinformare, ofensivele fiind o totala surpriza pentru partea adversa, de multe ori, inclusiv ca locatie de desfasurare si desfasurare de trupe, azi, datorita supravegherii aeriene cu sateliti, avioane, drone, nimeni nu mai poate face mișcări surpriză de mari proporții fara ca partea adversa sa stie si sa reactioneze in consecinta.La cum evoleaza tehnologia, stiu ca exagerez, dar afirm ca se va ajunge sa fie depistat fiecare om dupa noxele emise, inclusiv pe rect.
Fara suprematie aeriana, imposibil de realizat acum, fara avioane de generatia 5, iar viitoarele Eurofighter T5 si Rafale F5 ca si Gripen E/F, cu toate modernizarile lor, apartin doar generatiei 4.5, nu ai cum sa porti razboiul altfel decat se poarta acum in Ucraina.Actualele sisteme de radiolocatie si rachete AA depisteaza, localizeaza si distrug orice avion ce apartine inclusiv generatiei 4.5.Cu actualul armament de infanterie, artilerie, dronele de toate tipurile, daca ai suficienti militari instruiti, echipati si comandati corespunzator, mai ales daca esti in pozitii defensive fortificate si stii exact cand esti atacat, din ce directie si de cine anume, numeric si ca dotare, asa cum se intampla in Ucraina, daca inamicul nu detine suprematia aeriana, il stopezi cu pierderi foarte grele pentru el.
In WW I, pana ce a aparut tancul pe front si in anul 1918, U.S.Army, din 1914 pana in 1918, s-au purtat lupte foarte grele, cu baraje infernale de artilerie, pierderi foarte grele de vieti omenesti, si inaintari de maxim cativa km.Doar atat s-a putut.
Revenind la razboiul din Ucraina care pentru unii este studiu de caz, si obligatoriu, ar trebui sa fie si pentru militarii si politicienii romani, fără supremație aeriană, orice ofensivă terestră de amploare devine un marș al morții nu doar datorita dronelor ci si artileriei de camp, atgm avand ca suport complementar, lucrari genistice defensive protejate de mine antitanc si antiinfanterie( acum le zice antipersonal).
tovarase pt razboiul din gaza SUA au dat Israel pe zvonuri 14000 de bombe mk 84 ,daca rusii stiau tot ce misca cum visezi tu in 3 zile erau la bucuresti cum se laudau odata asa sunt unde sunt ,si un b52 duce 32 de tone de bombe
„Radiolocatie” ce e aia ?
traieste in lumea ta eu in a mea unde e pace deocamdata si rusii departe si mai e mult pana sunt capabili de ceva
Încerci să mă insulți , pentru că îți combat argumentat tehnic toate inepțiile.Nu te enerva, da dovada de bun simț și te comporta civilizat.Eu trăiesc în Romania, de mult mai mulți ani decât tine.Diferenta de opinie nu da nimănui dreptul de a fi nesimțit cu alții.
Chiar nu știi ce înseamnă radiolocație???Ești activ de o perioada pe acest blog, ai acces la internet, deci te poți documenta foarte ușor și nu știi ce este radiolocație.Oare chiar nu știi sau vrei sa fii ironic ?
Uite ce înseamnă radiolocație:
https://en.wikipedia.org/wiki/Radiolocation?hl=ro-RO
Ce treabă are Gaza cu războiul din Ucraina???
Este foarte important să știi exact ce face adversarul tau insa trebuie sa fii și capabil să îl înfrângi iar până acum rușii nu au reușit să înfrângă armata ucraineana , chiar daca au ocupat anumite poziții fortificate, dar nici ucrainenii deși au fost excelent informați, nu au putut să străpungă Linia Surovikin, in anul 2023.
Doar habarniștii și naivii au crezut și cred că în 3 zile sau in 24 de ore, armata rusă poate ajunge la București.Am urmărit cele două războaie din Cecenia unde deși armata rusă deținea supremația aeriană , in artilerie și blindate, pe primul la pierdut, după doi ani de lupte intense și a avut nevoie de 6 luni, că să ocupe Groznai și majoritatea teritoriului cecen.
In anul 2003, având o vădită superioritate militară, inclusiv superioritate aeriană absolută, și știind exact fiecare poziționare și mișcare a trupelor irakiene, coaliția militară americană și britanică au înfrânt armata iraniană și ocupat Bagdadul , după o campanie dare a durat 42 de zile.
Eu n-am pareri punctuale aci, nu-s specialist si citesc cu drag si interes materialul cat si comentariile – sunt multe dimensiuni ale acestei arme ce-mi scapa, oricat as citi eu materiale din surse deschise (nu doar wiki – asta pt muscatorii de kur de pe-aci; daca scorbolesti internetul sunt multe materiale militare de specialitate disponibile + matematica domeniului, aceasta pt mine e relativ simpla de inteles).
Doar o parerea personala ( daca se poate si nu deranjez 🙂 ce-as spune ca e vizibil in razboiul din UA este ca e clar ca razboiul de stil vechi nu prea mai e de actualitate integral in felul in care unii erau obisnuiti. Si multora din NATO le e greutz sa se adapteze la noile realitati. Sunt constient ca UA a executat f prost unele secvente (e bine cunoscut fail-ul de combined arms breach din pseudo-contra-ofensiva lor), dar in acelasi timp au facut si fac multe lucruri f bine. In acelasi timp presupun ca un minim de 50-60% va ramane la fel, poate cu alte arme.
Razboiul a devenit mult mai complex, mai rapid si mai fragmentat. Simplicat, razboiul cu X ani in urma era un sistem de ecuatii linear cu 3 ecuatii vs acu cand are 10 ecuatii, ori din ecuatie lineara devine nonliniara/diferentiala. Grad f crescut de complexitate pe toate dimensiunile.
De-aceea e nevoie de mult mai multa modularitate in fiecare arma (acelasi ‘sistem sa traga la 50-100-150-200, acelasi sistem sa traga si artilerie reactiva dar si altceva) + sa fie open-design by default a.i. sa poti sa interezi f. usor pe ea daca apare un conterX care sa-i vina de fac sau sa-i diminueze eficienta in Y ani. Si de-asemenea sa fim si f. buni la complementarele ‘munitii’ (suficient de) destepte – adica ‘dronele’ ce le produc acum UA/RU in volume imense & preturi derizorii si cu iteratii f. rapide de imbunatatiri.
Cu siguranta nu putem sa proiectam pt problemele si use-case-urile viitorului (pt ca nu le stim, ne scapa samd), dar ce putem aplica sunt principii de design care sa fie orientate catre modularitate, expandare usoara, sistem deschis, conectivitate-by-design, open standards, comonalitate, redundanta, rezilienta/hardening samd. Acesta nu sunt buzz-words sorisiste, gay si stangiste – ci principii de design si inginerie-arhitectura in orice sistem tehnic (inginerie ‘clasica’/militara, software, hardware samd)
Cand mai imi pica in feed video-uri ceva de la americani ca se lauda si-au scris/filmat despre Fallujah – vs ce vad pe frontul din UA ma apuca un pic de simt al penibilului pt. americani. De-atunci pana acum pare ca a trecut o generatie de razboi.
Scuze de comentariul lung.
Ok.
Step, ce inseamna APR-122?
lansatorul de rachete de 122 mm pe ARO, uitasem cum ii zice. mai era numit (prea pretentios zic eu) Aurora. a ramas la stadiul de prototip.
Noi la aruncatoare proiectile reactive (trase din tevi, deci) am fost o forta in Europa.
Stilu ciobanesc, multe, dar si ceva mai luate la pila decat alea copiate sau cumparate de la sovietici si chinezi.
Pt militari, vedeti ce faceau sud-africanii, f buni.
Nu eram in stare sa facem rachete, dar proiectile reactive eram grupa mare, de la Mig la pluton inf, vburi, erau peste tot.
Proiectilul cal 122 mm e fb si varianta desteapta ar trebui sa fie viitorul, indiferent ca ramanem prosti si nu mai fabricam pulberi sau ne vine mintea la cap in rate.
„Nu eram in stare sa facem rachete, dar proiectile reactive eram grupa mare”
Sunt acelasi lucru. Se numesc termeni interschimbabili. Proiectile reactive = rachete.
Da stiu ai citit tu intr-un manual de tehnica copiat si tradus ca titlurile de filme la cinema dintr-un alt manual de tehnica sovietic scris cu limbaj de lemn sovietic.
Poate afli de la ce vine MLRS.
p.s.
In viata mea n-am vazut pe careva sa citeasca manuale in armata. Asta e ceva 100% cultura sovietica cu termenii si manualele ca altfel nu imi explic. Meseria se invata de la oameni nu din carti.
Nici la eod unde sunt chestii tehnice nu vine nimeni cu cartile dupa el.
Robi, tata, rocket e una, missile alta.
Racheta nu are calibru decat faculativ, unde e cazul sa existe tub in special si spre deosebire de prnd e ghidata, dar degeaba iti explic tie, ca esti wikiot si stii tu mai bine de la turma.
@Xv
Rachete sunt toate ca sunt ghidate, neghidate in tub sau in canistra, container, modul etc ca sunt cu motor solid sau lichid si ce mai vrei tu. Toate au ca propulsie rachete.
Missile inseamna racheta ghidata.
Deturnezi orice discutie ca sa ne „explici” niste basini. Incearca sa o lasi mai moale cu aerele de domn profesor si zi direct daca ai de zis ceva. Concret.
p.s.
Foarte buna treaba @Steppenwolf la cat mai multe articole boss!
e evident ca daca fpv au o raza de 40 km, trebuie investit in chestii cu raza de 50+
sacontinui cu 122 e noaptea mintii, pt ca in caz de conflict ar fi eliminate rapid
problema o saapara cand fpv isi maresc raza la 50, apoi la 60 km samd
deci tre sa fii tot timpu cu 2-3 pasi inaintea inamicului, alt altceva e noaptea mintii
cand ai sisteme care trag de la 100km + obligi pe inamici sa scaneze o suprafata mult mai mare
de ex cumpararea de obuziere pe senile e un exemplu clar de gogomanie, chiar daca teoretic se pot misca cu 70/h
e ca la bursa sau la poker, regula nr 1 e sa-ti conservi capitalul.
ca sa apuci si ziua de maine
toate cumparaturile si investitiile in chestii care sunt tinte fixe sau lente, sunt bani aruncati pe fereastra si din pacate risipa de vieti omenest.
2-3 baze aeriene si flota dispar in prima noapte.
k9 si abrams in prima luna
cum sa nu viitoru e sculele de rupti in fund,cand motanu nu ajunge la carnati e strambi
Airbag, cunosti pt ce distante exista armanentul, de la nivel batalion in sus?
Tu ai impresia ca de-acum incolo o sa se dueleze artileria doar de la 50 km (!) incolo?
Renuntam la aruncatoare de toate felurile, la obuziere, la tunuri usoare ca va mai treziti cate un wikiot sa descopere apa calda cu dronele.
Apra-40 e singura instalatie romaneasca (clona luata la pila, dar cel putin camionul era original autohton) cu ceva succes la export, a participat la TREI conflicte destul de serioase, nu de-alea de desculti.
In armatele iraniana, croata, ucraineana acum.
Din auzite (deci foto nu am vazut) au avut si georgienii (Dac am vazut foto, dar cu alta instalatie, nu apra).
Apra era si pe post de artilerie autopropulsata pe vremea lui Ceasca, astea executau foc contrabaterie, regimentele aveau si cate un snar pe langa ele, plus tabc 79 la cc regimentului, snarul ala era considerat secret, genul ala de tehnica despre care se inventau povesti de catre militari, din cauza ca erau asa „secrete” ca nici maistrii militari care le aveau in „parohie” nu stiau sa le utilizeze.
la APRA-40 mi se pare ca e clona doar la calibru; GRAD avea toate tevile intr-un singur container, APRA avea doua deci putea trage mai selectiv, avea alta stabilizare, alt aparat de conducerea focului…s-a obisnuit lumea sa zica ca multe echipamente romanesti erau clone, de pilda TR-urile care clar sunt altceva prin layout interior, turela etc, Asa si cu APRA, e clona, dar doar la calibru.
Iar arunci dume obosite, iksveule?
Am mai spus, mai demult, dar @vlad nu era chiar așa vigilent cum vrea să pară, începând din ’94 se făceau trageri cu divizioanele de 152 mm și cele de APR-uri, cu corectarea tragerii din SNAR, și din elicopter, care existau la bateria CD, devenită ulterior CIA.
Și POMA alea erau pe TAB 77, nu pe TAB 79, si nu îl aveau toate regimentele/brigăzile. De paregzanplu, al nostru nu a avut, în schimb, ne-am trezit prin 2005, cred, cu o sculă d-asta, la Rechini, redistribuită de la desființarea unei unitați de artilerie.
Inutil să spun că era o carcasă goală, doar cu motorul pe ea, dezechipată de toate sculele de conducere a focului, care zăcea prin parc.
Părerea mea, hâc…
sharky o aveati pe inventar ,era trecuta la casata sau operationala ,ca daca era trecuta la operationala ne dam seama extrapoland cat de capabila e armata romaniei si acu in realitate ca pe hartie scrie in inventare
Isr esti cu capsa pusa si te bagi in seama?
Inainte de 89 erau la secret snarurile, intr-unu am fost din copilarie, ca il stiam pe maistrul care il avea in grija. Ala a zis ca e secret, dar te trezesti tu peste zeci de ani ca stii mai bine ca omu care „o” avea in grija.
„Statia” ii ziceau memeii.
Si am vazut „abc” la cc la regiment artilerie. Deci nu tab 77.
Dar iar nu ti-au raportat tie dinozaurii ce aveau in curte, important te mai crezi.
Ce-ți mai place să ieși din porumb, iksveule. Am mai spus-o pe aici, primii 10 ani de carieră i-am petrecut într-un regiment de artilerie, devenit brigadă, ulterior, iar maistrul care avea SNAR-ul în primire era vecin cu mine.
Am spus că erau folosite, nu stăteau ascunse, cum susții tu, sau așa era la noi. POMA pe TABC-79 era/este la batalionul asigurare date al Brigăzii 8, aia da, la noi în ștat era pe TAB-77, dar figura doar în ștat, nu exista și pe teren. Băiatul care era încadrat șef POMA mi-a fost coleg de bancă în liceu, nu vorbesc, ca tine, din amintirile dinozaurilor.
Părerea mea, hâc…
Ca de obicei suntem prostii satului, ne bazam strict pe americani in timp ce polonezii, mai destepti, achizitioneaza si sisteme sud-coreene.
„VM actioneaza folosind capacitatea de deplasare in munti ca forta de manevra pentru a lovi din flanc forte inamice sau pentru eventuale raiduri, cu misiune primara de a apara crestele muntilor. Misiunea principala insa este defensiva stationara pe arcul Carpatilor.”
Misiunea principala clasica e de a tine trecatorile deschise.
Crestele n-ai de ce sa le aperi, nu sunt locuite, in afara de muntomani, nu face nimeni poteca.
Deci aperi trecatori si asezari umane.
Bine, pt asta te urci mai spre creasta militara smd, dar VM-ul modern nu a fost gandit ca forta alpina, desi bineinteles ca actioneaza si acolo.
Traiul in conditii de izolare e f dificil in zona alpina, e si mascarea mai complicata, aprovizionarea etc.
In doctrina cu razbelu intregului popor ideea era stil „parjoliti holdele” daca intra rusii, apararea se muta pana la urma pe arcul carpatic, dupa apararea eroica a oraselor- „cetati de munca si viata”.
Dupa 89 au existat aplicatii in Moldova in care VM-ul a ajuns la Siret, dar sa te duci in camp cu MLVM care abia se misca, IMS la cc (inca erau in bg respectiva) si tun de munte cal 76 era o idee cel putin nefericita.
Brigada 1 VM primise si niste Tab 77, btw, poate iar se mai trezeste unu sa spuna „asa ceva nu se iegzista”, ca n-a vazut el pe net..
S-a improvizat din cauza ca VM-ul a trebuit sa infiinteze brigazi, incepand cu „albanezii”, in anii 80.
Din cate stiu una dintre brigazile infiintate avea doar 2 batalioane VM reale, deci cu echipament real, oameni, armament.
Pe hartie probabil era totu ok, cincinalu indeplinit in 3 ani jumate.
Batalionul din Borsa avea si niste Romanuri, deci nu Dac clasic sau de VM, am prins o tura cu unu la „ia-ma, nene” (eram in vacanta pe munte cu colegii) si alerga cu 80 km/h fara probleme.
Deci dotarea unor unitati era mai atipica, mai erau si cateva Aro 10, cred ca valcenii aveau sau cei din Campeni, nu mai tin minte exact pe unde am vazut, ca nu era standard, o fi dat comandantu din coate.
La cp cc de obicei aro 241, destul de proaste fata de 243.
Si la cc erau mari diferente, doar 2 bg aveau grupuri cc ad, nu reiau diferentele dintre grupa cc si grup cc, „stie” AI-ul sau gugal.
Acum ca facem si desfacem unitati VM din tastatura e si asta vreun hobby, probabil.
Sa invatam pt inceput misiunile, vb aia, „zic”.
A zis bine unu
„So, before you try to revolutionize my business, I’d like to know that you actually know my business.”
@MZ iti raspund aici ca nu mai pot da reply sus.
Bg 18 e in Banat, sud vest in principal, nu pe granita de vest. Desi are unele unitati (parasutistii, probabil si VM) care s-ar preta rolului descris de mine, este totusi o unitate ISR, e pregatita pentru altceva. Va ca intre timp nu mai are unitate de artilerie.
Apoi are unitatile in Timisoara, Bucuresti si Brad; eu vorbeam de o noua brigada in contextul in care exista intentia declarata de a avea 8 brigazi de manevra (si avem 7 cu Bg NATO) si 2 Bg de munte cu 3 batalioane de manevra, celelalte brigazi avand cate 4. Plecand de la ceea ce stim ma gandeam cam ce si pe unde am putea face iar granita de vest e complet libera, de pilda in Oradea nu stiu sa fie vreo unitate de manevra iar orase precum Arad, Satu Mare n-au nimic de genul asta
Apoi eu vorbeam de un tip de unitate care sa lupte efectiv iar unitatile de cercetare actioneaza mai degraba ca suport/augmentare a unei forte principale
@Xv:
https://www.coemed.org/files/stanags/01_AJP/AJP-3.2_EDB_V1_E_2288.pdf
pg. 129
„Mountain forces (often referred to as mountain troops or alpine
forces) have specialized capabilities, equipment scales and training to enable them to operate in the mountainous terrain, as described in Annex A. They are generally light forces and, depending on specific environmental conditions, may integrate mounted, organic close
fire support and specialist mobility/counter-mobility capabilities.”
Noi din cate stiu avem o brigada de munte integrata intr-o structura NATO deci nu vad ce am zis gresit ca se ocupa si de crestele montane; daca sunt strict pentru paza trecatori e cam pierdere de resurse pentru ca un pas poate fi pazit si de infanterie normala, la fel zonele joase din proximitatea zonelor montane, n-ai nevoie de infanterie specializata
Eu stiu cum a fost, nu e nevoie sa-mi povestesti tu, eu incercam sa discut despre ce va fi, cum ar fi bine sa fie. Iar demersul meu pleca de la constatari vizibile, se doresc 8 brigazi de manevra si bg de munte au 3 bat de manevra in timp ce brigazile celelalte au toate (subliniez) 4 batalioane de manevra in conditiile in care zone montane de la noi (Maramures, Banat, Oltenia) nu au deloc unitati de munte.
Apoi sunt si alte unitati alpine cu armament usor sau vehicule mai lente, vezi Alpinii italieni cu Bv206, obuziere de 105 mm, Gebirgsjaeger cu Wiesel.
In al doilea rand, absolut toate fortele alpine din NATO au misiune zonele cele mai inalte, deci nu vad ce-am zis gresit cand m-am referit la creste; repet, daca e altfel la noi, atunci la noi se greseste, ca totusi italienii, francezii, germanii au ceva mai multa experienta in domeniul asta iar acolo doctrina e ca daca ocupa versantii pot lovi vaile pe unde sunt drumurile de trecere a muntilor, asta in defensiva iar in ofensiva avanseaza pe creste/varfuri/versanti/trecatori in suportul fortei principale. In orice situatie trebuie sa se poata misca pe pozitiile dominante care sunt de regula versanti, creste etc…
nu vad unde am zis ceva de mers in camp cu VM. oricum nici alte forte similare nu-s cele mai fasnetze sau bine blindate, au vehicul de baza Bv206 si 4×4 blindate usor..iar daca VM-ul nostru n-a fost gandit pentru trecut creste, de ce au calutii si piese de artierie samarizate?
In mod cert VM actioneaza si „pe munte”, nu doar strict in zona trecatorilor. Dincolo de ele exista si cai de acces mai rudimetare, drumuri de padure care permit folosirea tehnicii pana la un punct, miscarea camioanelor de aprovizionare in zone mai izolate etc. Existau calutii de munte pana nu demult, nu stiu daca ii mai au unii, mai nou sunt si ATV-uri, se pot folosi la nevoie elicoptere pentru aprovizionare, insertie (din cate am inteles primii care au facut rapel din elicopter in Romania au fost VM prin anii 70′-80′)
Si desigur oamenii insisi se pot misca apoi si mai departe prin zone greu accesibile pentru a surprinde inamicul sau a-l bloca daca incearca sa se strecoare el pe acolo.
Daca-mi amintesc bine ultima picatura care a dus la infiintarea trupelor de vanatori de munte romani a fost actiunea trupelor alpine germane in zona vaii Jiului in 1916, cand ai nostrii ii asteptau in defileu si nemtii au trecut pe carari de munte pe langa ei si i-au atacat din flanc si spate (ne-am luat revansa si noi mai tarziu la Oituz si Marasti, desi lectia a fost invatata deja la Predeal inainte cand n-au mai trecut asa).
Sau ce au patit jandarmii la ultima mineriada, cand ii asteptau in dispozitiv de „lupta” pe mineri in mijlocul drumului si minerii care cunosteau zona au mers tot asa pe poteci de munte prin padure pe langa si pe deasupra lor si i-au incercuit
Arad:
Batalionul 191 infanterie Radu Golescu Arad
Lipova:
Batalionul 185 Sprijin Logistic „Mureș” din Lipova
Lugoj:
Batalionul 183 Artilerie „General Ion Dragalina” Lugoj
Inteleg ce zici, dar poate fi vazuta si ca un embrion care ar putea fi completat spre nord cu alte cateva elemente.