Situația din Iran, săptămâna a IV-a

Deocamdată se adeverește dictonul care spune că nu poți câștigă războiul doar cu aviația și că până când infanteristul nu pune talpa bocancului pe gâtul inamicului mare afacere n-ai făcut.

Știm deja că Iranul a fost puternic bombardat, că posibilitatiile sale de ripostă sunt mult diminuate, dar cu toate acestea capacitatea de lovire iraniană nu este înca la un nivel de periculozitate confortabil și se pare că mai nou nu Israelul este ținta favorită ci țările din Golf, iar greul rezistenței iraniene se bazează acum pe blocarea Ormuzului.

Pe de altă parte, surprinzător pentru mine, absolut toți aliați Statelor Unite au refuzat să intervină împotriva Iranului: toate țările din NATO, Japonia și Australia, nu s-au arătat dornice să-și trimită navele de luptă și aviația împotriva Iranului, iar Donald Trump, în pofida amenintarilor împotriva NATO, se vede singur-singurel, la braț doar cu Israelul, care mare lucru nu poate face pe mare.

De ce aliații Washingtonului au refuzat în masă orice afiliere directă cu războiul din Iran?! O întrebare care comportă mai multe posibile răspunsuri…

Pe de o parte, Donald Trump  a reușit performanța unică printre toți președinții americani, să-și îndepărteze chiar și cei mai devotați aliați. Canada – fratele geamăn al Americii nu mai discuta cu Washingtonul, Japonia este foarte apropiată de Uniunea Europeană, iar Australia este la prea mare distanță de toate și de toți ca să conteze, dar și ea ține aproape de Bruxelles când vine vorba de Ucraina.

În privința europenilor, acestora le-a ajuns probabil cuțitul la os și nu este vorba de modul în care țările europene au fost atacate de Trump, nu neaapărat despre tarifele impuse într-un mod aproape golănesc ci cred că lucrurile au mult mai multă legătură cu faptul că nimeni, nici amici și nici inamici, nu mai au încredere în cuvântul presedinteului american.

De la jongleriile cu totul stupide în problema Ucrainei și datorită faptului că Trump probabil nu-i are la suflet pe ucraineni, până la încercările lui de a impune o pace cu totul în detrimentul Kievului și al Europei, de la uite tariful, nu e tariful, ba avem 25%, ba 50%, ba 10% etc…

Pe de altă parte cred că mulți observatori văd intervenția americană în Iran nu că pe o necesitate militară absolută ci ca pe o favoare pe care Donald Trump i-o face Israelului. Mulți lideri europeni consideră că americanii s-au dus în Iran împinși de la spate de israelieni, pentru interese mai ales israeliene și acest lucru îi face să fie foarte circumspecți în zona Golfului.

Dar cel mai probabil că lipsa de credibilitate și mai ales modul în care Washingtonul i-a decizii de pe o zi pe alta, câteodată contradictorii, fără să se consulte cu aliații săi (cu care împarte și bunele și relele de peste 70 de ani) îi face pe aboslut toți să stea deoparte.

În aceste condiții ce poate să facă Statele Unite?!

Dacă Trump strigă STOP JOC!, își anunță victoria și pleacă acasă, lucruile nu vor reveni la situația de dinainte, mai ales că țările din Golf sunt amarnic bombardate de Iran și America nu-și perimite să-i lase pe arabii singuri pe lume și cu iranienii pe cap.

Așa că n-are cum să plece acasă și atunci trebui să facă ce-o face pentru ca Iranul să deblocheze Strâmtoarea Ormuz și să nu mai bombardeze țările din Golf, mai ales că prețul combustibilului urcă și tot urcă peste tot în lume, inclusiv în Statele Unite și odată cu el crește și inflația.

Ce posibilități de retragere onorabilă are acum Donald Trump? Nimeni nu știe, deocamdată singura soluție la îndemână este să continue atacurile în speranta că va obține ceva până la urmă, ceea ce se poate, doar că este nevoie de timp, iar acest război este unul al rezistenței: cine va clipi primul…

Europenii pe de altă parte, nu sunt direct implicați și păstreză probabil o ușa deschisă pentru viitoare negocieri cu Teheranul.

Una peste alta dacă nu se întâmplă o minune și regimul iranian nu cade peste noapte, pe americani îi așteaptă o luptă lungă, costisitoare și cu un rezultat neclar, iar pe noi ceilalți ne așteaptă o inflație de toată frumusețea.

Asta dacă nu cumva Donald Trump se răzgândește din nou, declară că a câștigat războiul și pleacă acasă, doar că această variantă de lucru i-ar lasă pe arabii petroliști din Golf cu ochii fix în rachetele și dronele iraniene, plus că sunt deja bombardați și au acumulat pierderi importante în speranța că vor scapa de Iranul amenintator din coasta lor. Ori nu cred că Washingtonul își permite să-și piardă credibilitatea în zona Golfului cum și-a pierdut-o prin Europa și să-i lase pe arabi și bombardați și cu Iranul destul de verde și zglobiu…

Eu rămân însă la opinia mea, europenii ar fi trebuit să facă pasul în față și să trimită nave de luptă în Strâmtoare pentru a explică Iranului, Rusiei și Chinei că NATO, așa slăbit cum este de Trump and Co. este totuși NATO, are cu ce și are și voința să facă ordine.

Adevărat că în acest scenariu lucrurile ar arată de parcă NATO, ca Alianță, ar atacă Iranul, dar până la urmă prețul petrolului ne afectează suficient de mult încât să lăsăm chichițele avocățești pe seama juriștilor și să-i punem pe iranieni cu botul pe labele care le-au mai rămas…

PS Duminică dimineață am aflat că Donald Trump a dat un ultimatum Iranului, care expiră marți la ora 0144, ora Washingtonului, iar ideea este următoarea: dacă până la acea ora Iranul nu eliberează traficul prin Strâmtoarea Ormuz, US Air Forces va trece la bombardarea masivă a centralelor electrice iraniene și presupun eu, și la distrugerea infrastructurii electrice a țării.

Răspunsul de până acum al Teheranului a fost în aceeași gamă de până acum, vor trece la represalii și mai dure. Vedem ce va fi…

 

GeorgeGMT