Despre arma “Submarine” in Fortele Navale Romane, din pacate, nu putem vorbi decat la trecut…Trecut ce l-am putea numi glorios! Despre prezent insa…cuvintele marelui nostru poet national Mihai Eminescu, il reflecta intru-totul: “Au prezentul nu ni-i mare? N-o sa-mi dea ce o sa cer?”
Frumoase si nemuritoare versuri stimati cititori, adaptate perfect prezentului…Fiindca perspectivele acestei arme sunt sumbre si lipsite de speranta! Insa inceputul ei, a fost marcat de dorinta Romaniei de a avea in componenta Marinei sale o arma de viitor, de mare valoare operativ-tactica; dorind prin aceasta a-si crea o Flota moderna.
Primul submarin din dotarea Marinei Regale Romane (MRR), a fost DELFINUL, construit intre anii 1927-1931, pe santierele Quarnaro din Fiume, pe atunci in Italia, actualmente Rjeka, si a reprezentat un mare pas inainte dar si un motiv de mandrie pentru Romania de atunci.
Nasterea sa nu a fost deloc usoara, fiind marcata in epoca de neintelegeri politice, financiare, economice, datorate atat clasei politico-militare romanesti de atunci (“Traditie si Continuitate” nu-i asa?), dar si partii contractante italiene; toti acesti factori afectand derularea programului si intrarea in inzestrare a navei.
Trebuie sa mentionez insa faptul ca MRR a mai avut intentia de a se dota cu submarine, dar DELFINUL a fost prima intentie de acest fel care s-a concretizat. Astfel, in anul 1915, un mic submarin comandat de Romania santierelor FIAT din La Spezia (Italia), a fost preluat deMarina italiana. In 1920, MRRa renuntat din motive financiare (vesnica problema romaneasca), la submarinul de 350 de tone comandat in Franta, firmei Schneider-Creussot.
Insa, in anul 1926, MRR si-a dat seama ca este absolut stringenta dotarea cu nave si submarine noi (problema si necesitate ce, din pacate, este URGENTA si in zilele noastre). Ca urmare s-au comandat in Italia, doua distrugatoare, o nava baza pentru submarine (denumita ulterior CONSTANTA) si un submarin torpilor de tonaj mijlociu (600-700 de tone, ce dispunea de 6 tuburi lanstorpile si o autonomie de mars de 10000 de mile marine).
Desi partea italiana s-a angajat sa termine comenzile la timp, doar nava baza CONSTANTA a fost terminata la timp in anul 1929, lucrul la submarin avansand incet, cu toate ca partea romana supraveghea indeaproape desfasurarea lucrarilor. Abia in vara lui 1930 submarinul a fost lansat la apa, dar nici dupa sase luni acesta nu era gata, ceea ce a determinat Romania sa dea in judecata partea italiana (Romania apucase sa plateasca mare parte din valoarea constructiei si anume 135 milioane de lei, dintr-un total de 150 de milioane!). Intr-un final, dupa trei ani de tergiversari, procese, negocieri si…timp pierdut, lucrarile la submarin sau reluat, iar in anul 1935 acesta a intrat in probe, inclusiv cu echipaj romanesc, alaturi de nava baza CONSTANTA.
Submarinul a trecut cu bine toate probele, inclusiv cea de imersiune, reusind sa se scufunde pana la 82 de metri, iar in anul 1936 acesta a fost receptionat de echipajul romanesc. Primul echipaj romanesc de submarinisti, a fost cel de sub comanda capitanului Victor Voinescu (Nita).
Primul submarin din dotarea MRR, DELFINUL, se baza pe tehnologie constructiva germana, italiana si franceza, avand 650 de tone deplasament la suprafata, 900 de tone in imersiune, 6 tuburi lanstorpile de 533 mm (torpile tip Whitehead), un tun naval si AA Bofors de 102 mm, 2 periscoape Zeiss, o viteza la suprafata de 14 noduri/9 noduri in imersiune, 2 motoare Diesel Sulzer de 1600 CP pentru navigatia la suprafata si motoare electrice pe baterii Monza pentru navigatia in imersiune, autonomia de mars fiind de 10000 de mile marine cu un echipaj de 40 de oameni (6 ofiteri, 26 de maistrii si subofiteri si 8 oameni din contingent).
DELFINUL a reprezentat pentru Marina Romana un mare inceput! El a pus bazele dezvoltarii si implementarii acestei ARME inRomania, scolarizand primele echipaje, dezvoltand regulamente tehnice si tactice, pana atunci necunoscute si inexistente in Marina noastra.
Desi a avut o contributie majora in timpul WW II la actiunile MRR in Marea Neagra, submarinul DELFINUL a avut un destin sumbru…Acest submarin, alaturi de celelalte doua (RECHINUL, MARSUINUL), au fost “rechizitionate” de catre Marina Sovietica, dupa 23 august 1944, in data de 15 septembrie. El a fost retrocedat Marinei Romane in octombrie 1945, la Galati. Nava devenise insa depasita, iar conform tratatului de pace de la Paris, din februarie 1947, Romaniei i s-a interzis sa mai posede submarine. Intr-un final, datorita vechimii, submarinul DELFINUL, primul reprezentant al acestei ARME in Marina Romana, a fost casat si taiat. Singurele “amintiri” ale acestuia au ramas, ele fiind pastrate la Muzeul Marinei din Constanta si la Muzeul Tehnic din Bucuresti.
Nu putem incheia “trecutul” acestei arme, fara a aminti aici despre celelalte doua submarine romanesti: RECHINUL (S1) si MARSUINUL (S2), a caror constructie a inceput in anul 1938 la…Galati, sub indrumarea unor specialisti olandezi si germani. Deci, pe atunci se putea, acum insa NU!!! RECHINUL a fost retrocedat Marinei Populare Romane in anul 1951, fiind casat datorita vechimii in 1959. MARSUINUL datorita calitatilor sale, mult superioare celor ale submarinelor sovietice, n-a mai fost niciodata retrocedat Romaniei, ramanand definitiv in compunerea Flotei Rosii a Marii Negre, dupa septembrie 1944 (acesta era un submarin torpilor de 630 de tone, cu o lungime de 72 de metri, armat cu sase tuburi lanstorpile de 533 mm, un tun de 88 mm AA/naval si un tun de 20 mm Oerlikon. Submarinul avea inclusiv torpile electrice G-7, o noutate in domeniu pe atunci).
Toate cele trei submarine au servit MRR sub deviza (valabila si in prezent): AUDACES FORTUNA JUVAT /SOARTA FAVORIZEAZA PE CEI INDRAZNETI (Vergiliu). Din pacate insa, nu a favorizat si aceasta ARMA…
Prezentul acestei ARME se rezuma la UN singur submarin! Actualul submarin DELFINUL, a aparut in inventarul Marinei Militare Romane in anul 1986, fiind de constructie sovietica, clasa KILO (Proiect 636). El era trecut la SECRET, nimeni din personalul Marinei nu avea voie sa vorbeasca despre el. Paranoia specifica vremii…
Ca o caracteristica aparte a acestuia, este faptul ca detine inca recordul national de viteza in imersiune (Diesel cu 24,5 noduri; electric cu 22 de noduri), fiind la acel moment un mijloc de lupta ultramodern, ce avea urmatoarele caracteristici:
-deplasament 2325 de tone la suprafata; 3076 de tone in imersiune;
-lungime 72,6 metri;
-latime 10 metri;
-pescaj 6,6 metri;
-propulsie diesel-electric, 2 motoare Diesel, 3650 CP; 2 generatoare electrice, 1 motor 5900 CP (4,34 MW);
-viteza- 10 Nd la suprafata/20 Nd in imersiune/ 9 Nd cota periscopica;
-armament- torpile: 6 tuburi lanstorpile, calibrul 533 mm.
DELFINUL, dispune de un complex automatizat de lansare torpile calibru 533 mm, compus din şase tuburi, toate dispuse in prova. De la bord se pot lansa şapte tipuri de torpile, printre care şi torpile teleghidate prin fir tip TigerFish, dar şi torpile de viteză cu oxigen. Sistemul de realimentare a tuburilor este de tip revolver, dublat de unul mobil şi unul fix. Fiecare sistem are căte şase torpile. Submarinul poate lansa 18 torpile in 6,4 minute şi mai poate lua la bord 24 de mine speciale. Delfinul mai deţine un sistem de lansare a ţintelor false şi un complex de rachete antiaeriene IGLA 1. Ca senzori, submarinul are trei sisteme de radiolocaţie. Observaţia la suprafaţă se face pănă la 50 de km, iar submersibilul mai deţine sisteme de protecţie şi bruiaj pentru ducerea războiului electronic. Pentru lupta in imersiune, Delfinul este dotat cu un complex hidroacustic GAS, compus din şase staţii de ascultare, care pot sesiza zgomotele navelor in regim pasiv pe o rază de 200 de km. In prova, submarinul este dotat cu detectoare de mine şi mai are un sistem de supraveghere a regimului de funcţionare a elicei. Prin aceste sisteme, calculatorul de bord BIUS poate supraveghea şi urmări ţintele submerse in regim activ (impuls-ecran) la distanţe de pănă la 80 de km. De asemenea, poate urmări in două sectoare diferite evoluţia ţintelor şi poate determina simultan elemente de atac. Asupra acestora se pot lansa succesiv şarje de torpile.
Despre acest submarin circula multe legende, dar cea mai interesanta este cea legata de presupusele “exercitii” ale acestuia cu…americanii. Se pare ca DELFINUL monitoriza, toate navele americane atunci cand acestea se aflau in apele noastre teritoriale, in cursul unor vizite de curtoazie. El, se pare, n-a fost niciodata detectat de catre acestea, desi a efectuat treceri pe sub navele americane! Acest lucru, daca este adevarat, confirma mult despre calitatea si tehnologiei ruseasca in materie de submarine; basca ca DELFINUL are invelis de…cauciuc (dupa unele surse).
Marina Romana avea in intentie cumpararea a inca 2-3 submarine de acest tip, initiativa ce nu s-a materializat datorita schimbarii regimului si a situatiei politico-militare a tarii.
Au existat zvonuri cu privire la intentia Romaniei de a construi in tara, sub licenta chinezeasca, a unor submarine mici, costiere, ceea ce ar fi fost o frumoasa reinnodare a traditiei constructiei de submarine in tara, fiind totodata o dezvoltare a acestei ARME.
Se pare ca Marina Romana a incercat pe la inceputul secolului XXI, sa achizitioneze din SUA, un submarin cu propulsie nucleara, second-hand! Romania intentiona sa-l dea la schimb pe DELFINUL (devenit inoperabil datorita lipsei bateriilor), la care se adauga suma de bani aferenta achizitiei si instruirii echipajului. Din pacate, totul a ramas doar pe hartie, autoritatile americane fiind surprinse de cererea noastra, considerand ca: “Nu-i cazul sa avem asa ceva in dotare!” Daca a fost sau nu un obiectiv PREA AMBITIOS pentru noi, nu vom sti niciodata!
DELFINUL insa zace in rada portului Constanta de peste 10 ani, degradandu-se si pierzandu-si valoarea operativ-tactica. Echipajul initial s-a destramat, o parte angajandu-se la firme private unde opereaza ROV-uri si sunt…bine platiti, iar efortul Marinei de a-l conserva, duce catre…NICAIERI. Ramas fara baterii si incapabil de a se scufunda in siguranta, DELFINUL ar avea nevoie de peste 40 de milioane de euro pentru revitalizare, fiindca despre modernizare nici nu mai incape vorba!
Insa, pe masura ce timpul trece, DELFINUL (unicul submarine al Marinei Romane) se “scufunda” in anonimat si uitare, devenind din cea mai complexa arma ce au avut-o vreodata Fortele Navale Romane, un simplu obiect de inventar, absolut inutil, amintind de ceea ce a fost ODATA…
Pacat insa ca Romania n-a “putut” lua exemplul Poloniei, care si-a modernizat submarinele din clasa KILO, in numar de doua, contemporane cu DELFINUL, cu sprijin german si pe santierele proprii.
Pacat de dezinteresul manifestat fata de aceasta arma de elita, absolut necesara si unica, de catre clasa politica ce s-a perindat la conducerea tarii, dupa 1989.
Pacat ca Fortele Navale Romane, nu dispun de capabilitati de lupta submarina, atat de necesare in contextual politico-militar zonal.
Multi analisti si specialisti straini considera ca o Marina fara submarine, doar cu nave de suprafata (la noi si acestea sunt la un nivel de dotare lamentabil) este ca si INEXISTENTA!
Ce va adduce viitorul, daca va adduce ceva, nimeni nu stie! Insa, mahnirea si neancrederea fata de PROMISIUNILE de “bine”, legate de evolutia Marinei Romane (cel putin in prezent) si fondurile “imense” alocate acesteia, ma fac sa inchei asa cum de altfel am inceput, sub auspiciile versurilor eminesciene:
“Si acum priviti cu spaima fata noastra sceptic-rece.
Va mirati, cum de minciuna astazi nu vi se mai trece.”
Si pentru ca se apropie ZIUA MARINEI, urez din suflet tuturor marinarilor romani, civili sau militari, tot binele din lume si sa revina intotdeauna la tarm sanatosi, iar viitorul sa le aduca dotarea si recunoasterea pe care le merita. LA MULTI ANI!
WW