Elita Armatei Irakiene, in timpul regimului Saddam, a fost cunoscuta sub numele de Garzile Republicane.
Aceasta unitate speciala s-a infintat in 1969 sub denumirea ,,Haris Al-‘Iraq al-Jamhūriyy” si a existat pana in 2003, ultima sa denumire fiind RGFC (Comandamentul Fortelor Garzii Republicane).
Prima misiune majora, la care a participat RGFC, a fost invazia din Kuweit (1990). Autoritatile micului stat au observat miscari militare semnificative peste granita de sud a Irakului, dar nu au declarat stare de alerta.
In dimineta urmatoare kuweitienii civili care mergeau la lucru, s-au intalnit cu peste 100.000 de trupe irakiene si 1.500 de tancuri T-55 si Type 69QM2 (versiunea dotata cu tun de 120 mm, cunoscuta la nivel local T-55B).
Varful de lance al diviziei mecanizate a fost T-72 ,,Leul din Babilon” aflat in posesia RGFC.
Productia de T-72 irakian a inceput in 1982, cand Guvernul de la Bagdad a incheiat un acord cu o firma din Polonia.
Acordul prevedea asambalatre a 250 de unitati T-72Ms intr-o fabrica din Taji.
Rapoartele au indicat ulterior ca Uniunea Sovietica a vandut pe ascuns componente Irakului, prin firma poloneza, pentru ca diviziile de T-72 sa fie si modernizate.
In timpul conflictului cu Iranul s-au pierdut ~60 de tancuri de acest tip. In perioada 1989-1990 s-au facut upgrade-uri semnificative (probabil Saddam premedita atacul asupra Kuweitului).
Link Youtube: AICI
Sprijinul aerian a constat in doua escadrile, una de Mil Mi 25 si alta de Bell 412, plus un numar mare de Mil Mi 8/17.
IRAF (Fortele Aeriene ale Irakului) au participat cu cate doua escadrile de Su-22 si Mig-23 + cate o escadrila de Su-25 si Mirage F1.
Contraatacul NATO a adus pentru prima data pe campul de lupta M1A1 Abrams, tanc ce a reprezentat o amenintare serioasa pentru T-72 ,,Leul din Babilon”.
Pierderea razboiului nu a insemnat caderea regimului Saddam, acesta reusind sa inabuseasca o revolta si sa supravietuiasca pana in 2003.
Tabuk (sus) comparatie cu Dragunov SVD (jos)
In 2003 RGFC a folosit iar T-72 ,,Leul din Babilon” (probabil imbunatatit cu ceva gadget-uri aduse din Belarus si China), in timp ce unitatile de infanterie au schimbat AK-47 cu Tabuk.
Tabuk este o versiune modificata de irakieni a Zastava M70 (AKM produs in Iugoslavia) pentru lupta in camp deschis.
Irakul a dezvoltat si o serie de instalatii MLRS autopropulsate (400 mm/4 focuri) ce operau cu Ababil 100.
Productia rachete a inceput in 1994 ca urmare a eforturilor Irarakului de a se inzestra cu o racheta de raza 100-150km.
Racheta Ababil 100 a fost construita in secret, inginerii irakieni imprumutand o serie de piese dupa SA-2 si reusit o raza de actiune, a acestei rachete, de ~100km.
Versiunea imbunatatita a rachetei de mai sus se numea Al-Samoud 2, produsa intre anii 2000-2003.
Al-Samoud 2 folosea componete din familia de rachete chinezesti HY si ceva aparatura electronica probabil din Belarus (fapt ce nu a putut fi probat).
Ca urmare a invaziei, toate stocurile au fost casate.
Inginerii Irakieni au adus modificari si instalatiilor SA-6, construind chiar si versiunea IR. SA-6, alaturi de mai vechile SA-2 si SA-3, a reusit sa doboare mai putin de jumatate din numarul aparatelor de zbor pierdute de NATO. Majoritatea avioanelor/elicopterelor fiind doborate de SA-7 sau 9K310 Igla-1.
NeroFlash