Complexul militaro-industrial

military-industrial-congressional-complex

Bugetul militar al SUA este mai mare decat cel al urmatoarelor 20 state la un loc si in consecinta armata americana este cea mai puternica forta din lume iar industria de aparare, liderul tehnologic de necontestat in domeniu si cel mai mare exportator mondial de tehnologie.

Daca in timpul Razboiului Rece acest lucru era de asteptat, SUA fiind liderul si de departe cea mai mare economie a blocului vestic , dupa prabusirea comunismului, in timp ce cheltuielile militare ale celorlalte tari au scazut abrupt, cele ale SUA s-au mentinut la nivele relativ ridicate.

Explicatia acestui fapt sta intr-un fenomen pe care Dwight D. Eisenhower l-a numit in discursul sau de incheiere al mandatului din 1961 “complexul militaro-industrial“, avertizandu-i totodata pe cetatenii americani de cresterea influentei acestuia.

Ce genereaza aceasta forta este imensa baza industriala si de cercetare a carei oferta se intalneste cu cererea la fel masiva a celei mai puternice armate din lume.

Dar totusi lipseste ceva.


Oferta singura nu este suficienta, contrar ideii ca oferta isi genereaza propria cerere. Simpla existenta a cererii nu este nici ea de ajuns, atat timp cat aceasta nu este si solvabila.

Elementul cheie ar fi fost numit explicit intr-o versiune de lucru a discursului lui Eisenhower in care s-ar fi gasit formularea “complexul militaro-industrialo-parlamentar”.
Aceasta ultima componenta critica ar fi fost insa eliminata din versiunea finala a discursului din motive lesne de ghicit. Nu se stie exact cat adevar este in aceasta istorie, alti autori insistand pe versiuni alternative ale termenului, ceea ce este cert e ca fara sustinerea continua a Congresului industria militara americana nu s-ar fi putut dezvolta niciodata la un asemenea nivel.

Daca in cazul altor industrii precum cea a energiei, tutunului sau armelor de foc civile suportul Congresului este mentinut datorita unui lobby extrem de puternic si destul de vizibil, in cazul industriei militare motivatia este mult mai solida, reprezentantii cetatenilor americani protejandu-le acestora din urma locurile de munca in mod direct si asigurand in acelasi timp indirect avansul tehnologic ce le garanteaza securitatea.

Miza speciala face ca organizarea membrilor Congresului sa nu depinda de comitete sau comisii oficiale ci de o “mafie” informala si transpartinica ce protejeaza interesele armatei si ale industriei locale impotriva taierilor de fonduri. Bineinteles, totul in schimbul voturilor cetatenilor din Statele ale caror economii depind de industria militara.

Cercul este astfel inchis si atat timp cat interesele partilor coincid, supravietuirea Complexului este asigurata chiar si in cele mai grele conditii economice si, odata cu acesta, baza industriala, cercetarea militara precum si intregul sistem de securitate.

Logica intereselor este atat de clara incat ar fi fost de asteptat ca mecanismul sa fie copiat in majoritatea statelor democratice industrializate, ceea ce se intampla doar intr-o oarecare masura, asta depinzand si de gradul in care functioneaza sistemul reprezentativ respectiv.

Nu e foarte greu de ghicit unde se gaseste Romania din acest punct de vedere iar faptul ca nu exista la nivel parlamentar nici un grup de initiativa care sa sustina interesele industriei de aparare este doar o consecinta a democratiei originale romanesti.

Alesii cetatenilor se refugiaza in anonimatul unor comisii al caror rol este, precum se stie, de a ingropa subiectele si nu de a le rezolva. De un grup informal care sa cuprinda parlamentari din ambele Camere si din toate partidele nici nu poate fi vorba. Cum muncitorii din industria de aparare romaneasca au trimis si ei niste reprezentanti in Parlament, merita sa facem cunostiinta cu cativa(*) dintre acestia, pentru o mai buna comunicare pe viitor.

 

Daca doriti sa-I cunoasteti dati un clik pe Tehnomil.net

 

10 comentarii:

  1. Complexul militaro-industrial .. noi n-avem problema asta 🙁

  2. F-16 Drone: Fighter Jet Flies Without Pilot
    Link-ul contine un video cu imagini din aparat pe perioada zborului.
    Generatia 6 prinde contur.

  3. Bravo bine spus asta e adevarul dar mai ai de completat cine sta in spatele lor si denumirea familiilor acestora este bine ca faci cunoscut aceste informatii.

  4. Bag si eu un mic off-subject sub forma de intrebare.
    Merge cineva la Expomil?

  5. Civilizatia occidentala = civilizatia razboiului.
    Fara razboi si dominare occidentul ar fi in cadere libera, pentru ca nimeni nu ar mai fi obligat sa-si vanda resursele la pretul „corect” si nici sa le dea spre „concesiune” companiilor „potrivite”, pentru ca nimeni nu ar mai vinde/cumpara in moneda „corecta”, pentru ca nimeni nu ar semna acorduri comerciale „preferentiale”, pentru ca nimeni n-ar fi „democratizat” cu forta. Lumea n-ar mai fi formata din tari docile, tari in haos si tari fara importanta.

    Cam asa:
    Vinzi? Bine. Pretul e corect? Bine. Produsele mele patrund pe piata ta? Bine. Mega-giga-multinationalele pot cumpara ce vor din economia ta? Bine. Armata ta reprezinta o amenintare pentru mine? Nu? Bine. Atunci inseamna ca traiti intr-o tara libera si e suficienta democratie. Mai trebuie doar sa legiferati casatoriile popo si sa continuati sa va uitati la filme.

  6. Pretul corect. Uite ca aceasta sintagma pretul corect incepe sa semene cu fata morgana. Uite ce stire interesanta:
    http://www.mediafax.ro/externe/cutremur-in-elvetia-provocat-probabil-de-un-proiect-geotermal-11134439
    Informatizarea actuala incepe sa dea rezultate, vedem acum cu noile tehnologi (senzori care pot detecta epicentru unui cutremur si cauza lui) cam ce pot genera actiunile noastre. Aceasta stire cade cum nu se poate mai prost pentru fracturarea hidraulica. Nu au suflat o vorba de asemenea efecte „secundare”.

  7. mmm foarte aiurea. Uite ca incep sa regret ca nu am fost mai atent la scoala la lectiile de chmie si fizica. Acum stau si ma uit la alti prosti ca si mine si imi dau seama de adevar. Uite ce nasol sa nu avem institutele noastre de cercetare sa verifice. Stam gura casca dupa ce ne vrajesc altii.

    • Avem institute de cercetare. Numai ca pentru a obtine finantarea necesara simplei supravietuiri aceste institute trebuie ori sa faca practic outsourcing pentru chestii plictisitoare pe care companii din UE nu le vor sau sunt prea grele sa le faca sau sa depuna propuneri din ce in ce mai aberante daca spera sa castige maca un proiect finatat prost pe proiectele nationale. Asa ca intre trebuiri de rutina si proiecte aberante care au ca singur rezultat asa cum zice Nicusor PDF-uri nu prea mai ramane timp si bani pentru cercetari adevarate si utile natiei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *