Din motive nu foarte clare, spaniolii s-au luat în clanță, colocvial vorbind, cu Trump, mai întâi pe motiv de 5% din PIB pentru apărare, mai apoi din cauza războiului din Iran.
Iar scandalul a escaladat de ambele părți, fiecare înjurându-l pe celălalt cu mult aplomb…
Nimeni în Uniunea Europeană nu-l înghite pe clovnul de la Casa Albă, dar Madridul și-a făcut un scop în viață din a-l plesni pe El Presidente pe unde-l prinde, iar domnul Trump n-a rămas nici el dator.
Motive evidente din partea spaniolă nu prea există, dar premierul Pedro Sanchez îi căpăcește pe americani cu orice ocazie i se ivește. Poate că Sanchez le poartă încă pică yankeilor pentru Cuba, Filipine și Guam…
Și de aici încep necazurile pentru spanioli, mai ales pe zona aviației de luptă acolo unde ar fi trebuit demult să demareze procedurile de înlocuire pentru bătrânele AV-8B Harrier II de la bordul portavionului Juan Carlos I.
Spania însă speră să tragă de bătrânele Harrier II până cel puțin prin 2032, bazându-se însă pe stocurile de piese de schimb pe care le mai au prin Europa doar italienii iar prin America USMC, care practic au retras de la zbor AV-8B Harrier II. Adică sunt tot la mâna americanilor.
În forțele aeriene spaniole, F/A-18 Hornet se apropie de sfârșitul vieții sale operaționale, dacă nu cumva l-a atins deja, iar logic ar fi fost să cumpere F-35A, care să zboare în paralel cu aparatele Eurofighter.
În Spania, forțele aeriene se bazează pe două modele diferite de avioane multirol pe motiv că dacă o flotă are probleme și este ținută la sol, cealaltă poate zbura.
Ministra apărării spaniolă, Margarita Robles, a declarat în august anul trecut că achiziția de F-35A/B nu reprezintă o prioritate și că pe zona marinei, cel puțin, prioritare sunt alte programe.
Așa că avioanele F/A-18, operaționale din anii ’80, vor beneficia și ele de o extindere a vieții operaționale, Madridul sperând să le zboare până prin 2040, deși cele 60 de aparate ar fi trebuit retrase în 2030. Să le înlocuiască pe toate cu Eurofighter nu merge, iar programul FCAS, în care Spania este membră alături de Germania și Franța, s-a cam dus la cele veșnice.
Evident că avem de-a face cu o problema strict politică, adică liderii politici spanioli nu vor să cumpere F-35A/B, însă forțele armate și-au exprimat clar opinia că altă variantă nu există. Amiralul Teodoro Esteban López Calderón a declarat în iulie 2025: „The F-35 makes the difference. Obviously, we have no other solution for a fifth-generation aircraft with truly advanced stealth technology. That’s the reality and if we can’t buy any, then we’ll have to make do with the fourth-generation aircraft we have and wait for the FCAS to arrive someday. The problem is that we will have to wait many years.”
Bietul om știe ce vorbește dar asta nu contează și Spania va rămâne probabil singura utilizatoare de F/A-18 în anii 2030, cum deja este singura operatoare de AV-8B Harrier II în anii 2026.
Blestemul MiG 21 Lancer lovește, se vedea treaba, și la case mai mari, foste imperii mondiale, dar care acum sunt conduse de politicieni nu foarte cerebrali.
GeorgeGMT
Există acum cel puțin doi pupintrumpişti dedicați în Uniunea Europeană (dintre cei la putere): Fico şi Orban. Cu puțin noroc, din doi ticăloşi mititei va rămâne doar unul.
Spania aşteaptă probabil încheierea interludiului de demenţă de la Washington, dar e de văzut cât de realistă e această aşteptare. Şi, chiar dacă eşafodajul magar s-ar prăbuşi, cu nişte binemeritate consecințe penale, răul e deja făcut. Din imaginea democrației cosolidate a rămas doar o umbră, cu amenințarea perspectivei de a fi votată oricând o altă arătare descreierată care să transforme politica americană într-o cloacă, iar tratatele şi contractele cu SUA să aibă valoarea pe care o au cele semnate cu ruşii.
(Bine, faptul că spaniolii au un premier de stânga, fan al Palestinei, e doar cireaşa de pe coliva festivă a relației cu Washingtonul)