Și iarăși a venit 10 mai peste noi, o zi parca aleasă de Cel de Sus ca fiind frumoasă, și demnă de sărbătorit. Într-adevăr cu privire la aceasta zi, istoria uneori iți dă proverbiala mura-n gură.
Nu aș dori șă reiau argumentele istorice și lamentările mele cu privire la subiect, ci am putea eventual incerca alt unghi de a privi acesta falsă problemă. Cred că subiectul monarhiei este închis, nu facem aici pledoarii în acest sens însă facem pledoarii istoriei, aia nealterată, nemodificată de oribilul virus roșu, care ne-a infectat pana la nivel de ADN 45 de ani.
Cu riscul de a plictisi pe toata lumea, cu riscul de a sâcăi pe toata lumea, reiau ideea că până în anul 1948, până la obsesia contrapunerii unei istorii fabricate cu istoria „marelui prieten de la răsărit”, noi sărbătoream 10 mai și doar 10 mai că zi a Independenței de Stat. Mai adăugam, iarași și obsesiv, că Academia Română, a tranșat acestă falsă problemă, în mod oficial încă din anul 2021, argumentând, pentru cine mai este necesar, că 10 Mai este, a fost, și va rămâne Ziua Independenței, iar spioni sovietici precum Roller au incercat din răsputeri șă ne alipească de celebrările sovietice de 9 mai.
Pentru exactitate citam:” „Abia regimul comunist a schimbat lucrurile, că să diferențieze regimul burghez, pe de o parte, și că să lege sărbătoarea noastră de ziua împotriva fascismului, cultivată insistent de propaganda sovietică, pe de altă parte. Sărbătorirea Independenței României la 10 Mai ar diferenția o sărbătoare specific românească de pomenita Zi a Victoriei (ținută cu fast la Moscova), de Ziua Europei, etc. Prin urmare, considerăm că este corect să se respecte tradiția națională și să se sărbătorească Independența României la 10 Mai”, explică Ioan Aurel Pop în documentul trimis Parlamentului.” (1)
Daca tot dorim șă sărbătorim declarații politice, propun ziua de 1 aprilie ca zi de celebrare a declarațiilor din Parlamentul României, care de care mai năstrușnice, de la numărarea ouălelor, la bancuri de peluza și grobianism, pana la promisiuni care se vor îndeplini atunci când porcii vor zbura în stoluri.
Timid, încercam să refacem legătura cu istoria noastră reală, cu însăși identitatea noastră printr-un proiect de declarare a zilei de 10 mai, zi a Independenței de Stat și zi libera(2). Lucru care trebuia în opinia mea șă se întâmple din 1990 daca bătrânului KGBist nu ii era frică de alți doi bătrâni, un rege fără țară și un altul care nu mâncase salam cu soia și nici nu mai avea să facă pământului mult timp umbră. Un restitutio tarziu, dar un restitutio care trebuie, daca mai vrem să ne măsuram în oglinda istoriei.
Departe de a analiza așa zise argumente istorice sau a reduce anii 90 la principii și discuții complexe filosofice precum republica vs monarhie, problema reală a fost ca un grup de „băieți deștepți” comuniști șă nu piardă controlul statului câștigat prin forță de la alți comuniști depășiți de vremuri în 1989. Cu regi sau cu președinți situatia în esență era la fel, incompatibilitatea acestor indivizi cu un om, respectiv Corneliu Coposu. Un real compas moral care a demonstrat în repetate rânduri că nu este maleabil și nici de vânzare. Interogatoriile brutale și regimul barbar de detenție la care a fost supus și a rămas vertical au demonstrat asta. Riscul real că un astfel de om ajutat de cei care reprezentau occidentul revenind din exil șă aducă un sistem bazat pe instituții, pe lege și pe valori europene era de neconceput.
Noi însă, am ales altă cale, l-am ales pe cel care juca tenis cu dictatorul și nu pe cel care a făcut închisoare pentru principii. Ce ironie teribilă. O ironie aproape la fel de mare ca cei care ne-au ferit de moșieri în anii 90 sunt cei care astazi sunt mari moșieri, feudali pe alocuri, și se plimba prin avioane private.
Însă, nu aș fi aici atat de dur cu cei care au votat în acei ani, nu puteam șă ne comportam de parcă 45 de ani de îndoctrinare comunistă nu au existat.
Nu am ce concluzii să pun, nu am ce să adaug, vă las eventual cu niște poze, de la minerii plecați în drum spre București să facă ordine.
Noroc că am mers pe mana și bastonul minerilor la care mai putem adăuga și alte momente cheie ale anilor 90, precum protestul păgubiților Caritas spre exemplu, unde Stoica ne explica că nu exista păgubiți, există doar o adunare care „urmărește numai scopuri politice precum și venirea regelui”– articolul „Funcționari ai statului implicați în schema Caritas” semnat de Alin Fumurescu, ziarul Ziua din 9 august 1994.
Așadar, vă las cu aceste poze-document ale anilor 90, dar ca în fiecare an închei Enescu și Poema Romănă. La fel cum am menționat în editorialul „Ce inseamna pentru mine Romania” ( https://www.rumaniamilitary.ro/ce-inseamna-pentru-mine-romania ), această țară nu reprezintă momente de rătăcire cu manipulatori ordinari și oameni simpli manipulați șă lovească alți conaționali de-ai lor, ci inseamna un titan precum Enescu, și a sa Poema, care nu putea fi decât română.
De 10 Maiu, am onoarea să vă salut, al vostru lt(rez).
Surse:
(1) https://romania.europalibera.org/a/ruperea-de-comunism-academia-romana-s-ar-diferentia-o-sarbatoarea-romaneasca-de-cea-sarbatorita-cu-fast-la-moscova/31276573.html
(2) https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/proiect-depus-la-senat-prin-care-10-mai-sa-fie-zi-libera-nationala-romanii-ar-putea-avea-18-zile-nelucratoare-pe-an-3734063
(3) https://editiadedimineata.ro/10-mai-semnificatii-majore-pentru-istoria-romaniei/
