In cadrul simpozionului „Tehnologii de vârf pentru Industria de Apărare, în contextul viitor de dezvoltare a României” desfasurat in data de 28 martie la Universitatea Ecologica din Bucuresti, am incercat sa trasam cateva linii definitorii ale unei posibile strategii de relansare a industriei de aparare romanesti.
Ne-am focalizat pe potentialul noilor tehnologii (in special fabricatia aditiva) dar si al altor factori (printre care si COMPENSATIA) in a redresa industria militara romaneasca in perspectiva demararii unui program de inzestrare pe termen mediu (multianual) pentru refacerea capacitatii de lupta a Armatei Romane, similar cu ceea ce Polonia a anuntat de curand ca va face – un plan de echipare militara pe 10 ani in valoare de 33 miliarde euro.
Ansamblul masurilor definite in urma concluziilor trase din dezbaterile din cadrul simpozionului sunt enumerate mai jos:
- Conectarea industriei de aparare romanesti la domeniile IT&C si la Planul national al Fabricatiei Aditive (gandit de domnul deputat Varujan Pambuccian), fabricatie care ar putea declansa o noua revolutie industriala daca miza e corecta iar Romania se angajeaza intr-un astfel de plan, ca fiind a treia tara de pe glob dupa SUA si Germania. Industria militara ar avea sansa de a face saltul direct la tehnologia viitorului.
- Retehnologizarea industriei militare si civile romanesti pe baza offsetului (compensatiei) in urma achizitiei de echipamente militare straine (pe care industria romaneasca nu este capabila sa le furnizeze pe termen scurt dar sunt necesare armatei), dar si pe baza fabricatiei aditive. Offsetul ar trebui aplicat in primul rand achizitiilor majore de armament nou, cum sunt avioanele de lupta, elicopterele, navele de lupta sau sistemele de rachete, aici fiind vorba de cele mai mari sume, deci si de cel mai mare impact la buget, ceea ce necesita imprumuturi si un plan bine gandit de investitii.
- Alocarea de comenzi din partea Armatei catre industria romaneasca de aparare si in parteneriat cu aceasta, in baza unui plan multianual, care sa se sincronizeze cu “Planul de refacere graduala a capacitatii de lupta a Armatei Romane”, adoptat in CSAT in acest an. Acest plan ar putea demara din acest an in contextul dotarii cu avioane multirol si sisteme de rachete noi, cumparate cu un credit furnizor cu perioada de gratie de 3-5 ani, astfel ca sumele care ar trebui sa mearga pe plati esalonate ale celor doua categorii s-ar elibera pentru celelalte categorii de tehnica militara. Astfel, ne-am putea inzestra, in paralel mult mai rapid si cu mai multe categorii de tehnica decat in cazul in care am plati pana in 2017 aproape doar rate pentru avioanele deja uzate.
- Introducerea prin lege a unei cote de minim 10% din bugetul MAPN pentru achizitii de echipamente militare noi. Scopul acestei masuri este protejarea unui minim de capacitate de innoire a echipamentului Armatei, pentru a se evita situatia ultimilor 10 ani, in care achizitiile de echipament nou au fost aproape inexistente, ajungandu-se ca peste 90% din dotare sa fie actualmente invechita. Conform previzionalului pentru 2013, doar 2% din totalul bugetului MAPN va fi alocat achizitiilor de echipamente militare in acest an.
- Promulgarea legii industriei de aparare, lege blocata in Comisia de Aparare din Camera Deputatilor inca din 2008. Industria de aparare romaneasca are nevoie de un cadru legislativ adecvat, care sa o protejeze si impulsioneze, similar cu ceea ce se incearca acum si la nivelul Uniunii Europene, cu mentiunea ca trebuie sa ne luptam pentru a ne mentine un maxim de capacitati de productie si cercetare, dar sa cream si altele noi.
- Stergerea datoriilor firmelor de stat din industria de aparare, datorii acumulate tocmai din obligatia legala a operatorilor economici de a-si conserva capacitatile de productie militara si personalul aferent, fara a li se aloca insa sumele necesare de la bugetul de stat si nici comenzile necesare pentru o minima profitabilitate. Aceasta actiune ar debloca fluxurile financiare ale industriei de aparare si deci capacitatile lor industriale, in caz de comenzi, si ar face intreprinderile sa fie atractive pentru colaborari cu firme straine, ceea ce ar putea avea ca rezultat si cresterea cotatiei actiunilor, deci perspective sanatoase de dezvoltare.
- Sustinerea politica pe piata externa a industriei de aparare romanesti si parteneriatul cu firme straine. Autoritatile romane trebuie sa se implice activ in gasirea de potentiali clienti si parteneri pentru industria de aparare romaneasca, atat in cadrul acordurilor bilaterale de cooperare, sau al parteneriatelor strategice, cat si in prospectarea de noi piete. Acesta trebuie sa fie un interes strategic al diplomatiei externe romanesti si al fiecarei guvernari. Promovarea acestei ramuri ar duce la cresterea exportului de produse cu valoare adaugata mare.
- Externalizarea deciziei si vanzarilor industriei militare din cadrul aparatului de stat, astfel ca orice agent economic din industrie sa se poata misca liber si fara restrictii pe piata, pe modelul oricarei companii normale. Negociatorul poate fi ROMARM-ul, stabilind pretul, graficul de livrare, conditile financiare, etc, urmand ca politicul, printr-o comisie de specialitate, eventual Comisile de Aparare, sa-si dea acordul pentru tranzactie. Apelarea la companii de consultanta de prestigiu poate fi o alta solutie, un consortiu financiar putand fi contractat pentru a negocia in numele Romaniei in termeni avantajosi datele unei tranzactii majore de armament (plecand de la un carnet de sarcini), de la pachete de finantare cu rate aferente la pretul total al pachetului.
- In cazul achizitiei de echipamente ale unor producatori straini, acestia sa fie nevoiti sa subcontracteze o anumita parte din productie dar si mentenanta unor producatori autohtoni!Sugestiv este exemplul SUA, unde statul detine fabrici de armament care sunt subcontractate si operate de catre firme private, pentru realizarea integrala a unui produs militar.
- Managementul privat al firmelor de stat din industria de aparare romaneasca. Aici este vorba mai ales de plasarea acestor firme sub “tutela” unor companii specializate in managementul unor astfel de situatii (sau chiar a unor companii private de armament, cu renume – a se vedea situatia din SUA) si mai putin doar de numirea unor manageri competenti. Acesta ar trebui sa ajute planul de retehnologizare dar si dezvoltarea unor noi planuri de afaceri precum si prospectarea unor piete externe sau parteneriate.
- Crearea unei linii de credit pentru industria de aparare de catre Ministerul de Finante, linie de credit garantata cu un contract ferm, minimal, de achizitie din partea MApN-ului. Aceasta linie de credit ar trebui sa acompanieze contractele ferme cu Ministerul Apararii Nationale, dar sa si permita pe baza unor planuri de afaceri coerente, creditarea retehnologizarii si dezvoltarii de noi proiecte la rate reduse.
- Prioritizarea si incurajarea dezvoltarii unei linii de produse civile ale Industriei de Aparare, dupa modelul german, astfel incat firmele respective sa fie protejate de fluctuatiile pietei si contractelor militare si in acelasi timp sa poata refolosi o parte importanta a tehnologiei militare in aplicatii civile.Birocratia ar trebui drastic redusa la nivelul lantului de aprobari necesare pentru contracte civile ale acestor firme.
- Introducerea unei legislatii care sa incurajeze cercetarea si inventica, dupa modelul israelian, legislatie care ar putea contribui si la dezvoltarea pe baze sanatoase a tehnologiilornecesare in industria de aparare.
Aceste 13 masuri ar trebui aplicate impreuna, pentru a maximiza impactul planului de relansare, fiecare masura avand rolul sau bine identificat in deblocarea unei situatii curente sau in crearea de noi oportunitati si perspective sanatoase.
Exista si o a paisprezecea masura, de natura fiscala de aceasta data, care se refera la scutirea de impozit pe venit a angajatilor industriilor strategice, in speta cea militara. Astfel, chiar daca pe termen scurt nu mai incaseaza la buget cota parte a taxei pe salar a celor catorva mii de angajati, care, sa fim sinceri, este neglijabila, ar putea recupera in cativa ani din cresterea investitiilor si activitatii acestui sector sume de cateva ori mai mari din restul taxelor pe aceasta industrie. In acelasi timp, aceasta scutire ar creste nivelul de salarizare real, facand atractiv acest domeniu din perspectiva noilor angajari, fara ca aceasta crestere sa se reflecte in efortul financiar al companiilor sau in costul produselor acestei industrii. Pe termen mediu ar crea perspective interesante pentru investitori straini in aceasta industrie, care ar aduce competitivitate si un plus de tehnologie de care avem atata nevoie in tara. Un astfel de aranjament ar putea cantari greu in negocierile cu privire la achizitiile de echipamente militare cu offset, generand mai multa elasticitate in stabilirea cuantumului real al investitiilor, deoarece creaza un mediu favorabil companiilor care doresc sa investeasca in acest sector.
Aceasta este viziunea pe care RumaniaMilitary o sustine si o recomanda celor in drept sa aplice reforma industriei de aparare romanesti.
RoMilitary